duminică, 19 ianuarie 2020

Istoria taramurilor si locurilor legendare

Istoria taramurilor si locurilor legendare, Umberto Eco

Dacă sunteți admiratori necondiționați ai lui Dan Brown, cartea asta nu e pentru voi. Dacă însă vreți să înțelegeți cum s-au creat spații ficționale, e un bun început. Umberto Eco trece în revistă Agartha, Shambala, Atlantida, ținutul hiperboreenilor, ținutul Mu, Terra Australis, și  toate locurile inventate de către imaginația omului, care, chiar dacă au vreun suport în realitate, existența lor ficțională e mai importantă decât realul. Câți nu merg la Bran să vadă castelul lui Dracula, deși cetatea nu are decât o palidă (dacă o fi existat și aceea) legătură cu personajul?

Frozen II

Frozen II, USA 2019, regia Chris Buck, Jennifer Lee

Povestea celor două prințese Elsa și Anna, prima cu puteri magice, continuă. (Re)Întâlnire fericită cu omul de zăpadă Olaf, tânărul Kristoff, desigur îndrăgostit, și renul Sven.
Deși pe gustul meu se cântă cam mult povestea este simpatică, are miez ca să zic așa, lucru deosebit în vremurile acestea de mare secetă de scenarii bune. Chiar și la capitolul muzică s-a făcut un efort și unele melodii au potențial de hit. Pentru momentul muzical cu Kristoff și Sven o mențiune specială pentru umorul cu care a fost recreat stilul videoclipurilor de la muzica grupurilor masculine de pe la începutul anilor 1990.
Filmul e o dovadă că se poate face o continuare bună la un film.

duminică, 12 ianuarie 2020

The Man in the Red Coat

Julian Barnes, The Man in the Red Coat

Ultima carte a lui Julian Barnes, The Man In Red Coat, este o delicioasă imersiune în lumea saloanelor Belle Epoque ale Parisului, și evident o demonstrație de virtuozitate în studiul literaturii franceze din epoca respectiva, evident cu conexiuni franco-britanice (și chiar franco-americane) asa cum știm prea bine ca abordează acest subiect Julian Barnes.
"Barbatul cu haina roșie" este un celebru medic al epocii DR. Pozzi. Este însă nu numai un medic cu mare reputație, dar și un obișnuit al cercurilor literare și bineînțeles un bărbat inteligent, cultivat și șarmant, apreciat de  (mai ales) doamnele din în alta societate sau din lumea boema. Ca sa înțelegem, era prieten cu dandy-ul parizian perfect, Contele de Montesquieu (dandysmul joacă un rol central în carte) , și în tinerețe a fost amantul celebrei Sarah Bernhardt, pentru a rămâne toată viata prietenul acesteia și medicul ei personal.
Dr. Pozzi este în sine și în mod sigur un personaj, firul vieții acestuia are caracter dramatic, iar revolverul prezent din primele rânduri ale cărții nu este întâmplător căci, cum sta bine oricărei drame bine scrise, un revolver pus în scena întâi, trebuie sa fie folosit pana la final.
Dar mai ales este perspectiva acestei cărți cea care ne atrage și ne "empatizeaza". Dr. Pozzi nu este unul dintre cei care a făcut istoria culturala a Belle Epoque, este numai un participant direct, un spectator privilegiat daca vreti. Este si perspectiva noastra, mult mai distanta și nu atât de privilegiata, atunci când ne împărtășim din farmecul acelei perioade și al acelei lumi, prin intermediul cărții lui Julian Barnes. 

duminică, 5 ianuarie 2020

Jumanji: The Next Level


Jumanji: The Next Level, USA, China 2019, regia Jake Kasdan, cu Dwayne Johnson, Jack Black, Kevin Hart, Karen Gillan

Acest film continuă seria filmelor bazate pe o premisă simplă dar ofertantă: personajele nimeresc în lumea unui joc de computer. Cu tot ceea ce înseamnă, aventuri trăsnite fără multă logică, câte trei vieți disponibile și ceva umor. Sau mai mult.
Desigur nu poți în acest context să faci comentarii despre valoarea sotereologică a mușchilor lui Dwayne Johnson, tradiția dramatică a hybrisului din personajul lui Joe Black, sau umorul saturnalic din jocul lui Kevin Hart.
E doar o formă de evadare inteligent construită, pe care vi-o recomand.

O zi mai lunga decât veacul

Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul,

Cartea lui Cinghiz Aitmatov are patina unei cărți scrise în URSS în perioada regimului comunist. Este o carte curajoasă pentru acele vremuri, unde sunt denunțate abuzuri ale regimului.
Insă valoarea cărții stă în personaje și umanitatea lor fundamentală. De aceea cartea este o lectură foarte bună, indiferent dacă rezonați sau nu la problematica regimurilor totalitare-comuniste.
Undeva în stepa central-asiatică, într-o comunitate mică formată în jurul unui canton de cale ferată, trebuie să se facă ritualul de înmormântare unuia dintre cei mai vechi din locuitorii de acolo, conform dorinței exprimate de acesta. Povestea acestui ritual și al drumului până la locul odihnei veșnice este prilej de rememorare a existențelor celor încă în viață sau a altora care s-au dus.
Personajele acționează fundamental, trăirile lor sunt, dacă îmi este permis, milenare: sunt oameni care se nasc, luptă, iubesc și mor. Poveștile legate de regimul sovietic și nenorocirile aduse de acesta sunt încercări ale vieții, ca atâtea altele, precum încercările pe care le-au suferit personaje din vechi legende ale stepei, pe care autorul le rememorează în roman. În definitiv, oriunde vom ajunge, fie ce descoperiri extraordinare vom face în univers, romanul are si o poveste științifico-fantastică împletită cu povestea generală, oamenii vor rămâne ceea ce sunt pe aceste coordonate fundamentale.

joi, 2 ianuarie 2020

Tusica Poldi si misterul leilor sicilieni

Tusica Poldi si misterul leilor sicilieni, Mario Giordano

Matușa Poldi nu e o bunicuță gata să împartă rețete și să tricoteze, ci o foarte plină de viață pensionară din Germania stabilită în Sicilia. Pasiunea ei este reprezentată de bărbații în uniform, și dacă sunt și italieni, cu atât mai bine. Bineînțeles că Tușica Poldi intră într-o intrigă polițistă, cum altfel în patria Mafiei?
Cartea, scrisă de un german cu rădăcini italiene, este o lectură plăcută, prinde bine atmosfera siciliană (de fapt lucrurile nu sunt chiar ca în filmele cu bandiți, o să vedeți în final). Dacă vreți să intrați în atmosfera unei vacanțe în Sicilia, o recomand.

How to Lose a Country: The 7 Steps from Democracy to Dictatorship

Ece Temelkuran, How to Lose a Country:  The 7 Steps from Democracy to Dictatorship

"Cum sa pierzi o tara" este o carte de mare actualitate. Desigur autoarea pleaca de la situatia politica din Turcia, dar extinde cercetarea sa, si trage concluzia ca fie si democratiile considerate stabile sunt in suferinta.
Sunt prezentate sapte metode de actiune care submineaza libertatea. Intre acestea sunt subminarea rationalului, deturnarea limbajului, subminarea valorilor, excluderea. Probabil ca ati intalnit si voi in fiecare zi aceste lucruri. Din acest punct de vedere este o sinteza extreme de valoroasa.
Ce nu mi-a placut la carte? Cartea este partizana. Raul este vazut  a veni de la "extrema dreapta". Si de aici o anumita miopie care nu permite cartii sa dea si vreo solutie. Deturnarea limbajului nu e o inventive a extremei drepte. Politicile statului patron fata de cetateanul client nu sunt inventii ale extremei drepte. E adevarat ca astazi aceste politici, profitand de explozia comunicarii si posibilitatile extinse ale statelor, au fost duse la in alt nivel de neimaginat acum vreo 30 de ani. A tine lucrurile intr-un discurs "dreapta-stanga" inseamana a rata in a vedea radacina raului.

Star Wars: The Rise of Skywalker


Star Wars: The Rise of Skywalker, USA 2019, regia J.J. Abrams

Tamtamtamtamtaramtamtam....
Uite asa se pare ca se termina seria Star Wars. Sau asa zic cei de la Disney.
Daca e de bine sau de rau, nu stiu, in mod sigur nu mai sunt la varsta la care am vazut primul film din serie (care apoi a primi titlul de episodul IV). Atunci totul erau "Uau!". Acum e greu sa mai fiu impresionat.
Bineinteles faptul ca J.J. Abrams a tinut sa regizeze acest film a contribuit la starea asta de indiferenta. Dumnealui nu stie decat niste scheme comerciale rasuflate rau, si aduce Star Wars la nivel de Transformers.
In mod sigur avem niste lupte epice, chiar si o sarja de cavalerie pe o nava spatiala, dar totul e lipsit de orice substanta narativa.
Mortii invie mai ceva ca in telenovela, binele invinge, ca asa e in tenis...