luni, 30 august 2010

Sunt un mic ticalos


Sunt un mic ticalos/Despicable me, SUA, 2010.Regie: Chris Renaud, Pierre Coffin.


Distributie: Steve Carell, Russell Brand, Julie Andrews, Jack McBrayer, Elsie Fisher.


Fara sa doreasca sa intre in competitie cu foarte picturalele filme de la Pixar, mizand pe stilizare si nu pe naturalete, "Despicable me" este in mod sigur o reusita a animatiei. Povestea raului Dr. Gru aflat in permanenta competitie in a face cele mai detestabile lucruri (fara insa a reusi sa-l intreaca pe rivalul sau Vector, deci fara a fi suficient de rau, adica cu sanse de indreptare) este captivanta si amuzanta. Finalul este previzibil intalnirea lui Gru cu cele trei fetite orfane vor face din acesta un tatic cat se poate de bun. Gagurile merg de la cele tip Bugs Bunny spre deliciul celor mici, pana la unele mai "politice" pentru cei mari (vezi Bank of Evil former Lehman Brothers). Iar Minionii care insotesc pe Dr. Gru sunt adorabili si cat se poate de amuzanti asigurand umorul atunci cand actiunea devine prea duioasa (ca sa nu zic lacrimogena).

Karate Kid

The Karate Kid/Karate Kid,SUA-China, 2010.Regie: Harald Zwart. Cu: Jaden Smith, Jackie Chan, Taraji P. Henson, Wenwen Han, Rongguang Yu.


Cum e la moda sa se dezgroape retete de succes pentru remake-uri, nici Karate Kid nu a scapat. Bineinteles in varianta actualizata si mondializata in care pustiul invatacel in ale artelor martiale este este fiul unei familii americane care se muta in China in cautare de lucru. Unde bineinteles intra in conflict cu tinerii localnici din cauza ocheadeleor catre o simpatica chinezoaica. Salvarea vine de la instalatorul de la bloc Mr. Han (Jackie Chan) care il invata pe tinar kung-fu. Jackie Chan nu e Morita din seria originala, dar e suficient de simpatic in rol, iar juniorul lui Will Smith, adica Jaden Smith, se descurca rezonabil pentru cele cateva conflicte interculturale pe care trebuie sa le exprime. Desigur nu e o capodopera, tema neinelegerilor intre culturi poate da nastere la multe gaguri si povesti usurele, dar e totusi un divertisment agreabil.

luni, 23 august 2010

Hibrid



Splice/Hibrid, Canada-Frante-SUA, 2009. Regie: Vincenzo Natali. Cu: Adrien Brody, Sarah Polley, Delphine Chanéac, Brandon McGibbon, Simona Maicanescu.
Vicenzo Natali incearca in acest film sa recupereze temele si radacinile romantice ale genului horror. Intr-o poveste foarte moderna, un cuplu de savanti geniali si excentrici cloneaza gene animale cu cele umane pentru a obtine o creatura ciudata si fascinanta, sunt valorificarte temele dublului, inger si demon, uman si animal, barbat-femeie, creatie-creator. In ciuda bugetului vizibil mic, a unor locuri comune, a unor stangacii de scenariu, insa cu mare atentie la imagine si efecte speciale, se creaza un film horror de o frumusete stranie, romantica, aproape perversa.

Eroi de sacrificiu



The Expandables/Eroi de sacrificiu, SUA, 2010.Regie: Sylvester Stallone. Cu: Sylvester Stallone, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Eric Roberts.
Desigur, cand mergi la un film marca Stallone nu te astepti la introspectiuni psihologice sau dezbateri ontologice, ci doar muschi, sange si multe focuri de arma. Si chiar asta ti se serveste. Cu un scenariu si dialoguri simplute, dar suficient de inchegate ca sa nu-ti puna la indoaiala existenta inteligentei, filmul este un tribut filmelor de seria B pe care le criticam, dar la care ne uitam cu totii fie si pentru a ne omora plictiseala. Asa ca in film apar mai toti actorii care tin capul de afis al genului, iar cei care nu apar este doar din motivul ca au refuzat invitatia. Amatorii de wrestling vor fi satisfacuti pentru ca regizorul da prioritate acestui stil pentru crearea scenelor de lupta. Dolph Lundgren (cine isi mai aminteste ca adebutat ca adversar al lui Stallone intr-un Rocky?) ne arata ca poate fi si actor dramatic. Iar scena in care isi fac o scurta aparitie Bruce Willis si Arnold Schwarzenegger merita toti banii.

miercuri, 11 august 2010

Inception



Inception/Inceputul, SUA- Marea Britanie, 2010.
Regie: Christopher Nolan. Cu: Leonardo DiCaprio, Joseph Gordon-Levitt, Ellen Page, Tom Hardy, Ken Watanabe, Marion Cotillard

Vestea proasta este ca e un film de Chris Nolan cunoscut pentru o multime de dude cu parfum de film de actiune. Nolan nu e un individ prea original si nu a dat dovada de prea multa creativitate cinematografica niciodata. Nici acum nu rupe gura targului cu asa ceva, astfel ca trebuie sa spun ca e furat mult din Matrix, asezonat cu scene intime a la Soderbergh. Totul pe un scenariu cu multe fisuri in construirea intrigii.
Vestea buna este ca acest cocktail de stiluri, cu un scenariu de o calitate indoielnica, este extrem de bun. Povestea nebuneasca despre eroul care umbla prin visele unora si altora, chinuit de propriile vise (sau cosmaruri) este captivanta, si are toate sansele sa devina un film cult. Pina la urma marile filme nu au fost neaparat cele mai originale , ci doar cele care au stiut sa raspunda cel mai bine viselor si angoaselor spectatorului. In plus DiCaprio si Marion Cotillard stiu sa poarte in rolurilor lor angoasa cosmarului, fericirea nepaminteana a visului si a dragostei (umbla vorba prin tabloide ca au trecut si in viata reala la o peveste de dragoste). Asa ca recomand oricui sa lase ochiul critic acasa, si sa se lase prins de povestea de vis (la propiu) a filmului. Iar daca naratiunea este vis sau realitate, cum se chinuie multi sa caute indicii prin film, nici nu mai conteaza.