marți, 4 decembrie 2018

Ungurii despre romani. Nașterea unei imagini etnice

Nu am vrut să public aceste cuvinte chiar de 1 Decembrie. Nu vreau să stric bucuria unora, care poate că e autentică.
Dar acum, când a trecut momentul sărbătorii, și poate ne revenim din mahmureală, chiar avem ce să sărbătorim?
Sărbătorim, ca moment istoric, data de 1 decembrie 1918, când s-a decis unirea Ardealului la Romania.
Foarte frumos. Numai ca România a pierdut în ultimii ani 3,5 milioane de oameni, și asta e doar statistica oficială. Un Ardeal de oameni. Țara nu e un teritoriu, ci e reprezentată de oameni. Raportat la oameni, deja am pierdut Ardealul.
Asa că nu prea avem ce sărbători.
Zică-se că la 1 Decembrie sărbătorim ideea de unire a romanilor în general. Dar nu am văzut decât frică și ură. Unii sunt vânduți lui Soros. Alții sunt vânduți lui Putin. Nu mai exista nimeni în România despre care sa nu poți spune ca nu-i vândut cuiva! Eu sunt chiar invidios că nu mă sună nimeni să mă vând și eu.
Asa că nu prea avem ce sărbători!
Unii sunt fericiți că au primit salarii mai mari. Sau pensii mai mari. Alții sunt nefericiți că plătesc din buzunarul lor aceste salarii și pensii mai mari. Sau că ar vrea sa se facă șosele mai multe cu banii ăștia. România unită e un fel de haiduc care ia de la unii și dă la alții. Și cei care au câștigat ceva din asta, și cei care au pierdut, să-și amintească că haiducii sunt în esență bandiți. Iar bandiții sunt periculoși, chiar dacă poate ai ceva de câștigat de pe urmă lor la un moment dat.
Asa că nu prea avem ce să sărbătorim.
Când sărbătoriți, amintiți-vă că fericirea nu vine de la statul România. Statul e acolo ca să se ocupe de relele lumii (agresori, infractori). Singurul lucru pe care îl face cu siguranță e că vă ia impozite. Nu vă face cu nimic fericiți. Dacă cineva vă spune asta (politicienii) minte cu nerușinare.
Sărbătoriți-vă pe voi!
Și dacă aveți timp, citiți cartea de mai sus.  E un exercițiu bun de a te pune în pielea celuilalt. Și de învățat caă lumea e mai complexa decât în discursurile festive ale politicienilor. 

duminică, 2 decembrie 2018

Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald

Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald, USA 2018, regia David Yates, cu Eddie Redmine, Ketherine Waterstone Jonny Depp, Jude Law


Ultima ispravă a doamnei J. K. ROWLING e oarecum neconvingătoare. Sau poate e vina regizorului și producătorilor. Oricum, ultimul film ieșit din sera Animalelor fantastice suferă la capitolul consistentei narative. Și e păcat pentru ca ceea ce în mod sigur atrăgea atenția în scriitura lui K. K. ROWLING, alături de imaginație, era consistență. Nimic nu era la voia întâmplării, nimic gratuit toate firele dramatice conduse excelent, totul plin de sens. În acest ultim film lucrurile par a fi realizate după rețeta ieftina a Hollywood-ului, cu fire ale poveștii in consistente, doar de dragul de a fi pus ceva simpatic în film, dramatism pueril, calchiat după filme cu supereroi și ceva din romanele de familie englezești din sec. al XIX-Lea.
Imaginația e la locul ei, dar din păcate inconsistența generala a poveștii fac ca momentele bune create de imaginația scriitoarei sa pară niște insule pierdute pe marea plictiselii.
Pe de altă parte vedetele Jonny Depp și Jude Law nu aduc cine știe ce în plus ca prezența. 
Poate ca la următorul le va ieși mai bine. 

duminică, 25 noiembrie 2018

Prajitura cu mere


Ce aveti nevoie:

- o foaie de aluat foietaj,
- 6 mere aurii,
- 4 ouă,
- 300 ml lapte,
- 80 g faina
-50 g unt topit
- 60 g zahar
- esenta de vanilie
- scortisoara de presarat,
- zahar de presarat,
- unt sau margarina de uns tava.

Cantitatile sunt potrivite pentri o tva de 30x20 cm.


Se unge tava, se aseza foaia de aluat.
Merele se curata de coaja se taie in jumatati, securata de samburi, apoi jumatatile se feliaza, pastrand insa forma semiseferica a fiecarei jumatati.
Jumatatile se aseaza in tava (intra 4x3).
Se parat se amesteca ouăle, laptele , faina, zaharul, esenta de vanilie, si untul topit. Amestecul se toarnă în tavă printre jumătățile de mere.
Merele se presară cu scorțisoară și se presară pe toată suprafața prăjiturii zahăr.
Se dă la cuptorul încins la 180 de grade pentru 50 de minute.

marți, 30 octombrie 2018

First Man


First Man, USA 2018, regia Damien Chazelle, cu Ryan Gosling

Toată lumea știe cine este Neil Armstrong. Sau poate nu. Totuși, când te afli în același galerie cu Columb sau Magellan, primul care a...., cei mai mulți au auzit de tine, ca fiind omul care a pus primul piciorul pe Lună. Sigur, adepții teoriilor conspiraționiste mă vor contrazice. Dar eu mă limitez la ceea ce scriu cărțile oficiale, nu pentru că nu am și eu dubiile mele despre diverse lucruri susținute de guverne, însă îmi place sa cred că oamenii sunt un pic mai deștepți decât alte vertebrate, iar lumea cum necum merge înainte... Adică și în sus, adică pe Lună.
First Man este adicălea un film despre cum fu omul care pus primul pasul pe praful lunar, un pas mic dar mare pentru omenire.
Anume filmul e mai puțin despre glorioasa aventura spațială, stați liniștiți, nu lipsește, și mai mult despre omul Neil Armstrong în particular.
Desigur e nevoie și de astfel de filme, numai că sunt tare greu de făcut, căci nu e simplu să fii și Hero și uman în ochii publicului.
Si pe ansamblu filmul ratează obiectivul. Scenariștii (iarăși mă întreb, chiar nu se mai găsesc scenariști în America?) în loc să dezvolte personajul, așa cum zicea profa de română, baga o găselniță ieftină, cu un copil pierdut de familia Armstrong și cum i-a marcat acest lucrul viața. Eu sunt sigur că pierderea unui copil e o tragedie, dar să faci din asta firul narativ în povestea unei realizări magnifice precum o expediție pe Lună, e total nepotrivit și calea spre eșec a filmului.
Lipsit practic de orice dramă, filmul povestește cuminte ca un oarecare teleplay de dupamiaza cum a fost cu astronauții americani și misiunile Apollo.
În concluzie, foarte puțin raportat la ce putea sa fie.
Dacă sunteți pasionați de poveștile despre explorarea spațiului, puteți merge, și o sa găsiți ceva care sa va placa în film. Dacă nu, nu.

joi, 11 octombrie 2018

Jonny English Strikes Again


Jonny English Strikes Again, UK, Franța, USA 2018, regia David Kerr, cu Olga Kurylenko, Emma Thompson, Rowan Atkinson   

Dacă vă e dor de umorul tip Mr. Bean, vă veți bucura de noul film din seria Jonny English, superspionul britanic în materie de comedie (la alte abilități... în fine).
Deși uneori cam școlăresc, umorul abundă în fiecare scenă, și veți râde garantat de păâîniile agentului încurcă-lume. Care, de altfe, salevază lumea, cum stă bine oricărui supererou.
Poantele mizează pe inadecvarea meseriei de agent secret în maniera tradițională și lumea noastră supertehnologizată. În definitiv, chiar 007 s-ar face de râs astăzi cu metodele sale.

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Tag

Tag, USA 2018, regia Jeff Tomsic

Tag e un filmuleț despre nimic. O gașca de prieteni din copilărie continuă și la maturitate să joace un fel de leapșa (tag pe americănește). E un film despre micile lucruri care ne țin în viața într-o lume nebună. 

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Placinta cu iaurt

O plăcintă ușor de făcut, la care nu poate fi greșit nimic.
Ce va trebuie :
- un pachet de foi de placinte,
- 1 kg de iaurt gras,
- 8 ouă,
- 150 g de zahăr,
- 150 g de stafide,
- cam 150 ml de ulei sau unt topit pentru uns foile,
- puțin unt pentru uns tava,
- patru linguri cu vârf cu griș
- esență de vanilie,
- un praf de sare,
- zahar pudră pentru presărat la final.
Bateți bine ouăle cu un praf de sare și zahărul, spumă.
Amestecați cu iaurtul, esență de vanilie, apoi cu grișul și stafidele.

Mission: Impossible - Fallout

Mission: Impossible - Fallout, USA 2018,  regia Christopher McQuarrie, cu Tom Cruise

Tom Cruise rămâne Tom Cruise chiar și fotoshopat și cu câteva, probabil, operații estetice. Ne-o dovedește în ultimul film din seria Mission: Impossible. În definitiv pe umerii săi a stat misiunea de a face din această serie una la fel de respectabilă și stilată precum cea cu 007. Și a reușit, fără îndoială.
Pentru că renumele se păstrează cu munca și inventivitate, pe lângă farmecul personal marca Tom Cruise, avem un scenariu cu câteva twist-uri, cu ritm alert, locații de top și umor. Scenele de acțiune sunt, ca deobicei, inventive, dau doar un exemplu, o urmărire pe motocicletă în Paris. Echipa de actori e la înălțime, și se completează perfect. Un regal al genului.