sâmbătă, 25 iulie 2020

Catherine the Great: Portrait of a Woman

Robert K. Massie, Catherine the Great: Portrait of a Woman

E o carte fascinantă, fie și numai din perspectiva personajului. O prințesă dintr-o familie princiară obscură din Germania (cum Germania din secolul al XVIII-lea era plină de astfel de principate mari cât un orășel, prințese germane erau cu duiumul) a juns împărăteasa Rusiei. Și nu oricare, ci una care și-a meritat apelativul de „cea Mare”.
Secretul acestei ascensiuni extraordinare, dincolo de noroc și o educație bună, este autocontrolul. Niciun gest la voia întâmplării, nicio o vorbă rostită ușuralnic. O asumare deplină a rolului, sesizțnd cu multă inteligență că puterea este în primul rând un spectacol care trebuie jucat desăvârșit.
Așa ajunge o nemțoică să fie o imagine a a măreției Rusiei, mai pravoslavnică decât mulți ruși.
Și toate acestea fiind femeie, în vremuri în care, desigur, mentalitatea oamenilor nu favoriza exercitarea puterii de căre femei.
Autorul sesizează perfect mizele acestei povești extraordinare, nu cade în tentația digresiunilor istorice mai mult decât este necesar petru a înțelege contextul în care se desfășurau evenimentele, lectura fiind una curgătoare. 

joi, 9 iulie 2020

Tantra

Deoarece cuvântul Tantra încă mai trezește reacții cu subînțeles la noi, câteva explicații sunt necesare.
Cuvântul sanskrit "tantra" se traduce pur și simplu prin "text" sau "sistem de ritualuri și  instrucțiuni". Prin urmare, o mulțime de texte clasice indiene conțin cuvantul "tantra" in titlu.
Din secolul al VI - lea în cadrul Shaivismului (adoratorii zeului Shiva) Shakhtismului (cei dedicați zeiței Shakhti și avatarurile sale  Durga, Kali, Saraswati, Lakshmi, Parvati și Tripurasundari), Vishnuism (adoratorii lui Vishnu) dar și în Budism apare credință într-un corp de cunoștințe menite sa asigure salvarea practicantului, a unui sistem de ritualuri și activitati (uneori cu un caracter de secret) considerate mai puternice decât devoțiunea comuna.
Practica tantra include ritualuri, rugăciuni, recitarea de mantre, practici yoghine cu scopul de atinge puteri supranaturale prin (cvasi)uniunea practicantului cu zeitate care tuteleaza acea practica (fiind mai multe scoli, zeitatea poate diferi de la o Scoala la alta).
Unele practici merg pina la a  recomanda consumul de substanțe halucinogene, practici sexuale transgresive, sau experiente în proximitatea morții.
Tantra nu se confunda cu yoga însă a lăsat o amprenta puternica în dezvoltarea yoga.
Practicile tantrice deobicei recomanda etape de vizualizare complexe, "tattvas", practicantul ajungând în final la Uniunea cu zeitatea (tattvas supremă).
Un element central al practicilor tantrice, transmise și către yoga, este credință în existenta unor canale energetice, care purificate, pot conduce la manipularea energiilor de către practicant pentru a obține puteri "supranaturale".
Imaginea devenita clasica și în yoga este cea din cartea din secolul al X - lea, Kubjikamatatantra, carte a cultului tantric Kaula centrat pe devoțiune fata de zeița Kubjika.
În aceasta găsim descris sistemul celor 6 chakras ( roți). Tot acolo este descris procesul prin care zeița Kundalini, care este în stare latenta la baza coloanei, este trezita și prin canalul energetic central ajunge în partea superioara a capului unde se unește cu Shiva.
Acestea fac parte din schema clasica a învățăturii yoghine și astăzi, arătând cât de mare a fost influenta Tantra asupra Yoga.
Ashtanga Respira

duminică, 28 iunie 2020

Budismul Yogachara

Deși Budismul nu a avut un mare viitor în India, și practicile Yoga de astăzi așa cum au fost ele transmise în epoca contemporană în India nu au o filiație directă cu tradiția budistă Yogachara, trebuie totuși reținut că istoria Yoga nu poate fi înțeleasă fără apelul la filonul de gândire budist, care era cât se poate de viu la începutul mileniului I în India. Sutrele lui Patanjali sunt influențate fără îndoială de Yogachara budistă.
În filosofia Tathāgatagarbha (eul pur, ceea ce este dincolo de cea ce se duce și vine) este evidentă asemănarea cu conceptul atman din yoga hindusă. 
Astăzi tradiția Yogachara este vie în principal în cadrul budismului tibetan.
Ashtanga Respira

duminică, 7 iunie 2020

We are one

Cum in cinema nu mai avem voie, m-am consolat aceste zile cu festivalul We are one. O inițiativa foarte interesanta, de festival de film pe YouTube. Deoarece multe festivaluri de film din lume au fost anulate pe motiv de Pandemie, organizatorii de festivaluri au fost invitați sa trimită cate un film pentru acest festival  organizat pe youtube. Desigur problema obținerii drepturilor de difuzare mondiala prin youtube a limitat selecția, totuși au fost destule filme interesante. Eu am văzut două (plus ceva short-uri de animație) 
Eeb allay ooo. Un film indian, dar nu din acelea în care se canta și dansează. Prin tema sociala și prin mijloace cinematografice ar sta foarte bine alături de filmele neorealismului italian. Un tânăr își cauta drumul în viata atras de mirajul marelui oraș. Obține o slujba modesta de "sperietor de maimute". Cine știe India, știe și ca în orașe maimuțele care vagabondeaza, precum câinii la noi, sunt o mare problema.  Dar nimeni nu se atinge de ele date fiind interdicțiile religioase. Totuși, pe lângă instituții publice, zone foarte centrale, turistice, sunt puși "sperietori de maimute", care sa mai descurajeze aceste mamifere  gata sa fure tot ce pot de la oameni, uneori chiar agresive. Tânărul nostru e inteligent, dornic să-și facă treaba, fie și umila sa slujba, politicos, sociabil, într-un cuvânt plin de calități. Totuși India nu este locul unde un om plin de calități poate și sa reușească în viata... Cum situația sociala din România nu e departe de cea din India o sa empatizati repede cu personajul și ceilalți care îl înconjoară (o galerie de imigranți în marele oraș).
Katte ni furueteru ( in engleza Tremble all you want). E o poveste despre o tânără timida care, la douăzeci și ceva de ani trăiește înca iubirea secreta pentru chipeșul liceului. El este Ichi (Unu) din toate visele ei. Totuși exista și un coleg de birou, care își arata interesul pentru ea - în agenda de telefon este Ni (Doi). O poveste într-o Japoniei în care viata oamenilor e formala, banala, cu interacțiunea umana redusa la mai nimic.
Filmul are doua puncte tari. Cinematografic este foarte frumos construit, lumea interioara a eroinei fiind marcata în scene suprarealiste care se petrec în banalul cotidian, oarecum amintind de mai vechiul succes franțuzesc, Amelie, dar efectul este mult mai puternic în contextul lumii foarte ordonate și  frustre a citadinului japonez.
Pe de alta parte este actrița  Mayu Matsuoka, care duce rolul principal, pentru ca e un film centrat pe personaj și trăirile lui, și dacă vedeți filmul o sa intelegeti de ce e de remarcat jocul actoricesc. 

duminică, 10 mai 2020

Zambujeira do Mar


 Zambujeira do Mar, ceva mai la nord de Odeceixe, e un sat de pescari care a cunoscut norocul de a deveni o stațiune litorala importanta. E un loc care găzduiește un mare festival muzical vara astfel ca este un loc preferat de vacante la malul oceanului pentru cei pasionați de festivaluri muzicale cu forfota și energia lor tinereasca.



Tsu - călătoriile lui Musashi

După ce I se vindeca rana din picior, Musashi se îndreaptă spre Kyoto (unde trebuia sa se înfrunte cu Yoshioka Seijuro). Drumul era mai lesne pe apa, și călătorește cu o corabie de la Ominato (astăzi e zona portuara a orașului Ise) pana la Tsu.
Tsu era în acea vreme pe la 1600 unul dintre punctele importante din călătoria pelerinilor de la Kyoto pentru templul din Ise.
Astazi Tsu este capitalala prefecturii Mie, încă se afla și Ise. Un oraș relativ important, a fost greu bombardat în timpul celui de al doilea război mondial și nu păstrează mai nimin vechi. În oraș se afla un mic castel, de fapt un yagura (turn) și acela fiind în fapt o reconstrucție.
Musashi este puțin interesat de oraș deoarece se întâlnește cu Shishi Baiken, în celebru luptător cu ghioaga. Întâlnirea nu este prea fericita, căci se dovedește ca Baiken avea o răzbunare de familie de plătit lui Musashi. Deși Musashi se dovedește mai priceput decât Baiken, victoria sa este una în primul rand morala: Musashi se abține în a și omora dușmanul, pentru ca era un act de violenta nenecesar, care nu ar fi făcut decât sa continue lanțul razbunarilor. 

sâmbătă, 2 mai 2020

Mr. Five Per Cent

Jonathan Conlin, Mr Five Per Cent, The Many Lives Of Calouste Gulbenkian

Cartea este o biografie a unuia dintre cei mai bogați oameni din lume la vremea sa, Calouste Gulbenkian, 1869-1955.
Cartea urmărește patru linii importante ale vieții (vieților, cum ne invita cartea sa citim) acestui personaj, care în ciuda averii nu a fost deloc dornic de publicitate și a trait mai degrabă retras, în afara atenției presei.
Desigur este extrem de interesant cum a ajuns acest fiu al unei familii de armeni înstăriți din Istanbul un om de afaceri extrem de bogat cu afaceri la scara mondiala.
Explicația pare a fi averea familiei care i-a pus la dispoziție capitalul de început, conexiunile, si educația bună (britanica).  Și evident inteligenta sa, munca disciplinata și încrederea în destinul propriu.
Calouste Gulbenkian a intuit la începutul secolului XX potențialul extraordinar al afacerilor cu petrol. Și a investit  acolo. Mai mult, a devenit repede omul care putea sa facă legături între diverse interese, într-o lume unde concurenta era acerba ca să nu spunem chiar sălbatică. A stabili legături de încredere într-un astfel de climat era marele sau talent. În general răsplătit cu participații de 5% in felurite corporații din domeniul petrolului. Marea sa lovitura a fost participarea la compania care a avut practic monopolul, în perioada interbelica, al exploatării petrolului din Irak, unde deținea un 5% care ii aducea o uriașă avere. De aici și porecla pe care a primit-o în lumea afacerilor de Mr Five Per Cent.
Un alt fir urmărit de carte este relația afaceristului cu identitatea sa de armean.  Armenii au o istorie zbuciumata, iar secolul XX i-a supus la încercări cumplite. A fost Calouste Gulbenkian un bun armean? Probabil ca cel mai bun răspuns este unul nuanțat. E vorba de un personaj de anvergura mondiala, cu educație britanica, care a trăit mare parte a vieții la Londra Paris și spre sfârșit la Lisabona. Astfel ca viata sa nu a fost marcata de afilierea națională. Pe de alta parte a fost implicat în unele proiecte legate de ajutorarea comunității armene, fără însă să facă mare caz de aceasta.
Un alt aspect al vieții este cel al relațiilor de familie. Fiind un oriental, familia, văzută în sens extins și patriarhal, juca un mare rol în existenta sa. Nu a fost probabil cel mai reușit aspect al vieții sale. Căsătoria, deși nu lipsita de dragoste la început, a funcționat ca un aranjament social obișnuit în înaltă societate. Copiii au crescut între răsfățul unora cărora averea le permitea orice și personalitatea dominatoare a lui Calouste Gulbenkian. Fiul, Nubar, departe de a deveni un mare afacerist care sa preia frâiele afacerilor tatălui a devenit cunoscut mai mult datorita extravagantelor care făceau savoarea rubricilor de scandal din ziare. Asa ca nu e de mirare ca omul de încredere a devenit ginerele, și el tot un armean, de altfel ruda  din familia soției.
În fine, dar de fapt, în primul rand, pentru ca acesta este aspectul care aduce pe Calouste Gulbenkian in a atenția posterității, este colecționarul de arta. Colecția sa de arta, păstrată și astăzi în muzeul care îi poarta numele din Lisabona, unde a trăit în ultima parte a vieții, este una dintre cele mai importante colecții private de arta din lume. Cu bun gust personal evident, dornic tot timpul sa se instruiască și sa asculte sfaturile celor mai buni specialisti, a adunat picturi celebre, statui celebre, arta decorativa, mai ales baroca, monede rare, antichități din Egipt, arta orientala, plus ca a fost finanțatorul artistului Rene Lalique. Totul de cea mai buna calitate. Desigur a avut și norocul de a fi în anii 1920 unul dintre putinii intermediari care vindeau petrol furnizat de către sovietici. În aceasta calitate a avut acces sa cumpere tablouri și sculpturi chiar din colecțiile Ermitajului. Colecția sa la care se referea ca fiind "copii mei" a devenit atât de prestigioasa încât a fost un mic război între diverse instituții de arta, în care au intervenit și guverne, pentru a o găzdui. Pina ala urma portughezii au reușit sa asigure ca aceasta colecție sa rămână în Portugalia și o puteți vizita în Lisabona. Va spun ca merita.

vineri, 1 mai 2020

Praia Odeceixe


 Mai la nord de Carrapateira este una dintre acele plaje care fac Portugalia o destinație turistica fără egal Praia Odeceixe. Plaja é formata de o limba de nisip care se formează chiar la vărsarea râului Seixe în ocean. Este o plaja care are într-o parte oceanul, dar și posibilitatea unei bai în apa rece și dulce a râului. Localitatea Odexeice este mai interior lângă plaja sunt doar câteva căsuțe cu destinație turistica.