Iubire cu gust de afine

Placinta cu afine poarte fi un bun motiv pentru a face un film despre iubire. Fie şi o plăcintă cu afine şi îngheţată.

Filmul lui Wong Kar Wai poate fi descris excat în aceşti termeni, o prăjitură bună inundată de o îngheţată rece şi puţin comestibilă.
Iubire cu gust de afine este o poveste despre şi de dragoste picturală şi intimă. Este un In te mood of love, cel mai mare succes al regizorului, de această dată povestea petrecîndu-se în America, şi pentru a fi o poveste americană cu un inevitabil happy-end. Imaginea este probabil cel mai bun lucru din film aceeaşi atenţie la cel mai delicat gest, la cea mai măruntă expresie. Darius Khondji directorul de imagine trebuie să primească o menţiune specială. Lucrurile bune se opresc însă aici.
Povestea se derulează până la urmă banal într-o serie de secvenţe cu alte poveşti la care eroina asistă într-un aşa zis parcurs iniţiatic de la o iubire trădată la o nouă poveste de dragoste. Poveştile însă sunt atât de diverse încât nu reuşesc să transmită nimic în plus firului naratic principal aşa încât asistăm mai mult la trei filme de scurt metraj care au fost cumva lipite în unul singur ca să dea un film întreg.
În film sunt câţiva actori de primă mână dar care nu par să intre în pielea personajelor. Jude Law în rolul lui Jeremy un barman al unei mici cafenele new-yorkeze are o prezenţă mult prea puternică pentru a fi doar un îndrăgostit care a renunţat la orice vis doar pentru a aştepta să se întoarcă marea dragoste, sau, de ce nu, să apară o nouă dragoste.
Această nouă dragoste apare în persoana lui Elizabeth, interpretată de Norah Jones, şi se declară spectatorului în scena sărutului în care Jeremy culege cele căteva fire de îngheţată de pe buzele lui Elizabeth adormită după o zi cu prea multe emoţii. Prilej pentru o scenă picturală în stilul Wong Kar Wai. Cu o singură notă, camera atentă la detalii ar trebui să aibă suportul actorului pentru a avea ce detalii să surprindă. Din păcate Norah Jones e departe de un joc atât de expresiv. În film apare de mai multe ori în postura de chelneriţă şi nu poţi să nu remarci că o figurantă pentru acelaşi rol ar umple mai bine scenele respective. În film este şi Natalie Portman în rolul unei jucătoare de poker înrâite. Din păcate pentru film, actriţa nu poate fi atât de malefică cât ar trebui, astfel că şi presupusa tensiune dintre blajina Elizabeth şi sufletul scufundad în neîncrederea viscerală a jucătoarei de poker se diluează.
Astfel că primul film al lui Kar Wai Wong realizat în limba engleză nu reprezintă şi o realizarea de primă mână. (Iubire cu gust de afine/My blueberry nights, 2007, Regie: Kar Wai Wong. Cu: Jude Law, Norah Jones, Chad R. Davis, Katya Blumenberg, John Malloy.)