luni, 21 noiembrie 2022

El Buen Patron


 El Buen Patron, Spania 2021, regia Fernando Leon de Aranoa cu Javier Bardem

Filmul e o comedie de moravuri excelenta, foarte bine scrisa, pe alocuri spumoasa, pe alocuri cu substanță la adresa ipocriziei societății noastre bazata pe "valori" clamate, dar mereu trucate, negate, în realitatea fiecărei zile.

Și este desigur un film pentru Javier Bardem, o încântare să-l vezi în acest rol de proprietar de întreprindere, aparent un adevărat stâlp al societății burgheze, realitățile fiind însă mai complexe, conflictuale, prilej pentru Bardem de a se juca cu o întreagă paleta de stări și emoții. Și evident ii iese cum nu se poate mai bine. 

duminică, 23 octombrie 2022

1789 emblemele rațiunii


 Jean Starobinski, 1789 emblemele rațiunii,

O carte de istorie și sociologie a artei care încearcă să surprindă în arta europeană momentul 1789 cel al revoluției din Franța. Există o arta caracteristică, revoluționară? Ce o caracterizează? Cum înnoiește limbajul artistic? În ce raport cu alte curente?

O plimbare cu repere artistice nu numai în Parisul revoluționar, dar și in decadenta Veneția, Viena imperiala a lui Mozart, în Anglia care deja se află în alt ritm, prefigurnd revoluția industrială, și mai ale pe meridianul lui Goya artist imposibil de încadrat dar într-adevăr revoluționar în expresie.

Eu aici voi insista asupra unui capitol minor, cel al muzicii revoluției. 


Requiem dedicat de compozitorul  Gossec celor căzuți pentru cauză comună în evenimentele revoluționare.




Sau de același Gossec un marș lugubru compus pentru funeraliile liderului revoluționar Mirabeau.


Alte bucăți "revoluționare" ale lui Gossec.

De succes a fost și un alt compozitor Mehul. 


Au fost și teme muzicale care nu aveau legătură cu revoluția fiind compuse anterior, dar care au fost intens utilizate în ceremoniile revoluționare precum aceasta. 


Este o uvertura la opera Demophon compusa de Vogel. 


luni, 17 octombrie 2022

Ciuma

 

Ciuma, Albert Camus


Cum e să citești „Ciuma” a lui Albert Camus, acum, după pandemie?

Este în mod sigur o lectură cu o perspectivă personală mult mai puternică. Ceea ce părea o lecție didactică în cartea lui Camus, devine acum, din perspectiva acestei experiențe, o realitate înfricoșătoare.

Nu agentul patogen biologic este cel mai periculos. Pericolul este în conștiița și natura umana. 

După ce am asista la dezlănțuirea unui adevărat război mediatic, de o parte cei care susțineau măsuri coercitive fără vreo logică în numele „binelui” comun și, mai puțin clamat, în numele buzunarelor bine umplute, de cealaltă parte isterii libertariene cu agendă ascunsă prin birourile unor politicieni dornici de vremuri tulburi în care să pescuiască, îți dai seama foarte pregnant, că, dincolo de victimele numărate corect sau nu, există în mod sigur un mare învins: Umanitatea.

Amsterdam

 

Amsterdam, USA 2022, regia David O. Russell, cu Christian Bale, Margot Robbie, Taylor Swift, John David Washington, Chris Rock, Zoe Saldana, Robert De Niro, Mike Myers, Timothy Olyphant, Rami Malek

Numai când citești lista de nume din distribuție îți vine să dai fuga în sala de cinematograf. Nici David O. Russell la regie nu e un oarecine, are pe Silver Lininings Playbook la activ. 

Eu o sa va mai temperez entuziasmul. 

Da, Christian Bale este foarte bun în rol de medic zăpăcit,  erou și mutilat de război, prins într-un complot menit să răstoarne ordinea constituțională în USA anii 1930, de notat, filmul e inspirat de evenimente reale.

Da, partea de art director si design e impecabil făcută, America interbelică, art deco, costume, idei dadaiste, moderniste, futuriste transpuse în tot felul de detalii.

Nu, la capitolul poveste. Filmul e un amestec de „nebunie” interbelică cu schema clasică a filmului cu comploturi care amenință lumea și dejucate de niște eroi bine intenționați. Ceea ce  duce în fapt la senzația că nu e nicio dramă, nicio miză în joc.

See How They Run/ Uite-i cum fug

 

 See How They Run/ Uite-i cum fug, USA 2022, regia Tom George, cu Sam Rockwell, Adrien Brody, Saoirse Ronan

Un film construit pe o poveste deșteaptă, cu o atmosferă de Londra 1950 bine realizată, și prilej pentru Sam Rockwell să mai facă un rol memorabil.


Filmul se joacă cu locul comun în peveștile din genul „policier”. Dacă ai văzut un astfel de film le-ai văzut pe toate, se spune chiar în film. Structura narativă este întotdeauna aceeași, dar... Acest „dar” face diferența. Aici e vorba de o crimă în chiar o poveste cu criminali. Crima se petrece la teatru, în cadrul spectacolelor inaugurale ale „Cursei de șoareci” prea bine cunoscuta piesă de Agatha Christie. Sunt implicați regizori, scenariști, actori.

Și un inspector londonez original jucat excelent de Sam Rockwell. 

Pentru ca , da, calitatea unei astfel de povesti, este dată de stil, atmosfera londoneză, caracterele originale. Și într-un final chiar de către împlinirea așteptărilor publicului asupra  „locului comun” în poveste.  In definitiv, faptul că lucrurile se întâmplă exact așa cum ne-am așteptat face parte din katharsis adus de drama ce tocmai s-a desfășurat sub ochii noștri.


sâmbătă, 8 octombrie 2022

The Blind Man Who Did Not Want To See Titanic

 

 The Blind Man Who Did Not Want To See Titanic, Finlanda 2021, regia Teemu Nikki, Cu Petri Poikolainen

Este vorba despre un film cu totul neobișnuit, dar care trebuie aclamat pentru realizarea artistica excepțională.

Este un povestea unui personaj imobilizat, orb. Jaakko își petrece viata între pereții modestei sale locuințe. Contactele sale cu lumea sunt puține, asistenții care vin pentru terapie sau să-i facă curat. Un telefon îl tine legat de lume. Părinții sunt doar excesiv de milosi și grijulii, iar Jaakko nu de mila lor dulceaga are nevoie.

Singura legătură emoțională reala este Sirpa, pe care o bănuim, din discuții, suferind și ea de o boala grava. Discuțiile se învârt în jurul filmelor, cu referințe la filme. Jaakko înainte de a orbi era un mare cinefil. Are încă colecția de DVD-uri, cu Titanic încă nedesfacut din țiplă, nu s-a decis dacă să-l vadă, prea comercial.

Într-o zi Sirpa nu răspunde, apoi afla ca acesteia i se agravează afecțiunea. Jaakko nu a întâlnit-o niciodată pe Sirpa. Locuiesc în orașe diferite. Jaakko pleaca în marea aventura, să o întâlnească pe Sirpa.

E un film din perspectiva unui nevăzător imobilizat într-un cărucior. Nu-l vedem decât pe Jaakko, cu emoțiile lui, restul este blurat, asa cum nici Jakko nu vede nimic în jur.  Și voci.

Și totuși, drama bine construita. Să fiu bine înțeles, nu melodrama ieftina, ci un film plin de suspans, acțiune, sentimente, și umor.

Cum se poate asta? Vedeți filmul. 

Ticket to Paradise


 Ticket to Paradise, USA 2022, regia Ol Parker, Cu Julia Roberts, George Clooney 

Un filmuleț despre care singurul lucru important de spus e ca e cu Julia Roberts si George Clooney. Cei doi joaca rolurile unor foști soți care se detesta reciproc (de fapt nu chiar asa) și care trebuie sa fie prezenți la nunta fiicei care se mărită undeva într-un paradis tropical.
Prilej de tot felul de gaguri, destul de reușite, divertisment fără pretenții, dar bine pus în scena. Iar Clooney zâmbește la fel de cuceritor, nu e nevoie de și mult. 

sâmbătă, 17 septembrie 2022

Le Mépris

 

Deoarece Jean-Luc Godard nu mai este printre noi, o cronică la un film, Le Mépris, pe care, dacă o să-l vedeți, o să înțelegeți de ce Godard  este unul dintre cei mai importanți regizori din toate timpurile.

E un film care sigur o sa va placă, e Brigitte Bardot, foarte sexy, dar o sa remarcați ca celebra actrița nu era numai foarte frumoasa, ci și extrem de expresivă în fata camerei de filmat, e filmat în parte la vila Malaparte din Capri, un loc feeric, muzica lui Delerue e sublimă.

Dar este mai ales Godard, care organizează o experiență vizuală complexă pentru a reda ceva care nu poate fi prins decât în gesturi și imagini subtile, disoluția unui cuplu. Din ea și el într-o intimitate stridentă pentru spectator, cei doi eroi ai filmului devin, scenă cu scenă, doi străini.