sâmbătă, 15 februarie 2020

The Gentlemen (Gangsteri cu stil)

The Gentlemen (Gangsteri cu stil), USA 2019, regia Guy Ritchie, cu Matthew McConaugheyCharlie HunnamMichelle Dockery, Colin Farrell, Hugh Grant

Desigur știți deja rețeta lui Guy Ritchie: tocăniță de lorzi britanici, escroci mărunți, mari traficanți cu clasă, mafie chineză, mafie rusească, dar și un mafiot evreu, nu mă acuzați de antisemitism, că nu eu l-am pus în film. Adică un film care nu ne dezamăgește și e în același raft cu Snatch și Rock`n`Rolla.
Ce i se poate reproșa filmului e că găselnița cu scenariul în scenariu care se autocrează în timp ce acțiunea evoluează cam rupe ritmul, chiar dacă dă șansa lui Hugh Grant să facă un rol excelent de escroc cu pretenții intelectual-literare. De remarcat și Colin Farrell ca „șmecher de cartier”.

The Soccer War

Ryszard Kapuscinski, The Soccer War,

Cărțile lui Kapuscinski au mai fost semnalate aici pe blog, e printre autorii mei preferați. The Soccer War e o colecție de reportaje mai de la începutul carierei de reporter international al lui Kapuscinski.
Pentru cine nu-l știe, revin în a spune că este vorba de un maestru al reportajului literar, fiecare relatare a sa a evenimentelor fiind extrem de evocatoare, și cu un simț al detaliului relevant și al esenței evenimentelor cum rar o să mai găsiți.
Desigur repartajele sale sunt acum istorie, dar își păstrează valoarea fără îndoială.
Titlul cărții este dat de războiul dintre Salvador și Honduras pornit după meciurile de fotbal de calificare  pentru Campionatul Mondial  din Mexic din 1970. Meciurile de calificare s-au desfasurat pe un fond de tensiune intre cele doua țări, au fost însoțite de multe incidente violente, așa că între cele două țări s-a instalat starea de război. Cu bombardamente aeriene, artilerie, și operațiuni cu blindate. Și niște mii de morți. Prilej pentru Kapuscinski de a relata despre stupiditatea războiului în toată splendoarea sa.
Sunt însăși alte reportaje, Kapuscinski a avut șansa să surprindă țările africane imediat după independență, cu tot tabloul colorat de optimism, cabotinism, corupție și violență.

Lumina de veghe



Michael Ondaatje, Lumina de veghe

Michael Ondaatje  a devenit celebru ca autoe al romanului „Pacientul englez”, dupa care s-a facut un film inca si mai celebru. Lumina de veghe este o poveste care se construieste in jurul subiectivitatii si al maturizarii ca parcurs al acceptarii sinelui celaluilalt. E un mic truc existentialist utilizat de autor pentru a ne tine in priza, pentru ca ceea ce stim din persectiva noastra narativa nu este neaparat si ceea ce este cu adevarat.
Piatra de incercare este aceea, pe care toti dintre noi o incercam in viata, de a ne accepta parintii ca oameni cu propria lor poveste si nevoi, si nu doar ca proiectie a nevoilor noastre emotinale de copii.
Totul pe un fundal londonez si o intriga cu accente spy-thriller.

Toamna



Karl Ove Knausgard, Toamna

Asta e o carte din cele care au nevoie de un public cu dispozitie pentru o stare poetica. Intamplarile sunt de fapt mici pastile de poezie de fiecare zi, facute din marunte fapte ale vietii, uneori chiar triviale (un mic capitol se ocupa de urina).
As compara cartea aceasta cu  ` The Pillow Book` a lui Sei Shonagon. Aceeasi poezie a amanuntului vietii, a efemerului surprins in valorea sa eterna.

duminică, 9 februarie 2020

1917

1917, USA, UK 2019, REGIA Sam Mendes

E cu Benedict Cumberbatch,...
Sau asa scrie pe generic. Deci, intri în sală, ca să vezi doi băiețoi cu accent British care primesc nu știu ce misiune în Primul Război Mondial. Intriga e trasa de par mai ceva ca în jocurile video când trebuie sa treci la next level, dar e totul recitat de Colin Firth, care desigur vorbește mai clar decât în Discursul Regelui. Asa ca ii iertam.
Baietoii merg pe front trecând prin tot ceea ce recuzita putea sa inventeze ca scene de război, asa cum sta bine unui film de război făcut acum 90 de ani, sau în 2019. Trece pe ecran Mark Strong, trece și un indian, nici urma de Cumberbatch. La un moment dat apare și o gagica pe ecran. Nu-i asa ca nu puteau rata scena cu nenorocita mama prinsa între liniile frontului? Într-un târziu apare și Cumberbatch, zice vreo doua replici și gata. Filmul. Care se termina cum a început pe pajiște la țigară. Bucolic, cercul vieții, înțelegeți voi. Ce nu am înțeles e de ce e acest film atât de lăudat.

duminică, 19 ianuarie 2020

Istoria taramurilor si locurilor legendare

Istoria taramurilor si locurilor legendare, Umberto Eco

Dacă sunteți admiratori necondiționați ai lui Dan Brown, cartea asta nu e pentru voi. Dacă însă vreți să înțelegeți cum s-au creat spații ficționale, e un bun început. Umberto Eco trece în revistă Agartha, Shambala, Atlantida, ținutul hiperboreenilor, ținutul Mu, Terra Australis, și  toate locurile inventate de către imaginația omului, care, chiar dacă au vreun suport în realitate, existența lor ficțională e mai importantă decât realul. Câți nu merg la Bran să vadă castelul lui Dracula, deși cetatea nu are decât o palidă (dacă o fi existat și aceea) legătură cu personajul?

Frozen II

Frozen II, USA 2019, regia Chris Buck, Jennifer Lee

Povestea celor două prințese Elsa și Anna, prima cu puteri magice, continuă. (Re)Întâlnire fericită cu omul de zăpadă Olaf, tânărul Kristoff, desigur îndrăgostit, și renul Sven.
Deși pe gustul meu se cântă cam mult povestea este simpatică, are miez ca să zic așa, lucru deosebit în vremurile acestea de mare secetă de scenarii bune. Chiar și la capitolul muzică s-a făcut un efort și unele melodii au potențial de hit. Pentru momentul muzical cu Kristoff și Sven o mențiune specială pentru umorul cu care a fost recreat stilul videoclipurilor de la muzica grupurilor masculine de pe la începutul anilor 1990.
Filmul e o dovadă că se poate face o continuare bună la un film.

duminică, 12 ianuarie 2020

The Man in the Red Coat

Julian Barnes, The Man in the Red Coat

Ultima carte a lui Julian Barnes, The Man In Red Coat, este o delicioasă imersiune în lumea saloanelor Belle Epoque ale Parisului, și evident o demonstrație de virtuozitate în studiul literaturii franceze din epoca respectiva, evident cu conexiuni franco-britanice (și chiar franco-americane) asa cum știm prea bine ca abordează acest subiect Julian Barnes.
"Barbatul cu haina roșie" este un celebru medic al epocii DR. Pozzi. Este însă nu numai un medic cu mare reputație, dar și un obișnuit al cercurilor literare și bineînțeles un bărbat inteligent, cultivat și șarmant, apreciat de  (mai ales) doamnele din în alta societate sau din lumea boema. Ca sa înțelegem, era prieten cu dandy-ul parizian perfect, Contele de Montesquieu (dandysmul joacă un rol central în carte) , și în tinerețe a fost amantul celebrei Sarah Bernhardt, pentru a rămâne toată viata prietenul acesteia și medicul ei personal.
Dr. Pozzi este în sine și în mod sigur un personaj, firul vieții acestuia are caracter dramatic, iar revolverul prezent din primele rânduri ale cărții nu este întâmplător căci, cum sta bine oricărei drame bine scrise, un revolver pus în scena întâi, trebuie sa fie folosit pana la final.
Dar mai ales este perspectiva acestei cărți cea care ne atrage și ne "empatizeaza". Dr. Pozzi nu este unul dintre cei care a făcut istoria culturala a Belle Epoque, este numai un participant direct, un spectator privilegiat daca vreti. Este si perspectiva noastra, mult mai distanta și nu atât de privilegiata, atunci când ne împărtășim din farmecul acelei perioade și al acelei lumi, prin intermediul cărții lui Julian Barnes.