duminică, 10 mai 2020

Zambujeira do Mar


 Zambujeira do Mar, ceva mai la nord de Odeceixe, e un sat de pescari care a cunoscut norocul de a deveni o stațiune litorala importanta. E un loc care găzduiește un mare festival muzical vara astfel ca este un loc preferat de vacante la malul oceanului pentru cei pasionați de festivaluri muzicale cu forfota și energia lor tinereasca.



Tsu - călătoriile lui Musashi

După ce I se vindeca rana din picior, Musashi se îndreaptă spre Kyoto (unde trebuia sa se înfrunte cu Yoshioka Seijuro). Drumul era mai lesne pe apa, și călătorește cu o corabie de la Ominato (astăzi e zona portuara a orașului Ise) pana la Tsu.
Tsu era în acea vreme pe la 1600 unul dintre punctele importante din călătoria pelerinilor de la Kyoto pentru templul din Ise.
Astazi Tsu este capitalala prefecturii Mie, încă se afla și Ise. Un oraș relativ important, a fost greu bombardat în timpul celui de al doilea război mondial și nu păstrează mai nimin vechi. În oraș se afla un mic castel, de fapt un yagura (turn) și acela fiind în fapt o reconstrucție.
Musashi este puțin interesat de oraș deoarece se întâlnește cu Shishi Baiken, în celebru luptător cu ghioaga. Întâlnirea nu este prea fericita, căci se dovedește ca Baiken avea o răzbunare de familie de plătit lui Musashi. Deși Musashi se dovedește mai priceput decât Baiken, victoria sa este una în primul rand morala: Musashi se abține în a și omora dușmanul, pentru ca era un act de violenta nenecesar, care nu ar fi făcut decât sa continue lanțul razbunarilor. 

sâmbătă, 2 mai 2020

Mr. Five Per Cent

Jonathan Conlin, Mr Five Per Cent, The Many Lives Of Calouste Gulbenkian

Cartea este o biografie a unuia dintre cei mai bogați oameni din lume la vremea sa, Calouste Gulbenkian, 1869-1955.
Cartea urmărește patru linii importante ale vieții (vieților, cum ne invita cartea sa citim) acestui personaj, care în ciuda averii nu a fost deloc dornic de publicitate și a trait mai degrabă retras, în afara atenției presei.
Desigur este extrem de interesant cum a ajuns acest fiu al unei familii de armeni înstăriți din Istanbul un om de afaceri extrem de bogat cu afaceri la scara mondiala.
Explicația pare a fi averea familiei care i-a pus la dispoziție capitalul de început, conexiunile, si educația bună (britanica).  Și evident inteligenta sa, munca disciplinata și încrederea în destinul propriu.
Calouste Gulbenkian a intuit la începutul secolului XX potențialul extraordinar al afacerilor cu petrol. Și a investit  acolo. Mai mult, a devenit repede omul care putea sa facă legături între diverse interese, într-o lume unde concurenta era acerba ca să nu spunem chiar sălbatică. A stabili legături de încredere într-un astfel de climat era marele sau talent. În general răsplătit cu participații de 5% in felurite corporații din domeniul petrolului. Marea sa lovitura a fost participarea la compania care a avut practic monopolul, în perioada interbelica, al exploatării petrolului din Irak, unde deținea un 5% care ii aducea o uriașă avere. De aici și porecla pe care a primit-o în lumea afacerilor de Mr Five Per Cent.
Un alt fir urmărit de carte este relația afaceristului cu identitatea sa de armean.  Armenii au o istorie zbuciumata, iar secolul XX i-a supus la încercări cumplite. A fost Calouste Gulbenkian un bun armean? Probabil ca cel mai bun răspuns este unul nuanțat. E vorba de un personaj de anvergura mondiala, cu educație britanica, care a trăit mare parte a vieții la Londra Paris și spre sfârșit la Lisabona. Astfel ca viata sa nu a fost marcata de afilierea națională. Pe de alta parte a fost implicat în unele proiecte legate de ajutorarea comunității armene, fără însă să facă mare caz de aceasta.
Un alt aspect al vieții este cel al relațiilor de familie. Fiind un oriental, familia, văzută în sens extins și patriarhal, juca un mare rol în existenta sa. Nu a fost probabil cel mai reușit aspect al vieții sale. Căsătoria, deși nu lipsita de dragoste la început, a funcționat ca un aranjament social obișnuit în înaltă societate. Copiii au crescut între răsfățul unora cărora averea le permitea orice și personalitatea dominatoare a lui Calouste Gulbenkian. Fiul, Nubar, departe de a deveni un mare afacerist care sa preia frâiele afacerilor tatălui a devenit cunoscut mai mult datorita extravagantelor care făceau savoarea rubricilor de scandal din ziare. Asa ca nu e de mirare ca omul de încredere a devenit ginerele, și el tot un armean, de altfel ruda  din familia soției.
În fine, dar de fapt, în primul rand, pentru ca acesta este aspectul care aduce pe Calouste Gulbenkian in a atenția posterității, este colecționarul de arta. Colecția sa de arta, păstrată și astăzi în muzeul care îi poarta numele din Lisabona, unde a trăit în ultima parte a vieții, este una dintre cele mai importante colecții private de arta din lume. Cu bun gust personal evident, dornic tot timpul sa se instruiască și sa asculte sfaturile celor mai buni specialisti, a adunat picturi celebre, statui celebre, arta decorativa, mai ales baroca, monede rare, antichități din Egipt, arta orientala, plus ca a fost finanțatorul artistului Rene Lalique. Totul de cea mai buna calitate. Desigur a avut și norocul de a fi în anii 1920 unul dintre putinii intermediari care vindeau petrol furnizat de către sovietici. În aceasta calitate a avut acces sa cumpere tablouri și sculpturi chiar din colecțiile Ermitajului. Colecția sa la care se referea ca fiind "copii mei" a devenit atât de prestigioasa încât a fost un mic război între diverse instituții de arta, în care au intervenit și guverne, pentru a o găzdui. Pina ala urma portughezii au reușit sa asigure ca aceasta colecție sa rămână în Portugalia și o puteți vizita în Lisabona. Va spun ca merita.

vineri, 1 mai 2020

Praia Odeceixe


 Mai la nord de Carrapateira este una dintre acele plaje care fac Portugalia o destinație turistica fără egal Praia Odeceixe. Plaja é formata de o limba de nisip care se formează chiar la vărsarea râului Seixe în ocean. Este o plaja care are într-o parte oceanul, dar și posibilitatea unei bai în apa rece și dulce a râului. Localitatea Odexeice este mai interior lângă plaja sunt doar câteva căsuțe cu destinație turistica.





duminică, 26 aprilie 2020

Carrapateira

Mai la nord de Cabo de Sao Vicente, pe Costa Vicentina, este unul dintre cele mai spectaculoase peisaje de coasta. Accesul spre coasta se face pe langa un sat, cuprins desigur de febra dezvoltarii turistice, Carrapateira. Drumul este asfaltat pana la plaja. Insa pentru a admira toate peisajele trebuie sa va faceti curaj sa mergeti pe un drum de pamant cu ceva pietris. Drumul e accesibil pe vreme buna pentru orice categorie de masini. Pozele sunt neputincioase sa descrie peisajele de acolo.




joi, 23 aprilie 2020

Cabo de Sao Vicente

De la Cabo Sao Vicente pana pe la Sines (de fapt pana la Santiago de Cacem) se intinde ceea ce este cunoscut ca Rota Vicentina (drumul Sfantului Vicentiu). E un drum vechi, care lega orasele dintr-o zona montana sau semimontana. Astazi, turistii prefera sa  bata zona de coasta corespunzatoare acestei regiuni mai putin celebre a Portugaliei, dar extrem de frumoasa. Drumul vechi era undeva mai printre dealuri in interior.
O sa incep chiar cu Cabo Sao Vicente, care este coltul sud-vestic al Europei. Marcat de un far, locul e salbatic si spectaculor. E salbatic pentru ca se ajunge la el printr-o sosea prin niste pustietati de la Sagres. Mai nimic pe peisajul sterp aproape.
Insa coasta este magnifica.



luni, 20 aprilie 2020

De la Muntele Sfant

William Dalrymple, De la Muntele Sfant
 Asta e o carte pe care o recomand fără rezerve. Un scoțian, William Dalrymple, face o radiografie a creștinismului oriental (din Orientul Mijlociu) undeva la mijlocul anilor 1990.
Pretextul călătoriei sale în redescoperirea creștinismului oriental este refacerea călătoriilor lui Ioan Moshu și a ucenicului sau Sofronie Scolasticul (mai târziu devenit Patriarh al Ierusalimului, cel care a trebui sa predea cetatea Ierusalimului cuceritorilir arabi), călătorii începute pe la 587. În urma călătoriilor a rezultat o carte celebra în epoca sa, în care hagiografiile erau cele mai cerute scrieri, Livada duhovniceasca. Deși evident interesant de fapte sfinților, pustnicilor și martirilor creștini, Ioan Moshu este printre putinii autori ai genului care este de citit chiar și astăzi, doarece nu tratează obsesiv numai  faptele sfinte, ci este și un bun observator a ceea ce se întâmplă în jurul sau. Este o fresca a unei societăți bizantine orientale, apusul ei, aproape de momentul când va fi copleșită de invazia islamului. William Dalrymple reface acest itinerariu observând ce a mai rămas din creștinismul oriental.
Este un observator extrem de atent, nepartinitor, și scrie cu pricipere sau chiar cu umor despre ceea ce vede.
Este o realitate despre care nu o sa aflați nimic din buletinele de știri din Orientul Mijlociu.
Cartea este cu atât mai interesanta cu cât citita la vreo doua decenii de la scriere poate fi verificata din perspectiva tendințelor pe care le consemna autorul la mijlocul anilor 1990. Din nefericire tendințele semnalate acolo s-au adeverit in ultimul deceniu. Ma întreb oare ce citesc marii decidenți politici (daca citesc ceva) pentru ca în aceasta carte erau semnalate multe lucruri fata de care, dacă erau luate în seama, deciziile politice pricind Orientul apropiat ar fi putut fi cu totul altele, și poate multe lucruri ar fi stat mai bine astăzi, și multa suferință evitata.


vineri, 17 aprilie 2020

The Language Instinct

Steven Pinker, The Language Instinct

Asta e o carte care I-ar fi plăcut mult lui Kant, căci, iată, se dovedește ca exista o cunoaștere apriorică, cel puțin în ce privește limbajul, dincolo de cunoștințele dobândite, învățate.
Plecând de la teoria lui Chomsky a gramaticii universale, dezvoltata însă cu anumite nuantari, cartea lui Steven Pinker te poarta prin lingvistica, fonetica, gramatica, biologie, genetica, antropologie anatomie, psihologie pentru a susține ca limbajul este o caracteristica a omului ca specie dincolo de abilitatea învățată de a vorbi o limba sau alta. Limbajul este, ne face chiar Pinker comparația, un rezultat al evoluției speciei umane, precum trompa este un organ particular speciei elefanților. Dincolo de diferențele de limbi, capacitatea de a însuși un limbaj este innăscută, și din aceasta perspectiva, pentru un marțian care ar studia omenirea ca întreg, acesta ar recunoaște ca oamenii vorbesc o singura limba.