duminică, 12 noiembrie 2017

Blade Runner 2049


Blade Runner 2049, USA 2017, regia Denis Villeneuve, cu Harrison Ford, Ryan Gosling, Ana de Armas

Ținând seama că filmul trimite la capodopera lui Ridley Scott din 1982, Blade Runner, m-am îndreptat spre cinematograf cu ceva așteptări. Sigur, mă gândeam eu, probabil nu va ieși ceva la fel de bun, dar se vor simți obligați să scoată ceva peste medie.
Nu, nu au reușit.
Principala vină e la scenariu. O mulțime de fire narative nedezvoltate, personaje slab caracterizate, totul pus acolo într-o ciorbiță indigestă pentru că probabil a fost considerat cool să fie acolo, nu că ar avea vreo contribuție la dezvoltarea dramatică.  Ce nevoie era de iubita virtuală? Sau de două personaje negative, nici unul prea conturat? Sau de șefa cu aspect fascist? 
Iar intriga, slăbuță, (Născut, nu făcut.), nimic cu impact memorabil. Filmul din Ridlay Scott avea un mesaj simplu și percutant ca o predică din Biblie, își punea o întrebare universală: Ce e omul? Și răspunsul ți se oferea cinstit, direct, în imagini fără egal: Oameni ne face iubirea și conștiința morții.
Cu un scenariu fără orizont Villeneuve nu performează nici el. În Arrival, Villeneuve a arătat că știe să facă SF de calitate. Aici a fost depășit de misiune. Dacă ar fi avut curajul să se pună la montaj și să taie toată polologhia inutilă din film, și reducea filmul la o oară și jumătate, poate că ar fi salvat cumva lucrurile, măcar în limita decenței, o poveste SF cu ceva ritm și frumos executată la capitolul direcție artistică. Dar nu, nu a făcut asta, și filmul este efectiv plictisitor.
Din păcate vizionarea filmului e cam pierdere de vreme.

duminică, 29 octombrie 2017

The Hitman's Bodyguard

The Hitman's Bodyguard, USA, China, Olanda, Bulgaria 2017, regia Patrick Hughes, cu Ryan Reynolds, Samuel L. Jackson, Gary Oldman

Filmul e in genul filmului de actiune european (vezi filmele de gen produse de Luc Besson) adica ceva mai atent la personaje si inventiv la capitolul scenelor de lupta. Plus un pic de umor, aici dat de situatia incurcata, unde un asasin platit, trebuie sa serveasca ca martor intr-un proces impotriva unui mare criminal, asasinul fiind deci in pericol si trebuind sa fie aparat de un bodyguard profesionist, care si-a ratat cariera infloritoare tocmai pentru ca unul dintre clientii sai a fost asasinat de asasinul platit pe care trebuie acum sa-l pazeasca. E cam spoiler dar oricum o sa va prindeti de poveste din primele minute.
Comparat cu ce ofera in general cinematografia Hollywood in materie, unde efectele speciale tin loc de scenariu, actori si creierul regizorului, filmul apare ca fiind proaspat si de calitate. Iar Samuel L. Jackson, orice ar juca, este invariabil simptic.

luni, 23 octombrie 2017

Bruce Lee de India


Cinematografia Indiana are si un fel de Bruce Lee, gata sa infranga toti dusmanii in figuri de arte martiale. Si e chiar mai bun decat Bruce Lee! Pentru ca Tiger Shroff (asa se numeste) si danseaza. Pai se putea altfel!? Iata-l aici intr-un moment muzical cu Sraddha Kapoor.



Iar daca vreti sa vedeti cum se descurca in realitate ...


luni, 16 octombrie 2017

Sarusuberi/Miss Hokusai



Sarusuberi/Miss Hokusai, Japonia 2015, regia  Keiichi Hara, Stephanie Sheh 

Mărturisesc cu rușine că în acest an nu am urmărit asiduu festivalul ANIMEST. Singurul film pe care l-am văzut a fost această notă biografică față de marele pictor japonez Hokusai.

Filmul nu surprinde la capitolul grafică (este realizat în nota obișnuită a animației nipone), este însă foarte bine gândit ca poveste. Artistul privit din perspectiva fiicei sale, iată o abordare cu totul interesantă. Dincolo de incursiunea în lumea artistului (cum trăiau de fapt acești oameni?) filmul reușește foarte bine să surprindă atitudinea față de arta picturii. Pentru oamenii epocii pictura nu era numai o reprezentare, ci venea să întregească realitatea, să asigure echilibrul naturii și al zeilor. Fascinant!

marți, 10 octombrie 2017

Logan Lucky

         Logan Lucky, USA 2017, regia Steven Soderbergh, cu Channing Tatum, Adam Driver, Daniel Craig

Logan Lucky e poveste despre niște indivizi cam părăsiți de noroc care se hotărăsc să dea un mare jaf care să-i scoată din probleme.
E o poveste ușurică, dar făcută cinematografic de  Steven Soderbergh , și acest lucru se cunoaște. E un film plin de umor și ritm.
Dar dincolo de poveste este o galerie de carcatere din America profundă, și asta e marea valoare a filmului.   
Plus: un Daniel Craig în rol de recidivist înrăit, excelent.             


duminică, 1 octombrie 2017

Valerian and the City of a Thousand Planets


Valerian and the City of a Thousand Planets, Franța 2017, regia Luc Besson, cu Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Alain Chabat, Rutger Hauer


În ciuda cârcotașilor, eu vă zic că Valerian e o creație Luc Besson de supercalitate, și dacă v-a plăcut Al 5-lea element, sigur o să apeciați și acest film. Sigur nu e macho în lipsa lui Bruce Willis, dar desigur e la modă acum să avem personaje aproape adolescente, iar eroul să fie de fapt eroină. Și foarte tânăra Cara Delevingne se descurcă excelent. E plin de locuri comune și previzibil? Păi asta e cultura pop. În definitiv Luc Besson își permite să ne ironizeze și să se ironizeze. Pentru că îi iertăm asta oricum în fața debordantei sale imaginații vizuale.
Plus: o gașcă de actori mari în roluri episodice, nu lăsați să vă scape aparițiile lor pline de culoare.

vineri, 22 septembrie 2017

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american 

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american , USA 2017, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Domhnall Gleeson, Sarah Wright,


Tom Cruise arată în acest film că încă este actorul șarmant pe care îl știm încă din Top Gun. Sub bagheta inspirată a lui Doug Liman (au mai lucrat împreună în excelentul SF  Edge of tomorrow).

E un film bazat pe o poveste adevărată. Barry Seal a fost un personaj real implicat în afacerile murdare ale Statelor Unite din America Centrală, unde limita dintre cei buni și cei răi, ce e corect și ce e incorect, e greu de stabilit. O poveste cu droguri, arme și politică.

Dar mai ales o poveste cu ritm, cu un absurd (al politicii) bine subliniat în fiecare scenă. Cu un Tom Cruise care te face să te întrebi ce fel de om este acela care intră în combinațiile pe care le povestește filmul. În definitiv, tot filmul, personajul Barry Seal este un om decent, în care se recunoaște probabil majoritatea cetățeanului mediu, dar care ... o să vedeți voi ce face.
De notat și pretația lui Domhnall Gleeson în rol de agent CIA, cu totul special.

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Xingu, Festivalul ambasadelor

In week end-ul trecut (9-10 septembrie) am fost la festivalul de film al ambasadelor.

Am ales un film Brazilian, Xingu. Filmul are o poveste puternica, adevarata, a celor trei frati Villas Boas, Claudio, Orlando si Leonardo, care exploreaza Amazonul incepand cu anii 1940, ajungand sa fie promotorii ideii de protectie a vietii triburilor aborigene. Datorita eforturilor lor a fost reata rezervatia Xingu (un teritoriu mare cam cat Belgia) care se bucura de autonomie, si unde continua sa se dezvolte nestingerit viata si cultura triburilor amazoniene.
Un efort extraordinar, care a presupus multa daruire, abordare pragmatica, uneori compromisuri. De altfel aceasta este si principala scadere a filmului. Incercand sa prezinte toate fatetele activitatii fratilor Villas Boas, care a presupus si compromisuri, sau actiuni pe care dintr-o anumita perspectiva astazi nu le-am considera morale, filmul devine uneori confuz. In rest, numai cuvinte bune, cinematografia reuseste sa surprinda statura si drama acestor eroi contemporani noua.

Am vazut si un film suedez "En underbar jävla jul" tradus in engleza Holly Mess. O familie respectabila de suedezi este invitata sa petreaca Craciunul la fiul lor. Care traieste cu iubitul sau gay. Dar si cu o fata care va avea un copil fata de care cei doi se declara mandrii "tata". Iubitul are la randul sau un tata imigrant din  Grecia,  care este divortat de sotia suedeza, invitata si ea, care vine la petrecere cu tanarul amant, care este arab. In acest haos multicultural desigur e usor sa se faca ceva comedie de situatie. Si de a se prezenta o viziune edulcorata si optimista a multiculturalismului.