Escadrila alba

Daniel Focsa, Escadrila alba. O istorie subiectiva, Vremea, Bucuresti, 2008, 136 pagini

Intr-o lume dominata de eroi produsi in serie de fabricile de iluzii de la Hollywood, iata o carte care ne aminteste ca realitatea bate filmul, si ca au trait eroi senzationali printre noi. Printre noi, adica chiar in Romania,o tara, care de ce sa nu recunoastem, nu pare la prima vedere sa fie destinata faptelor extraordinare.

Daniel Focsa ne aminteste ca in al doilea razboi mondial in Armata Romana a activat o escadrila compusa numai din femei, escadrila destinata sa indeplineasca misiuni in special sanitare, in conditii de front unde plana permanent pericolul a te intalni cu avioane inamice.

Mariana Dragescu, Nadia Russo-Bossie, Stela Hutan-Palade sunt numele unor femei aviator cu destine exemplare, chiar si prin ceea ce a urmat anilor gloriosi ai razboiului, prin faptul ca au avut de suferit cel putin suspiciunea regimului comunist instalat dupa 1945, daca nu chiar persecutia directa.

Cartea este un semnal asupra unor fapte si personaje cu totul remarcabile, fara a fi insa si un studiu istoric aprofundat. O carte care sa dezvaluie cum au acces in conditiile primei jumatati a secolului XX aceste temerare femei la calitatea de pilot in armata, (era oare o societate mult mai deschisa decat ne imaginam, sau se datoreaza totul unui destin personal de exceptie), care a fost experienta lor extrem de personala in calitate de femeie pilot in armata dincolo de anecdotica sumara, este o carte care urmeaza sa se scrie.

Cartea are insa un farmec deosebit prin multitudinea de fotografii de epoca care o ilustreaza si care aduce cititorului imaginea unei lumi, care, iata, a produs astfel de eroi.