duminică, 14 septembrie 2008

Aliatul uitat al lui Hitler - Antonescu


Dennis Deletant, Aliatul uitat al lui Hitler.Ion Antonescu si regimulsau (1940-1944), trad Delia Razdolescu, Humanitas, 2008

O carte cu un titlu inseltor. In fapt veti gasi foarte putine lucruri despre regimul Antonescu si politica sa, cartea fiind in fapt o trecere in revista a suferintelor populatiei evreiesti (cu unele referiri si la situatia tiganilor) din Romania in timpul regimului Antonescu.

Cartea strange marturii zguduitoare despre crimele, ororile si persecutiile pe care le-au suferit evreii din Romania in timpul celui de al doilea razboi mondial de care se face responsabil regimul antonescian.

Dennis Deletant face diferentierile necesare, subliniaza ca in Romania nu a fost aplicata niciodata solutia finala ca in teritoriile stapanite de Germania la acel moment istoric, dar aceasta nu a scutit pe evreii din Romania de a suferi numeroase discriminari si abuzuri care au mers in multe situatii pina la crima.

Fara a fi unul dintre apologetii lui Antonescu care iau apararea acestuia si neaga responsabilitatea fata de ce s-a intamplat evreilor din Romania si drama lor, cartea imi lasa totusi impresia de scriere istorica partiala si partinitoare.

Cartea se preocupa prea putin de explicatiile fenomenului anitsemit din Romania de la anul 1940. Explicatiile, desigur, nu disculpa, dar o opera istorica pentru a merita pe deplin acest titlu, trebuie sa fie mai mult decat o insiruire de fapte, si sa ofere o ratiune fiecarui fenomen suspus dezbaterii. Mai ales ca aceasta carte nu este una care isi propune sa dezvaluie documente sau fapte inedite, caz in care aprecierile critice sunt lasate pe seama altor autori. De aici impresia neplacuta ca este nu o carte de istorie, ci un document acuzator.

Chiar si atunci cand sunt date unele explicatii se depune un efort de a fi minimalizate, uneori dupa o sofistica foarte subtire, parca ne-am afla la un proces in care argumentele celeilalte parti trebuie minimalizate.

Ca exemplu, o explicatie a tratamentului dur (chiar criminal) a evreilor din Basarabia, care au fost cel mai greu loviti de masurile de represiune ale regimului Antonescu, a fost atitudinea acestora in timpul retragerii armatei romane dupa ultimatumul sovietic din 1940, cand au atacat trupele romane in retragere, salutind instalarea puterii sovietice. S-a spus ca masurile de represiune impotriva evreilor din Basarabia, dupa recucerirea provinciei in 1941, au fost luate ca masura de siguranta fata de aceasta populatie care se dovedise ostila. Autorul incearca sa minimalizeze acest argument spunind ca in timpul stapinirii sovietice in Basarabia din 1940-1941majoritatea comisarilor politici au fost totusi romani. Argumentul este strain discutiei si evident sofistic. Desigur ca majoritatea cadrelor politice au fost romanesti, romanii erau majoritari, si sovieticii au recrutat acele persoane oportuniste sau chiar convinse de ideologia sovietica inevitabil si din populatia romaneasca. Aceasta nu inlatura in nici un fel constatarea ca cei care au atacat trupele romane in retragere au fost din cadrul populatiei minoritare din Basarabia.

Astfel ca o istorie echilibrata a regimului Antonescu asteapta sa fie scrisa.


Niciun comentariu: