vineri, 13 aprilie 2018

All the Money in the World



All the Money in the World, USA 2017, regia Ridley Scott, cu Michelle Williams, Christopher Plummer, Mark Wahlberg, Romain Duris.
Un film care a trecut oarecum neobservat prin cinematografe. Totuși e un film bine meșterit de Ridley Scott. Partea negativă este scenariul, care e mai mult un fel de piesă de teatru (dar nici aceea cea mai bună), unde interacțiunea dintre personaje e mai mult la nivelul declamatoriu și nu al al acțiunii.

În acest context e o ocazie bună ca să mai vedem o dată pe venerabilul Christopher Plummer, făcând un rol mare, de miliardar pentru care totul se măsoară în competiția pentru bani. Însă nu prea are parteneri pe măsură și dialogurile se consumă destul de plat. Poate doar Romain Duris mai e de remarcat într-un rol minor de bandit din Calabria.

sâmbătă, 31 martie 2018

The Post


The Post, USA 2017, regia Steven Spielberg, cu Meryl Streep, Tom Hanks

Un alt film care candidat la Oscaruri în acest an a fost The Post. Desigur americanilor le plac poveștile cu jurnaliști care dezvăluie scandaluri. Aici e o poveste adevărată legată de dezvăluiri ale unor documente legate de războiul din Vietnam. Steven Spielberg este intotdeauna conectat cu problemele prezentului și povestea sa este de această dată, dincolo de problema libertății presei, mai angajată în problema responsabilității. În lumea noastră în care oricine practic poate să spună orice și să facă acest lucru public prin Internet, problema responsabilității devine acută. Meryl Streep în rolul lui Kay Graham este în centrul atenției în acest film, unde, în calitate de patron al ziarului care este gată să dezvăluie documentele scandaloase, trebuie să cântărească asupra binelui și răului care rezultă din ceea ce va publica ziarul.
Fără să reușească să atingă culmile altor filme ale sale, Steven Spielberg face un film interesant de văzut, și care ar trebui distribuit la noi pe post de film educativ!


duminică, 25 martie 2018

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri


Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, USA 2017, regia Martin McDonagh, cu Frances McDormand, Woody Harrelson, Sam Rockwell,

Văzând filmul, te întrebi ce conspirație a făcut ca prostioara The Shape of Water să ia Oscarul când a avut competitori de așa calibru. Având ca regizor pe Martin McDonagh, pe care îl remarcam acum ceva vreme cu Seven Psychopaths, filmul spune o poveste puternică (tot McDonagh e responsabil de scenariu). O poveste greu de rezumat. A spune doar că e despre lupta lui Mildred (Francisc McDormand), mamă a unei fete violate și ucise, cu sistemul care nu arată prea mult entuziasm în anchetarea cazului, ar fi o simplificare neîngăduită. Eu aș spune că e despre lupta de a rămâne oameni într-o lume în care nu (mai) există vreo recompensă pentru asta.
Francisc McDormand și Sam Rockwell își merită Oscarul cu prisosință. Tot așa de bine putea să ia un Oscar și Woody Harrelson.
Ei, da, se mai fac și filme bune la Hollywood, care trebuie neaparat văzute!

duminică, 18 martie 2018

Gringo

Gringo, USA 2018, regia Nash Edgerton, cu  Joel Edgerton, Charlize Theron, David Oyelowo,


Filme cu personajul naiv si bun la suflet prins intr-o serie de evenimente trasnite s-au mai facut. Acest Gringo, are suficient ritm, destul umor (negru) si buna prestatie actoriceasca ca sa pot spune ca merita vazut. Cum se va descurca Harold (David Oyelowo) prins intre mafia mexicana si interesele rapacilor directori ai corporatiei pentru care lucreaza o sa vedeti voi. Dar mai ales o sa remarcati pe Charlize Theron, in rol de mironosita fara scupule manager de corporatie

vineri, 9 martie 2018

The Shape of Water



The Shape of Water, USA 2017, regia Guillermo del Toro, cu Sally Hawkins, Octavia Spencer

 A înnebunit Hollywood-ul! Au ajuns să dea Oscarul la un fel de remake după un film sovietic din 1962, Omul Amfibie, cum bine remarca CTP-ul într-un articol „Efectul apei asupra plămânilor și penisului”. E adevărat că filmul sovietic se căznea să ilustreze cinematografic vulgata marxist-leninistă, acum in The Shape of Water, că de el e vorba, se chinuie cu noului limbaj de lemn al corectitudinii politice.
Să nu fiu greșit înțeles. Guillermo del Toro știe să facă filme, se pricepe să construiască o atmosferă de visare în film, filmul nu e chiar slab de tot. Dar cu o poveste absolut banală, îmbâcsită de clișee, nu are ce să facă mai mult.  Păcat și de muncă actrițelor Sally Hawkins și Octavia Spencer, ambele actrițe de nota 10 în toate aparițiile lor.

În  concluzie, un film oarecare, premiat pe criterii politice.

marți, 6 martie 2018

The Death of Stalin, Moartea lui Stalin




The Death of Stalin, Moartea lui Stalin, Franța, UK, Belgia 2017, regia Armando Iannucci, cu Steve Buscemi, Simon Russell Beale, Jeffrey Tambor

Un film despre comunism, Stalin, și mai ales despre lupta de putere ce s-a declanșat în sânul clicii de conducători ai partidului bolșevic după moartea lui Stalin. Moscova 1953. Stalin își dă obștescul sfârșit.

Beria, Hrușciov, Malenkov, Jukov, Molotov și alții mai mărunți sunt protagoniștii acestor scene de umor absurd, pentru că oricine vine din lumea normală, unde puterea se transmite după reguli democratice și transparente, nu poate decât să râdă de intrigile bizantine ce se țes pentru preluarea puterii. Pentru noi cei din Estul Europei care am trăit „binefacerile” comunismului real, și încă îi mai resimțim sechelele, nu prea e de râs. De aici probabil diferența dintre receptarea entuziastă a filmului în Vest, și cea mai reținută pe meridiane mai aproape de soare răsare.

sâmbătă, 24 februarie 2018

Downsizing


Downsizing, USA 2017, regia Alexander Payne, cu Matt Damon, Christoph Waltz, Hong Chau

 Filmul, plecând de la idea fantastică a posibilității micșorării oamenilor, se constituie într-o satiră socială. Mesajul e bun: nicio o utopie nu ne va aduce fericirea, fie cea a consumismului triumfător, fie cea a egalitarismului-ecologist. Nicio invenție minune nu ne va salva de noi înșine, căci oamenii pot folosi orice invenție atât pentru bine, cât și pentru rău. Fericirea vine din noi înșine și din capacitatea noastră individuală de a fi buni.
Filmul însă nu este pe măsura mesajului generos. Începe bine, prinde în jocul fantastic propus, dar apoi își pierde energia fiind aproape de o lozincă cinematografică. Christoph Waltz e simpatic în rolul de est-european cu carcater îndoielnic, dar rolul său e prea mic ca să anime într-adevăr atmosfera.
În rezumat nu e chiar pierdere de vreme să vezi filmul, dar de la Payne pretențiile erau mult mai mari.

duminică, 18 februarie 2018

Darkest Hour


Darkest Hour, USA, UK 2017, regia Joe Wright, cu Gary Oldman

1940, mai. Germania a invadat Franta. Care nu face față. Trupele britanice exepediționare sunt încercuite. Operațiunile din Norvegia sunt un fiasco. Totul pare pierdut pentru Marea Britanie.
Winston Churchill preia conducerea guvernului britanic în aceste momente. Un domn în vârstă, nu foarte popular, temperamental, și care nici nu face mari eforturi să placă celor din jur.
Istoria l-a validat pe acest om, nu ușor de caracterizat, și de aceea un personaj dramatic greu.
Filmul este un one man show, Gary Oldman personificând pe Churchill, la superlativ fără îndoială. O candidatură cu greutate  la Oscar pentru cel mai bun actor.