vineri, 17 decembrie 2010

Prăjitură cu morcovi şi glazură de brânză

Şi acum să trecem la lucruri serioase.

O prăjitură care are avantajul că nu va fi întâmpinată cu proteste în legătură cu silueta, pentru simplul motiv că, dacă în alte cazuri compoziţia de bază este din zahăr, făină, unt, aici principalul e dat de morcovi.







Ingrediente:

6 albuşuri de ou
6 gălbenuşuri de ou
200 g zahăr
250 g morcovi raşi
125 migdale măcinate
125 g alune (de pădure) măcinate
100 g făină albă
40 g ghimbir ras
sare, scorţişoară, cuişoare, ghimbir măcinat/e, un sfert de linguriţă din fiecare
coaja rasă a unei lămâi
o linguriţă de praf de copt


pentru glazura cremă de brânză

100 g de cremă brânză (gen Philadelphia varianta cu grăsimi)
50 grame unt
175 g zahăr (de prefrinţă pudră, dar nu neapărat)
o picătură de esenţă de vanilie

Ustensile

tel (mixer)
răzătoare
robot de bucătărie
oale şi castroane pentru amestecat compoziţia
un vas termorezistent (popular - din sticlă Jena)
o formă rotundă de copt prăjituri cu diametrul de cam 20 cm
hârtie de copt

Morcovii se rad la o răzătoare obişnuită .
Pentru măcinarea migdalelor şi alunelor se poate folosi un robot de bucătărie, sau, în lipsă, e bună şi maşina electrică de măcinat cafea.
Puneţi o cratiţă mare cu apă la fiert, umplută pe jumătate. În vasul termorezistent deasupra cratiţei în care fierbe apa (aşezaţi în aşa fel încât să nu intre în contact direct cu apa care fierbe) amestecaţi jumătate din zahăr cu gălbenuşurile. Se bate cu telul până când amestecul devine gros ca o smântână şi deschis la culoare.
Luaţi amestecul de deasupra cratiţei şi adăugaţi morcovii raşi.

Într-un vas separat amestecaţi tot ce e sub formă de pulbere, adică migdale, alune, scorţisora, cuişoare, ghimbirul, sarea, făina, praful de copt. Adugaţi şi coaja de lămâie.

Într-un alt vas amestecaţi cu telul (sau mixerul, recomandat) albuşurile. Se amestecă până când capătă consistenţă rămânând nişte umflături moi la suprafaţa compoziţiei. Se adaugă restul de zahăr şi se continuă a se bate până umflăturile tind să devină tari, lucioase. În fapt obţineţi o pastă de bezea.

În compoziţia iniţială, cea cu morcovi, cu o lingură  încorporaţi treptat (cam câte o treime la fiecare repriză) pe rând, bezeaua, şi amestecul de pulberi. Scopul e ca amestecul să devină omogen.

Foarte important în această etapă este să amestecaţi foarte încet. Riscul, în cazul în care amestecaţi prea energic şi grăbit, este că bezeaua, care este pufoasă, să se transforme într-o pastă compactă, şi rataţi prăjitura.

Tapetaţi cu hărtie de copt forma . Turnaţi compoziţia în formă. Se dă la cuptor încălzit la aproximativ 190 grade C.
Se coace 35-40 minute.  Ca verificare, dacă introduceţi un beţişor în prăjitură şi acesta iese relativ curat înseamnă că prăjitura e gata.

Se scoate şi se lasă la răcit în formă.

După ce se răceşte, se aplică glazura. Glazura se obţine simplu din amestecul până la omogenizare a componentelor (crema de brânză, unt, zahăr).

luni, 13 decembrie 2010

Cântarul

Aţi auzit pe "fete" vorbind, la reţete, de "o cană de ..." sau "o linguriţă de..." şi încă şi mai misterios "un vârf de cuţit de..."

La drept vorbind cana poate fi de la ceaşca de cafea până la halba de bere (ca să numesc cele mai utilizate forme în viaţa unui bărbat care se respectă). Noi, bărbaţii, suntem nişte cerebrali, care nu putem să ne încurcăm cu astfel de noţiuni în afara ştiinţelor exacte. Aproximările merg doar când eşti luat la întrebări pe un ton iritat la vreme de mahmureală când confunzi cada cu patul: "- Cât ai băut?" "- Doar vreo două beri, hâc!".

Deci, pentru noi s-a inventat cântarul de bucătărie care poate să-ţi spună în grame, precis, cât trebuie să pui în compoziţie.

Tel sau mixer?

În multe reţete scrie "a se bate cu telul" sau " a se amesteca cu telul". 

Am spus că scopul nostru este să impresionăm doamnele şi domnişoarele? Da, dar să nu exagerăm.
Desigur meciul de fotbal se poate privi şi cu castronul în braţe amestecând cu telul, dar parcă tot mai bine ne-ar sta cu o bere în mână.

Pentru aceasta s-a inventat mixerul. În principiu e un tel cu motoraş. Partea frumoasă e că în timp ce telul ne mânîncă mult timp, şi supuse la mare efort braţul şi aşa chinuit de ridicatul halbelor, mixerul face aceeaşi treabă în 3-4 minuţele fără niciun efort. 

Ar fi bun unul prin bucătărie.

Clătite

Pentru început ceva simplu. Ca la mama acasă. Şi garantat plac la toată lumea. Deci cu efect sigur.

Pentru acestea aveţi nevoie:

1. un litru lapte,
2. trei căni nu foarte generoase de făina de grâu albă sau intermediară,
3. patru ouă,
4. patru linguri de ulei,
5. jumătate de linguriţă de sare.

Ca ustensile:
- o cratiţă de clătite, preferabil ceva tip Teflon, plată şi margini joase,
- un castron mare,
- un tel,
- un polonic obişnuit,
- o spatulă de bucătărie.

În castron puneţi făina şi  ouăle (fără coajă!!!) peste care turnaţi laptele. Amestecaţi cu telul până obţineţi un amestec omogen. Ar trebui să fie ceva destul de lichid dar cu ceva consistenţă ca un iaurt de băut. Adăugaţi şi uleiul şi sarea.
Se lasă vreun sfert de oră la rece.
Se încinge tigaia la un foc mediu pe aragaz. Cu polonicul luaţi din compoziţie şi turnaţi în tigaie având grijă ca să răspândiţi lichidul pe toată suprafaţa tigăii. Atenţie, în contact cu tigaia fierbinte lichidul tinde să se întărească rapid, aşa că nu aveţi o veşnicie la îndemână pentru această operaţiune! De preferat când faceţi această operaţiune luaţi tigaia de pe foc.
Cantitatea de compoziţie luată în polonic poate varia în funcţie de dimensiunile tigăii. La cele mai nici o jumătate de polonic poate fi suficientă, crescînd la 3/4 pentru o tigaie mai mare sau chiar un polonic plin.
Lăsaţi să se coacă. Când observaţi că s-a rumenit bine pe la margini, e momentul ca să întoarceţi clătita.
Aici intervine în acţiune spatula. Aceasta vă va ajuta să dezlipiţi clătita de tigaie şi să o întoarceţi pe partea cealaltă. Persoanele mai dibace sunt capabile să întoarcă clătita printr-o aruncare în sus. Eu zic să încercaţi figura asta după ce căpătaţi ceva experienţă, altfel fiind posibile tot felul de accidente.
Dacă nu vă iese din prima figura cu întorsul clătitei nu disperaţi! Exersaţi şi sigur veţi reuşi. În plus chiar dacă suferă anumite rupturi la întoarcere, clătita se poate potrivi la loc după ce e întoarsă, şi prin coacere se "sudează".
Coacerea pe a doua faţă durează puţin (cam 30 de secunde până la un minut, depinde de intensitatea focului). Clătita fiind gata o aşezaţi într-o farfurie printr-o mişcare rapidă de basculare a tigăii.

Din cantităţile descrise ies cam 20 de clătite cu diametrul unei farfurii mari.

Nu mai rămâne decât să le umpleţi cu dulceaţă, cremă de ciocolată, sau, specialitate preferată iarna, cu miere de albine şi nişte mieji de nucă mărunţiţi.

Evitaţi-le când sunt foarte calde, nu fac bine la stomac.

joi, 9 decembrie 2010

Tour de France


Julian Barnes, Tour de France/Something to declare, traducere Mihai Moroiu, Nemira, Bucureşti, 2008

Este o carte în carte Julian Barnes dezvăluie ceva din bagajul său de sentimente faţă de cultura franceză (şi în special faţă de Flaubert), din perspectiva sa de străin, totuşi, faţă de Franţa. Un tur al Franţei, în genialitatea sa, fie şi atunci cînd aceasta este ciclistă şi îndopată cu steroizi. Ce poate fi mai frumos decât o Franţă culturală, privită, admirativ, de un englez?

luni, 6 decembrie 2010

O istorie a Japoniei

Kenneth G. Henshall, O istorie a Japoniei, trad. Alina Carac, Bucuresti, Artemis, 2002 (Da, mai este in librarii!)

Este o buna carte de introducere in istoria Japoniei. Scrisa ca pentru scolari, cu rezumate privind ideile principale, cartea are meritul de a insista asupra Japoniei moderne. Dincolo de povestile cu samurai, Japonia ne intereseaza pe noi, pe contemporani, datorita succesului sau in modernizarea societatii, un succes masurat in prosperitatea economica necontestata, oricate probleme ar fi contabilizate pe reversul acestei medalii de campion al dezvoltarii economice. Astfel se dezvaluie o societate framantata intre tentatia democratiei si reflexele autoritariste, intre disciplina impusa de graba de a atinge individual si la nivel general prosperitatea, si tentatiile hedoniste ale culturii japoneze.

marți, 23 noiembrie 2010

Calatorind cu Herodot

Ryszard Kapuściński, Calatorin cu Herodot, trad. Mihai Mitu, Ed. Art, 2008

Ryszard Kapuściński este mai bine cunoscut la noi pentru carti precum "Imparatul" (istoria caderii Negusului Etiopiei), sau "Sahinsahul" (o poveste personala a revolutiei islamice din Iran). Ryszard Kapuściński a practicat cu o arta admirabila genul cartii reportaj, gen in care a excelat si a castigat o binemeritata faima internationala.

Intotdeauna citesc cu o anumita invidie cartile acestuia. Deoarece Kapuściński este un scriitor care a scris partea cea mai semnificativa a operei sale ca cetatean al unei Polonii comuniste. Ceea ce nu l-a impiedicat, abordand subiecte cat se poate de fierbinti din punct de vedere politic, sa scrie la un nivel international, fara compromisuri politice. A evitat provincialismul atat spatial ( da, este o dovada vie ca venind dintr-o cultura mica poti sa scrii abordand subiecte globale, acestea nu sunt deloc monopolul marilor culturi) cat si temporal (opera sa nu este catusideputin influentata de contextul social politic al momentului, de restrictiile comunismului sa o spunem direct). Din pacate cultura romana nu are nimic comparabil cu Ryszard Kapuściński, si asta spune mult despre diferentele dintre romani si polonezi.

Calatorind cu Herodot este o opera tarzie, o opera a bilantului si invatamintelor. Ryszard Kapuściński pleaca de la adevarul ca Istoriile lui Herodot sunt nu o opera istorica, ci, in fapt, un reportaj realizat de Herodot despre evenimente aproape contemporane acestuia. Historiai se traduce in mod corect Anchete si nicidecum istorie. Astfel se dezvolta o paralela intre demersul lui Kapuściński si cel al lui Herodot, peregrinarile celebrului inaintas in ale reportajului, prilejuind reflectii asupra rolului reporterului, precum si flashuri din propria activitate de reporter. Ideea centrala, acel ceva care il face pe Kapuściński special, si pe care acesta marturiseste ca l-a invatat de la Herodot, este ca marile evenimente, cele care zguduie istoria nu pot fi redate in mod sugestiv (si atractiv) de catre reporter decat pornind de la a surprinde amanuntele. Ex: descrierea masei de oamani care demonstreaza pentru ceva nu spune nimic, surprinderea unei figuri miniose si revoltate din masa de demonstranti poate transmite incarcatura emotionala si semnificatia luptei acelor oameni. Desigur tehnicile lui Ryszard Kapuściński sunt mult mai complexe plecand de la aceasta idee, cine este interesat de arta reportajului merita sa le descifreze cu toata atentia din aceasta carte de autoanaliza si bilant.

luni, 22 noiembrie 2010

Gloss


Gloss/Glyanets, Rusia 2007, regia Andrey Konchalovskiy, cu Yuliya Vysotskaya,

Sansa de a vedea altfel o productie cinematografica ruseasca recenta este destul de mica asa ca am tinut sa fiu prezent la macar unul dintre filmele prezentate in minifestivalul Konchalovskiy de la centrul Tinerimea Romana.

Gloss este un film recent al lui Konchalovskiy (cea mai recenta productie din festival). O productie care pe fondul stralucitor al lumei modei moscovite, cu povestea unei tinere provinciale care vrea sa parvina cu orice pret, vrea sa ne arate lipsa de moralitate a imbogatitilor Rusiei contemporane. Un film pe ansamblu submediocru, cu fire narative abandonate fara nicio explicatie, cu mijloace de expresie cam desuete. Ceva in stilul filmelor de tranzitie a anilor 90 de la noi, sumbre si cam greu insailate din care nu razbatea decat naduful, insa mai putin verva balcanica.

luni, 15 noiembrie 2010

Pestera


Jose Saramago, Pestera, Polirom 2007

Existenta este numai ceea ce constiinta noastra poate sa umple cu semnificatie. Existenta la nivelul ei uman se plamadeste prin efort continuu asupra noastra si prin minunea transcenderii asemeni papusilor de lut pe care personajul principal din cartea lui Saramago, un olar, se straduie sa le dea viata. Din lutul inform devin eschimos, infirmiera ... Drama modernitatii care ne contropeste existenta nu este una sociala, desi personajele ar putea sa se planga de problemele materiale. Drama rezida in inlocuirea existentei ca rezultat al propriei deveniri cu o existenta prefabricata, o iluzie de existenta asemenea iluziei personajelor din parabola pesterei lui Platon.

Porcul spinos

Julian Barnes, Porcul spinos (Porcupine), trad. Mihai Moroiu, Nemira, 2007

O abordare in maniera modernista a fenomenului prabusirii dictaturilor comuniste din Europa de Est. Intr-o tara care seamana cu Bulgaria (fara sa fie neaparat aceasta) fostul dictator comunist urmeaza sa fie judecat. Prilej de a medita asupra a intelesului profund al evenimentelor presupuse de caderea comunismului, ce a fost de fapt (lasitati compromisuri) , ce urmeaza sa fie (un postcomunism chinuit de fantomele dictaturii). Un prilej pentru Barnes de a fi acid cu toti acei lideri occidentali care au sponsorizat din comoditate politica dictaturile din est . Cartea ar fi picat mult mai bine daca ar fi fost tradusa in 1992 cand a aparut in Anglia, astazi preocuparile publicului fiind altele decat dilemele postcomunismului.

Anglia, Anglia


Julian Barnes, Anglia, Anglia/England, England, trad. Cornelia Bucur, Nemira, 2006

Ce e este de fapt Anglia? Ce insemna sa fii englez? Julian Barnes a a incercat sa dea un raspuns intrebarii . O face propunind un experiment utopic: daca s-ar constitui un mare parc de divertisment numit Anglia ce am pune in el? Prilej de dezbatere inteligenta si amuzanta asupra ceea ce este cu adevarat englezesc. Desigur un astfel demers nu poate fi decat oarecum mercantil ,ba chiar de-a dreptul pervers (asa cum descoperim in intriga cartii). Anglia lui Barnes nu poate fi inocenta, dar cel putin o putem dori astfel. Inocenta a disparut demult, decand piesele din acest puzzle care este Anglia s-au risipit uitate de un parinte cam neglijent.

duminică, 7 noiembrie 2010

Due Date/Sorocul


Due Date/Sorocul, SUA, 2010. Regie: Todd Phillips.Cu: Robert Downey Jr., Zach Galifianakis, Michelle Monaghan.


De cand cu Hangover de la Todd Phillips asteptarile sunt mari. Cu Due Date confirma talentul său de a spune poveşti comice cu umor foarte masculin. O comedie burleasca pe o tema narativa de road-movie, strabătând America in maşină de la Atlanta la Los Angeles. Şi mai ales o partitura ofertanta pentru doi actori deja cu carte de vizită: Robert Downey Jr. şi Zach Galifianakis. Chiar şi acolo unde scenariul mai scârţâie, chiar şi acolo unde burlescul pare să "sară calul", cei doi găsesc tonul potrivit pentru a spune povestea a doi bărbaţi care au ocazia să se poarte ca nişte puşti.

Baiadera ungureasca la opereta bucureştenească

Sâmbătă, 6 noiembrie un eveniment oarecum nu prea remarcat s-a intamplat in urbea noastra mica, eveniment la care am tinut sa particip: Teatrul de opereta din Budapesta a venit cu un spectacol la noi, Baiadera lui Kalman. Stiam ca sunt unul dintre putinele teatre de gen, in afara spatiului anglo-saxon, care sunt in stare sa joace aşa cum se joaca pe Broadway sau în West End. Şi nu am fost deloc dezamăgit. Actori care ştiu sa cânte, dar mai ales sa joace teatru comic (si acrobatic pe alocuri!) in acelasi timp cu sustinerea partiturii muzicale.

Poate se va înţelege si pe la noi ca opereta şi opera presupune nu numai execuţia excepţională a unor arii foarte frumoase, ceea ce le iese foarte bine artiştilor noştri, indiscutabil, ci un spectacol complet care sa tina spectatorul în priză de 7 la 10 ca sa parafrazez chiar din Baiadera.

Arthur & George

Julian Barnes, Arthur & George, trad. Virgil Stanciu, Nemira, 2007

Daca v-au placut povestile cu Sherlock Holmes sigur o sa va placa si aceasta carte. Julian Barnes aduce un omagiu lui Arthur Conan Doyle intr-o carte in care impleteste biografia cu romanul politist. George este George Edalji un pasnic cetatean englez pe jumatate indian care a fost condamnat pe nedrept, cazul sau starnind interesul lui Conan Doyle, interes concretizat in singura situatie in care scriitorul a acceptat sa joace rolul lui Sherlock Holmes in viata reala pentru a obtine absolvirea nedreptatitului George. Barnes descopera si o alta legatura dintre cele doua personaje dincolo de destinul care ii aduce la un moment impreuna. Amandoi sunt, fiecare in felul sau, Arthur exuberant si genial, George mediocru si perfect plat, cat se poate de englezi, fara sa fie totusi englezi etnic, Conan Doyle fiind irlandez, iar Edalji jumatate indian jumatate scotian. Prilej pentru o intrebare: ce inseamna sa fii englez?

Scrisori din Londra

Julian Barnes, Scrisori din Londra (Letters from London), trad. Traian Bratu, Nemira, Bucuresti, 2006

Cartea este o colectie de articole despre politica din Anglia, scrise de Julian Barnes pentru The New Yorker intre 1990-1995. Desi ancorate intr-o realitate politica imediata aceste articole isi pastreaza savoarea prin stilul scriiturii (desi probabil Julian Barnes n-ar fi de acord cu folosirea cuvintului stil in acest context!) Evenimentul politic sau social este tratat din perspectiva oricarei analize a unei naratiuni, in context cultural, in raporturile sale dintre semn si semnificatie, dintre autor si receptor. Rezulta o analiza care constituie o opera de arta in sine.

(Cartea este inca disponibila. Si la un pret mai subtire decat multe reviste glossy!)

marți, 19 octombrie 2010

77 Istorii si retete din Epoca de Aur

Veronica Bectas, 77 Istorii si retete din Epoca de Aur, ed. Cartex, Bucuresti, 2010

Cartea incita prin titlu. Povestiile gazduite, insa, nici nu sunt deosebit de sugestive pentru epoca, si nici nu sunt sustinute de un talent narativ deosebit. Pe alocuri chiar pare sa deformeze realitatea, caci din mutimea de bunatati descrise nici nu ai zice ca Epoca de Aur si mai ales anii 80 ai din istoria Romaniai ar fi o epoca de lipsuri alimentare cumplite, ci dimpotriva, un timp al abundentei si opulentei culinare. Totusi, nostalgicii acelor vremuri, in care parca aveam mai mult timp pentru noi, in ciuda vitregiilor vietii, in care stiam sa ne rasfatam si sa ne fericim din putin, vor aprecia cartea.

Anim'est 2010

Duminica 17 octombrie Anim'est s-a incheiat cu selectia filmelor premiate. Iata ce am vazut pe acolo:

Big Bang Big Bum r. Blu, Italia 2010 - Trofeul Anim'est. Film intr-o tehnica extravaganta si intr-adevar impresionanta in sine. Autorul sau a animat imagini realizate in tehnica graffiti pe ziduri, case, conducte, poduri, cisterne de mare capacitatte, impreuna cu diverse obiecte, deseuri, etc.

Kerity, casa povestilor/ Eleonor's Secret r. Domenique Monfery, Franta- Iatalia 2009 - premiul pentru lung metraj. Un film adresat pustilor care invata sa citeasca demonstrandu-le intr-o maniera agreabila importanta acestui lucru. Un film cu lipici probabil la pici cu o grafica buna, si o poveste bine condusa in care se insereaza diverse personaje din cele mai populare basme. Totusi nimic peste medie.

Copilas de praf/ Dust Kid r. Yumi Jung, Coreea de Sud, 2009 - premiul pentru scurt metraj. O chestie in alb si negru, cu un mesaj aproape impenetrabil, ceva desprei acceptarea eului de catre noi insine. De gustibus...

Anna Blume r. Vessela Dantcheva, Germania-Bulgaria , 2009 Premiul Special al Juriului. Filmul este un joc pentru intelectuali rafinati, insa deloc un film de public. Anna Blume este o capodopera a miscarii dadaiste, asa ca merita o apreciere deosebita incercarea (reusita zic eu) de a reda un poem dada intr-un desen animat.

Sticla /Bottle r.Kirsten Lepore, SUA, 2010, - Premiul pentru film studentesc. Un film despre nevoia de comunicare dincolo de orice bariere. Tehnica foarte interesanta, este animata natura insasi. Un film cu adevarat bun apreciat de public si ca realizare tehnica si ca poveste.

Matei, Matei/ Matthias, Matthias, r. Cecilia Femeri, Romania 2009. Cel mai bun film romanesc... care e mai degraba maghiar, e adevarat, facut de niste maghiari din Cluj, dar din generic iti dai seama ca toata productia e bazata in Ungaria. In fine, o idee interesanta si amuzanta. S-au luat interviurile anonime ale unor persoane din Cluj despre vestitul rege ungar cu origini romane, Matei Corvin, si au fost puse intr-o poveste animata.

A fost odata si inca o data/ Once upon a time many time, r Eva Cvijanovici, Bosnia Hertegovina - Canada - premiul Balkananimation. Probabil dat din motive de corectitudine politica (razboiul, suferinta bosniacilor, etc.) . Altfel, nu-i dadeam vreun premiu nici daca concura singur in respectiva sectiune.

Out of the Forrest - The National Slow Show r. Tobias Gundorf Boesen Danemarca, 2010, Premiul pentru videoclip, o animatie cu papusi, frumos lucrata, poveste cu poanta, deci un succes.

Baietelul si Monstrul / The Little Boy and the Beast r. Uwe Heidschotter, Johannes Weiland, Germania 2009, Premiul la sectiunea Minimest, nu foarte convingator si deloc un film cu adresare pentru cei mici, caci in sine filmul prezinta o problema a celor mari (divortul) dintr-o pseudoperspectiva a celor mici.

Scrabble Yoga, r. Irina Dakeva, Clement Dozier, Franta 2009, Premiul pentru sectiunea clip publicitar, intr-adevar o ideea geniala si bine pusa in imagini animate pentru a face publicitate unui lucru atat de abstract pina la urma ca jocul Scrabble.

Viata de un minut a unei muste/ One Minute Fly r. Michael Reichart, Germania 2008 premiul Publicului, film despre care am mai scrist.

duminică, 17 octombrie 2010

Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizantului

Andre Clot, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizantului, trad. Serban Grancea, ed. Artemis

Desigur este greu pentru orice autor sa nu cada in capcana de a face din sultanul Mahomed al II-lea personajul istoric al unui singur moment, cucerirea Bizantului. Intr-o anumita perspectiva este si firesc pentru ca Mahomed al II-lea a devenit marele sultan cu un prestigiu fara egal in ochii contemporanilor prin acest eveniment, astfel ca personajul nu poate fi explicat in afara acestui moment istoric. Dar Mahomed al II-lea este mai mult de cuceritorul Constantinopolelui dela 1453. Andre Clot reuseste sa construiasca aceasta imagine complexa, de adevarat print al Renasterii in varianta musulmana. Un razboinic inspirat, dar si un administrator cu mina de fier, capabil de multa toleranta atunci cand interesele politice o cer.

Edit si eu, Anim'est 2010

Edit si eu/ Edit i ja, Serbia 2009, regie : Aleksa Gajic, Nebojsa Andric

Construit in jurul unei povesti SF dintr-o banda desenata, filmul surprinde prin calitatea animatiei. Desigur, tinand seama de subiect, SF, aventuri, fete frumoase, filmul poate fi incadrat in categoria Anime, insa are un stil deosebit si ca realizare grafica dar si ca momente narative, caci pe alocuri se insereaza un realism si un umor balcanic sanatos.

Iluzionistul - Anim'est 2010


Iluzionistul/L'Illusioniste/The Illusionist, Franta Marea Britanie 2010, Regizor Sylvain Chomet

Tatischeff, este un batran iluzionist, care in peregrinarile sale in cautarea unui public care sa aprecieze numerele sale demodate intalneste o tinara fata care considera numerele sale decirc ca magie adevarata.

Din pacate filmul este nehotarat intre a descrie drama artistului ce nu-si mai gaseste cautare fiind concurat de mai noile forme de distractie (televiziune , Rock) si drama maturizarii cand invatam cu totii ca "nu exista Mos Craciun". Astfel ca spectatorul nu reuseste sa se ataseze de niciunul dintre firele narative.

Altfel un film frumos desenat intr-o tehnica ce aminteste de cea de la sfarsitul anilor 50, recreind atmosfera acelor ani in care se petrece si actiunea.

duminică, 10 octombrie 2010

Districtul (Gasca de cartier) - Anim est 2010


Nyocker!/Districtul(Gasca de cartier), Ungaria, 2004, regia Áron Gauder

Principala mea nedumerire a fost de ce acest film nu a gasit distributie in sistemul de cinematografe comerciale. Pe langa ca este o bijuterie a animatiei ( intr-o tehnica folosind colaje fotografice combinate cu desen animat) si o poveste bine scrisa despre un cartier rau famat al Budapestei, dar care se potriveste cu realitatea oricarui oras mare Est European si de ce nu al oricarui cartier sarac din orasele lumii, are umor cat cuprinde, sex si tensiune. Adica tot ce trebuie unui succes comercial.
In esenta povestea reia tema din Romeo si Julieta, intr-o transpunere moderna cu Ricsi (nepotul sefului clanului de tigani din cartier) si Julika fiica proxenetului local. La care se adauga arabi, chinezi, politisti corupti, iar cand povestea se incinge, George Bush, Putin si mai tot mapamondul, participind chiar si Bucurestiul la toata tarasenia spre salvarea Budapestei, pentru ca evident americanii nu au reusit niciodata sa distinga intre cele doua capitale.

Mozaic 4 - Anim est 2010

Colectia de fileme prezentate la Animest 2010 sub titlul Mozaic 4 aar putea fi pusa sub semnul Omul si destinul sau. Dealtfel o viziune destul de pesimista asupra umanitatii, esenta umana parand a se pierde in fata multiplelor provocari ale societii moderne.
Favoritul meu a fost One Minute Fly - Germania 2008, 4'05, (dir: Michael Reichert), extrem de ingenios si concentrat ca expresie, fara a uita sa fie amuzant, un film despre viata de un minut a unei muste. Orice paralela cu existenta umana nu e deloc intamplatoare.
Departajare pe care cu greu am facu-to fata de The House of Small Cubes – Japonia 2008, 12’, (dir: Kunio Katô) cu o grafica foarte placuta si potrivita raportat la o privire nostalgica a etapelor existentei.
Toata atentia au meritat si Slow Joe - UK 2009, 5'57, (dir: Steve Boot, Phil Gray) mai ales prin animatia de calitate cu figuri din plastilina, The Cow Who Wanted to Be a Hamburger -USA 2010, 5'50, (dir: Bill Plympton) o poveste cu mult ritm pe o grafica moderna dar foarte potrivita cu ritmul naratiunii, Frère Benoît / Brother Benoit -Elvetia/India 2010, 8'08, (dir: Michel Dufourd) o mica bijuterie de animatie 3D,

Wild Target

Punct ochit, punct... iubit/Wild Target, Marea Britanie- Franta, 2010.
Regie: Jonathan Lynn.Cu: Bill Nighy , Emily Blunt, Rupert Grint, Rupert Everett, Eileen Atkins.

Pot fi un asasin platit, o escroaca, si un talhar marunt un trio simpatic si gata sa provoace hohote de ras? Wild Target dovedeste ca se poate. Bineinteles cu o doza buna de mor inteligent, si cu actori atenti la nuante. Ca e un remake la o mai veche comedie frantuzeasca nu deranjeaza pe nimeni. Amuzamentul e ca, daca in varianta franceza originala asasinul platit invata de zor limba engleza, evident, britanicul echivalent din mai noua realizare studiaza din greu limba franceza. Stati pe aproape (de sala de cinema)!

miercuri, 22 septembrie 2010

Netocratia


Alexander Bard, Jan Soderqvist,

Editura Publica, Colectia Internet, Bucuresti, 2010


Daca ati citit Power shift a lui Toffler cam stiti ce scrie, suprematia cunoasterii asupra altor forme de putere si moduri de producere a bogatiei. Autorii mai axati pe Internet, dupa ce spun cu alte cuvinte si mai impachetat pentru internauti cam acelasi lucru cu Toffler, incearca sa epateze cu niste prognoze la adresa viitorului economiei, puterii, democratiei. Cine citeste cartea acum in vremuri de criza cand sistemul da semne de oboseala, fie el capitalist sau netocrat, parca nu prea mai este asa dispus sa dea crezare la cele mai indepartate consecinte extrase de cei doi autori

luni, 20 septembrie 2010

Infiintarea unei societati comerciale pe actiuni


UN PIC DE (AUTO)RECLAMA (deh! nu pot rezista tentatiei)

Felix Tudoriu, Infiintarea unei societati comerciale pe actiuni, Universul Juridic, Bucuresti, 2010

De fapt, e mai mult decat despre infiintare...

Romanul adolescentului miop


Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Ed. Jurnalul National,Bucuresti 2009

Pentru cine este interesat de istoria formarii unei personalitati precum Mircea Eliade, este o carte interesanta. In rezumat ar fi munca, munca si foarte multa munca.

Pentru cine se asteapta la mai mult, plictiseala mare. Adolescentul si foarte tinarul Eliade expune nelinistile unui misoginism de pension de baieti, substitut de erotism, si cateva idei prost digerate despre individul vointa. Cartile de tinerete, desi foarte autentice ca traire, nu avantajeaza niciodata pe marii autori.

luni, 13 septembrie 2010

Americanul


The American/Americanul, SUA, 2010.Regie: Anton Corbijn.
Cu: George Clooney, Irina Björklund, Lars Hjelm, Johan Leysen, Paolo Bonacelli.

Un regizor (Anton Corbijn cunoscut mai mult pentru productii videomusicale) a descoperit zicala cu iadul e pe pamint, si a facut un film despre asta. Pentru romani asta nu e chiar o noutate ca de cand cu criza simt ca de talpa Iadului prin buzunar si traiesc sentimentul asta in fiecare zi. Totusi daca mai sunteti inca curiosi sa vedeti cum e asta mergeti la film sa vedeti Americanul. Macar pentru ca e si Clooney. Fetele insa sa nu se astepte la mare lucru, e un Clooney in varianta minimalist europena adica cu barba crescuta aiurea, tatuat de calitate proasta, si cam instabil emotional in relatia cu femeile, adica ba le iubeste, ba le impusca.
Baietii, daca au auzit ca e ceva cu asasinate, iarasi o sa fie dezamagiti, sunt cateva crime pe ici pe colo dar scurte si la obiect fara mare tam-tam.
Parca cel mai activ personaj este chiar peisajul, niste satuce italiene pierdute prin munti frumosi de sa-i pui in rama.
Clooney vorbeste mai putin decat un popa localnic (si asta pacatos si cu ceva rapoarte de dat la ...ptiu, ala cu pucioasa), se incurca cu o prostituata ( nu , nu-i romanca,) si mesterese la niste tevi si suruburi parca ar fi Gica de la scularie.
Si totusi daca vreti sa vedeti cum se face un thriller cu mult suspans dintr-o poveste in care nu se intampla mai nimic, filmata intr-o maniera pseudo realista, mergeti sa vedeti Americanul. Apoi o sa radeti la toate thrillerile americane cu batai, impuscaturi, sange si alte gadgeturi sa-ti ia ochii.

luni, 6 septembrie 2010

Step Up 3D



Step Up 3D/Dansul Dragostei 3D, SUA, 2010.Regie: Jon Chu.Distributie: Adam G. Sevani, Harry Shum Jr., Christopher Scott, Monique Dupree, Bailey Hanks.
Numerele de dans sunt in mod real spectaculoase si bine puse in scena, ceea ce este de ajuns. La asta se adauga un 3D de calitate (probabil e primul 3D in care pot spune ca tehnologia chiar aduce ceva in plus spectacolului). Este si un cuplu de actori care asigura cateva momente comice la care se poate rade pe bune.
In rest... dar cine intra la filmul asta pentru "in rest"?

marți, 31 august 2010

India


John Farndon, India, Litera, 2008

O carte care se adreseaza celor care cauta India cotidiana, si nu India exotismului sau a intelepciunii ezoterice.

Un ghid pentru cel care este interesat de India dincolo de aspectul turistic, pagini din care sa inteleaga cateva aspecte generale, un indrumar pentru cei care vor ca mai apoi sa sa cunoasca si sa cerceteze mai intim realitatile acestei tari. Fara mari profunzimi, cartea incearca sa ocoleasca ideile gresite si stereotipurile despre India.

luni, 30 august 2010

Sunt un mic ticalos


Sunt un mic ticalos/Despicable me, SUA, 2010.Regie: Chris Renaud, Pierre Coffin.


Distributie: Steve Carell, Russell Brand, Julie Andrews, Jack McBrayer, Elsie Fisher.


Fara sa doreasca sa intre in competitie cu foarte picturalele filme de la Pixar, mizand pe stilizare si nu pe naturalete, "Despicable me" este in mod sigur o reusita a animatiei. Povestea raului Dr. Gru aflat in permanenta competitie in a face cele mai detestabile lucruri (fara insa a reusi sa-l intreaca pe rivalul sau Vector, deci fara a fi suficient de rau, adica cu sanse de indreptare) este captivanta si amuzanta. Finalul este previzibil intalnirea lui Gru cu cele trei fetite orfane vor face din acesta un tatic cat se poate de bun. Gagurile merg de la cele tip Bugs Bunny spre deliciul celor mici, pana la unele mai "politice" pentru cei mari (vezi Bank of Evil former Lehman Brothers). Iar Minionii care insotesc pe Dr. Gru sunt adorabili si cat se poate de amuzanti asigurand umorul atunci cand actiunea devine prea duioasa (ca sa nu zic lacrimogena).

Karate Kid

The Karate Kid/Karate Kid,SUA-China, 2010.Regie: Harald Zwart. Cu: Jaden Smith, Jackie Chan, Taraji P. Henson, Wenwen Han, Rongguang Yu.


Cum e la moda sa se dezgroape retete de succes pentru remake-uri, nici Karate Kid nu a scapat. Bineinteles in varianta actualizata si mondializata in care pustiul invatacel in ale artelor martiale este este fiul unei familii americane care se muta in China in cautare de lucru. Unde bineinteles intra in conflict cu tinerii localnici din cauza ocheadeleor catre o simpatica chinezoaica. Salvarea vine de la instalatorul de la bloc Mr. Han (Jackie Chan) care il invata pe tinar kung-fu. Jackie Chan nu e Morita din seria originala, dar e suficient de simpatic in rol, iar juniorul lui Will Smith, adica Jaden Smith, se descurca rezonabil pentru cele cateva conflicte interculturale pe care trebuie sa le exprime. Desigur nu e o capodopera, tema neinelegerilor intre culturi poate da nastere la multe gaguri si povesti usurele, dar e totusi un divertisment agreabil.

luni, 23 august 2010

Firmin



Sam Savage, Firmin. Aventurile unei vieti subterane, Polirom, 2009

Firmin este un sobolan din Boston. Un sobolan special, nascut in subsolul unei librarii printre cocoloase de hartie smulse din Finnegans Wake a lui Joyce. Cu o existenta inceputa sub astfel de auspicii deosebite, hranit (la inceput in cel mai pur sens gastronomic) cu literatura de buna calitate, Firmin devine CITITORUL, in tot ce implica scrierea acestui cuvint cu litere mari. Firmin este pe rand Cititorul Model care recepteaza opera literara in sensurile ei depline, dar si cititorul extravagant care se insereaza in biografia autorului sau care utilizeaza textul pentru a-si satisface pornirile onirice pina la cea mai pornografica ipostaza. O carte fascinanta, cu referinte livresti, despre bucuriile si deziluziile lecturii.

Hibrid



Splice/Hibrid, Canada-Frante-SUA, 2009. Regie: Vincenzo Natali. Cu: Adrien Brody, Sarah Polley, Delphine Chanéac, Brandon McGibbon, Simona Maicanescu.
Vicenzo Natali incearca in acest film sa recupereze temele si radacinile romantice ale genului horror. Intr-o poveste foarte moderna, un cuplu de savanti geniali si excentrici cloneaza gene animale cu cele umane pentru a obtine o creatura ciudata si fascinanta, sunt valorificarte temele dublului, inger si demon, uman si animal, barbat-femeie, creatie-creator. In ciuda bugetului vizibil mic, a unor locuri comune, a unor stangacii de scenariu, insa cu mare atentie la imagine si efecte speciale, se creaza un film horror de o frumusete stranie, romantica, aproape perversa.

Eroi de sacrificiu



The Expandables/Eroi de sacrificiu, SUA, 2010.Regie: Sylvester Stallone. Cu: Sylvester Stallone, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Eric Roberts.
Desigur, cand mergi la un film marca Stallone nu te astepti la introspectiuni psihologice sau dezbateri ontologice, ci doar muschi, sange si multe focuri de arma. Si chiar asta ti se serveste. Cu un scenariu si dialoguri simplute, dar suficient de inchegate ca sa nu-ti puna la indoaiala existenta inteligentei, filmul este un tribut filmelor de seria B pe care le criticam, dar la care ne uitam cu totii fie si pentru a ne omora plictiseala. Asa ca in film apar mai toti actorii care tin capul de afis al genului, iar cei care nu apar este doar din motivul ca au refuzat invitatia. Amatorii de wrestling vor fi satisfacuti pentru ca regizorul da prioritate acestui stil pentru crearea scenelor de lupta. Dolph Lundgren (cine isi mai aminteste ca adebutat ca adversar al lui Stallone intr-un Rocky?) ne arata ca poate fi si actor dramatic. Iar scena in care isi fac o scurta aparitie Bruce Willis si Arnold Schwarzenegger merita toti banii.

miercuri, 11 august 2010

Inception



Inception/Inceputul, SUA- Marea Britanie, 2010.
Regie: Christopher Nolan. Cu: Leonardo DiCaprio, Joseph Gordon-Levitt, Ellen Page, Tom Hardy, Ken Watanabe, Marion Cotillard

Vestea proasta este ca e un film de Chris Nolan cunoscut pentru o multime de dude cu parfum de film de actiune. Nolan nu e un individ prea original si nu a dat dovada de prea multa creativitate cinematografica niciodata. Nici acum nu rupe gura targului cu asa ceva, astfel ca trebuie sa spun ca e furat mult din Matrix, asezonat cu scene intime a la Soderbergh. Totul pe un scenariu cu multe fisuri in construirea intrigii.
Vestea buna este ca acest cocktail de stiluri, cu un scenariu de o calitate indoielnica, este extrem de bun. Povestea nebuneasca despre eroul care umbla prin visele unora si altora, chinuit de propriile vise (sau cosmaruri) este captivanta, si are toate sansele sa devina un film cult. Pina la urma marile filme nu au fost neaparat cele mai originale , ci doar cele care au stiut sa raspunda cel mai bine viselor si angoaselor spectatorului. In plus DiCaprio si Marion Cotillard stiu sa poarte in rolurilor lor angoasa cosmarului, fericirea nepaminteana a visului si a dragostei (umbla vorba prin tabloide ca au trecut si in viata reala la o peveste de dragoste). Asa ca recomand oricui sa lase ochiul critic acasa, si sa se lase prins de povestea de vis (la propiu) a filmului. Iar daca naratiunea este vis sau realitate, cum se chinuie multi sa caute indicii prin film, nici nu mai conteaza.

luni, 19 iulie 2010

FIDEL CASTRO: biografie pe doua voci


Ignacio Ramonet, Fidel Castro: Biografie pe doua voci, Minerva, 2009

Pentru admiratorii lui Fidel care doresc sa rememoreze principalele momente ale carierei acestuia ca revolutionar si conducator al Cubei o carte de citit. Pentru doritorii de biografii cu substanta, titlul este inselator. Ignacio Ramonet este doar un partener ca ridica mingi la fileu pentru Fidel, dand ocazia unei discurs laudativ si autojustificativ al unei cariere. Nimic despre omul Fidel Castro, ci doar despre politica. Poate cea mai suparatoare lipsa a cartii este lipsa oricarei referinte asupra tineretei lui Fidel, nu aflam aproape nimic despre cum un avocat de familie buna ajunge un revoltat gata sa ia cu asalt cazarma Moncada a armatei. Cu atat mai putin ceva despre faptul ca tinarul revolutionar in acea vreme avea si o familie, devenise tata... Si cam in acelasi ton este intreaga carte. Desigur nu te poti astepta de la o carte-interviu ca aceasta sa treaca peste o anume politete fata de interlocutor, si acceptarea stereotipurilor acestuia, dar cartea nu are nici macar incisivitatea din interviului pe care l-a luat Oliver Stone lui Castro, unde in limitele unor intrebari acceptabile pentru interlocutor, Stone reuseste sa duca discutia in punctul in care sa obtina trairi umane de la Fidel Castro si nu doar discursuri justificative.

Shrek pentru totdeauna


Shrek Forever After, Shrek pentru totdeauna, SUA, 2010.Regie: Mike Mitchell.
Voci: Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Julie Andrews.

Shrek se intoarce pentru a repara impresia nu prea favorabila din al treilea film al seriei Shrek. Partial ii reuseste. Shrek cam satul de viata de cap de familie responsabil, vrea ceva aventura. Asta se potriveste cu un personaj nonconformist ca Shrek. Numai ca in cautarea aventurii da de necazuri. Pe care trebuie sa le rezolve cu ajutorul Magarusului si Motanului Incaltat, simpatici ca intotdeauna. Din pacate aerul de reutilizat nu poate fi deslipit de film. Un final onorabil pentru serie, insa,atat timp cat nu vine cineva cu o idee geniala, sper sa nu se razgandeasca ca acesta e finalul.

marți, 29 iunie 2010

The Ghost Writer



The Ghost Writer/Marioneta,Franta-Germania-Marea Britanie, 2010.Regie: Roman Polanski.Cu: Ewan McGregor, Jon Bernthal, Kim Cattrall, Pierce Brosnan, Tim Preece.


Prefer sa ma refer la titlul original al filmului pentru ca traducerea Marioneta este total neinspirata. Ghost Writer este ceea ce se numeste in terminologia noastra "negrul" adica scriitorul care scrie cartea ce urmeaza a fi publicata sub numele vreunei personalitati. In esenta despre asta este vorba in film, un scriitor (Ewan Mc Gregor) este angajat de un fost prim ministru al Marii Britanii pentru a redactata cartea de memorii ce urmeaza a aparea sub numele acestui politician. Asa ajunge in mijlocul unor intrigi obscure dar evidente periculoase (predecesorul angajat pentru acelasi job apare ca fusese asasinat).
Aceasta intriga este ocazia pentru Roman Polanski sa faca un exercitiu formidabil si extrem de reusit de stil. Intr-o lume a thriller-ului cu mult singe si impuscaturi, Polanski construieste un film in maniera lui Hitchcock, in care tensiunea se acumuleaza din sugestii, gesturi discrete, din lucruri care mai ales nu se intampla. Regizorul demonstreaza ca, in lumea telefonului mobil si a internetului, thriller-ul de calitate, inteligent, este posibil, iar evolutia tehnologica o scuza penibila pentru producatori de a indopa publicul cu filme submediocre.
Nu trebuie uitata echipa de actori, iar Kim Cattral, binecunoscuta din usurelul "Sex in the city", a crescut in ochii mei cu acest film.

marți, 22 iunie 2010

Toy Story 3

Povestea jucariilor 3/ Toy Story 3, SUA, 2010.Regie: Lee Unkrich.
Cu: Tom Hanks, Tim Allen, Joan Cusack, Ned Beatty, Don Rickles.

Un Toy Story facut pentru pustii care au vazut porimul episod acum mai bine de un deceniu. Acum au crescut mari si probabil ca se imbata la o petrecere studenteasca (sau trag o linie). Putin probabil sa constientizeze pe deplin marea trecere din copilarie spre ... altceva. Cei mai batrani insa vor aprecia sigur filmul, fiecare dorind sa mai fie putin copii. Cei mai mici se vor bucura de jucariile vorbitoare si aventurile lor. Si desi parca in prima parte povestea nu-si gaseste ritmul mai spre final gagurile curg firesc, te prind in aceasta lume colorata, si-ti amintesc ca este inca una dintre minunatele povesti marca Disney/Pixar.

luni, 21 iunie 2010

Ponyo

Ponyo/Gake no ue no Ponyo, Japonia 2008, regia Hayao Miyazaki

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi ce pot scoate într-o interpretare foarte japoneză, animata, creatorii de la soare răsare din basmul cu mica sirena merita vazut. Daca nu va incearca astfel de curiozităţi, mai bine nu.

Un cuplu mortal

Un cuplu mortal, Five killers, SUA, 2010,Regie: Robert Luketic,Cu: Katherine Heigl, Ashton Kutcher, Tom Selleck, Catherine O'Hara, Katheryn Winnick.

Filmul se termina dupa primele cinci minute in care Ashton Kutcher isi demonstreaza pectoralii bine lucrati. Restul e umplutura, care putea sa lipseasca. Daca Ashton (care e si producator) voia neaparat sa-si demonstreze forma fizica de invidiat mai bine scotea un dvd cu exercitii de fitness si ne scutea de plictiseala acestui film.

Abecedarul Japoniei


Moriyama Takashi, Abecedarul Japoniei; trad.: Nicoleta Neagoe, Humanitas, 2010

Imaginea noatra despre Japonia este una sub influenta mitului si exotismului. Sublinierea diferentelor prevaleaza asupra intelegerii reale. Moriyama Takashi, este un japonez care a reusit sa se detaseze in oarecare masura de propria cultura (a trait mult in Franta) si, din perspectva acestei detasari, reuseste sa faca un portret veridic si un pic ironic (mai putin catre Japonia cat spre prejudecatile noastre) al Japoniei contemporane, dar mai ales reuseste sa o faca comprehensibila in termeni familiari sensibilitatii occidentale.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Taverna Soul Kitchen

Taverna Soul Kitchen/Soul Kitchen, Germania, 2009. Regie: Fatih Akin. Cu: Adam Bousdoukos, Moritz Bleibtreu, Birol Unel, Anna Bederke, Pheline Roggan

Fatih Akin nu-si dezminte renumele si face inca un film minunat, de aceasta data intr-o indubitabila nota comica. In centrul povestii se afla un emigrant grec din Germania care incearca sa supravietuiasca cu mica sa afacere un restaurant din marginea unui oras german.
In fapt Akin prezinta o lume a minoritarilor, dar de aceasta data nu neaparat a minoritatilor etnice, desi nu uita sa infatiseze in film greci , turci, tigani ... Dar mai ales este o lume a tuturor celor care traiesc in afara societatii de consum, care isi construiesc fericirea in afara unei lumi guvernate de reguli stricte si eficienta. Sunt acolo rockeri, borfasi marunti, boemi, cu totii ajungand sa graviteze in jurul acestui restaurant, Soul Kitchen, facut sa mearga cu multe peripetii de grecul nostru emigrant.
Un film care dincolo de mesajul destul de comun "traieste-ti viata" vine cu o vitalitate a comunicarii cinematografice caracteristice lui Akin, un spirit pe care o sa-l numesc "balcanic", facand o paralela cu filmele lui Kusturica, desi tehnicile celor doi sunt foarte diferite, si totusi poti identifica o sensibilitate comuna.

Caravana cinematografica


Caravana cinematografica, Romania 2010,Regia: Titus Muntean Cu : Mircea Diaconu, Dorian Boguta
Povestea este simpla, o caravana de propaganda comunista cinematografica se opreste intr-un sat din Ardeal undeva in anii 50, bulversand viata localnicilor.
Caracterele sunt schematice, propaganistul convins, adeptul comunist oportunist, bibliotecara, presedintele de sfat popular, invatatorul, nebunul satului.
Fara profunzime, totusi filmului ii reusesc cateva momente de comedie de situatie bune, vezi scena cu scosul camionului din sant.

vineri, 4 iunie 2010

TIFF - Rewers

Invers, Rewers, Polonia 2009, regia Borys Lankosz, cu Agata Buzek

O poveste a trei femei, care traiesc sub regimul comunist din anii 50 din Polonia. Tinara Sabina impreuna cu mama si bunica supravietuieste, in stilul ei timid si retinut, intr-o lume care incearca sa realizeze un compromis intre normalitate si rigorile regimului comunist. Erotismul este un tabu. In aceasta lume, mama si bunica incearca sa asigure viitorul descendentei prin strategii maritale care asigura destule momente umoristice in film.
Presiunea societatii, a familiei va conduce pe Sabina la un moment de criza. Rezolvarea va veni insa tot din sinul familiei, intr-un mod domestic, chiar amuzant raportat la tragismul situatiei. Daca autorul a vrut sa aduca un elogiu femeilor care au asigurat intr-o lume stramba o doza de normal al vietii private desigur a reusit. Aceasta parte a filmului functioneaza cel mai bine, relatia dintre cele trei personaje , fiica , mama, bunica, este o reusita cinematografica. In momentul in care regizorul doreste sa devina mai meditativ si mai angajat lucrurile nu mai functioneaza la fel, peronajele nu mai sunt atat de credibile, si nici actorii nu par la fel de interesati. Fiind un film cu buget mic probabil ca nu au putut nici sa-si asigure o distributie de valoare comparabila astfel ca unele roluri sufera ca aparitie.

TIFF - La danse

La danse, Dansul, documentar, regia Frederick Wiesman
Un film pe care fanii baletului il apreciaza cu siguranta. este un film care surprinde din culise, sali d erepetitii, ateliere, subsoluri, munca balerinilor de la Opera din Paris. Sunt pur si simplu secvente surprinse, fara comentarii. Wiesman reuseste sa redea magia sau hipnotismul miscarii perfecte a dansatorilor, magie, care are in spate, ne arata regizorul, o munca extraordinara. Momentul de varf al filmului este acela unde doi balerini repeta sub supravegherea coregrafului. cei doi se misca perfect, o miscare decurge din alta, cei doi par sa fie un singur organism, coregraful participa evident satisfacut la aceasta realizare, frematind la fiecare miscare si priza. Un moment de gratie. In spatele sau este efortul. Regizorul a montat niste microfoane care capteaza respiratia balerinilor. Ceea ce noi spectatorii nu auzim niciodata in spectacol. Asa constientizam ca in spatele acestei minuni artistice se afla un efort formidabil.

Cosmar pe Elm Street





A Nightmare on Elm Street, SUA, 2010.Regie: Samuel Bayer.Cu: Jackie Earle Haley, Kyle Gallner, Rooney Mara, Katie Cassidy, Thomas Dekker.
Un remake al unui celebru horror al anilor 80. Desi plin de clisee ale genului, regizorului reuseste sa repete reteta de succes din primul film, transpunerea unei povesti de groaza in care crimele din cosmarurile unor adolescenti se transforma in realitate si unde suspansul este dat de permanenta trazitie intre cele doua lumi, a realitatii si cea a visului.

marți, 25 mai 2010

O mie si una de nopti



O mie si una de nopti, trad. Haralambie Gramescu, ed Erc Press, 2009-2010
Deoarece se apropie de final seria de aparitii (cate un volum la 2 saptamani) din O mie si una de nopti nu pot sa nu amintesc aceasta bijuterie. Este prima traducere integrala in limba romana a celebrei colectii de scrieri arabe. Ma feresc sa le spun basme deoarece in realitate este vorba de o carte de intelepciune orientala, intr-o forma literara admirabila. Cine se gandeste la o carte pentru copii se inseala, pentru ca aici este vorba de drama existentei desfasurata intre eros si thanatos care isi gaseste solutia in interventia oarecum deus et machina a lui Allah, asa cum orice drept credincios musulman (si nu numai) trebuie sa o stie si sa aplice in existenta sa cotidiana.
Traducatorul cred ca nu putea gasi un ton mai potrivit, fiind extraordinar efortul de a gasi in limba romana arhaismele sugestive pentru a pastra parfumul acestei minunate scrieri.

Razboiul rece



John Lewis Gaddis, Razboiul rece, Rao, 2009
Asa cum marturiseste autotul de la inceput, este o carte scrisa pentru generatiile care nu au trait razboiul rece, confruntarea dintre cei doi giganti ai politicii internationale din a doua jumatate a sec. al. XX-lea SUA si URSS.
Nu foarte generoasa ca informatie istorica, cartea insista asupra explicarii unor mecanisme fundamentale ale razboiului rece, pentru a explica unor generatii obisnuite cu realitatile politice de astazi, o realitate care poate paraea paradoxala daca nu ai trait-o, confruntarea fara arme dintre doua puteri, care practic ar fi putut sa anihileze lumea.
Citita din aceasta perspectiva, de rescriere a istoriei pentru un consumator actual, cartea este deosebit de utila.

Robin Hood



Robin Hood, SUA-Marea Britanie, 2010.Regie: Ridley Scott.Cu: Russell Crowe, Cate Blanchett, Max von Sydow, William Hurt, Mark Strong.
Ridley Scott ne serveste un Robin Hood asezonat cu o mutime de discursuri despre libertate. drepturi, etc., etc., facand din faimosul bandit un fel de parinte al Magna Charta, si in lipsa de charisma Russell Crowe (actorului nu-i mai reuseste figura din Gladiatorul) tot ghiveciul e indigest si deloc credibil. Singura calitate a filmului e ca cel putin eroul nu poarta colanti.

O lectie de viata



O lectie de viata/An Education, regia:Lone Scherfig, cu: Carey Mulligan, Peter Sarsgaard,
O drama banala despre adolescenta si alegerile corecte in viata, demonstrand moralizator ca drumul bun nu e si cel usor. Sincer am vazut filme romanesti facute inainte de 89 pe aceeasi tema care dadeau mai veridic decat acest mult premiat film britanic. Singurul plus este Carey Mulligan care stie sa rida si sa se intristeze asa cum am stiut cu totii sa o facem la 17 ani, dar din pacate uitam.

duminică, 16 mai 2010

Germanofilii

Lucian Boia, Germanofilii, Humanitas, 2009

Lucian Boia ataca, cu tonul sau binecunoscut ironic, un alt tabu al istoriografiei romanesti, consensul national in ceea ce priveste participarea Romaniei alaturi de Antanta la Primul Razboi Mondial. Desigur este o imagine creata postfactum din motive ideologice, realitatea vremurilor respective dezvaluind o mare varietate de optiuni. Astfel vom gasi printre gemanofili cateva personaje reper in cultura romana Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Jean Bart, Martha Bibescu, Fratii Caragiale (Mateiu si Luca), George Cosbuc, Gala Galaction, Dimitrie Gerota, Constantin Giurescu G. Ibrãileanu, Vasile Pârvan, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici , Constantin Stere, Dem. Theodorescu, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu. Si pe altii mai putin cunoscuti. Cartea prezinta atat contextul politic si cultural in care s-a manifestat aceasta germanofilie, cat si destinele individuale. Emblematic pentru mentalitatile romanesti ulterior evenimentelor cel mai putin au avut de suferit politicienii germanofili si mai mult intelectualii.

Politai in misiune


Politai in misiune/Cop Out, SUA, 2010.
Regie: Kevin Smith.
Cu: Bruce Willis, Tracy Morgan, Juan Carlos Hernandez, Cory Fernandez, Ana de la Reguera.

Un film care mizeaza totul pe cei doi actori din rolurile principale. Bruce Willis are in continuare sarmul tip Die Hard iar Tracy Morgan vine cu un umor cam simplut, dar de efect. Astfel ca filmul e o insiruire de scenete in care cei doi isi intorc replicile in kod savuros.

Iron Man 2

Iron Man 2, SUA, 2010.
Regie: Jon Favreau.
Cu: Robert Downey Jr., Scarlett Johansson, Kate Mara, Mickey Rourke, Samuel L. Jackson.

Nimic in plus decat ceea ce v-ati astepta de la un film extras din benzile desenate. Actiune, supereroi, binele invinge rau, etc. Un plus distributia de exceptie, care , oricat de puerila ar fi povestea, stiu sa joace si sa se faca simpatici pe ecran.

Setea


Setea/Bakjvi, Koreea de Sud-SUA, 2009.
Regie: Chan-wook Park.
Cu: Kang-ho Song, Ok-bin Kim, Hae-sook Kim, Ha-kyun Shin, In-hwan Park.

Intr-un moment in care genul horror a fost monopolizat de filme de tipul Amurg, Chan-wook Park, vine si face o disectie a genului Setea. Ca orice disectie nu e neaparat un spectacol frumos. Filmul cu vampiri este demontat si demonstrat ca mecanism psihic al refularii erotice, aproape o perversiune erotica. Nici una din temele specifice nu este ratata de la momentul zborului oniric prezentat in psihanaliza ca substitut al actului erotic, pina la motivul tineretii fara batranete si vietii fara de moarte sau cel al pacatului originar. Dorinta regizorului de a demonta genul in toate amanuntele sale trasnforma filmul sau in unul inegal cu moment extrem de intense, dar si cu lungimi care par puse in film doar pentru a nu rata ceva din prezentare.

joi, 29 aprilie 2010

D-Day



Anthony Beevor, D-Day, The Battle for Normandy, Viking, 2009

O carte care doreste sa spuna totul despre unul dintre cele mai importante episoade ale celui de Al Doilea Razboi Mondial, debaracarea aliatilor in Normandia si operatiunile care au urmat pentru strapungerea cordonului de forte germane care blocau armatele aliate in Normandia pina la eliberarea Parisului.( 6 iunie -23 august 1944)
Autorul reuseste sa redea ce a insemnat ca si capacitate logistica aceasta operatiune, precum si cum a fost receptat acest moment istoric de catre participanti. Beevor este cunoscut din cartile sale precedente "Stalingrad" sau "Berlin" pentru o inegalabila capacitate de surprinde esentialul intr-o istorie vie, fara sa faca compromisuri la capitolul acuratete istorica pentru obtinerea efectelor dramatice, si nu se dezminte nici in aceasta carte. Poate, totusi, furat de impresionanta desfasurare de forte reprezentata de eveniment, Beevor uita cateodata de oameni, pierzandu-se in detalii tehnico-militare ale operatiunilor. Un pacat mic pentru o carte mare.

marți, 27 aprilie 2010

Omul care se holba la capre



The Men Who Stare at Goats/Omul care se holba la capre, SUA-Marea Britanie, 2009.Regia: Grant Heslov.Cu: Ewan McGregor, George Clooney, Jeff Bridges, Kevin Spacey.
Filmul este un manisfest "make love, not war" adresat insa generatiei mai cinice a anilor 2000, fara fandoselile miscarii flower-power. Desigur gaselnita filmului este sa-i aduci impreuna Ewan McGregor, George Clooney, Jeff Bridges si Kevin Spacey. Si nu doar in sensul ca strange astfel de vedete in acelasi film, ci pentru ca efectiv prezenta lor in film este imperativa pentru sensul filmului, actorii insisi fiind valorificati ca referinte culturale. Cei patru interpreteaza pastise ale unor persoanje din alte filme, Ewan McGregor se plaseaza pe traiectoria unui drum initiatic la granita dintre real si fantastic precum in Big Fish, Clooney este un agent special neconvingator ca in Syriana, Jeff Bridges e un Lebowski al eroicei armate americane, iar Kevin Spacey ... ganditi-va dumneavoastra de unde anume il puteti lua.

Printesa si broscoiul



The princess and the Frog/ Printesa si broscoiul, SUA, 2009.Regie: Ron Clements, John Musker.Cu: Anika Noni Rose, Bruno Campos, Keith David, Michael-Leon Wooley, Jennifer Cody.
In lumea animatiei 3D un film realizat in modul clasic al animatiei pare destul de straniu. Un musical animat, un omagiu jazz-ului, poate un pic prea incantat de temele musicale si un pic neglijent cu povestea. Insa studiourile Disney stiu sa valorifice experienta in a crea personaje care sa mearga la sufletul copiilor cat si adultilor ( un aer de Cartea Junglei se simte in film, dar asta nu e un defect). De vazut mai ales licuriciul indragostit, de departe cel mai simpatic si original personaj al filmului.

luni, 29 martie 2010

Cum sa iti dresezi dragonul


Cum sa iti dresezi dragonul/How to Train Your Dragon, SUA, 2010.Regie: Dean DeBlois, Chris Sanders.Cu: Jay Baruchel, Gerard Butler, America Ferrera, Craig Ferguson, Jonah Hill.
Un film care retine bine esenta basmului, Praslea pe care nimeni nu da doua parale se dovedeste ceva mai destept decat restul gastii de vikingi gata sa agite topoare si alte scule aschietoare, si sa invinga dusmanul (dragonii) prin prietenie. Dragonii sunt draguti foc , de fapt se comporta ca niste pisicute alintate, chiar daca scot flacari pe nari.
Despre animatie..., tinand seama ca e vorba de tot felul de figuri de saltimbanc calare pe dragoni in zbor, m-a pocnit revelatia. Succesul "Avatarului" nu poate fi explicat decat de un singur lucru, adultii nu se duc la desene animate. Daca oamenii ar fi frecventat cu asiduitate filmul de animatie, si-ar fi dat seama ca grafica din "Avatar" e nimica toata pe langa minunile pe care le fac creatorii din filmele de animatie, si asta standard, fara ca nimeni sa se laude prea mult cu asa ceva. Deci, oamani mari, mergeti la desene animate!

miercuri, 24 martie 2010

Amintiri si povesti mai deocheate



Neagu Djuvara, Amintiri si povesti mai deocheate, Humanitas, Bucuresti, 2009

Desi, in parte, aceste amintiri au mai facut obiectul publicarii (in "Plai cu boi"), nu se poate rezista farmecul limbii lui Neagu Djuvara, care stie sa trateze cu noblete boiereasca si sarm intelectual subiecte care altfel ar face pagina intai in reviste de scandal. Pina si picanteria e capodopera sub pana lui Neagu Djuvara. Si nu e deloc usor cu astfel de subiecte unde granita dintre vulgar si genialitate este extrem de subtire.

marți, 16 martie 2010

Invictus



Neinfrant/Invictus, SUA, 2009.Regie: Clint Eastwood.Cu: Morgan Freeman, Matt Damon, Tony Kgoroge, Patrick Mofokeng, Matt Stern
Clint Eastwood surprinde din nou, prin alegerea unui subiect care probabil nu este pe lista de prioritati ale producatorilor de la Holywood. Africa de Sud , apartheid, Nelson Mandela, rugby, nu sunt pe lista subiectelor care atrag valuri de spectatori.
Clint Eastwood face, din nou, un film bun dintr-un subiect nu foarte ofertant. Povestea curge liniar, despre un erou, Nelson Mandela care nu face decat sa ierte si sa-i invete pe altii sa ierte, in incercarea sa de a crea o natiune a Africii de Sud dincolo de gravele clivaje rasiale si etnice, care persista fie si daca apartaheidul a incetat in mod oficial.
Fara trucuri regizorale, cu armele cinematografului clasic, cu cadre atent pregatite, incadrari clasice, Clint Eastwood gaseste tonul potrivit pentru a spune o poveste de altfel previzibila. E un cinematograf care nareaza precum ar spune un basm in care balaurul sigur va fi ucis de Fat Frumos, dar important este ritualul care se parcurge pina la acel moment culminant. Clint Eastwood stie ca important nu este ce se intampla, ci cum se intampla, are rabdarea sa zaboveasca, sa lungeasca timpul atat cat trebuie pentru a intelege si a ne patrunde de semnificatia a ceea ce vedem.
Inutil sa spun ca Morgan Freeman este, asteptat, un Mandela credibil, iar Matt Damon ii da replica pe masura din postura de capitan al unei echipe de rugby a Africii de Sud, formata aproape numai din albi, care trebuie sa castige Campionatul Mondial nu numai pentru sine, ci si pentru a suda cumva o lume extrem de dezbinata.