duminică, 27 februarie 2011

Adevăratul curaj

Adevăratul curaj/True Grit, SUA, 2010.Regie: Ethan Coen, Joel Coen. Cu: Jeff Bridges, Matt Damon, Josh Brolin, Hailee Steinfeld, Barry Pepper, Philip Knobloch, Ed Corbin.

True Grit este un western construit cinstit cu reverenţă faţă de modelele genului. este vorba în primul rând de o poveste bine spusă. Întâmplător povestea este plină de personaje ciudate  care sunt ceea ce s-ar presupune că nu ar trebui să fie, genul de poveste care se potriveşte cu stilul plin de umor cinic al fraţilor Cohen. Un vânător de recompense bătrân şi alcoolic prea puţin eroic, un sheriff  texan mai priceput la termeni legali şi îmbrăcat ca un cowboy de circ care pare că nu e bun de nimic (dar numai pare), şi în fine o adolescentă care ar trrebui să fie oriunde în altă parte decât în sălbăticie în încercarea încăpăţânată de a răzbuna moartea tatălui. Da rept, dincolo de performanţa actoricească a lui Jeff Bridges, Cheia filmului se află în jocul fără cusur al adolescentei Hailee Steinfeld, care întruchipează pe tânăra dornică de răzbunare, cu un amestec de determinare şi vulnerabilitate. Toate personajele, chiar şi cele negative sunt construite memorabil (cum se poate altfel într-un film marca Cohen) aducând un plus de culoare. Deşi povestea se sfârşeşete oarecum frustrant trebuie să ne amintim ce se spune în deschidere că numai milostenia lui Dumnezeu este gratuită şi că totul se plăteşte, inclusiv răzbunarea, un film ce trebuie neapărat văzut.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Lebăda neagră

Lebăda neagră/Black Swan, Regie: Darren Aronofsky.
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Winona Ryder, Vincent Cassel, Toby Hemingway, Ksenia Solo, Barbara Hershey.

Filmul face din metafora comuniunii artistului cu rolul său un coşmar psiho-horror. Aronofsky ştie să ţină camera după personaj, sau mai corect, să tragă personajul în camera de filmat, astfel încât unghiul de vedere al spectatorului  să se integreze în scenă, cu atât mai terifiante fiind senzaţiile. Bine jucat, filmul este de maxim interes pentru amatorii genului. Personal nu sunt un fun al poveştilor pseudo-psihologice cu găselniţe puţin credibile pentru a agăţa privitorul într-un spectacol care până la urmă nu face decât să exploateze oroarea primară.

joi, 24 februarie 2011

Discursul regelui

Discursul regelui/The King's Speech, Marea Britanie-Australia-SUA, 2010.
Regie: Tom Hooper. Cu: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter, Derek Jacobi, Paul Trussell, Jennifer Ehle, Charles Armstrong.

Regal actoricesc. Colin Firth şi Geoffrey Rush sau Geofrrey Rush şi Colin Firth pentru că e greu de spus cine deţine rolul principal în această poveste despre cum un om (nu unul oarecare ci tocmai regele George al VI-lea al Marii Britanii) întruchipat de Colin Firth îşi depăşeşte handicapul unei vorbiri greoaie, mai ales în public, cu ajutorul unui nonconformis logoped australian,Lionel Logue, jucat de Geoffrey Rush (cei mai mulţi probabil îl ştiţi ca fiind căpitanul Barbossa în Piraţii din Caraibe).

Principala acţiune a filmului constă în  întâlnirile dintre cei doi, şi cu talentul celor doi actori acestea devin  mai interesante şi mai captivante decât cea mai fierbinte scenă de acţiune din cine ştie ce megaproducţie cu superbuget şi efecte speciale de zeci de milioane de dolari. Dialogul  curge firesc, replicile curg una din alta, atitudinile se completează perfect.

Regia are meritul că ştie să pună în valoare acest joc. Scenariul este partitura de calitate pentru cei doi virtuozi, fără accente false, fără rezolvări facile sau melodramatice. Progresele în calitatea discursului nu sunt spectaculoase, regele învaţă însă, pe lângă tehnica de a vorbi onorabil în public, mai ales atitudinea de a fi rege.(Nu trebuie uitat că George al VI-lea a devenit rege după abdicarea fratelui său mai mare, deci fiind oarecum nepregătit pentru rol). Relaţiile umane sunt aşa cum trebuie să fie, corecte sau mai tensionate, prietenia dintre cei doi nu înseamnă că logopedul se trage de şireturi cu regele, cum ar fi facil de exploatat o astfel de poveste, prietenia se manifestă prin respect reciproc, inclusiv în a-şi cunoaşte fiecare locul. Dramatic şi amuzant pe alocuri scenariul ţine spectatorul în priză.
Fără îndoială filmul merită aprecierile generale care i-au fost aduse.

miercuri, 23 februarie 2011

Gândeşte fix pe dos

Paul Arden, Gândeşte fix pe dos, Editura Art, 2010

Este o reţetă verificată ca să faci bani (dacă deja eşti celebru şi bogat), vinde la alţii poveşti despre cum să devii bogat.

Gândeşte fix pe dos, îţi transmite, într-un mod original, cum altfel, mult tocitul mesaj, fii original. Nu o să neg avantajele de a fi original. Dar ... sunt câţiva "dar". Eu personal nu prea cred în cărţile acestea de dezvoltare personală.

Cărţile acestea îţi spun să fii original, dar nu te învaţă cum să fii original (teoria ca teoria, dar practica ne omoară).

Aşa că mai bine  judecă fiecare după cum îl taie capul, fără cărţi de dezvoltare personală. Original.

Drob vegetarian cu nucă

 Ingrediente:

200 g cartofi fieri tăiaţi cuburi mici,
200 g nucă sfărmată mărunt,
200 g ceapă tăiată mărunt,
200g pesmet,
o legătură de mărar,
2-3 linguriţe de condimente (în combinaţiile pe  care le folosiţi pentru friptură)
2-3 ouă - alternativ, în loc de ouă, pentru cei care sunt strict vegetarieni, se pot folosi 13-15 linguri de fulgi de ovăz, puşi în prealabil la înmuiat. Se poate face chiar şi o combinaţie folosindu-se şi ouă şi fulgi de ovăz. Ouăle însă vor "lega" mai bine drobul, cu fulgi va ieşi ceva mai sfărmicios.

Aveţi nevoie de o tavă de cozonac cu hârtie de copt şi un castron mare să amestecaţi ingredientele.

Puneţi toate ingredientele în castron. Apoi frământaţi cu mâna amestecul până devine o pastă omogenă. Se pune în forma de cozonac şi se dă la cuptor la 160 grade cam 30 minute. Verificaţi cu un beţigaş în timpul coacerii dacă este suficient de copt (beţigaşul introdus în drob trebuie să iasă  curat şi uscat dacă este gata).

joi, 17 februarie 2011

Chec cu nuci si curmale

Una dintre favoritele mele, numai bună pentru ziua îndrăgostiţilor.

Ingrediente

100 g curmale fără sâmburi
100 g miez  nucă (plus câteva  jumătăţi de miez de nucă pentru decor)
100 g stafide
100 g unt fără sare
100g zahăr
2 ouă
2 linguri miere
1 plic de ceai
100 g făină albă
1 linguriţă praf de copt
scorţişoară, cardamon, praf de ghimbir după gust (cam o linguriţă toate împreună)
un praf de sare
coajă rasă de la o portocală

ustensile, tava de cozonac, castron pentru amestec, mixer

Cu o seară înainte puneţi curmalele la înmuiat în 100ml de apă fiartă împreună cu plicul de ceai şi coaja de portocală.
Scurgeţi curmalele şi lăsaţi-le să se mai usuce pe o bucată de hârtie.
Bateţi ouăle.
Într-un vas amestecaţi untul cu zahărul. De preferinţă utilizaţi mixerul.Adăuaţi treptat ouăle bătute. Ametecaţi şi mierea.
Într-un alt vas puneţi făina, praful de copt, sarea şi amestecul de condimente. Peste acestea adăugaţi amestecul de unt-zahăr-ouă. Amestecaţi bine să se omogenizeze. La urmă puneţi curmalele, nucile, şi stafidele. Amestecaţi ca să se regăsească cât mai uniform în compoziţie. 
Puneţi hârtia de copt în tava de cozonac şi apoi puneţi compoziţia. Deasupra, ca ornament, puneţi nucile jumătăţi.

Se dă la cuptor la 180 grade cam 35 de minute.
Lăsaţi să se răcească bine înainte de a-l consuma.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Clătite japoneze

Clătitele lovesc din nou, de data asta în stil japonez.

Ingrediente:


200 gr faina

4 oua
1 lingurita praf copt
2 linguri miere
100 gr zahar
un praf de sare
4 linguri apa.


Ustensile: tigaia de clatite, spatula castron pentru amestec

Se bat bine ouăle cu zahărul (de preferinţă cu mixerul) până amestecul devine albicios şi îşi dublează volumul.
 Făina adaugaţi-o treptat, amestecând, ca să nu se facă cocoloaşe. Apoi se pune restul, şi se amestecă.
Compoziţia finală este consistentă, de genul smântânei grase.
Se dă la frigider pentru cel puţin o jumătate de oră.
La foc mic se toarnă în tigaie cam jumătate de polonic şi se coce cam un minut, până cânde se acoperă de băşici la suprafaţă.  Compoziţia fiind groasă nu vă aşteptaţi să se răspândească pe toată suprafaţa tigăii. Se întoarce cu spatula şi se mai lasă cam jumătate de minut.  Aspectul final este un maroniu frumos pe cele două părţi cu o muchie gălbuie.

După cum se poate ghici din ingrediente are un gust de pandişpan, e un fel de pandişpan făcut la tigaie.

Din cantităţile arătate ies 8-10 clătite.

joi, 10 februarie 2011

Nimicul de temut

Julian Barnes, Nimicul de temut, Nothing to Be Frighetened of, traducere Mihai Moroiu,  Nemira, 2009

Ars moriendi este un gen literar considerat vetust, in lumea noastra moderna, care prefera sa ignore moartea. Julian Barnes insa scrie o carte despre omul modern in fata marii treceri. Omul modern care este cel putin sceptic ca ar mai exista ceva dincolo. Ceea ce nu-i face exsitenta mai confortabila, ba dimpotriva. Chiar si atunci cand esti credincios ferm, ce te faci daca constati ca cei dragi din jurul tau nu sunt si potrivit prescriptiei religioase nu isi vor avea locul in raiul promis, asa cum se teme un prieten al lui Barnes.  Cartea este scrisa cu o onestitate rar intalnita, experienta personala a autorului fiind cea care ofera  prilejul reflectiei. este cultura o forma de a raspunde la aceasta angoasa a nefiintei?  Poate fi o consolare, insa nu rezolva esentialul caci ar fi usor sa mori daca nu ai sti ca la sfarsit vei fi Mort.

O poveste incalcita

O poveste incalcita/Tangled, SUA, 2010.Regie: Nathan Greno, Byron Howard.
Voci: Mandy Moore, Zachary Levi, Donna Murphy, Ron Perlman.

Disney revine la ceea ce stie sa faca cel mai bine, povesti cu printese frumoase si bune, printi pe masura si vrajitoare rele.
 Fara a face compromisuri la inocenta unei povesti scenariul ofera sufieciente rasturnari si surprize pentru a tine in priza spectatorul modern: printul e de fapt un hot,  calul printului nu e de fapt al lui si are apucaturi de caine politist, relatia dintre print si printesa debuteaza cam contondent, cel mai bun amic al printesei e un cameleon nu prea curajos.

Animatia e grozava, stilizata asa cum trebuie. In linia bunei traditii filmul e un muzical, si are sansa sa produca si un hit, melodia din scena de la han cu banditii cei rai dar cu vise nevinovate.

Neaparat de vazut.

duminică, 6 februarie 2011

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 1

Harry Potter si Talismanele Mortii - Partea 1/Harry Potter and the Deathly Hallows: part 1, Marea Britanie-SUA, 2010.Regie: David Yates.Cu: Daniel Radcliffe, Bill Nighy, Emma Watson, Richard Griffiths.

Harry are nevoie de un barbierit mai ingrijit, Ron are ciarcane, iar Hermione este irezistibila. Cine nu a urmarit seria Harry Potter oricum nu va intelege mai nimic din intriga vrajitoreasca. Nici nu conteaza. Unii (cei rai) urmaresc pe altii (cei buni). Asta e de ajuns. Cei rai sunt cam fascisti dar nici pe asta nu se insista. In definitiv filmul are ritm si actiune, dispune de cateva trucuri simpatice din recuzita magiei artistice, elfii sunt dragalasi, si daca e sa moara la urma  un elf asta e pentru ca eroii au crescut mari si trebuie sa treaca de etapa asta cu spiridusi si zine.

vineri, 4 februarie 2011

Clătite scoţiene

Clătitele scoţiene sunt o alternativă gustoasă la clătitele tradiţionale.

Ingrediente:

30 g unt
4 linguri de zahar
250 ml lapte (cam o cana generoasa)
250 g făină (o cana generoasa)
1 lingurita sare
1 ou
1 ligurita praf de copt
2 lingurite bicarbonat de sodiu

Ustensile: tigaia de clătite, o spatulă, tigaie, castron, tel

Intr-o tigaie, la foc, topiţi untul cu două linguri de zahăr. Amestecaţi. Luaţi de pe foc când untul şi zahărul sunt topite. Separat bateţi oul cu restul de 2 linguri de zahăr. Turnaţi peste untul topit. Adăugaţi şi laptele.Amestecaţi.

Într-un  castron puneţi făina, sarea, praful de copt şi bicarbonatul. Faceţi în mijloc o adâncitură peste care turnaţi amestecul de lapte unt ou. Amestecaţi bine cu telul. Dacă pasta vi se pare prea groasă puteţi adăga puţină apă. Pasta este în orice caz mult mai consistentă decât la clătitele tradiţionale, de consistenţa smântânei grase.

Se dă la frigider cel puţin 1/2 oră. Ideal este să faceţi compoziţia seara pentru a pregăti clătitele la micul dejun.
Compoziţia va fi chiar mai consistentă după ce este scoasă din frigider. 

Se toarnă în tigaie cam jumătate de polonic. Nu vă aşteptaţi să se întindă pasta în toată tigaia ca la clătitele obişnuite. Se coace la foc mic cam un minut pe o parte până când va face băşicuţe pe toată suprafaţa superioară. Se întoarce cu spatula fiind necesar să mai fie coaptă încă vreo 30 de secunde. Timpul variază în funcţie de tăria focului, dar nu daţi niciodată focul prea tare deoarece se vor arde la suprafaţă şi la interior vor rămâne necoapte.

Din cantitatea arătată vor ieşi aproximativ 12 clătite. Sunt delicioase cu smântână şi dulceaţă de căpşuni sau zmeură. Se pot face mici tortuleţe din ele cu diverse tipuri de cremă asortate puse între clătite.