Fantomele lui Goya/Goya's Ghosts SUA-Spania, 2006. Regie: Milos Forman.Cu: Javier Bardem, Natalie Portman, Stellan Skarsgard, Randy Quaid, Blanca Portillo.
Desi titlul si poate si primele secvente va vor face sa credeti ca este un film despre pictorul Francisco Goya, proiectul la care s-a angajat prin acest film Milos Forman este unul mult mai ambitios. Filmul este in primul rand un film despre fantomele lui Goya.
Filmul debuteaza cu cateva secvente in care pictorul Francisco Goya evolueaza la curtea regala spaniola, din pozitia privilegiata de pictor al curtii, secvente care ne amintesc oarecum de fina impertinenta a unui Amadeus constient de superioritatea geniului sau. la fel si Goya isi permite sa fie crud cu membrii familiei regale in portretele pe care le face ingrosindu-le imperfectiunea, bucurandu-se insa de toleranta monarhilor.
Insa povestea nu va fi a lui Goya ci a lui Ines (Natalie Portman) , o tanara care ii serveste ca model lui Goya, care cade prada atotputernicei Inchizitii, si fratele Lorenzo (Javier Bardem) memebru al Sfantului Oficiu. Si mai ales este ilustrarea unei istorii agitate pe fundalul careia se misca acesti eroi, o Spanie sfasiata de fundamentalismul Inchizietiei, dar si de excesele filosofie libertatii aduse de baionetele soldatilor lui Napoleon, intre tentatia modernitatii sidorinta de libertate nationala.
Este acea lume pe care Goya a descris-o in Capricii cu subtitlul Somnul ratiunii naste monstri.
Si istoria dovedeste ca a luat o pauza de la ratiune. Fundamentalismele se confrunta trasnformand fie si cea mai nobila idee in instrument al josniciei umane. Deoparte excesele bisericii in numele unei credinte prost intelese, de cealalta filosofia drepturilor trasnformate in lozinca vulgara pentru mobilizarea unor mase dezlantuite si interese murdate.
A supravietui in aceasta lume inseamna fie tradarea constiintei de catre individ, fie tradarea individului de catre constiinta (nebunia). Destinele sunt strivite de aceasta istorie careia i-a pierit ratiunea.
Rolul artistului nu este deloc unul activ, el nu poate decat sa descrie ceea ce vede cu sensibilitatea sa. Actiunile lui Goya chiar pline de cele mai bune intentii nu conduc decat la esecuri.
Totusi filmul nu reuseste sa fie o capodopera a lui Forman. Actiunea este rupta prin mari distante in timp si nu reuseste sa-si gasesca continuitatea. Faptul ca filmul este jucat in engleza si nu spaniola (dar figurantii vorbesc spaniola) da o nota falsa, mai ales cu cat Bardem, in ciuda eforturilor nu poate fi la fel de expresiv in engleza ca in limba materna, mai ales acolo unde dialogul este esential.
Pe ansamblu filmul insa nelinisteste, indeamna la meditatie fata de individul raportat la istorie, mai ales in lumea actuala in care fundamentalismele ne asalteaza din toate partile.
Desi titlul si poate si primele secvente va vor face sa credeti ca este un film despre pictorul Francisco Goya, proiectul la care s-a angajat prin acest film Milos Forman este unul mult mai ambitios. Filmul este in primul rand un film despre fantomele lui Goya.
Filmul debuteaza cu cateva secvente in care pictorul Francisco Goya evolueaza la curtea regala spaniola, din pozitia privilegiata de pictor al curtii, secvente care ne amintesc oarecum de fina impertinenta a unui Amadeus constient de superioritatea geniului sau. la fel si Goya isi permite sa fie crud cu membrii familiei regale in portretele pe care le face ingrosindu-le imperfectiunea, bucurandu-se insa de toleranta monarhilor.
Insa povestea nu va fi a lui Goya ci a lui Ines (Natalie Portman) , o tanara care ii serveste ca model lui Goya, care cade prada atotputernicei Inchizitii, si fratele Lorenzo (Javier Bardem) memebru al Sfantului Oficiu. Si mai ales este ilustrarea unei istorii agitate pe fundalul careia se misca acesti eroi, o Spanie sfasiata de fundamentalismul Inchizietiei, dar si de excesele filosofie libertatii aduse de baionetele soldatilor lui Napoleon, intre tentatia modernitatii sidorinta de libertate nationala.
Este acea lume pe care Goya a descris-o in Capricii cu subtitlul Somnul ratiunii naste monstri.
Si istoria dovedeste ca a luat o pauza de la ratiune. Fundamentalismele se confrunta trasnformand fie si cea mai nobila idee in instrument al josniciei umane. Deoparte excesele bisericii in numele unei credinte prost intelese, de cealalta filosofia drepturilor trasnformate in lozinca vulgara pentru mobilizarea unor mase dezlantuite si interese murdate.
A supravietui in aceasta lume inseamna fie tradarea constiintei de catre individ, fie tradarea individului de catre constiinta (nebunia). Destinele sunt strivite de aceasta istorie careia i-a pierit ratiunea.
Rolul artistului nu este deloc unul activ, el nu poate decat sa descrie ceea ce vede cu sensibilitatea sa. Actiunile lui Goya chiar pline de cele mai bune intentii nu conduc decat la esecuri.
Totusi filmul nu reuseste sa fie o capodopera a lui Forman. Actiunea este rupta prin mari distante in timp si nu reuseste sa-si gasesca continuitatea. Faptul ca filmul este jucat in engleza si nu spaniola (dar figurantii vorbesc spaniola) da o nota falsa, mai ales cu cat Bardem, in ciuda eforturilor nu poate fi la fel de expresiv in engleza ca in limba materna, mai ales acolo unde dialogul este esential.
Pe ansamblu filmul insa nelinisteste, indeamna la meditatie fata de individul raportat la istorie, mai ales in lumea actuala in care fundamentalismele ne asalteaza din toate partile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu