miercuri, 24 aprilie 2019

Tropice triste

C. Levi-Strauss, Tropice triste

În postare de acum o săptămână despre deleuze îmi aminteam de Levi-Strauss. Deși structuralismul nu mai e la modă, ca acum decenii în urmă, lucrările lui Levi- Strauss în domeniul antropologiei rămân de referință.

Iată ce scria despre islam, într-o epocă în care nu plana nebunia fundamentalismului de astăzi.


„Religie profundă care se bazează mai puțin pe evidența unei revelații decît pe neputința de a înfiripa legături în afară. Față de bunăvoința universală a budismului, de dorința creștină a dialogului, intoleranța musulmană adoptă o formă inconștientă la cei care o practică, căci dacă ei nu caută întotdeauna să-i forțeze pe ceilalți să împărtășească adevărul în care cred sînt însă (și aceasta e mai grav) incapabili să suporte existența altora, ca indivizi. Singurul lor mijloc de a se pune la adăpost de îndoieli și umilință constă într-o anihilare a celuilalt, considerat ca martor al unei alte credințe și al unui alt comportament. Fraternitatea islamică este o confrerie unită întru excluderea necredincioșilor și care nu-și poate mărturisi acest caracter, deoarece aceasta ar însemna implicit a-i recunoaște ființînd”

joi, 18 aprilie 2019

Dialoguri



Dialoguri, Gilles Deleuze, Claire Parnet

Gilles Deleuze, pentru cine nu are răbdare să consulte Wikipedia, a fost un filozof influent, francez, căci Franța a ținut să dea secolului XX câțiva gânditori de elită, și Deleuze, împreună cu amicul său  Félix Guattari, sunt în serie cu Sartre și Levi Strauss.

Dialogurile, consemnate de Claire Parnet, sunt un bun rezumat al preocupărilor filosofice ale lui Deleuze.
Ce aș putea să vă spun eu, care nu sunt tocmai un specialist în ale folosofiei? În cadrul unei culturi filosofice occidentale, tributare logicii și categoriilor aristotelice precum și idealismului platonician, Deleuze este mai prieten cu perceptul panta rhei. Adevărul filosofic se poate regăsi, după Deleuze, în eveniment, în unicitate, în devenire, în act, în punctul de fugă și nu în categorii și existențe ideale. S-ar fi simțit în mod sigur confortabil printre sofiștii care iubeau paradoxul. Desigur este conștient de dificulatetea abordării, în definitiv și conceptele sale filosofice sunt tot eveniment și unicitate și trebuie asumate ca atare.
Obsedat de psihanaliză putem se ne exprimăm rezerve despre concluziile sale în domeniu, măcar și din perspectiva faptului că moda psihanalizei s-a mai domolit. Preocupat de politică și revoluție, ca orice francez, probabil că istoria nu i-a confirmat ideile în domeniu. Însă aprecierile sale în domeniul teorii literare și postmodernismului rămân în mod sigur actuale.
Dacă mai aveți timp de filosofi în lumea asta agitată, dați o raită și pe la Deleuze.

duminică, 14 aprilie 2019

Românce văzute de străini

Vasile Papadopol, Românce văzute de străini

O lucrare din serie cu cea a lui Iorga cu „Călători străni...”, dar limitată ca scop la modul cum au perceput aceștia femeia în Țările Române.
Dincolo de can-can - uri care stau bine oricărui zicător de snoave de călătorie, imaginea generală e pozitivă, frumoase, harnice (în mod sigur mai harnice decât consorții), cochete chiar și atunci când mijloacele materiale sunt puține, fac parte întotdeauna dintre lucrurile pozitive ce sunt consemnate de străini despre meleagurile mioritice.
Cartea în sine, scrisă pe la 1943, nu e o mare revelație, autorul e în mod sigur familiar cu genealogiile boierești și descurcă câteva situații care apar cam nebuloase din spusele străinilor neinformați, însă sigur e o lectură bună și pentru specialiști cât și ca divertisment.


joi, 28 martie 2019

Tai-Pan

James Clavell, Tai-Pan

În mod sigur James Clavell a fost unul ditre autorii favoriți ai adolescenței. Conflicte puternice, dezvoltate în diverse planuri (ale istoriei, dar și intime), intersecția culturilor, o știință în organiza povestea cu un efect dramatic maxim, acesta este în câteva cuvinte romanul lui James Clavell. Am revenit la carțile lui James Clavell, având acum posibilitatea de a le citi în original, lucru la care vă invit ținând seama că textul câștigă în savoare în limba engleză.

joi, 21 martie 2019

Infatuarea fatală. Erorile socialismului


Infatuarea fatală. Erorile socialismului, Frederich A. Hayek

După ce am citit teoriile socializante ale lui Chomsky, am trecut în tabăra cealaltă a liberalilor puri și duri. Frederich A. Hayek este partizanul economiei de piață fără compromisuri, pe care o numește ordinea cooperării extinse.
Argumente clare, fără sofisticare inutilă, fără pretenția dea cunoaște ceea ce nu poate fi cunoscut. Hayek spune că ordinea cooperării extinse poate fi explicată rațional, dar niciodată determinată rațional. Pentru că este este un fenomen în continuă mișcare, în continuă creștere și transformare.
Desigur, cartea ar trebui citită de toți cei care vor să se vindece de iluziile socializante.
Mai actual pentru dezbaterile de astăzi este și considerarea  economiei de piață ca sistem informațional. Este un sistem care asigură tuturor celor implicați maximul de informații relevante potrivit capacității și interesului pentru o decizie economică.
Un capitol se referă și la proprietatea termenilor, atât de abuzată astăzi. Și o să citez nu din Hayek, ci din Motto-ul ales de Hayek care este din Confucius:
„Când cuvintele își pierd sensul, oamenii își pierd liertatea”.

joi, 14 martie 2019

Understanding Power

Noam Chomski, Understanding Power

Dacă vreți să citiți critica sistemului capitalism actual făcută inteligent, lecturile din Noam Chomski sunt foarte nimerite.
Totuși eu am tot timpul o rezervă în minte. Desigur, ceea ce demonstrează Chomski este adevărat, și critica sa este utilă pentru a îmbunătăți sistemul. Da, capitalismul nu este o societate a îngerilor, are tot felul de aspecte negative. Este mai ales un sistem deschis, care are un echilibru dinamic, cu provocări permanenete pentru societate și individ. Totuși, socialismul de tip anarhist promovat de Chomski (nu știu cum să-i spun altfel, Chomski nu crede nici în socialismul „real” construit în fostele țări socialiste) este idealist, poate prea idealist. Tehnicile de exercitare a puterii, nu tocmai oneste, în societățile capitaliste, sunt reale dar în același timp de succes. Chomski apelează la solidaritatea umană dincolo de „lăcomia” capitalistă. Dar, oare, cooperarea și solidaritatea umană nu se manifestă în mod firesc chiar în cadrul sistemului? Așa „criticabil” cum este el.

Cartea reprezintă în fapt o editare a unor coferințe ale lui Chomski din anii 1990. E interesant și din perspectivă istorică cum previziunile s-au împlinit sau nu. Observațiile privind internetul, pe atunci încă la început, sunt cât se poate de valabile. Pe de altă parte îngrijorările față de deschiderea economică a Indiei s-au dovedit fără substanță, India deschisă către economia mondială a progresat teribil.

joi, 7 martie 2019

Sapiens - Scurtă istorie a omenirii

Yuval Noah Harari, Sapiens - Scurta istorie a omenirii

Cartea este fără îndoială la modă, în prezent. Bine susținută publicitar, este fără îndoială și o carte foarte bine scrisă.

O să redau aici un fragment foarte interesant pentru contextul nostru actual:

„Cum anume au câștigat olandezii încrederea sistemului financiar? Mai întâi, aceștia erau oameni foarte scrupuloși în a-și achita împrumuturile la timp și în întregime, făcând ca acordarea lor să fie mai puțin riscantă pentru creditori. În al doilea rând, sistemul judiciar al țării lor era independent și proteja drepturile private - în special drepturile de proprietate privată. Capitalul se scurge din țările dictatoriale care nu reușesc să protejeze persoanele private și proprietățile lor. În schimb, el se revarsă în statele care susțin domnia legii și proprietatea privată”. (p. 270)

marți, 5 martie 2019

Green Book


Green Book, USA 2018, regia Peter Farrelly, cu Vigo Mortensen, Mahershala Ali

Filmul a înhățat Oscarul pentru 2018. E un film care încearcă sa reinventeze discursul despre problemele rasiale. În plina epoca a rasismului din USA, un italian din cartierele sărace, bătăuș în slujba mafioților, ajunge sa fie șofer și un fel de bodyguard pentru un artist negru, un pianist mare virtuoz al muzicii clasice.
Evident o răsturnare a paradigmei obișnuite a rasismului, pentru ca, evident, negrul este cel rafinat, cultivat, iar însoțitorul sau taranoiul.
Cei doi trec printr-o serie de situații, pe măsură ce turneul merge prin sudul Americii (știți, băieții aia care adora cagulele, crucile arzând, și negrii jupuiti), în care descoperim discriminarea ca o stare relationala, discriminarea funcționează raportat la o situație sau relație sociala anume. Căci rafinatul pianist își găsește locul printre ai lui mai greu decât bodyguardul sau italian, evident plin de prejudecăți în cap. Sau italianul cel incult în definitiv este un discriminat social fundamental mai grav decât negrii.
Relația dintre cele doua personaje e punctul tare al filmului, doua caractere în conflict, ajungând sa depășească limitele condiției lor în final, cu suportul excelent al celor doi actori cap de afiș. De altfel avem și un Oscar la supporting role pentru Mahershala Ali, iar Vigo Mortensen a fost și el nominalizat.
Un film care tratează problemele discriminării cu umor, ceea ce arata ca, probabil, ranile au început chiar sa se vindece.
Una peste alta un film bine făcut, dar ma întreb dacă își va mai aminti cineva de el peste un an.