Haotica Ana/Caotica AnaSpania. 2008,Regia, scenariu: Julio Medem. cu: Manuela Velles, Charlotte Rampling
Pe Julio Medem il stiu de cand cu Lucia si sexul. Regizorul se intoarce acum cu o alta poveste in care sexualitatea joaca un rol important.
De aceasta data Ana, o tanara cu inclinatii artistice este eroina. La ora primei iubiri, aceasta descopera, in urma unei experiente hipnotice, ca in ea se afla si constiintele mai multor femei tinere care au pierit in imprejurari tragice.
Pina pe la trei sferturi din film, pelicula reuseste sa prinda cumva atentia. Desi povestea este dezlanata si nu prea convingatoare, sugestia regizorului, prin marcarea secventelor ca intr-o numaratoare specifica momentului anterior intrarii in transa hipnotica, ca filmul este el insusi o experienta hipnotica, reuseste sa creeeze o anumita emotie. In plus, Manuela Velles in rolul principal este o prezenta nu numai placuta, dar si dibace in a reda un personaj care este in acelasi timp el insusi, cat si o multime de alte constiinte.
Astfel ca, pina la acel punct, filmul poate fi o experienta ageabila, iar clasificarea film bun/film slab pare sa fie data doar de gustul spectatorului si capacitatea acestuia de a accepta conventiile propuse de regizor.
Din nefericire filmul are si un final. Un final care abunda in clisee si kitch (vezi scena cu vizita in comunitatea de amerindieni), cu un militantism politico pacifist dezgustator, care efectiv distruge orice efort de asimilare a filmului ca experienta hipnotic-onirica. Astfel ca finalul ne ajuta sa clasificam acest film: un film submediocru cu ifose filosofice.
De aceasta data Ana, o tanara cu inclinatii artistice este eroina. La ora primei iubiri, aceasta descopera, in urma unei experiente hipnotice, ca in ea se afla si constiintele mai multor femei tinere care au pierit in imprejurari tragice.
Pina pe la trei sferturi din film, pelicula reuseste sa prinda cumva atentia. Desi povestea este dezlanata si nu prea convingatoare, sugestia regizorului, prin marcarea secventelor ca intr-o numaratoare specifica momentului anterior intrarii in transa hipnotica, ca filmul este el insusi o experienta hipnotica, reuseste sa creeeze o anumita emotie. In plus, Manuela Velles in rolul principal este o prezenta nu numai placuta, dar si dibace in a reda un personaj care este in acelasi timp el insusi, cat si o multime de alte constiinte.
Astfel ca, pina la acel punct, filmul poate fi o experienta ageabila, iar clasificarea film bun/film slab pare sa fie data doar de gustul spectatorului si capacitatea acestuia de a accepta conventiile propuse de regizor.
Din nefericire filmul are si un final. Un final care abunda in clisee si kitch (vezi scena cu vizita in comunitatea de amerindieni), cu un militantism politico pacifist dezgustator, care efectiv distruge orice efort de asimilare a filmului ca experienta hipnotic-onirica. Astfel ca finalul ne ajuta sa clasificam acest film: un film submediocru cu ifose filosofice.
2 comentarii:
Din filmele lui Medem mi-a ramas mult mai bine intiparit in minte Los amantes del circulo polar
Pe acesta, eu nu l-am vazut.
Trimiteți un comentariu