marți, 19 mai 2009

Fetita si Vulpea

Le Renard et l'enfant, Franta, 2007, Regie: Luc Jacquet. Cu: Isabelle Carre, Bertille Noel-Bruneau, Kate Winslet.


Pentru copii care s-au saturat de Ursul pacalit de vulpe (sau poate nici nu au avut rabdare pentru asa ceva, caci cine mai are timp de un urs nerod in epoca multimedia) se poate incerca alternativa unui film cu vulpi, poate nu asa de viclene ca cea din poveste, dar in mod sigur cu priza la cei mici.

Intr-un peisaj parca rupt din filmele cu Heidi se stabileste o relatie speciala intre o fetita si o vulpe. Desi pare greu de crezut, realizatorul reuseste sa umple o ora si jumatate de poveste , ba chiar sa te tina cu sufletul la gura pe alocuri, o poveste in care tot ce se intampla este o fetita a intalnit o vulpe plus cativa invitati (arici, bursuc, ras, inca o vulpe, urs si alte animalute) .

Filmul are si morala (ceva despre dragoste si altruim) dar cui ii mai pasa de morala dupa ce te delectezi cu asa peisaje impresionante si mutritele nostime si roscate.

vineri, 1 mai 2009

Pavilionul cancerosilor


Alexandr Soljenitin, Pavilionul cancerosilor, Ed Univers,2 vol. 2009

Pentru cine a ramas cu impresia ca Soljenitin este doar un scriitor dupa valva mai ales politica decat literara a Arhipelagului Gulag, trebuie sa citeasca Pavilionul cancerosilor. Soljenitin, dincolo de curajul de a aborda teme care au zguduit lumea, prin descrierea universului concentrationar comunist, este un mare scriitor.
Pavilionul cancerosilor este in fapt o parabola. Pavilionul cancerosilor este sistemul comunist. Unde se aplica tratamente, unde se distribuie iluzii, unde este fara indoiala suferinta, unde se poate si rade, unde poate chia exista prietenie si iubire, dar ceea ce poate este cel mai important a se spune este ca acolo nu mai exista speranta, ca aceasta a murit inainte de orice tratament, orice iluzie.
Soljenitin este desavarsit in a descrie caractere, din colectia de pacienti si doctori, printr-o stapanire fara a egal a schimbarii tonului, ritmului curgerii fraze, dupa cum perspectiva faptelor se muta de la un personaj la altul.
Astfel prezinta Soljenitin o farama din drama existentei in comunism, cu o tristete anuntata din titlu, fara drame catastrofice, fara eroi, fara ticalosi absoluti, ci doar cu victime ale unui cancer: comunismul.