luni, 16 octombrie 2017

Sarusuberi/Miss Hokusai



Sarusuberi/Miss Hokusai, Japonia 2015, regia  Keiichi Hara, Stephanie Sheh 

Mărturisesc cu rușine că în acest an nu am urmărit asiduu festivalul ANIMEST. Singurul film pe care l-am văzut a fost această notă biografică față de marele pictor japonez Hokusai.

Filmul nu surprinde la capitolul grafică (este realizat în nota obișnuită a animației nipone), este însă foarte bine gândit ca poveste. Artistul privit din perspectiva fiicei sale, iată o abordare cu totul interesantă. Dincolo de incursiunea în lumea artistului (cum trăiau de fapt acești oameni?) filmul reușește foarte bine să surprindă atitudinea față de arta picturii. Pentru oamenii epocii pictura nu era numai o reprezentare, ci venea să întregească realitatea, să asigure echilibrul naturii și al zeilor. Fascinant!

marți, 10 octombrie 2017

Logan Lucky

         Logan Lucky, USA 2017, regia Steven Soderbergh, cu Channing Tatum, Adam Driver, Daniel Craig

Logan Lucky e poveste despre niște indivizi cam părăsiți de noroc care se hotărăsc să dea un mare jaf care să-i scoată din probleme.
E o poveste ușurică, dar făcută cinematografic de  Steven Soderbergh , și acest lucru se cunoaște. E un film plin de umor și ritm.
Dar dincolo de poveste este o galerie de carcatere din America profundă, și asta e marea valoare a filmului.   
Plus: un Daniel Craig în rol de recidivist înrăit, excelent.             


duminică, 1 octombrie 2017

Valerian and the City of a Thousand Planets


Valerian and the City of a Thousand Planets, Franța 2017, regia Luc Besson, cu Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Alain Chabat, Rutger Hauer


În ciuda cârcotașilor, eu vă zic că Valerian e o creație Luc Besson de supercalitate, și dacă v-a plăcut Al 5-lea element, sigur o să apeciați și acest film. Sigur nu e macho în lipsa lui Bruce Willis, dar desigur e la modă acum să avem personaje aproape adolescente, iar eroul să fie de fapt eroină. Și foarte tânăra Cara Delevingne se descurcă excelent. E plin de locuri comune și previzibil? Păi asta e cultura pop. În definitiv Luc Besson își permite să ne ironizeze și să se ironizeze. Pentru că îi iertăm asta oricum în fața debordantei sale imaginații vizuale.
Plus: o gașcă de actori mari în roluri episodice, nu lăsați să vă scape aparițiile lor pline de culoare.

vineri, 22 septembrie 2017

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american 

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american , USA 2017, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Domhnall Gleeson, Sarah Wright,


Tom Cruise arată în acest film că încă este actorul șarmant pe care îl știm încă din Top Gun. Sub bagheta inspirată a lui Doug Liman (au mai lucrat împreună în excelentul SF  Edge of tomorrow).

E un film bazat pe o poveste adevărată. Barry Seal a fost un personaj real implicat în afacerile murdare ale Statelor Unite din America Centrală, unde limita dintre cei buni și cei răi, ce e corect și ce e incorect, e greu de stabilit. O poveste cu droguri, arme și politică.

Dar mai ales o poveste cu ritm, cu un absurd (al politicii) bine subliniat în fiecare scenă. Cu un Tom Cruise care te face să te întrebi ce fel de om este acela care intră în combinațiile pe care le povestește filmul. În definitiv, tot filmul, personajul Barry Seal este un om decent, în care se recunoaște probabil majoritatea cetățeanului mediu, dar care ... o să vedeți voi ce face.
De notat și pretația lui Domhnall Gleeson în rol de agent CIA, cu totul special.

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Xingu, Festivalul ambasadelor

In week end-ul trecut (9-10 septembrie) am fost la festivalul de film al ambasadelor.

Am ales un film Brazilian, Xingu. Filmul are o poveste puternica, adevarata, a celor trei frati Villas Boas, Claudio, Orlando si Leonardo, care exploreaza Amazonul incepand cu anii 1940, ajungand sa fie promotorii ideii de protectie a vietii triburilor aborigene. Datorita eforturilor lor a fost reata rezervatia Xingu (un teritoriu mare cam cat Belgia) care se bucura de autonomie, si unde continua sa se dezvolte nestingerit viata si cultura triburilor amazoniene.
Un efort extraordinar, care a presupus multa daruire, abordare pragmatica, uneori compromisuri. De altfel aceasta este si principala scadere a filmului. Incercand sa prezinte toate fatetele activitatii fratilor Villas Boas, care a presupus si compromisuri, sau actiuni pe care dintr-o anumita perspectiva astazi nu le-am considera morale, filmul devine uneori confuz. In rest, numai cuvinte bune, cinematografia reuseste sa surprinda statura si drama acestor eroi contemporani noua.

Am vazut si un film suedez "En underbar jävla jul" tradus in engleza Holly Mess. O familie respectabila de suedezi este invitata sa petreaca Craciunul la fiul lor. Care traieste cu iubitul sau gay. Dar si cu o fata care va avea un copil fata de care cei doi se declara mandrii "tata". Iubitul are la randul sau un tata imigrant din  Grecia,  care este divortat de sotia suedeza, invitata si ea, care vine la petrecere cu tanarul amant, care este arab. In acest haos multicultural desigur e usor sa se faca ceva comedie de situatie. Si de a se prezenta o viziune edulcorata si optimista a multiculturalismului.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Dunkirk


Dunkirk, USA, Marea Britanie, Franța, Olanda 2017, regia Christopher Nolan, cu Tom Hardy, Kenneth Branagh, Mark Rylance, Fionn Whitehead, Harry Styles, 

Christopher Nolan confirmă că este un regizor de mare calibru și dă ceea ce este, în opnia mea, filmul anului, cel puțin din ceea ce am văzut până acum pe ecrane.

Eu o să subliniez aici doar două aspecte, dar vă asigur că este un film la care trebuie să mergeți din mai multe motive, fie pentru o poveste bine închegată care se desfășoară ca o dramă antică, fie pentru actorii mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți (dar promițători) de pe afiș, fie pentru scene impresionante de acțiune în timp de război.

Nu vă povestesc eu aici ce e cu Dunkirk, în orice caz e cu nemții și englezii (plus francezii) în al doilea război mondial. De fapt nici nu prea contează, și aici e marele talent al lui Christopher Nolan, care refuză cu desăvârșire tentația unei epopei istorice, făcând un film despre individ și supraviețuire, care, așa cum ne va spune cineva în film la sfârșit, este suficient pentru a fi un erou. Nolan alege o perspectivă exclusiv subiectivă și individuală asupra evenimentelor, pe care o pune în film într-o narațiune în care succesiunea temporală are doar o importanță relativă, refuzând astfel spectatorului vreo perspectivă istoricizată sau istoricizantă asupra evenimentelor. Este un film exclusiv despre oameni și alegerile lor, un film aproape intim, în care războiul e doar un fundal; și de aici o receptare emoțională fără egal a filmului.

Al doilea lucru care trebuie menționat este muzica lui Hans Zimmer, cel folosit de Nolan și la capodopera Inception, care adaugă un aer suprarealist filmului, plasând și mai mult spectatorul în câmpul receptării subiective a evenimentelor. 

De nota 10.




sâmbătă, 2 septembrie 2017

Baby Driver

Baby Driver, USA 2017, regia Edgar Wright, cu Ansel Elgort, Jon Bernthal, Jon Hamm, Kevin Spacey, Jamie Foxx

Asta e un film care arată că nu a murit de tot creativitatea pe la Holywood (fie și că e vorba de un film independent).
În esență e un film de acțiune, cu bandiți care jefuiesc și ei ce se găsește, o bancă, un oficiu poștal, mă rog, lume măruntă în definitiv, oameni ca noi care își câștigă greu leafa.
Partea bună e că personajul principal e un tip ușor dus care conduce nebunește (cu asta îi ajută pe băieții cei răi să scape din orice belea) și care e tot timpul cu căștile în urechi. Așa conduce el. De ce? Asta o să aflați în film dacă aveți curiozitatea să-l vedeți. De fapt muzica din acest film e eroul principal, pentru că totul se întâmplă pe muzică, raportat la muzică, în ritmul muzicii.
Cum sunt în roluri de aia răi și doi actori de Oscar adică Kevin Spacey și Jamie Foxx eu zic că merită să vă pierdeți timpul în fața ecranului cu acest film.