joi, 29 decembrie 2011

Jaf la ...turnul mare/Tower Heist

Jaf la ...turnul mare/Tower Heist SUA, 2011. Regie: Brett Ratner. Cu: Alan Alda, Ben Stiller, Eddie Murphy, Téa Leoni, Casey Affleck, Matthew Broderick, Gabourey Sidibe

Film cu capitalisti rai care jefuiesc avutul poporului. Dar cand poporul ramas fara fondul de pensii insusit de capitalistul cel rau e jucat de Ben Stiller , Eddie Murphy si compania nu iese de o revolutie proletara, ci de o comedie.

Desi nu grozav de bine scris scenariul,  distributia face toti banii. 

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Moneyball

Moneyball: Arta de a invinge, Regie:Bennett Miller. Cu: Brad Pitt, Robin Wright, Jonah Hill, Philip Seymour Hoffman, Kathryn Morris, Chris Pratt,

Brad Pitt nu mai e june prim. Si o stie si el. Asa ca a venit vremea sa mizeze pe roluri dramatice. Moneyball este un film facut sa arate ca poate. Si ii iese cat se poate de bine. 

Subiectul e cat se poate de ofertant: un antrenor de baseball, personaj real, Billy Beane mizeaza in organizarea echipei sale, o echipa cu buget redus, pe indicatori statistici, astfel incat sa poata utiliza cat mai bine jucatorii pr care si-i poate permite.

Desi pare un subiect facil, nu e si un rol facil. Billy Beane nu e dintre invingatorii incununati cu lauri si succes in cont, victoria e mai mult asupra sa insusi si inhibitiile proprii.  O victorie in competitia cu tine insuti e greu de aratat pe ecran, dar lui Brad  Pitt ii iese rolul.

Ca lucrurile sa fie perfecte, si rolul secundar al specialistului in calcule statistice, e facut senzational Junah Hill, un actor stiut doar din comediile TV de dupa-amiaza.

vineri, 16 decembrie 2011

Puss in Boots

Motanul incaltat, SUA, 2011. Regie: Chris Miller. Cu: Antonio Banderas, Salma Hayek, Zach Galifianakis, Billy Bob Thornton, Walt Dohrn, Zeus Mendoza, Amy Sedaris.

Pe Puss in Boots il cunoastem cu totii din seria Shrek. Din pacate vechiul prieten reuseste sa ne dezamageasca. Si asta nu pentru ca nu mai este Shrek in film, locul lui fiind luat de Humpty Dumpty (adica un fel de Hopa Mitica).

Vina apartine scenaristilor. Care sunt in pana vadita de inspiratie. Deoarece ei nu au nicio poveste de spus, daca nu cumva pelteaua fara gust despre frustrarile din copilarie ale lui Humpty tine loc de poveste, eu as cataloga-o aiureala freudiana.

Asa ca scenaristii au furat si ei ba de la un western, ba de la povestea cu vrejul de fasole, ba de la gasca cu oua de aur. In total impresia e asemanatoare cu jucaria pe care ala micu' a izbit-o de perete si apoi taticul grijuliu a lipit-o cu scotch.

duminică, 27 noiembrie 2011

Arthur Christmas

Marea Britanie - SUA, 2011, Regie: Barry Cook, Sarah Smith.

Si Mos Craciun se pensioneaza! Sau cel putin asa e in film. Problema este: cine va ocupa postul, superorganizatul Steve sau fratele sau incurcalume Arthur? O poveste de sezon care tine sa ne reaminteasca spiritul Craciunului.

Povestea insa este atat de bine scrisa, gagurile atat de reusite, animatia placuta, incat nu se va simti deloc ca e doar o alta poveste "de sezon".

Desi multe ca numar, personajele, Mosul, Bunicul Mos, cei doi frati, Steve si Arthur, sotia Mosului, elful Bryony (doar trei scotch-uri!), renul, toate sunt bine conturate, o adevarata performanta pentru un film de 1 ora si jumatate. Am vazut filme care se lateau pe 2 ore si jumatate si nu reuseau sa prinda caracterul nici macar unui personaj.

Si ca sa pricepeti cat e de ras ofer un citat:

Bunicul Mos (in savana)  - "Bon jour! Ou est la boulangerie?"

joi, 24 noiembrie 2011

Drive


Drive, USA 2011, Regia: Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling, Carey Mulligan ,  Bryan Cranston
Un el dur, o ea tocmai bine de protejat, mafioţi, maşini (mai ales maşini), urmăriri pistoale, şi violenţă. Recunoaşteţi modelul unui film de serie B.
În ciuda aparenţelor filmul este altceva. O comparaţie între Refn şi Tarantino nu e deloc forţată.  Aceeaşi pasiune pentru cultura pop, cu aplicare în filmul definitoriu pentru cultura pop, filmul de serie B. Pe de altă parte Refn nu este un simplu imitator al stilului Tarantino. Dacă Tarantino se poate spune că urmăreşte programatic şi subliniază aspectul kitch al culturii pop, transformându-l prin asumare şi program în artă autentică, Refn mizează pe efectul unei stilizări în sensul marii cinematografii a convenţiilor acestui tip de film.
Astfel, oraşul este filmat la fel de străin şi inuman ca într-un SF a lui Ridley Scott, întâlnirile dintre Ea şi El parcă sunt desprinse dintr-un film de Godard, intriga mafiotă este condusă şi jucată ca în „Naşul”.
Şi asta scena cu scenă fără să se abată cu nimic de la convenţiile filmului de consum. Neapărat de văzut (deşi la lipsa totală de reclamă probabil cinematografele îl vor scoate repede din program)

miercuri, 23 noiembrie 2011

In Time

In Time, SUA, 2011. Regie: Andrew Niccol. Cu: Amanda Seyfried, Justin Timberlake, Olivia Wilde.

Fiind un film de Andrew Niccol nu e deloc surprinzator ca filmul seamana tare mult cu succesul mai vechi Gattaca. O poveste SF, o utopie/distopie despre o lume puternic discriminata. In Gattaca era vorba de discriminarea genetica, in In Time e vorba de discriminarea intre bogati si saraci. Ideea e plina de resurse: oamenii au un timp limitat de trait care se cumpara si se vine (si chiar se fura). Cei bogati sunt practic nemuritori, cei saraci traiesc la propriu de pe o zi pe alta. Pentru cine nu are aversiune la mesaje cu iz stangist, este desigur o idee puternica.

Desi e vorba de acelasi stil minimalist, cu un SF axat pe dramatism si nu pe gadgeturi si efecte speciale, comparatiile , pozitive, cu Gattaca se opresc aici.

De data aceasta scenariul nu se mai ridica la acelasi nivel, este plin de lacune de logica, care fac si pe cel mai binevoitor spectator in a accepta conventiile narative, sa fie deranjat de inconsistenta actiunii.

Pe de alta parte filmul e cu Timberlake si compania. Nu ca multcunoscutul cantaret nu si-ar face datoria, dar cand iti amintesti de prestatia din Gattaca a lui Ethan Hawke, Uma Thurman  si Jude Law...

In consecinta In Time e cam waste of time.

marți, 15 noiembrie 2011

The Help - Culoarea sentimentelor

SUA- India- Emiratele Unite Arabe, 2011. Regie: Tate Taylor. Cu: Bryce Dallas Howard, Emma Stone, Mike Vogel, Viola Davis, Sissy Spacek, Octavia Spencer, Jessica Chastain.

Un film ce poate fi caracterizat o poveste spusa in bunul stil calsic. Si asta vine de la un regizor fara multa filmografie (cariera sa e legata de TV), si ii iese nemaipomenit.

Povestea este una despre discriminare, dar spusa dintr-o perspectiva foarte intima si umana cea a relatiei dintre menajerele de culoare si stapinele albe, undeva in Sudul american in anii cand miscarea pentru drepturile civile nu obtinuse inca prea multe succese. O poveste care fereste filmul de tezism.

Insa cel mai bun lucru sunt caracterele. E un film cu caractere puternice, cu actori care le dau viata la superlativ. 

Viola Davis (Aibillen) si Octavia Spencer (Minny) sunt cele doua manajere care conduc o lupta de emancipare, dar una foarte speciala care este o lupta in principal cu propriile prejudecati pe un camp de lupta unde o simpla barfa sau zvon distruge reputatii si locul in societate.

De cealalta parte Bryce Dallas Howard este stapana rasista, cu un rol de personaj negativ lucrat spre perfectiune.

Si un citat din film: "Minny don't burn fried chicken" (Minny) Dupa ce o sa iesiti de la film o sa salivati ca o sa va indesati in primul fast food cu pui prajiti.

luni, 31 octombrie 2011

Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului

Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului/The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, SUA- Noua Zeelanda, 2011. Regie: Steven Spielberg. Cu: Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig, Simon Pegg, Nick Frost, Toby Jones, Tony Curran.

V-ati intrebat cum ar fi aratat Indiana Jones pe mainile unui Spielberg avand la indemana tehnologia de astazi? Exact cum este Tintin.

Spielberg efectiv aduce tehnologia motion capture in main stream-ul cinematografiei. Desigur s-a mai folosit asa ceva, dar fie pentru SF, fantezii, sau filme in traditia animatiei clasice.

Spielberg are o fantezie debordanta, pe care cadrul cinematografiei coonventionale nu mai poate sa o cuprinda. Cu tehnica motion capture orice devine posibil, iar asta e domeniul lui Spielberg, imaginatia fara limite transpusa in imagini. 

Actiune pura, fara insa a trada cu ceva aventurile originale ale Lui Tintin, ba chiar cu reverenta catre Herge la inceputul filmului care ii face portretul lui Tintin, un portret care este asa cum il stim din benzile desenate. Plus umor de calitate asigurat de personajele secundare asa cum stim din lectia Disney.

Nu o sa ma mire deloc daca vor urma o multime de imitatori ai acestui film, si nu cumva in scurt timp acest tip de film va deveni standardul pentru cinematografie. Poate ca am asistat la un moment de cotitura al cinematografiei.

miercuri, 19 octombrie 2011

9 - Anim Est

9, USA 2009, Regia: Shane Acker, voci: Elijah Wood, Jennifer Connelly, John C. Reilly, Martin Landau,Christopher Plummer

O animaţie de o calitate cu totul surprinzătoare pe care am văzut-o în cadrul AnimEst. Animaţia aminteşte de tehnica stop motion cu figurinr animate, deşi este tot o creaţie CGI. Dorinţa de a reînvia acest tip de animaţie, aduce din partea creatorului un aport de elemente de detaliu, care în ciuda artificialităţii acestui stil, generează o experienţă vizuală de neuitat. 
Povestea este despre o lume postapocaliptica in care masinile se lupta cu un set de papusi create din resturi de material si echipamente electronice, papusi care poarta in spiritul lor esenta umanitatii. Trimitterile la Terminator sunt inevitabile. Desi scenariul e pe alocuri prins in capcana locurilor comune şi al lipsei de logica, asigura cu succes suport pentru aceasta experienta vizuala de o inventivitate debordanta.

miercuri, 12 octombrie 2011

Viata de pisica - Anim'Est

Un vie de chat, Regia: Jean-Loup Felicioli, Alain Gagnol Cu: Dominique Blanc, Bruno Salomone, Jean Benguigui

O poveste cu iz politist in care rolul principal il are un motan, Dino. Zoe il are pe Dino, si are si o mama care e politista, care a avut un sot, care a avut ghinionul sa fie impuscat de un gangster, care are niste subordonati cam imbecili, plus un spion in casa lui Zoe, si mai ales ghinionul de a avea a face cu hotul Costa care are ca prieten nocturn, ghiciti pe cine?, pe Dino. Vedeti cum se leaga lucrurile?
Pina la urma povestea e mai putin importanta, fabula cu animale e bine condusa si lasa problemele de oameni mari in planul secund, de fapt Dino are si el o problema, pe Rufus, catelul din vecini, aflat, la randul lui, in conflict cu papucii stapanului. Animatia este stilizata, insa aceasta nu impiedica pe realizatori sa fie cat se poate de realisti in redarea gesturilor, asigurand atasamentul spectatorului.


marți, 4 octombrie 2011

Johnny English... se intoarce!

 Johnny English Reborn, SUA-Franta-Marea Britanie, 2011. Regie: Oliver Parker. Cu: Rowan Atkinson, Gillian Anderson, Dominic West, Rosamund Pike, Daniel Kaluuya, Richard Schiff, Ben Miller

Tuturor ne place sa radem de unii mai prosti vdecat noi. Comediile cu Rowan Atkinson mizeaza pe acest dat psihologic, si le iese cat se poate de bine. Johnny English e un film cinstit, iti da ceea ce te astepti sa primesti, toata seria de strambaturi marca Mr. Bean. Stupiditate garantata.
Si cei care nu se simt suficient de inteligenti ca sa rada de cei prosti? Pentru ei filmul e cu happy-end, pina la urma stupidul le descurca pe toate.

miercuri, 14 septembrie 2011

Pina

Pina, Cu: Pina Bausch, Regina Advento, Malou Airaudo, Ruth Amarante, Rainer Behr, Andrey Berezin, Ales Cucek, Regia: Wim Wenders

Cade? Nu cade! Sare printre bratele facute inel? Sare.
De fapt care sunt limitele de expresie ale corpului uman? Mergeti sa vedeti Pina!  Nu o sa va spun ca nu o sa va plictisiti pe ici pe colo, e un film omagiu si poate cu o structura prea lirica, dar oricum o sa iesiti cel putin socati, daca nu si entuziasmati.

vineri, 9 septembrie 2011

Miezul noptii la Paris

Midnight in Paris/Miezul noptii la Paris, Cu: Marion Cotillard, Rachel McAdams, Owen Wilson, Adrien Brody, Michael Sheen, Carla Bruni, Kathy Bates  Regia: Woody Allen

Nu-i asa ca vreti la Paris, sa mancati croissant la o terasa draguta, sa va plimbati prin muzee, sa ascultati ploaia care uda strazile cunoscute din carti postale, eventual sa va indragostiti... ? Nu-i asa? 
Woody Allen stie si el asta, ca va place, si va da exact ce va place. Paris, croissant... plus Owen Wilson si Marion Cotillard intr-o poveste de dragoste si nostalgie.
Si ca sa va simtiti inteligenti va ofera la pachet si ocazia sa faceti un tur prin referintele culturale din bagajul dumneavoastra de lecturi. Adica va da ocazia sa va intalniti cu mai toata boema americana mutata la Paris in anii 20 ai secolului al XX-lea. Si ocazia lui Adrien Brody sa-l joace pe Salvador Dali intr-o scena savuroasa. 
Concluzie: dupa o gramada de filme discutabile Woody Allen ne reaminteste ca e un mare regizor, exploatind tema sa favorita a tensiunii dintre realitate si visare.

luni, 5 septembrie 2011

Sefi de cosmar

Sefi de cosmar/Horrible Bosses, Regia Seth Gordon, Cu: Charlie Day, Jason Bateman, Jennifer Aniston, Jason Sudeikis, Colin Farrell, Jamie Foxx, Kevin Spacey, Donald Sutherland
Gen:

Va urati sefii? Daaaaa! Parca v-ar fi mai dragi pe nasalie? Daaaaaa! I-ati omara cu manuta voastra? Hmmmmmmm!
Nu-i bai, nici persoanjele din Sefi de cosmar nu prea reusesc sa fie convingatori in demersurile lor de a elimina pe cei trei sefi detestabili. Cum nici dumneavoastra probabil nu va pricepeti la crima perfecta, mergeti mai bine la acest film, cel putin o sa radeti cu pofta. Unde mai pui ca o sa o vedeti pe Jennifer Anioston in rol de obsedata sexual si sefa insuportabila.

vineri, 26 august 2011

Daca as fi...tu?

Daca as fi...tu? /The Change-Up, SUA, 2011. Regie: David Dobkin. Cu:Ryan Reynolds, Jason Bateman, Olivia Wilde, Leslie Mann, Alan Arkin, Mircea Monroe, Jeanine Jackson.

De cand cu Hangover producatorii au observat ca filmele cu umor masculin (din ala scabros si cu trimiteri inevitabile la tzatze) fac vanzari. Asa ca au furat niste scenaristi de la Hangover si au trecut la treaba si a iesit The Change-Up. Intrigata e fumata demult, doi tipi invidiosi fiecare pe stilul de viata al celuilalt, in mod miraculos, fac schimbi de vieti. Urmeaza tot felul de poante la care daca ai stomacul tare se poate si rade. Partea cea mai trista este ca dupa ce incep in forta in acest stil, nu reusesc sa fie consecventi. La un moment dat parca se sperie de filmul lor si devin moralizatori ca o predica de duminica. Asa ca, nestiind prea bine ce vrea, filmul sfarseste a fi plictisitor. Change it!

luni, 22 august 2011

Cars 2


Cars 2, SUA, 2011. Regie: Brad Lewis. Cu: Owen Wilson, Larry The Cable Guy.

O să-i vând un pont dnei. Udrea cum e cu brand-ul  de ţară: dacă nu ai monarhie şi nu vorbeşti americăneşte cu accent londonez nu ai nicio şansă să te bage în seamă turiştii aia mâncători de hamburgeri şi cu mulţi dolari în buzunare. Deci trebuie să-l facem pe Băse king, Traian I, iar băieţii din Rahova ar fi bine să fie trimişi să înveţe cum se rotunjesc vocalele când spun „Sir”. Câinii vagabonzi ar trebui să primească livrele roşii, iar maşinile să fie mutate de urgenţă pe dreapta. Dâmboviţa are nevoie urgent de un Bridge cu turnuleţe, iar Palatul Parlamentului de un ceas.
Toate aceste idei mi-au venit mergând la cinematograf la Cars 2. Tot ce e british vinde, aşa că filmul e plin de maşini spion cu accent Oxford,  maşini cu caschetă tare de poliţist londonez, şi limuzină cu însemne regale. Povestea nici nu contează, totul e doar un pretext pentru a construi decoruri minunate şi caricaturiza în modele de maşini cam tot ceea ce este icon al zileleor noastre. Un film care e chiar mai bun decât primul. Creatorii au fost peste aşteptări şi au făcut mişcarea câştigătoare, prin aceea că, păstrând personaje din prima parte şi simpatia pentru ele, au mers pe un alt personaj principal, pentru că eroul nu este Lightining McQueen ci Bucşă- Mater.

sâmbătă, 20 august 2011

Mr. Popper's Penguins

Mr. Popper's Penguins, SUA 2011, Regia: Mark Waters, Cu: Jim Carrey

Ce poate pica mai bine intr-o zi de vara cu 30 si peste grade la umbra decat o poveste cu pinguini? Jim Carrey este invariabil simpativ fie pe caldura toripitoare fie la multe grade sub zero. Ca schema narativa e super uzata nu face nimic. Cu aer rece polar si giumbuslucuri pinguinesti pare proaspata.

luni, 15 august 2011

Winnie de Plus

Winnie de Plus/Winnie the Pooh, SUA, 2011.Regie: Stephen J. Anderson.
Voci: Jim Cummings, Gilbert Gottfried, Tom Kenny.

Aiurel, magarusul, si-a pierdut codita, Winnie Ursuletul de Plus a golit toate borcanele cu miere, si mai ales Christopher Robin, prietenul jucariilor, a disparut lasand in urma un bilet misterios din care rezulta ca a fost rapit de un monstru... sau cam asa ceva. Asa ca toti, Winnie, Aiurel,Tigrul, Iepurele, Bufnita, Purcelusul, Kanga si Roo se pregatesc pentru confruntarea cu monstrul. Daca mai puteti sa va bucurati de acest film inseamna ca mai aveti o sansa. Pustii de 5 ani pot. Comparatia nu e deloc in defavoarea lor.

marți, 26 iulie 2011

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 2

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 2/Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 SUA, Marea Britanie, 2011. Regie: David Yates. Distributie: Daniel Radcliffe, Rupert Grint, Emma Watson
Asa cum spune si afisul:  "Acu' chiar s-o mantuit!".  Daca sunteti curioasi sa vedeti bustul gol si paros al lui Daniel Radcliffe si burtica respectabila a lui Rupert Grint merita sa vedeti filmul. Hermione nu arata nimic (Ati vrea voi!!!) Vrajitorii trag unii in altii cu luminite mai ceva ca in Razboiul Stelelor, Harry si cu ala raul se lupta in bete, armatele su bulucesc ca in Stapinul inelului, aia bunii raman cu gagicile la sfarsit, E.T. mai lipsea de pe ecran.  Dar el a plecat acasa. De plictiseala probabil.

duminică, 10 iulie 2011

Transformers 3/ Transformers: Dark of the Moon


Transformers 3/ Transformers: Dark of the Moon, SUA, 2011.Regie: Michael Bay. Cu: Shia LaBeouf, Rosie Huntington-Whiteley, Tyrese Gibson, Josh Duhamel, Patrick Dempsey, John Malkovich, Frances McDormand, John Turturro.

Filmul este dovada ca un model coborat de pe podiumul de moda intr-un film de actiune pe post de iubita a eroului principal (care trebuie bineinteles sa o salveze), ei bine, un model trebuie sa arate bine si perfect in orice imprejurare. Sta cladirea sa se prabuseasca si toti se agita in jur sa-si salveze vietile: dominisoara eroina se misca cu pasi mici si gratiosi pe tocurile ei de 20 de cm (evident de firma si indestructibili  pina la sfarsitul filmului in ciuda actiunii cu tenta off road)!. Ies soldatii americani mandri din confruntarea cu monstrii metalici, dominisoara bataie din solduri printre ei parca e pe catwalk! Se produce o cadere disperata printre mii de artefacte contondente, sacoul este la fel de alb si nesifonat ca in prima secventa! Se tavaleste domnita Rosie Huntington-Whiteley prin mormane de moloz, fondul de ten e la fel de proaspat si neatins ca la prim scena!

sâmbătă, 9 iulie 2011

Cine zice, ala este! / Mine vaganti

Cine zice, ala e/ Mine vaganti, Italia, 2010. Regie: Ferzan Ozpetek. Distributie: Alessandro Preziosi, Riccardo Scamarcio, Nicole Grimaudo.

Italia, Puglia, Lecce, paste, multe paste, familia, familia Cantone, La Famiglia, doi frati, unul (Tommaso - Riccardo Scamarcio)  homosexual, al doilea (Antonio-Alessandro Preziosi)  homosexual, tatal, infarct, mama, MAMA, la nevoie, onoare de familie, cata nesuferita, bunica, diabet, insulina, prajituri, deces, matusa, alcoolicii anonimi, viseaza sa fie rapita, sora, sunt si oameni normali in filmul asta, prietenii homo si ei, prietena hetero, drama, rasul-plansul. Pe muzica buna.

duminică, 3 iulie 2011

In patru timpi (Le quattro volte)

In patru timpi (Le quattro volte) Italia, Germania, Elvetia, 2010. Regie: Michelangelo Frammartino.

Cu... multe capre. Un mos si capre. Un mos si un caine. Mosul se caca in natura. Isi pierde prafurile. Nu va spun ce fel de prafuri, va las sa muriti de curiozitate. Mosul moare. Un ied se naste. Un ied moare. Se taie un copac. Niste zarghiti se suie in copac. Niste indivizi fac mangal. Focul iese zglobiu pe horn.Vi se pare ca e putin? Da' ce, daca va povestesc Die hard credeti ca pot sa spun mai mult decat: un individ vine si salveaza pe toti in seara de Craciun? Era interesant? Era! Va garantez ca filmul asta cu multe capre (stiti ce amuzanta e o capra?) e mai animat decat povestea aia politista.

miercuri, 22 iunie 2011

Kung-Fu Panda 2

Kung-Fu Panda 2, SUA, 2011. Regie: Jennifer Yuh.,Cu: Jack Black, Angelina Jolie, Lucy Liu, Gary Oldman, Seth Rogen, Dustin Hoffman, Jackie Chan, Jean-Claude Van Damme.

Cand eram mic m-a dus tata la balci, si printre alte tiribombe se dadea, senzatie mare, intr-un fel de cort gonflabil pe post de sala de spectacol si spatiu de proiectie un film 3D. Minunea nu era chiar asa de minunata, era vorba de o filmare simpluta cu un montagne-russe care urca, cobora se dadea peste cap si spectatorii ar fi trebuit sa se infioare. Conditiile tehnice erau atat de precare incat am plecat tare nedumerit de ce se imbulzea lumea acolo. Conditiile tehnice s-au mai imbunatatit intre timp, insa, se pare, creatorii de film 3D nu au evoluat deloc. Tot ce stiu sa arate sunt doar caderi, si alunecari nesfarsite, un fel de montagne-russe cu imbunatatiri grafice. Parca 3d-ul s-a inventat doar pentru asta. Cam asa si la Kung Fu Panda 2.
Totusi, cineva s-a uitat asiduu la Pisicile aristocrate si si-a amintit de Uncle Waldo. L-a luat de acolo, l-a impachetat in costum si cipilica chinezeasca si a reusit cu el sa mai descreteasca atmosfera. ba chiar si iepurasii sunt simpatici...

joi, 16 iunie 2011

Nevasta la putere (Potiche)


Nevasta la putere/Potiche, Regie: François Ozon. Cu: Gerard Depardieu, Catherine Deneuve, Fabrice Luchini, Karin Viard, Judith Godreche, Jeremie Renier, Sergi Lopez.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cind vad trening la doua dungi marca Adidas, probabil facut in lohn la vreo fabrica din Romania, si scos peste gard sau in chiloti de catre muncitoarele vrednice ale socialismului inaltator, poante rasuflate chiar si pe vremea cand le juca Louis de Funes, camasi de nailon indestructibile si cu guleras rasfrant,  Renault 16, bucle permanent platinate, ma apuca asa un dor de a merge la film si cumpara ciunga (floricele nu erau pe vremea aia) intr-un cinema cu scaune datatoare de hemoroizi. Si cum Depardieu stie sa se uite gales la Deneuve fara sa fie nimic penibil in asta, ei bine puteti incerca si dumneavoastra senzatiile anilor 70,  cu un upgrade la confortul scaunului de cinematograf.

luni, 30 mai 2011

Piratii din Caraibe

Piratii din Caraibe – Pe ape si mai tulburi/Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides  /SUA, 2011.Regie: Rob Marshall.Cu: Penélope Cruz, Johnny Depp, Geoffrey Rush, Ian McShane, Stephen Graham, Keith Richards, Gemma Ward.


Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Cam asa e noua productie cu Jonny Depp in rolul sau fetis de pirat cu pasi de vedeta fashion. In mod sigur producatorii vor sa ne obisnuiasca cu ideea, ca daca tot e asa un succes filmul lor cu pirati, vor gasi cumva o metoda sa-l resuscite pe Jack Sparrow cu orice mijloace. Eventual vor trimite o expeditie pe taramul de nicaieri ca sa gaseasca izvorul cu apa nemuririi. Si vor turna un film si despre asta. Sirene oricum sunt la tot pasul, tisnesc din copertile revistelor, prelucrate in Photoshop. Si devoreaza barbati, pe bune, sau mai degraba conturile lor, dar sa nu ne pierdem in detalii. Si cand se plictisesc s-ar putea sa mearga si o aventura cu baiatul ala blond si cu muschi, chiar daca o face pe misionarul si nu are nici o letcaie. Eventual poate fi angajat sofer, masor, antrenor de tenis… are persepective in viata.  Ce mai, filmul place, garantat, pot sa jur ca nici macar cipsuri nu mai rontaia nimeni in sala cand se batea Depp cu spaniolii aia cam retardati. Astept cu nerabdare continuarea, cu fiii lui Jack Sparrow si nepotii lui Depp. Traiasca pirateria! (nu, nu aia de filme de pe internet!). Desi, cred ca nimeni nu ar dori sa se intalneasca cu un pirat somalez.

sâmbătă, 14 mai 2011

Thor


Thor, SUA, 2011.Regie: Kenneth Branagh. Cu: Anthony Hopkins, Natalie Portman, Chris Hemsworth, Ray Stevenson, Idris Elba, Rene Russo, Kat Dennings.

Un film în care ciocanul lui Thor joacă rolul principalul. Nu vă gândiţi la prostii, e vorba de mitica armă a zeului nordic Thor, sub formă de ciocan, numită şi Mjöllnir, dar nu vă chinuiţi cu pronunţia, eu aş încerca varianta miau-niau. E adevărat că zeul se poartă pe alocuri numai în blugi şi la bustul gol, numai bine cât să pună în valoare fizicul blond, anume cât să se îndrăgostească domniţa Natalie Portman de dânsul, ce să mai vorbim că ştie să sărute mâna elegant la cucoane, adică aşa cum trebuie să fie un erou irezistibil.
În altă ordine de idei trebuie remarcat că pe meleagurile extraterestre politica se face mai cinstit, cu ciocanul,cu ciomagul, şi alte bune practici contondente, doar fratele lui Thor, Loki,  cu trucurile lui de vrăjitor de doi bani de bâlci provincial seamănă oarecum cu personajele dâmboviţene, aşa mic şi plin de frustrări cum este.
Prin film se învârt şi nişte indivizi împrumutaţi de la Men in Black însă nici ei nu ştiu prea bine cu ce scop în afară de acela de avea pe cine cafti Thor.
În rest agitaţie mare, zeii ba zboară, ba se dau cu fundul de pământ, lasere contra ciocane, Kenneth Branagh pe afiş, dar în mod hotărât nu e Hamlet.

vineri, 29 aprilie 2011

Apa pentru elefanti

Apa pentru elefanti/Water for Elephants, SUA, 2011.Regie: Francis Lawrence. Cu: Reese Witherspoon, Robert Pattinson, Christoph Waltz, Hal Holbrook, James Frain, Paul Schneider, Mark Povinelli.

Un fel de "Titanic" de criza. Scenariul in criza de inventivitate reia schema narativa a  povestii de iubire imposibile, din succesul cu DiCaprio, mai putin stralucirea decorului si punind un happy-end (sau cam asa ceva).
Povestea e filmata clasic si corect, Reese Witherspoon si Robert Pattinson isi fac rolurile, dar nimic nu retine atentia in mod deosebit. Doar Christoph Waltz, colonelul Landa din Inglorious Basterds, straluceste din nou intr-un rol de erou negativ, pe care il intruchipeaza cu charisma si histrionismul sau deosebit. Si, desigur, elefantul!

luni, 25 aprilie 2011

Rio

Rio, SUA, 2011.Regie: Carlos Saldanha. Cu: Anne Hathaway, Jamie Foxx, Jesse Eisenberg.

Colorat cat cuprinde, povestea papagalului albastru care nu stie sa zboare obligat sa asigure perpetuarea speciei pe cale de disparitie prinde inevitabil, fiind intesat de gaguri cu rasete garantate. Totusi e doar repetarea povestii vazute in atatea filme despre nobilul El, care o intalneste pe Ea, nu de cea mai buna conditie, si mai departe, stiti voi.

marți, 19 aprilie 2011

Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte


Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte/Eat Pray Love, SUA-Australia, 2010, Regie: Ryan Murphy, Cu: Julia Roberts, I. Gusti Ayu Puspawati, Hadi Subiyanto, Billy Crudup, Viola Davis.
Ideea e bună, să căutăm ce e important în viaţă. Sigur pentru asta nu e neaparat nevoie să vânturăm locaţii exotice, dar filmul e film, şi căutarea astfel e mai interesantă decât într-un New York (a se citi orice metropolă modernă) sufocant (Sau poate că nu!).
De la ideea bună până la realizare însă e cale lungă. Deşi filmul are şi el momentele sale, majoritatea timpului se consumă în replici de o platitudine egalată doar de revistele glossy. Dacă ar fi tăiat vreo jumătate de film, poate se remarcau şi cele câteva momente autentice.


sâmbătă, 16 aprilie 2011

London Boulevard

London Boulevard, Marea Britanoie 2010, Regia: William Monahan, Cu: Colin Farrell, Keira Knightley, Ben Chaplin, David Thewlis,

Londra în sine este un personaj simpatic atunci când este bine filmată (şi este aşa). O colecţie de personaje din lumea sordidă a Londrei umple ecranul cu caractere interesante. Ben Chaplin în rol de borfaş mărunt şi David Thewlis în rol de actor ratat sunt la superlativ.
Însă filmul eşuează tocmai pe tema centrală. Povestea de dragoste, ca posibilă salvare a sufletelor damnate, ce ar trebui să structureze filmul este neconvingătoare. Scenariul, încântat de galeria de personaje secundare pitoreşti , nu-i acordă prea mult spaţiu. Regizorul nu sesizează nici el problema şi nu adaugă nimic la tensiunea momentelor de iubire. În fine, Colin Farrell şi Keira Knightley parcă joacă fiecare în alt film.

vineri, 8 aprilie 2011

Avocatul din limuzină

Avocatul din limuzină/The Lincoln Lawyer, SUA, 2011. Regie: Brad Furman. Cu: Matthew McConaughey, Marisa Tomei, Josh Lucas, Ryan Phillippe, John Leguizamo, William H. Macy, Frances Fisher.
 Povestea este una destul de banală, o dramă judiciară, gustată de publicul american ca gen, ceva despre moralitatea apărării unor infractori în faţa justiţiei, inocenţă, secretul profesional al avocatului. Ai putea spune: plictiseală mare!
Partea bună este că regizorul Brad Furman alege în a considera povestea doar un simplu suport pentru un conflict de caractere.  Atenţia sa se îndreaptă spre personaje şi emoţiile lor. Bineinteles ajutat de o interpretare la superlativ, a lui Matthew McConaughey, avocatul din limuzină. Cunoscut pentru roluri din filme uşurele, comedioare romantice, am descoperit cu plăcere un mare actor. Plus restul echipei, fiecare având o partitură nuanţată şi atent urmărită de cameră. Aşa că în final publicul se ataşează inevitabil de personaje, şi răsuflă uşurat când totul se termină cu bine.

duminică, 3 aprilie 2011

Gnomeo si Julieta

Gnomeo si Julieta/Gnomeo and Juliet, Marea Britanie-SUA, 2011.
Regie: Kelly Asbury.Cu: Jason Statham, Emily Blunt, James McAvoy, Michael Caine, Patrick Stewart, Dolly Parton, Ozzy Osbourne.

Cine se plânge că scenariul e previzibil este la rându său previzibil şi fără imaginaţie. Aşa cum ni se spune din prolog povestea aceasta s-a mai spus, e Romeo şi Julieta în variată cu două clanuri de pitici de grădină. O poveste foarte britanic spusă, produsă de Elton John cel mai britanic produs al showbiz-ului. Şi să nu vă miraţi că e o coloană sonoră recital Elton John, de altfel cât se poate cu gust foloste melodiile sale, ba chiar şi prilej de pastişă pentru nişze videoclipuri renumite ale cântăreţului. Un film atât de britanic încât şi perechea de chiloţi prezentă într-un moment al filmului este decorată evident cu Union Jack.Iar piticii de grădină sunt bineînţeles albaştri şi roşii, adică culorile britanice.
În rest umor de calitate, ritm fără o secundă în care să nu se întâmple ceva, animaţie stilizată după tipicul tradiţiei britanice a animaţiei cu figuri din plastilină, voci ale unor actori britanici celebri, pitici adorabili pentru cei mici, morala dragostei, şi o reverenţă către Shakespeare.
Nota 10.

joi, 31 martie 2011

Made in Dagenham

Made in Dagenham, Marea Britanie, 2011. Regie: Nigel Cole. Cu: Imelda Staunton, Sally Hawkins, Andrea Riseborough, Bob Hoskins, Jaime Winstone, Daniel Mays, Rosamund Pike.

Povestea unor muncitoare la o secţie a uzinelor Ford din anul 1968 în lupta lor pentru a obţine o mărire de salariu, şi ai ales pentru demnitate nu pare prea ofertantă. Şi totuşi Made in Dagenham este un film la superlativ.
Scenariul reuşeşte performanţa de a face dintr-o poveste relativ anostă, o naraţiune captivantă, umană, fără dramatism fals, fără trucuri ieftine. Identificarea cu personajele este imediată şi fără rezerve.
Regizorul, Nigel Cole, are deja un mare succes la activ, Fetele din calendar, recrează fantastic atmosfera de anii 60, şi spune povestea cu realism şi economie demijloace concetrând filmul pe personaje, conferind umanitate unei drame unde se poate cădea uşor în tezism.

În fine Sally Hawkins întrupează pe lidera (Rita O'Grady) muncitoarelor. Joc fabulos ţinând echilibrul între modestia unei femei fără şcoală, cu o viaţă mai degrabă chinuită, şi necesitatea de a umple ecranul cu o prezenţă dramatică.
Mai cunoscuţii Geraldine James şi Bob Hoskins asigură suportul în mod admirabil. Un film în tradiţia lui Full Monty, cu destul momente in care probleme serioase sunt abordate in nota comica, neaparat de vazut.

sâmbătă, 26 martie 2011

Mamici pentru Marte

Mamici pentru Marte/Mars needs moms, SUA, 2011.Regie: Simon Wells.Cu: Joan Cusack, Seth Green, Dan Fogler, Breckin Meyer, Billy Dee Williams, Elisabeth Harnois, Tom Everett Scott.
Cu un scenariu pueril chiar şi pentru cei mici, unde personajul principal are nevoie de o aventură pe Marte ca să-şi dea seama cât de importantă este mama, filmul este oarecum salvat de creativitatea animaţiei. Decoruri fantastice, animaţie impecabilă tehnic, realizată prin procedeul preluării mişcărilor şi fizionomiei unor actori reali care apoi sunt prelucrate digital, acestea ar fi plusurile filmului.

duminică, 20 martie 2011

Haosul

Haosul/Heya fawda, Egipt, 2007, Regia: Youssef Chahine, Khaled Youssef, cu: Khaled Saleh

Aţi văzut până acum un film egiptean? Eu nu. Fiind un film egiptean în Bucuresti, nu am ratat ocazia.
Haosul este o melodramă în genul filmelor indiene, mai puţin muzica şi dansul cu care ne-au obişnuit la Bollywood. Totul pe fondul unei stări sociale, şi anume abuzul poliţiei (autorităţii) faţă de populaţie în Egipt. Este posibil ca forma de melodramă să fi fost singura acceptabilă pentru ca o dramă social-politică să se poată vedea pe ecran în Egipt. Actorii joacă cu gesturi îngroşate şi nerealiste în stilul anilor 20. Doar Khaled Saleh (se pare o vedetă în ţara sa şi lumea arabă) dă ceva realism şi viaţă rolului său de poliţist rău şi corupt. 
Cinematografic, departe de a fi o realizare, dar interesant ca experienţă culturală, un ochi aruncat asupra felului în care se simţeua egiptenii în raport cu autorităţile şi o explicaţie artistică pentru ceea ce s-a întâmplat de curând în acea ţară.

joi, 17 martie 2011

Gardienii destinului

Gardienii destinului/The adjustment bureau, SUA, 2011. Regie: George Nolfi, Distributie: Matt Damon, Emily Blunt.

Filmul dovedeşte că nu e de ajuns să ai o idee bună şi doi actori de calibru ca să faci un film mare. Ideea unor paznici ai destinului care ţin lucrurile pe calea cea dreaptă este una interesantă (vine dintr-o nuvelă a lui Philip K. Dick) şi generoasă în posibile dezvoltări. Matt Damon şi Emily Blunt au charismă şi întâlnirile dintre ei au chimie, sunt convingătoare ca poveste de dragoste. Însă alegerile scenaristului şi regizorului au fost altele. Accentul a fost pus pe peroraţii despre destin, liber arbitru, şi alte chestii filozofice, precum şi pe urmăriri cu uşi care se deschid în diverse spaţii aleatorii ca din filmul de desene animate Monster Inc., cu gardieni ai destinului cu figuri de angenţi FBI din anii 50, şi Jeep-uri inutile din 2010. Adică prea puţin pentru o idee mare şi posibilităţile celor doi actori ce ţin capul de afiş.

marți, 15 martie 2011

Micmacs

Micmacs/Micmacs a tire-larigot, Franţa 2009, Regia: Jean-Pierre Jeunet

Un film despre un revoltat împotriva trusturilor producătoare de arme. Un film marca Jean-Pierre Jeunet, unde acţiunea, aşa cum ne-a obişnuit din multapreciatul Amelie, se petrece într-o lume reală, dar încărcată de o atmosferă de basm şi suprarealism. Plus o bună parte din echipa de actori de la Amelie. Stilul inconfundabil, atractiv. Din păcate povestea trenează, gagurile nu sunt prea reuşite, mesajul, deşi nobil, nu se potriveşte cu nimic, ceva nu funcţionează între stilul regizorului şi naraţiune. Reuşit ca exerciţiu stilistic, mai puţin ca realizare de ansamblu.

duminică, 6 martie 2011

Oameni şi zei

Oameni şi zei/Des hommes et des dieux, Franţa 2010, Regia: Xavier Beauvoi, Philippe Laudenbach, Lambert Wilson, Michael Lonsdale, Olivier Rabourdin 

Cannes e locul unde se premiază tot felul de producţii, pe motiv de afinităţi conjuncturale cu juriul,  pe care publicul le uită rapid. Aşa că nu m-am dus cu prea mari speranţe la Oameni şi zei, mai ales citind rezumatul: o poveste despre nişte călugări în mijlocul tulburărilor islamiste din Algeria. Adică tocmai bine, o poveste tezistă. Din fericire pentru mine (ca spectator) m-am înşelat. Oameni şi zei este un film excelent construit. În primul rând este thriller care ţine spectatorul în priză. Tensiunea este creată din ameninţări care nu se exhibă dar sunr mereu şi difuz prezente. Fiind vorba de evenimente reale filmarea crează senzaţia unui cineverite. Muzica este absentă de pe coloana sonoră. Doar cântecele călugărilor întrerup această adevărată tăcere. Momentele de ritual religios subliniază fiecare scenă din film şi în acelaşi timp fac să crească tensiunea. Beauvoi ştie să aştepte, şi face ca timpul care trece fără să se întâmple nimic să fie încărcat de semnificaţie şi tensiune. Şi mai ales ştie să exploateze cu prim planuri echipa de actori de excepţie care oferă trăiri de o picturalitate demna de un tablou de Caravaggio. La sfârşit vă veţi întreba cine sunt oamenii, şi de fapt cine sunt zeii. 

joi, 3 martie 2011

Rango

Rango, SUA, 2011.Regie: Gore Verbinski.Cu: Johnny Depp, Isla Fisher, Timothy Olyphant, Bill Nighy, Abigail Breslin, Alfred Molina, Ned Beatty.

Rango este o şopârlă sofisticată care s-a uitat prea mult la Arizona Dream, Truman Show , western-uri cu Clint Eastwood,, Stăpânul Inelului, Războiul Stelelor şi, cum altfel,  dacă tot e ceva cu Gore Verbinski.şi Johnny Depp, Piraţii din Caraibe. O şopârlă atât de sofisticată, încât spectatorul se poate simţi dezorientat de atâtea trimiteri inteligente la filme cult, şi să nu bage de seamă că animaţia este de o calitate excepţională (mai frumoasă decât realitatea). Avertisment: conţine şi umor de bună calitate!



duminică, 27 februarie 2011

Adevăratul curaj

Adevăratul curaj/True Grit, SUA, 2010.Regie: Ethan Coen, Joel Coen. Cu: Jeff Bridges, Matt Damon, Josh Brolin, Hailee Steinfeld, Barry Pepper, Philip Knobloch, Ed Corbin.

True Grit este un western construit cinstit cu reverenţă faţă de modelele genului. este vorba în primul rând de o poveste bine spusă. Întâmplător povestea este plină de personaje ciudate  care sunt ceea ce s-ar presupune că nu ar trebui să fie, genul de poveste care se potriveşte cu stilul plin de umor cinic al fraţilor Cohen. Un vânător de recompense bătrân şi alcoolic prea puţin eroic, un sheriff  texan mai priceput la termeni legali şi îmbrăcat ca un cowboy de circ care pare că nu e bun de nimic (dar numai pare), şi în fine o adolescentă care ar trrebui să fie oriunde în altă parte decât în sălbăticie în încercarea încăpăţânată de a răzbuna moartea tatălui. Da rept, dincolo de performanţa actoricească a lui Jeff Bridges, Cheia filmului se află în jocul fără cusur al adolescentei Hailee Steinfeld, care întruchipează pe tânăra dornică de răzbunare, cu un amestec de determinare şi vulnerabilitate. Toate personajele, chiar şi cele negative sunt construite memorabil (cum se poate altfel într-un film marca Cohen) aducând un plus de culoare. Deşi povestea se sfârşeşete oarecum frustrant trebuie să ne amintim ce se spune în deschidere că numai milostenia lui Dumnezeu este gratuită şi că totul se plăteşte, inclusiv răzbunarea, un film ce trebuie neapărat văzut.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Lebăda neagră

Lebăda neagră/Black Swan, Regie: Darren Aronofsky.
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Winona Ryder, Vincent Cassel, Toby Hemingway, Ksenia Solo, Barbara Hershey.

Filmul face din metafora comuniunii artistului cu rolul său un coşmar psiho-horror. Aronofsky ştie să ţină camera după personaj, sau mai corect, să tragă personajul în camera de filmat, astfel încât unghiul de vedere al spectatorului  să se integreze în scenă, cu atât mai terifiante fiind senzaţiile. Bine jucat, filmul este de maxim interes pentru amatorii genului. Personal nu sunt un fun al poveştilor pseudo-psihologice cu găselniţe puţin credibile pentru a agăţa privitorul într-un spectacol care până la urmă nu face decât să exploateze oroarea primară.

joi, 24 februarie 2011

Discursul regelui

Discursul regelui/The King's Speech, Marea Britanie-Australia-SUA, 2010.
Regie: Tom Hooper. Cu: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jacobi, Paul Trussell, Jennifer Ehle, Charles Armstrong.

Regal actoricesc. Colin Firth şi Geoffrey Rush sau Geofrrey Rush şi Colin Firth pentru că e greu de spus cine deţine rolul principal în această poveste despre cum un om (nu unul oarecare ci tocmai regele George al VI-lea al Marii Britanii) întruchipat de Colin Firth îşi depăşeşte handicapul unei vorbiri greoaie, mai ales în public, cu ajutorul unui nonconformis logoped australian,Lionel Logue, jucat de Geoffrey Rush (cei mai mulţi probabil îl ştiţi ca fiind căpitanul Barbossa în Piraţii din Caraibe).

Principala acţiune a filmului constă în  întâlnirile dintre cei doi, şi cu talentul celor doi actori acestea devin  mai interesante şi mai captivante decât cea mai fierbinte scenă de acţiune din cine ştie ce megaproducţie cu superbuget şi efecte speciale de zeci de milioane de dolari. Dialogul  curge firesc, replicile curg una din alta, atitudinile se completează perfect.

Regia are meritul că ştie să pună în valoare acest joc. Scenariul este partitura de calitate pentru cei doi virtuozi, fără accente false, fără rezolvări facile sau melodramatice. Progresele în calitatea discursului nu sunt spectaculoase, regele învaţă însă, pe lângă tehnica de a vorbi onorabil în public, mai ales atitudinea de a fi rege.(Nu trebuie uitat că George al VI-lea a devenit rege după abdicarea fratelui său mai mare, deci fiind oarecum nepregătit pentru rol). Relaţiile umane sunt aşa cum trebuie să fie, corecte sau mai tensionate, prietenia dintre cei doi nu înseamnă că logopedul se trage de şireturi cu regele, cum ar fi facil de exploatat o astfel de poveste, prietenia se manifestă prin respect reciproc, inclusiv în a-şi cunoaşte fiecare locul. Dramatic şi amuzant pe alocuri scenariul ţine spectatorul în priză.
Fără îndoială filmul merită aprecierile generale care i-au fost aduse.

joi, 10 februarie 2011

O poveste incalcita

O poveste incalcita/Tangled, SUA, 2010.Regie: Nathan Greno, Byron Howard.
Voci: Mandy Moore, Zachary Levi, Donna Murphy, Ron Perlman.

Disney revine la ceea ce stie sa faca cel mai bine, povesti cu printese frumoase si bune, printi pe masura si vrajitoare rele.
 Fara a face compromisuri la inocenta unei povesti scenariul ofera sufieciente rasturnari si surprize pentru a tine in priza spectatorul modern: printul e de fapt un hot,  calul printului nu e de fapt al lui si are apucaturi de caine politist, relatia dintre print si printesa debuteaza cam contondent, cel mai bun amic al printesei e un cameleon nu prea curajos.

Animatia e grozava, stilizata asa cum trebuie. In linia bunei traditii filmul e un muzical, si are sansa sa produca si un hit, melodia din scena de la han cu banditii cei rai dar cu vise nevinovate.

Neaparat de vazut.

duminică, 6 februarie 2011

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 1

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 1/Harry Potter and the Deathly Hallows: part 1, Marea Britanie-SUA, 2010.Regie: David Yates.Cu: Daniel Radcliffe, Bill Nighy, Emma Watson, Richard Griffiths.

Harry are nevoie de un barbierit mai ingrijit, Ron are ciarcane, iar Hermione este irezistibila. Cine nu a urmarit seria Harry Potter oricum nu va intelege mai nimic din intriga vrajitoreasca. Nici nu conteaza. Unii (cei rai) urmaresc pe altii (cei buni). Asta e de ajuns. Cei rai sunt cam fascisti dar nici pe asta nu se insista. In definitiv filmul are ritm si actiune, dispune de cateva trucuri simpatice din recuzita magiei artistice, elfii sunt dragalasi, si daca e sa moara la urma  un elf asta e pentru ca eroii au crescut mari si trebuie sa treaca de etapa asta cu spiridusi si zine.

luni, 10 ianuarie 2011

Turistul

Turistul, The Tourist, SUA-Franta, 2010. Regie: Florian Henckel von Donnersmarck. Cu: Angelina Jolie, Johnny Depp, Paul Bettany, Timothy Dalton

...  şi Veneţia care joacă mai bine decât toţi actorii de pe afiş. Filmul e un răspuns la întrebarea "Ce fac vedetele de la Hollywood, când se plictisesc stând în vilele lor din Europa?". Glumiţe de film precum Turistul. Angelina îşi plimbă fizicul cam fără rost prin film abordând ţinute fetiş gen Claudia Cardinale. Johnny Depp joacă Piraţii din Caraibe şi atunci când nu e cazul. Noroc cu distribuţia secundară care asigură câteva momente de umor autentic. Una peste alta Veneţia e oricum frumoasă ca fundal pentru orice film, actorii ne sunt simpatici din start, se mai şi râde, nu sunt chiar bani aruncaţi pe biletul de film.

marți, 4 ianuarie 2011

Megamind

Megamind, SUA, 2010.Directed by: Gary Trousdale. Cast: Will Ferrell, Brad Pitt, Tina Fey, Jonah Hill, David Cross.

Dacă doriţi să faceţi cunoştinţă cu cel mai simpatic erou negativ, Megamind este locul potrivit. După atâtea filme cu supereroi, producătorii lui Megamind au simţit că deja publicul s-a plictisit, în definitiv supereroii sunt cam nesăraţi (tot timpul salvează lumea şi câte o fată frumoasă, boring, nu!)
Aşa că l-au creat pe Megamind eroul negativ simpatic şi cam albastru. Şi ocazia de a întoarce pe dos cam toate convenţiile filmelor cu supereroi, deşi până la urmă Megamind rămâne cu fata, ceea ce e totuşi destul de convenţional.