duminică, 9 martie 2008

Dragoste in vremea holerei

„Dare-ar holera în tine să dea” aşa blestema bunica când o mai chinuiau orătăniile din ograda prea mare pentru puterile-i puţine. Nu mă întrebaţi dacă e corect „dare-ar”, că bunica nu avea prea multă şcoală, iar de domnul Simion de la academie sigur nu a auzit . Altminteri era om întreg.

Dar cum „Amintirile din copilărie” au ajuns să plictisească pe majoritatea cititorilor de pe la vârsta primului chiştoc, iar pe alţii destui chiar mai devreme de a întoarce prima pagină din cartea lui Creangă, iar eu, ca talent, nici prin gând nu-mi trece să mă măsor cu hâtrul moldovean, nu despre bunica vreau să vă povestesc, ci despre „Dragoste în vremea holerei” film nou-nouţ pe pânzele bucureştene.

Totuşi ţinînd seama că am aflat încă de la primele secvenţe că papagalii sunt periculoşi de moarte mai ales când vorbesc măscări, îmi dau seama că ceva dreptate bunica tot avea. Apoi când prin film ni se spune că dragostea e o boală ca şi holera, am ajuns să trag concluzia că bătrâna în fapt nu împrăştia către nevinovatele necuvântătoare decât urări de bine şi de înmulţire grabnică.

Prin film personajele principale sunt preocupate cât se poate de mult de înmulţire, ea, eroina, mai ales în cadrul domestic, el, eroul, mai pe lângă cadrul domestic, uneori chiar în cadrul domestic al altora. Partea pozitivă a lucrurilor e că eroul e chiar Javier Bardem, al cărui fizic dă bine pe ecran, mai ales decând o făcea pe psihopatul, dar asta e din alt film.

Dacă acţiunea nu s-ar întâmpla undeva departe într-un loc exotic unde sângele oamenilor e fierbinte peste măsură, nici romantismul în crinolină nu ar salva povestea de la ridicol. Altfel încercăm să fim indulgenţi. Adică să presupunem că doi indizivi, ea şi el, ea evident o damă bine care ştie care-i este interesul, suficient de inteligentă ca să aleagă pe doctorul de succes, frumos şi plin de maniere şi şarm, el, un târârie-brâu cu ceva protecţie de la un unchi bogat, care şi-a pus în gând să nu scape nimic din jumătatea feminină a oraşului, se întâlnesc după cincizeci şi ceva de ani şi hotărăsc să se iubească pentru că au ratat să facă asta în restul vieţii. Credeţi? Nţţţ! V-am spus eu! Aşa că mai bine puneţi mâna pe o carte şi citiţi-l pe Garcia Marquez! Dacă după aceea mai vreţi să vedeţi şi fimul, treaba voastră. (Dragoste in vremea holerei/Love in the Time of Cholera Regie: Mike Newell. Cu: Benjamin Bratt, Gina Bernard Forbes, Giovanna Mezzogiorno, Javier Bardem, Marcela Mar.)

Niciun comentariu: