vineri, 10 martie 2017

Concurenții lui Disney 2 - Cinemateca

După război, în primii ani, nimeni nu a îndrăznit să atace supremația lui Disney în domeniul animațiilor de lung metraj.
Anii 1950 au adus explozia televiziunii în Statele Unite. Consumul de programe pentru televiziune a devenit imens. A apărut o cerere mare de producții de animație,  de scurt metraj, realizate ieftin, numai bune ca să umple programele de televiziune. Unele companii producătoare de astfel de animații au ajuns prospere și s-au gândit să atace și domeniul lung metrajelor.
O astfel de companie a fost UPA. Aceștia sunt cei care au popularizat o tehnică de animație care conducea la scăderea drastică a costurilor și anume cea numită limited animation. Era o idee simplă. Din cele 24 de cadre pe secundă necesare unei animații, spre deosebire de foarte artisticele producții Disney care picta 24 de cadre diferite, ei foloseau doar 12 cadre, un cadru fiind repetat de 2 ori pentru a face numărul de 24. Adăugați la aceasta și animația forte stilizată în care era „mișcat” doar un anumit element din cadru, restul fiind păstrat  static. Efectul nu e foarte realistic, dar costurile de producție erau reduse drastic, tocmai ce voiau televiziunile.
UPA, utilizând un personaj celebru, în acea vreme, al animațiilor scurte pentru televiziune, Mr Magoo a lansat în 1959, 1001 Arabian Nights. Filmul realizat cu aceste tehnici ieftine, nu prea a avut succes, și spunând direct nu l-aș recomanda nimănui.
Totuși nu s-au lăsat și în 1962, asociați cu studiourile Warner, au scos Gay Purr-ee (la noi cunoscut ca Parisul vesel). Beneficiind de o poveste delicioasă cu pisici și cu Paris,  unde se vede mâna lui Chuck Jones, responsabilul de multe din aventurile lui Bugs Bunny și restul găștii Wile E. Coyote, Henery Hawk, Pepé Le Pew, Marvin the Martian, Ralph Wolf, Road Runner, Sam Sheepdog, cu o animație bine condusă de Abe Levitow cel care îl făcuse celebru pe Mr Magoo, filmul a devenit un clasic. Stilizarea a fost folosită cu inteligență spre deliciul spectatorilor. Filmul a dovedit că și alții pot face filme de animație de lung metraj de succes.
Chiar și Disney a fost nevoit să renunțe la stilul său pictural și ultimele filme se remarcă prin stilizare și tehnici de animație care foloseau automatizarea.

duminică, 5 martie 2017

Concurentii lui Disney - Cinemateca

Amintind de Cartea Junglei închideam modesta mea  trecere în revista a filmelor clasice de animație de lung metraj produse de Walt Disney. A fost Disney singurul care a făcut film de animație d elung metraj. Desigur nu! Succesul Albei ca Zapada starnit de indata dorinta ca acesta sa fie repetat. Dave (uneori creditat ca Max) Fleischer, adică tatăl lui Popeye Marinarul, a făcut în 1939 un film care a rămas, de asemenea celebru, Călătoriile lui Gulliver. Este practic al doilea film de animație de lung metraj după Alba ca Zapada lui Disney.


Probabil că sunt puțini cei care nu l-au văzut. Filmul a fost un succes de public, însă costurile de producție au fost imense, așa că financiar nu a fost o intreprindere prea reușită.

Fleicher nu s-a lăsat și în 1941 revine cu un film care astăzi este mai puțin cunoscut. Este vorba de Mr. Bug (Hoppity) Goes to Town. Este prima animație de lung metraj cu subiect „modern” și nu inspirat din basme, gen foarte la modă printre producătorii de animație de astăzi. E vorba de niște gâze care vor să-și păstreze casele în fața unui cărăbuș bogat care vrea să cumpere tot și să-i alunge. Bineînțeles că un gândăcel erou va salva mica așezare cucerind și inima eroinei ....
Filmul a fost lansat, ca și Dumbo, în preajma atacului de la Pearl Harbour. A început războiul și pentru Statele Unite, și lumea nu prea a mai avut chef de animații. De aici un eșec financiar. Ceea ce va descuraja pentru un timp pe competitorii lui Disney.


sâmbătă, 25 februarie 2017

The Founder, Fondatorul


The Founder, Fondatorul, USA 2016, regia John Lee Hancock, cu Michael Keaton, John Carroll Lynch, Nick Offerman

The Founder este un film despre Ray Kroc cel care a făcut din McDonalds o rețea de fast food de importanță națională în Statele Unite și a pus bazele dezvoltării ei internaționale.
Desigur Ray Kroc este un erou, dar un erou al capitalismului victorios, a cărui morală este eficiența economică. Genul de personaj pe care nu e neapărat să-l placi.
E un film care pune în valoare la maximum talentul actoricesc al lui Michael Keaton, și chiar merită să vedeți filmul pentru asta.
Îi dau replica, excelent, în rolurile fraților McDonald, cei care au stat la baza afacerii, John Carroll Lynch și Nick Offerman. Ei sunt cei care fac afaceri în vechiul stil și conflictul lor cu Ray Kroc este delicios, fie că vă place sau nu să mâncați la McDonald.

sâmbătă, 18 februarie 2017

The LEGO Batman Movie


The LEGO Batman Movie, USA 2017, regia Chris McKay

Dupa ce au facut The Lego Movie, cu destula inspiratie zic eu, s-a incercat sa se mai faca ceva publicitate celebrelor caramizi de construit pentru copii.
De data asta insa toata tarasenia miroase a ciorba reincalzita. Lego nu are nicio importanta dramatica in film, e un film pastisa cu supereroi oarecare, cu Lego sau fara. S-au straduit sa presare un numar frumos de gaguri in desfasurarea actiunii, efort de apreciat, si care mai salveaza oarecum lucrurile, dar in total filmul e atat de comun si rasuflat incat nu poti sa nu scapi un cascat spre sfarsit. 

sâmbătă, 11 februarie 2017

Fantastic Beasts and Where to Find Them


Fantastic Beasts and Where to Find Them, USA, UK 2016, regia David Yates, cu  Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol, Dan Fogler

Fimul este făcut cu gândul la generația celor care au crescut cu Harry Potter și acum sunt oameni mari. Dar asta nu înseamnă că nu este un film captivant pentru oricine.
J.K. Rowling știe în continuare să scrie basme fascinante, unde mundanul se transformă în miracol, cu trimiteri culturale interesante pentru cititorul adult.
Personajele sunt excelent construite încât să asigure implicarea emoțională, cât și sufiecient umor. Dan Fogler în rolul lui Kowalski merită o mențiune.
Experiența vizuală este deosebită, o lume colorată, o lume cu stil, cu New York-ul intebelic excelent prezentat.
Alegerea regizorului a fost inspirată, renunțând la a construit filmul concentrat pe confrunterea dintre bine și rău, cum s-a făcut în ultimile filme din seria Harry Potter, pe care le-am criticat la vremea lor, și punând accentul pe inventivitate și imaginar.
Un film excelent.

sâmbătă, 4 februarie 2017

Jackie


Jackie, USA 2016, regia Pablo Larrain, cu Natalie Portman, Peter Sarsgaard

Jackie este un film care se vrea sofisticat, facut cu gandul la Oscaruri. Intr-adevar drama personala a sotiei presedintelui american J.F. Kennedy, asasinat in 1963, in contextul acestui eveniment dramatic, este un subiect de film extraordinar.
Este ocazia de a diseca, in circumsatante cu totul extraordinare, un caracter in ipostaza de femeie, Prima Doamna, sotie, vaduva, mama, crestina, si, de ce nu, personaj histrionic. O abordare psihologizanta compusa ca la carte.
Un film ofertant, si extraordinar facut ca realizare actoriceasca, pentru Natalie Portman (care se transforma in Jackie Kennedy), cu un partener pe masura in Peter Sarsgaard in rolul lui Bobby Kennedy, fratele presedintelui asasinat.
Totusi este e un film care isi propune foarte mult (prea mult) pentru spatiul unei povesti cinematografice, care devine astfel oarecum fara miza pentru spectator, pierdut in multimea de nuante. Mirajul Camelotului, servit ca explicatie in final, pentru a uni oarecum acest melanj, explica orice si nimic.

luni, 30 ianuarie 2017

Lion, Saroo

Lion, Saroo, Australia, USA, UK 2016, regia Garth Davis, cu  Dev Patel, Nicole Kidman, Rooney Mara
Lion (Saroo în cinematografele românești) este povestea unui băiețel din India pierdut de părinți și adoptat de un inimos cuplu de asutralieni. Un film bazat pe o poveste adevărată.
O bună parte din film este Aventura puștiului (Saroo) pierdut de mama sa, într-o lume ostilă. Un fel de Aventurile lui Oliver Twist la sfârșitul secolului al XX-lea în India. O poveste emoționantă, și mai ales micul actor (Sunny Pawar) ales să facă personajul este atât de  simpatic încât nu ai nicio șansă să nu te emoționezi de soarta lui.
Calvarul acestuia se termină în momentul în care bravii australieni îl adoptă.
Partea a doua a filmului îl prezintă pe Saroo ajuns un tânăr crescut în Australia, cu toate facilitățile societății australiene, și înconjurat de dragostea deplină a părinților săi adoptivi. E un tânăr care se consideră australian 100%, locul nașterii find doar un accident al biografiei sale. Și totuși… resimte nevoia de a-și regăsi familia din India. Lucru care îi produce multă suferință pentru că îl resimte ca pe o trădare față de cei care îl iubesc și pe care îi iubește, o trădare față de el însuși, un australian care nu ar trebui să resimtă nicio nostalgie față de ceea ce a lăsat în urmă în India. Din păcate filmul trenează în apele tulburi ale acestor sentimente. Desigur spectatorul, dacă nu e handicapat emotional, înțelege rapid suferința eroului, și așteapată să se nască ceva din această suferință. Însă în film lucrurile se rezolvă Deus ex machina cu ajutorul lui Google Map lăsând spectatorul cam nedumerit.

duminică, 22 ianuarie 2017

The Great Wall, Marele Zid




The Great Wall, Marele Zid,  regia Yimou Zhang, cu Matt Damon, Tian Jing, Pedro Pascal, Willem Dafoe

Vă povesteam despre senzația de straniu avută când am văzut un film nord-coreean cu monștri, Pulgasari. cam aceeași senzație am avut la cest film chinezesc.
Producția este cât sepoate de chineză, și, dacă tot au bani, și-au permis să-l angajeze pe Matt Damon să-l pună cap de afiș.
O poveste cu niște monștri numai buni de luptat cu ei la poalele Marelui zid Chinezesc, dar mai ales cu multă propagandă ideologică, căci rătăcitorul războinic de undeva din vest nimerit în China (personajul lui Matt Damon), învață plin de admirație valorile, evident superioare, ale lumii chineze, cum superior este ca putere de distrugere praful de pușcă, invenție chinezească, nu-i așa?