duminică, 30 noiembrie 2008

Madagascar 2






Madagascar 2/Madagascar: Escape 2 Africa, SUA, 2008. Regie: Eric Darnell, Tom McGrath, Cu: Ben Stiller, Chris Rock, David Schwimmer, Jada Pinkett Smith, Sacha Baron Cohen,
Sigur, nu poti sa fii inconstient de manipularea la care esti supus ca spectator la un astfel de film prin intermediul unor dragalase animalute, lei, zebre, hipopotami, girafe, pinguini si lemurieni. Ca povestile de dragoste dintre hipopotami si girafe nu sunt credibile, ca avioanele nu zboara cu scuipat si banda adeziva oricat de inventivi ar fi cei patru pinguini, aproape ca nici nu mai conteaza atunci cand totul este servit intr-o poveste luminoasa si hazlie a leului Alex si prietenilor sai, scapati din gradina zoologica din New York, si care isi continua in acest sequel aventurile pe meleaguri africane (de aceasta data chiar Africa si nu Madagascar).
Acum, spre deosebire de primul episod unde descoperirea vietii in salbaticie era provocarea, cei patru prieteni trebuie faca apel la ceea ce stiau din viata lor in civilizatie pentru a se descurca.
Alex, leul, isi gaseste familia, Marty, zebra, isi gaseste o turma de semeni, Gloria, hipopotamul, intalneste un seaman, un fel de hipopotam macho, Melman devine vraciul grupului de girafe. Aceste intamplari, fericite, nasc noi provocari.
Desigur nu poate fi trecut cu vederea King Julien, lemurianul, care are un rol chiar mai generos decat in primul episod. Chiar si bunicuta din New York, aparitie episodica in prima parte, are acum un rol important. Pinguinii sunt la originea dezastrelor, dar si a tuturor solutiilor.
Solutiile sunt intotdeauna cele mai hazlii posibile, deci veti rade neintrerupt si sincer, iar autorii nu uita sa introduca un gag chiar si in cele mai emotionante si serioase scene.
In consecinta, un sequel care compenseaza minusurile inevitabile calitatii sale de sequel cu un umor excelent si personaje mai bine conturate.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Peripetiile bunului parinte Mockinpott


Hisashi Inoue, Peripetiile bunului parinte Mockinpott, traducere Emil Eugen Pop, Ed. Univers Bucuresti, 2008
Trebuie sa marturisesc de la inceput ca demult nu am mai incercat o asa bucurie a lecturii ca in cazul acestei carti. Un roman care inevitabil duce cu gandul la inventivitatea narativa si umorul unui Creanga.
Eroii lui Hisashi Inoue sunt ceva mai maturi decat cei din Amintiri din copilarie, sunt trei studenti saraci din Tokio, un Tokio la putini ani dupa cel de al doilea razboi mondial. Cei trei, in incercarile lor de a depasi permanentele probleme materiale, trec din nazdravanie in nazdravanie, din catastrofa la alta catastrofa, fiind mereu salvati de un profesor apartinand unui ordin monahal catolic, parintele Mockinpott.
Hisashi Inoue stie sa dea acestor intamplari dimensiuni epopeice, umorul situatiilor este debordant, personajele se definesc in tuse ferme, fara compromisuri si fara referinte la moralitate.
Daca adolescentul Holden Caulfield din "De veghe in lanul de secara" a lui Salinger traia drama maturizarii, a alegerilor si responsabilitatii, Hisashi Inoue nu-si propune sa mediteze asupra existentei, ci ca in farsele din teatrul comic japonez, tinerii sai eroi nu propun decat o evadare dintr-o lume, care sub presiunea conformismului, nu lasa prea mult de ales.

marți, 25 noiembrie 2008

China - o istorie


John Keay, China - a history, HARPER COLLINS PUBLISHERS, 2008
China este un subiect care trezeste un interes indiscutabil, atat din prisma unui prezent dinamic cat si din punctul de vedere al unui trecut fabulos si exotic pentru privitorul european/occidental.
Cu toate acestea, in Romania cartile despre istoria Chinei lipsesc. Doar carti de popularizare care sunt axate pe cateva aspecte exotice, sau carti care privest numai unele momente ale istoriri Chinei.
Cartea lui John Keay, posibil de procurat si in librariile din Bucuresti, umple acest gol. O lucrare temeinic construita care poate calauzi cititorul in descoperirea istoriei Chinei. Sigur a aborda intr-o singura carte intrega istorie a Chinei este o incercare care presupune si compromisuri, si inevitabil autorul trebuie sa strabata unele epoci cu o anumita superficialitate. Dar niciodata cititorul nu va simti ca ceva din ceea ce este esential nu a fost spus.
Pe de alta parte, cartea incearca sa pastreze un echilibru extrem de delicat intre doua categorii de abordari extreme. Exista o perspectiva occidentala care ignora in mare masura mecanismele interne ale Chinei. Pe de alta parte este istoria mitic-mistificata a liniei principale de istorici chinezi (si autorul abordeaza problematica lungii traditii chinezesti a mistificarii istoriei) care favorizeaza imeginea unei istorii chinezesti unitare, o lunga succesiune de dinastii, in care unitatea si centralismul reprezinta o finalitate ineluctabila.
Keay nu uita nicio clipa sa sublinieze ca multe din unitatile de masura si periodizarile caracteristice istoriei occidentale sunt in mare masura inoperante pentru istoria Chinei, care are o logica proprie, de lume in sine.
Pe de alta parte demonstreaza ca diversitatea caracterizeaza in mai mare masura China decat o imagine de monolit. Mai mult perioadele din istoria Chinei in care diversitatea s-a putut manisfesta mai apasat au fost poate si momentele cele mai stralucite pentru cultura chineza.

marți, 11 noiembrie 2008

Quantum of Solace



Quantum of Solace:Partea lui de consolare/Quantum of Solace, Marea Britanie-SUA, 2008.Regie: Marc Forster.Cu: Daniel Craig, Olga Kurylenko, Mathieu Amalric, Judi Dench, Giancarlo Giannini.
James Bond are clasa ca in toate filmele Bond. Locatiile sunt fie luxoase, fie exotice. Femei bine, ca deobicei. Urmaririle se desfasoara cam pe oriunde, pe apa, in aer, pe pamant, pe sub pamant. Doar o urmarire pe Statia Spatial Internationala mai lipeseste, dar am o presimtire ca la urmatorul film vor rezolva aceasta problema.
Cu toate acestea lipseste ceva. Nu numai faimoasa replica "My name is Bond. James Bond." pe care degeaba o astepti tot filmul. Autorii s-au straduit sa produca un Bond sentimental, problematizat. Ori farmecul Bond nu de acolo vine. Bond nu are probleme. Bond, cel pe care il cunoastem noi si il astept in fiecare film, are doar sarm, inteligenta si clasa. Si cu sprijinul unei femei frumoase, care in mod inevitabil se indragosteste de 007, rezolva probleme. De aceea ne place Bond, caci el este tot ceea ce nu suntem noi, prinsi in meschinul cotidian.
In rest, cine are nevoie de problemele lui Bond, cand le avem si noi pe ale noastre.

joi, 6 noiembrie 2008

Citeste si arde




Citeşte şi arde/Burn after Reading, 2008, SUA, regis şi scenariu Ethan şi Joel Coen, cu Brad Pitt, George Clooney, John Malkovich
Probabil unul dintre cele mai destepte filme ale anului.

Fara sa fie o parodie, este un film care demontează minuţios toate miturile (şi kitch-ul) filmului cu spioni produs la Hollywood.

Cu talentul binecunoscut al fraţilor Coen de a crea personaje care acţionează în linii îngroşate şi exemplare conform normelor absurdului impus de tirania existenţei cotidiene, toate elementele unei povesti cu spioni sunt dezasamblate şi reconstruite într-un anti-spy-movie.

În plan secund, într-o Americă obsedată de antiterorism si spionita, filmul poate fi privit şi ca o satiră la adresa serviciilor secrete.

Personajele sunt cele care dau savoare filmului. Un agent CIA scos pe tuşă (Malkovich) cam alcoolic, înşelat de o nevastă care se ţine cu un individ obsedat de sex (Clooney), nevastă care face pierdute nişte note secrete ale fostului agent, un fel de băiat de cartier versiune americană care găseşte documentele secrete (Brad Pitt, filmul merită să fie văzut fie şi numai pentru Pitt în acest rol, de altfel, cu totul secundar), o funcţionară obsedată de a-şi face operaţii estetice (Francesc Mc Dormand), care încearcă să valorifice documentul secret descoperit, care la rândul ei se culcă cu Clooney ca să se închidă cercul.

Plus o galerie întreagă de alte personaje, agenţi CIA, agenţi ruşi, avocaţi, cu apariţii episodice cât se poate de savuroase.

Evident CIA este peste tot, dar în fapt „e pe nicăieri”.