vineri, 2 decembrie 2016

Kubo and the Two Strings

Kubo and the Two Strings, USA 2016, regia Travis Knight

Poveștile japoneze au nevoie de multă gingășie pentru a fi redate. Sunt delicate ca o frunză înroșită de toamnă, suspendată între frumusețea de o clipă în soarele toamnei și iminenta fatalitate a iernii.
Cei de la studiourile Laika, celebri cu Coraline și ParaNorman au primit provocarea.
Într-adevăr imaginile sunt superbe. Jocul cu personaje inspirate din origami este deosebit de reușit. Tot filmul este o pictură japoneză și nu veți regreta că l-ați văzut.
Partea mai slabă este povestea. Scenariștii au încercat să facă dintr-o poveste japoneză o poveste cu acțiune în stil occidental. Și au greșit la capitolul „gingășie” de care aminteam mai sus.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Snowden


Snowden, Franța, Germania, USA 2016, regia Oliver Stone, cu Joseph Gordon-Levitt

Pst! Pst! Mă urmăresc? ...!?
Americanii desigur! Agențiile de spionaj de spionaj americane în mod sigur știu că ați citit acest post pe blog.
Dacă mai aveți curajul să continuați, și nu ați închis imediat calculatorul, de frica agenturilor străine, o să vă spun că nu vă recomand să vedeși acest film nici măcar online.
Snowden e celebrul fost spion (acum orice geek cu computer se crede spion dacă lucrează pentru guvern și hacker dacă nu) care a dat pe goarnă că guvernul USA ascultă toate comunicațiile electronice din lume, ba mai mult, pot intra și pe computatorul tău de acasă să vadă ce filme porno ți-ai mai descărcat.
Faptul în sine e destul de nasol, și la vremea sa a trezit multă mânie.
Filmul, dimpotrivă, nu stârnește niciun interes. Scenariul e plin de toate clișeele imaginabile despre cum evoluează personajul de la entuziasmul inițial la problematizarea morală a job-ului pe care îl face, sau cât de rău e guvernul american care lovește tot felul de ținte nevinovate în acțiunile sale.
Oliver Stone putea mai mult pe vremuri decât să facă un fel de docudramă cu buget mare, cum e filmul ăsta.

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Arrival, Primul contact



Arrival, Primul contact, USA 2016, regia Denis Villeneuve, cu Amy Adams, Jeremy, Renner, Forest Whitaker,

În mod sigur un SF care atrage atenția. În armata de filme cu invazii extraterestre, acest film este un film în care extratereștrii sunt numai un pretext pentru a medita despre noi, oamenii.
E un film care pote fi ”citit” în multe feluri, referințele la Dumnezeu, religie, viață, moarte, timp, semn și semnificat, fiind complexe și bine încadrate în poveste. Așa că trebuie să-i menționez pe Ted Chiang și Eric Heissserer care sunt ”vinovați” de această poveste excelentă.
Cinematografic, filmul mizează pe cadre strânse, meditative, fără multe zorzoane, concentrat pe narațiune. Muzica adaugă acestei atmosfere, sau se remarcă prin absență atunci când este cazul.
Și în final o notă de 10 pentru Amy Adams pe umerii căreia se află acest film emoționant.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Hunt for the Wilderpeople

Hunt for the Wilderpeople, Noua Zeelandă 2016, regia Taika Waititi, cu Sam Neil, Julian Dennison

Un film cu circulație de festival care ne amintește că filme bune se fac oriunde, inclusiv la capătul lumii în Noua Zeelandă.

Un copil (Ricky) care poate fi descris ca o pacoste, orfan, trăiește dintr-un plasament familial în altul. Nu e neaparat rău, dar când simți că nimănui nu-i pasă cu adevărat de tine, în ciuda grijii reci și funcționărești pe care ți-o poartă statul, îți cam vine să plătești tuturor cu aceeași monedă.
Așa ajunge într-o familie undeva „la țără”, în marginea pădurilor virgine. Aici îl va întălni pe ursuzul „uncle Hec”, și marea aventură în sălbăticie. Prilej de a se întâlni sau confrunta cu diverse personaje, unele bune, altele nu, și chiar ajunge la o anumită celebritate.
Partea cea mai bună a filmului sunt cele două personaje și relația perfect disfuncțională dintre cei doi, care însă va găsi un numitor comun într-o dragoste de libertate dincolo de convențiile lumii noastre „civilizate”.
Totul e tratat cu umor și livrează un mesaj fără diabolizări gratuite: nu vă așteptăți că autoritățile rezolvă totul, în niciun caz nu pot să aducă fericirea.

duminică, 6 noiembrie 2016

Jack Reacher: Never Go Back


Jack Reacher: Never Go Back,USA 2016, regia Edward Zwick, cu Tom Cruise

Dacă primul Jack Reacher a fost un film de acțiune decent, urmarea lansată acum nu multe zile e o făcătură, fără pic de imaginație. Jack Reacher trebuie să salveze pe câte cineva, fie o domniță din armată, care pare că nu prea are nevoie să fie salvată, sau o fiică care se pare că nu este fiică.
Și cum Tom Cruise nu mai e nici el la prima tinerețe ca să țină domnișoarele cu palpitații la fiecare apariție, altfel de emoții filmul nu prea are șanse să aducă.

duminică, 30 octombrie 2016

Daca ai un job de rahat, uita-te la „Runaway Train” - Cinemateca


Filmul e o capodoperă realizată, în 1985, de Andrei Konchalovsky, pe vremea când din mare regizor sovietic devenise mare regizor internațional și făcea filme la Hollywood. Din acea vreme, din creația lui  Konchalovsky, cinefilii țin minte mai ai ales pe savurosul „Tango and Cash”. Dar „Runaway train” ar merita mai multă atenție. E un fel de tragedie greacă grefată pe un film de acțiune cu evadați dintr-o închisoare de maximă siguranță din Alaska.
Ocazie pentru Jon Voigt, Globul de aur pentru acest rol, și Eric Roberts să facă niște momente memorabile.
În fragmentul pe care îl dau aici, îl vedeți pe Voigt într-un discurs care face mai mult decât miile de discursuri motivaționale (toate niște aiureli) pe care le-ați auzit în viața voastră. Savurați....

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Masterminds


Masterminds, USA 2016, regia Jared Hess, cu Zach Galifianakis, Jason Sudeikis, Owen Wilson

Cică făcut după o poveste adevărată, filmul parcă vrea să te convingă că America e o țară de tonți, în frunte cu ăia de la FBI. Nici un jaf de bancă nu mai e ce a fost odată.
Zach Galifianakis își face din nou rolul de copil mare, cam tâmpițel, dar cu intenții bune, pe care îl știm încă de la Hangover. De data aceasta îl face la superlativ. Totuși, după filmul acesta, nu cred că mai poate scoate ceva peste ce  deja făcut dintr-un astfel de rol și cred că trebuie să facă urgent o schimbare în carieră, pentru că evident lumea se va plictisi.
Owen Wilson este „cel rău”. Il puteți imagina pe Owen Wilson în rolul de „villain”? V-ați prins de poantă!
Surpriza, plăcută, este Jason Sudeikis. el e un asasin plătit. Mai mult nu vă spun, trebuie să vedeți voi.
Dacă regia aducea mai multă creativitate și ritm filmului, așa cum a fost, de pildă Pain &Gain a lui Michael Bay, tot un film cu bandiți, făcut după fapte reale, ieșea chiar un film memorabil.
Totuși, în ciuda ratingurilor slăbuțe de pe diferite site-uri, eu vă zic că o să râdeți cu poftă, și merită să dați banii pe bilet.



duminică, 23 octombrie 2016

Miss Peregrine's Home for Peculiar Children



Miss Peregrine's Home for Peculiar Children, USA, UK, 2016, regia Tim Burton, cu Eva Green, Asa Butterfield, Samuel L. Jackson

Tim Burton se joaca in acest film de-a genul fantasy. Aparent e o poveste pentru copii, sau nu asa de copii care redescopera lumea copilariei. Dar e loc destul pentru fantezia lui Tim Burton care face un antifilm cu supereroi, sub aparenta aceasta de poveste de adormit copii.
Scene frumoase - ce poate fi mai erotic decat sa tii cu o funie pe iubita care efectiv zboara? - si un final debordand de energie si creativitate demn de cele mai bune creatii marca Tim Burton.
Samuel L. Jackson aici este "cel rau", dar o sa-l tineti minte pentru aparitiile lui.