Lucian Boia, Occidentul,O interpretare istorica, Humanitas, Bucuresti, 2007.
Cartea lui Lucian Boia, Occidentul,O interpretare istorica, in fapt o traducere dupa o editie franceza, vine sa contribuie la o dezbatere mai veche istoriografica, si anume de ce ceea ce numim astazi Occidentul a dobandit suprematia asupra lumii ca bogatie, tehnologie, cultura, putere politica.
Cartea nu este si nu isi propune sa fie o abordarea exhaustiva asupra acestei probleme. Astfel de opere istorice de mare amploare s-au facut, sa amintim doar opera lui Fernand Braudel, la care si Lucian Boia trimite de mai multe ori, dar nu sa concureze cu astfel de opere si-a propus autorul.
Atunci care este noutatea abordarii lui Lucian Boia?
Dezbaterea asupra radacinilor istorice ale succesului occidentului in raport cu lumea este intrata intr-un anume impas, determinat tocmai de corectitudinea politica a multiculturalismului de inceput de secol XXI, in care trebuie subliniate contributiile materiale, stiintifice, culturale ale tuturor culturilor lumii. La aceasta se adauga sentimentele de vinovatie ale unui Occident care, pe langa succesele sale, are de achitat nota de plata, cel putin morala, a abuzurilor sale care au insotit aceste succese. Pina si euforia de dupa caderea comunismului a mai palit in fata problemelor mondializarii
Cum remarca Lucian Boia notiunea de Occident este o notiune cu geometrie variabila, care in cursul istoriei a cunoscut, geografic vorbind, fluxuri si refluxuri. Tocmai aceasta realitate aduce in dezbaterea istoriografica forte proaspete si o atitudine noua, cea a noilor occidentali. Pentru ca tarile eliberate de comunism, mai usor sau cu mai multe probleme de parcurs, au adopatat fara rezerve majore identitatea occidentalului. O identitate asumata constient si de Lucian Boia, si care este ,paradoxal, dar perfect explicabil, eliberata de corectitudinile politice si sentimentele de vinovatie ale mai vechiului oocident, caci desigur nu ne simtim vinovati aici in estul Europei de abuzurile colonizarii, iar experimentele culturale paralele si divergente cu modelul occidental (a se vedea comunismul) sunt recente si nu lasa loc relativizarilor.
De pe aceata pozitie, asumata, Lucian Boia demonstreaza ca singurul model de civilizatie care a cunoscut succesul in termeni cuantificabili, este modelul occidental. Chiar si modelele de succes de pe alte meridiane decat spatiul geografic strict al occidentului, sunt determinate de asimilarea cu succes a modelului de civilizatie occidental. Un exemplu cat se poate relevant este tocmai Europa Centrala si de Est care geografic si rasial este atat de aproape de occident, dar cu conditii istorice atat de diferite si care a pendulat intre preluarea modelului de civilizatie occidental si abandonarea acestuia.
Lucian Boia, fara sa ignore limitele acestui model de civilizatie, este un aparator al civilizatiei occidentale si ii sustine suprematia cu dovezi greu de inlaturat. Celelalte civilizatii au inca mult de dovedit pentru a avea vreo sansa sa se compare cu realizarile Occidentului.
Cartea lui Lucian Boia, Occidentul,O interpretare istorica, in fapt o traducere dupa o editie franceza, vine sa contribuie la o dezbatere mai veche istoriografica, si anume de ce ceea ce numim astazi Occidentul a dobandit suprematia asupra lumii ca bogatie, tehnologie, cultura, putere politica.
Cartea nu este si nu isi propune sa fie o abordarea exhaustiva asupra acestei probleme. Astfel de opere istorice de mare amploare s-au facut, sa amintim doar opera lui Fernand Braudel, la care si Lucian Boia trimite de mai multe ori, dar nu sa concureze cu astfel de opere si-a propus autorul.
Atunci care este noutatea abordarii lui Lucian Boia?
Dezbaterea asupra radacinilor istorice ale succesului occidentului in raport cu lumea este intrata intr-un anume impas, determinat tocmai de corectitudinea politica a multiculturalismului de inceput de secol XXI, in care trebuie subliniate contributiile materiale, stiintifice, culturale ale tuturor culturilor lumii. La aceasta se adauga sentimentele de vinovatie ale unui Occident care, pe langa succesele sale, are de achitat nota de plata, cel putin morala, a abuzurilor sale care au insotit aceste succese. Pina si euforia de dupa caderea comunismului a mai palit in fata problemelor mondializarii
Cum remarca Lucian Boia notiunea de Occident este o notiune cu geometrie variabila, care in cursul istoriei a cunoscut, geografic vorbind, fluxuri si refluxuri. Tocmai aceasta realitate aduce in dezbaterea istoriografica forte proaspete si o atitudine noua, cea a noilor occidentali. Pentru ca tarile eliberate de comunism, mai usor sau cu mai multe probleme de parcurs, au adopatat fara rezerve majore identitatea occidentalului. O identitate asumata constient si de Lucian Boia, si care este ,paradoxal, dar perfect explicabil, eliberata de corectitudinile politice si sentimentele de vinovatie ale mai vechiului oocident, caci desigur nu ne simtim vinovati aici in estul Europei de abuzurile colonizarii, iar experimentele culturale paralele si divergente cu modelul occidental (a se vedea comunismul) sunt recente si nu lasa loc relativizarilor.
De pe aceata pozitie, asumata, Lucian Boia demonstreaza ca singurul model de civilizatie care a cunoscut succesul in termeni cuantificabili, este modelul occidental. Chiar si modelele de succes de pe alte meridiane decat spatiul geografic strict al occidentului, sunt determinate de asimilarea cu succes a modelului de civilizatie occidental. Un exemplu cat se poate relevant este tocmai Europa Centrala si de Est care geografic si rasial este atat de aproape de occident, dar cu conditii istorice atat de diferite si care a pendulat intre preluarea modelului de civilizatie occidental si abandonarea acestuia.
Lucian Boia, fara sa ignore limitele acestui model de civilizatie, este un aparator al civilizatiei occidentale si ii sustine suprematia cu dovezi greu de inlaturat. Celelalte civilizatii au inca mult de dovedit pentru a avea vreo sansa sa se compare cu realizarile Occidentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu