duminică, 17 februarie 2008

Razboiul cu spectatorul

Că Tom Hanks poate să ducă un film de unul singur ştiam de când cu „Naufragiatul”. Din nefericire „Războiul lui Charlie Wilson” (Charlie Wilson's War, Regie: Mike Nichols.
Cu: Tom Hanks, Amy Adams, Julia Roberts, Philip Seymour Hoffman, etc.) este un film cu mulţi alţi actori şi multe alte personaje. Subiectul este unul interesant, şi anume politica, cu tot cinismul şi imoralitatea ce o însoţeşte. Însă personajele sunt multe şi foarte puţin caracterizate, motivaţiile lor sunt puţine, părţi din poveste se pierd pe drum, deşi scandalul drogurilor în care a fost implicat congresmanul Charlie Wilson (Tom Hanks) pare să fie important pentru cariera acestuia, nimeni nu îl urmăreşte. Pentru că în fapt realizatorii filmului uită de tema principală (cum se face în realitate politica) şi bat aceleaşi clişee: America care salvează lumea, tragedia refugiaţilor năpăstuţi, eşecul politicii americane în lumea musulmană (deşi probail realizatorii s-au gândit că finalul cu acest eşec e unul inteligent, nu e decât un alt clişeu). Tom Hanks îşi cunoaşte meseria, face bine rolul, era loc şi de mai bine, dar povestea filmului ratează personajul (care probabil era suculent ca intenţie) ca să se transforme într-o docudrama despre implicarea americanilor în războiul din Afganistan pe vreamea invaziei sovietice acolo. Julia Roberts la fel de plată cum o ştim (o spun şi probabil o voi mai spune fiind o convingere personală puternică: nu cred ca există vreun actor mai suprapreciat ca Julia Roberts şi care să fie în fapt atât de mediocru). Nici o chimie între Tom Hanks şi Julia Roberts, deşi ar trebui să presupunem că o mare parte a motivaţiei lui Charlie Wilson este datorată relaţiei cu bogătaşa întruchipată de Julia Roberts. Aşa că Charlie Wilson's War este doar un război cu spectatorul.

Niciun comentariu: