sâmbătă, 19 decembrie 2020

Porțile Europei. O istorie a Ucrainei


 Serhii Plokhy, Porțile Europei. O istorie a Ucrainei

Desigur ca e greu de dat o unitate unui spațiu care, din punct de vedere istoric, prezintă o mare eterogenitate, asa cum este Ucraina.

De aceea, a prezenta Ucraina  ca fiind un loc al tranzitiilor, rupturilor, contradicțiilor, dar în același timp al comunicării, al adaptării, este o buna alegere.

Din perspectiva noastră, românească, m-a distrat abordarea distrugerilor suferite de Ucraina în cel de Al doilea razboi mondial. După ce deplânge jaful sistematic practicat de germani în timpul ocupației, despre romani spune ca aceștia au acționat "furând tot ce găseau".  Ce sa-i faci, avem "bun" renume la vecini! 

Cele patruzeci de legi ale iubirii


 

Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, 

Dacă vreți să aruncați o privire prin înțelepciunea Sufi și poezia lui Rumi, cartea Cele patruzeci de legi ale iubirii e o astfel de ocazie, cu o perspectivă moderna asupra unei stări de spirit cu rădăcini în Evul Mediu islamic. 

Iata câteva rânduri:

Shams 

Bagdad, 30 septembrie 1243 
Biciuit de vant, am plecat in goana calului, la prima geana de lumina. O singura data m-am oprit sa ma uit in urma. Locasul dervisilor semana cu un cuib de pasare ascuns printre duzi si tufisuri. O vreme, chipul istovit al lui Baba Zaman mi-a aparut intruna in minte. Stiam ca-si facea griji pentru mine. Dar nu vedeam nici un temei pentru asta. Pornisem intr-o calatorie launtrica a Iubirii. Ce rau putea sa iasa de-aici? Era cea de-a zecea mea lege: Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nici o insemnatate. Oriincotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa, si dincolo de ea. 
Cu toate ca intrezaream multe greutati in cale, asta nu ma nelinistea prea tare. Orice soarta m-ar fi asteptat in Konya, o intampinam cu bratele deschise. Ca sufit, am fost invatat sa primesc ghimpele impreuna cu trandafirul, greutatile impreuna cu bucuriile vietii. Din asta urma o alta lege: Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati. 
Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere. 
In noaptea de dinainte de-a parasi locasul dervisilor, am deschis toate ferestrele odaii mele ca sa las zgomotele, mirosurile si intunericul sa se strecoare inauntru. La lumina palpaitoare a unei lumanari, mi-am taiat parul lung. Suvitele groase au cazut pe podea. Apoi mi-am dat jos barba si mustata si mi-am scurtat sprancenele. Cand am ispravit, mi-am cercetat chipul in oglinda, acum mai luminos si mai intinerit. Fara fir de par, fata mea era eliberata de orice nume, varsta, parte barbateasca sau femeiasca. Nu avea nici trecut, nici viitor, inchisa pe vecie in aceasta clipa. 
- Calatoria asta te schimba deja, a zis invatatorul cand m-am dus in chilia lui sa-mi iau ramas-bun. Si nici n-a inceput inca. 
- Da, am bagat de seama, am spus incet. E inca una dintre cele patruzeci de legl: Cautarea Iubirii te schimba. Nu e nici un cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara. 
Cu un zambet usor, Baba Zaman a scos o cutie imbracata in catifea si mi-a intins-o. inauntru am gasit trei lucruri: o oglinda de argint, o naframa de matase si un sip cu unsoare.
- Lucrurile astea o sa te-ajute in calatorie. Slujeste-te de ele cand ai nevoie. Daca iti pierzi vreodata pretuirea de sine, oglinda iti va arata frumusetea ta launtrica. Daca numele iti este patat, naframa iti va aminti cat de curata ti-e inima. Cat despre balsam, iti va tamadui ranile, cele dinlauntru si cele din afara. 
Am mangaiat fiecare lucru, am inchis cutia si i-am multumit lui Baba Zaman. Apoi n-a mai ramas nimic de zis.
Pe cand pasarile ciripeau si stropii marunti de roua atarnau pe crengi la prima geana de lumina a diminetii, am incalecat. Am pornit spre Konya. nestfind la ce sa ma astept, dar avand incredere in soarta pe care mi-o harazise Allah."

duminică, 13 decembrie 2020

Ce cauta bulgarul în Ardeal?

 

De la Spiridon Ion Cepleanu - Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=17088524

În manualele de istorie românești scrie despre cum au venit maghiarii în Ardeal și cum s-au luptat românii cu aceștia, conduși de Gelu sau de Menumorut.

Pentru că veni vorba de Menumorut istoricii zic că de fapt nu prea era chiar român, unii spun că ar fi fost slovac (despre asta poate voi scrie în altă parte) sau bulgar. Și au bune temeiuri, pentru că Notarul Anonim al Regelui ungur Bela (al II-lea, al III-lea, al IV-lea, nu se știe, și cu asta e o întreagă poveste) pe scrierea căruia, Gesta Hungarorum, adică Faptele Ungurilor,  ne bazăm, spune despre Menumorut că a răspuns, amenințărilor maghiarilor, cu corde bulgarico, adică am traduce, cu mândrie bulgărească.

Dacă Menumorut, al cărui stăpânire era prin Bihorul de astăzi, era bulgar, atunci, ce e cu bulgarii în Ardeal?

Deși astăzi Bulgaria nu e deloc un stat care să inspire teamă, bulgarii au avut momentul lor de glorie.

Bulgarii, un neam turcic, inițial așezați în stepele din nordul Mării Negre (unde, de remarcat, au conviețuit și cu maghiarii), au trecut sub hanul Asparuch in Balcani pe la 680 unde creează un stat puternic, rival al bizantinilor în stăpânirea Peninsulei balcanice.

Relațiile cu bizantinii au fost când de confruntare, când de cooperare. De exemplu, în 718 au salvat Constantinopole de asediul arabilor, armata bulgarilor nimicind pe arabi, salvând Europa de o invazie arabă, victorie de aceeași importanță cu cea a francilor asupra arabilor la Poitiers în 732.

Pentru ce ne interesează pe noi aici, știm că practic în aceeași perioadă în care francii lovesc hanatul avarilor din câmpia Panonică, și bulgarii atacă pe avari dinspre est, pe la 804-806, sub hanul Krum (cunoscut, interesant în izvoare și ca Kean- hanul).

 Din vremea urmașului său Omurtag (814-831) avem informații clare despre schimburi de ambasade între bulgari și franci, între Omurtag și împăratul francilor Ludovic cel Pios, în încercarea de a aplana conflictele din zona de frontieră a acelor două stăpâniri, de pe Dunăre. Interesant e că francii nu reușesc să oprească pe Omurtag să cucerească Croatia de la ei. 

Sunt atestate și lupte de frontieră cu francii pe Dunărea mijlocie. Probabil în aceste campanii a murit tarkanul bulgar Onegavon despre care o inscripție ne spune că s-a înnecat în Tisa.

Stăpâneau bulgarii și Transilvania? Avem numai mențiuni indirecte. Știm că Regele Arnulf al Germaniei, fiind în război cu moravul Sviatopolk (a doua parte a sec. al. IX-lea), trimite o solie la bulgari cerând ca aceștia să interzică trimiterea de sare către dușmanul său. Cum sarea nu putea veni decât din Ardeal, într-o formă sau alta, bulgarii puteau controla comerțul cu sare de aici. Desigur aceasta nu exclude deloc existența unor dinaști locali, români sau slavi.

Așa era și cazul lui Glad care stăpânea în Banat. Deși nu putem spune de ce neam era Glad, ni se spune însă în documente că în armata sa erau cnezi bulgari (alături de valahi si pecenegi). Deși pare înfrânt în primele confruntări cu maghiarii, totuși reușește cumva să-și păstreze stăpânirea. După el va stăpâni un urmaș al său (nu știm exact care era legătura de rudenie) Ahtum (Ohtum), despre care ni se spune că a fost botezat la Vidin. 

Regatul maghiar va integra Transilvania abia începând din vremea regelui Stefan (Sfântul Stefan) al Ungariei prin campanii militare care sunt coordonate cu ofensiva bizantină care nimicește statul bulgarilor, în principal cea din vremea impăratului Vasile al II-lea (976-1025) numit și Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

Astfel se explică că printre cei învinși de maghiari în luptele pentru cucerirea Ardealului  apare și Ducele Kean, al bulgarilor (probanil Kean este o deformare a tilului de kagan, khan). Ni se spune că din tezaurul luat pradă de la acesta de către unguri s-a construit prima catedrală de la Alba Iulia.

Ahtum a mai rezistat o perioadă punându-se sub ocrotirea Basileului bizantin, dar undeva pe la 1030 și el va cădea în luptă cu maghiarii, capitala sa fiind cucerită și primind numele de Cenad, unde a fost episcop Gerard ( episcop 1030-1046), ulterior sanctificat, scrierile despre acest sfânt fiind și sursa informațiilor despre starea lucrurilor din Banat înainte de încorporarea în Regatul maghiar.

Ce importanță au avut bulgarii pentru această zonă? Foarte importantă a fost organizarea bisericească. Românii, inclusiv cei din Ardeal, care după anul 1000 au fost sub stăpânirea ungurilor catolici și nu ar fi avut cum să fie organizați ca biserică ortodoxă după acea dată, au adoptat cel mai probabil prin intermediul bulgarilor organizarea bisericească și liturghia slavonă.

Urme au rămas puține ale bulgarilor. Totuși e de știut că Șchei/Șchiau este un  nume care desemnează pe bulgari și pe sârbi (vine din sclavi, numele cu care erau cunoscuți slavii sudici). Astfel că Șcheii Brașovului are legată întemeierea de bulgari (probabil și aromâni printre ei) stabiliți acolo, ulterior localitatea devenind una românească. Și mai sunt și alte cazuri.


Surse:

Stefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I,Editura Dacia, Cluj. 1972,

Gheorghe I. Brătianu, Tradiția Istorică despre întemeierea Statelor românești, , Cartea Moldovenească, Chișinău, 1991,

Steven Runciman, A History of  the First Bulgarian Empire, 1930,

R.J. Cramton, Bulgaria, Oxford University Press, 2013

sâmbătă, 21 noiembrie 2020

Legendele Olimpului


 Mulți părinți se plâng "că astazi nu se mai face educatie". Dar oare căți dintre aceștia mai stau sa citească cu copiii lor Legendele Olimpului.

Mi - am permis recent plăcerea (ne) vinovata de a le reciti.

Și, ținând seama de vremurile pe care le parcurgem, mi-am amintit de pilda lui Ahile. Ahile, eroul din Războiul Troian. Ahile știe ca se lupta cu zeii și soarta. Dar se lupta. Nu se duce fuguta la mama (zeita)  să-l scoată din încurcătură. Nu, Ahile se lupta să-și răzbune prietenul și onoarea. Nu se ascunde în cort în fata pericolului.

In definitiv asta e o mare învățătură. Omul nu e făcut sa trăiască în frica. Modelul e Ahile. Care își ia soarta în mâini si acționează. Chiar dacă, totuși, își poate prevedea eșecul (și moartea). Pentru ca viata în frica nu e demna. Nici nu e viata. E doar supraviețuire. 

CinePolska

 


Am întârziat  să scriu câteva cuvine despre CinePolska, festival de film polonez care s-a desfășurat online. Pe seceta aceasta de filme a fost cât se poate de binevenit. Capul de afiș a fost filmul Șarlatanul, o coproducție în fapt,  Cehia-Polonia.

Filmul este un fel de Brokeback Mountain, în varianta Europa de Est. Adică pe fundalul unei Choslavacii comuniste de anii 1950. 

O alegere curajoasa pentru un astfel de festival, dar și intriganta. Este acest film mai mult decât un film intrigant? As spune ca nu, căci nici firul narativ diluat în contextul politic, nici eforturile artistice nu aduc ceva nou. 

Pe lângă acest film nou de 2020, am văzut și o biografie a interpretului și compozitorului de muzica de jazz Mieczysław Kosz, se pare o vedeta în Polonia (eu nu știam nimic de el înainte de acest film).

Orb, hipersesnsibil, narcisisitic, asa cum sta bine unui artistic genial, e o poveste care curge destul de bine, iar rolul principal e destul de bine jucat. Dar desigur când am spus jazz și orb deja v-ați gândit la biografia lui Ray Charles (Ray) cu Jamie Foxx in rolul principal, și iarăși comparațiile nu sunt favorabile producției poloneze. Pe ansamblu, filme bune, dar care par sa calce pe niște drumuri deja prea bătătorite pentru a mai reuși sa impresioneze, mai ales ca atunci când vii dintr-o cinematografie mica și mijloacele pe care le arunci în lupta sunt evident mai modeste fata de modelul cu care concurezi. 



sâmbătă, 7 noiembrie 2020

Zidul Berlinului

 

Bernard Brigouleix, Zidul Berlinului

O carte care ne spune condensat, fără însă să neglijeze o abordare din perspectiva multipla, istoria unui simbol al separării, negarii lebertatii, dictaturii. 

Zidul Berlinului a împărțit Berlinul în doua în perioada războiului rece din 1961 pana în 1989.

Berlinul, după al Doilea razboi mondial a avut statut de ocupație împărțit între puterile victorioase, Uniunea Sovietica, Statele Unite, Marea Britanie și Franța.

În timp ce zona sovietica s-a transformat în capitala Germaniei de Est, cu regim comunist, zonele occidentale au rămas o enclava în teritoriul controlat de sovietici, cunoscuta ca Berlinul de Vest. 

Bineînțeles, existenta acestei enclave constituia o permanenta tentație pentru cei din zona din est de a scăpa de regimul sovietic. Pentru a stopa cu totul trecerile dintre cele doua zone, a fost construit efectiv un zid care închidea aceasta enclava, bine păzită, astfel încât sa descurajeze pe cei ce doreau sa fuga în vest 

E o istorie plina de drame umane. 

Ce rămâne pentru cititorul de astăzi? Lecția ca cei care construiesc ziduri pentru a despărți oamenii și pentru a nega libertatea ajung la coś de gunoi al istoriei. 

duminică, 1 noiembrie 2020

Tenet


 Tenet, regia Christopher Nolan. Cu John David Washington, Robert Pattinson, Elizabeth Debicki, Juhan Ulfsa, Kenneth Branagh,

E un film în care se vede marca Christopher Nolan , acțiune, idei, superb pe ecran, muzica excelenta. 

Subiectul e obsesia lui Nolan, jocul cu timpul. Singurul minus este ca de aceasta data se joaca extrem , încât risca sa devina obositor pentru unii spectatori. Nolan, căci el este și scenarist, imaginează posibilitatea ca pentru anumite lucruri sau persoane timpul sa fie inversat, sa se deruleze invers decât pentru ceilalți. Aceasta ipoteza da naștere unor situații care asigura un spectacol cinematografic pe cinste. Finalul încununează filmul cu o scena de lupta în care o parte din armata lupta în timpul nostru în timp ce o alta echipa este "inversata" și acționează intr-un timp care curge invers. Va asigur ca merita văzut. 

Probabil cel mai bun film al anului acesta lipsit de producții cinematografice.

sâmbătă, 10 octombrie 2020

Prima mențiune despre o icoană


 „Un portret al apostolului Ioan din vremuri evanghelice

Acest portret a cărui existență nu este sigură,este semnalat de apocrifa grecească a Vieții Sfântului Ioan. Portretul ar fi fost confecționat chiar în vremea apostolului , la comanda unui discipol al său. Acesta se numea Lykomedes, îl păstra la el acasă, așezat pe o masă specială, înconjurat de flori și două lumânări, ceea ce presupune un anumit cult al acestui portret, cult care, departe de a putea fi calificat drept idolatrie, ar fi fost conform obiceiurilor epocii, exprimând venerația pe care un discipol o datorează maestrului său.”


Andre Grabar, Iconoclasmul bizantin