joi, 31 martie 2011

Made in Dagenham

Made in Dagenham, Marea Britanie, 2011. Regie: Nigel Cole. Cu: Imelda Staunton, Sally Hawkins, Andrea Riseborough, Bob Hoskins, Jaime Winstone, Daniel Mays, Rosamund Pike.

Povestea unor muncitoare la o secţie a uzinelor Ford din anul 1968 în lupta lor pentru a obţine o mărire de salariu, şi ai ales pentru demnitate nu pare prea ofertantă. Şi totuşi Made in Dagenham este un film la superlativ.
Scenariul reuşeşte performanţa de a face dintr-o poveste relativ anostă, o naraţiune captivantă, umană, fără dramatism fals, fără trucuri ieftine. Identificarea cu personajele este imediată şi fără rezerve.
Regizorul, Nigel Cole, are deja un mare succes la activ, Fetele din calendar, recrează fantastic atmosfera de anii 60, şi spune povestea cu realism şi economie demijloace concetrând filmul pe personaje, conferind umanitate unei drame unde se poate cădea uşor în tezism.

În fine Sally Hawkins întrupează pe lidera (Rita O'Grady) muncitoarelor. Joc fabulos ţinând echilibrul între modestia unei femei fără şcoală, cu o viaţă mai degrabă chinuită, şi necesitatea de a umple ecranul cu o prezenţă dramatică.
Mai cunoscuţii Geraldine James şi Bob Hoskins asigură suportul în mod admirabil. Un film în tradiţia lui Full Monty, cu destul momente in care probleme serioase sunt abordate in nota comica, neaparat de vazut.

marți, 29 martie 2011

Coliva

Da, stiu ca suna cam ciudat, e asociata cu obiceiuri nu tocmai vesele, dar se uita ca e un  desert delicios si cat se poate de sanatos.

Ingrediete:

- 500 g arpacaş,
- 8 linguri de miere,
- 150 g nucă măcinată potrivit de mărunt,
- 150 g stafide,
- 2 linguriţe de scorţişoară,
- un praf de sare
- 3-4 linguri pesmet (opţional)

Spălaţi arpacaşul în câteva ape. Daţi la fiert cu  1 litru de apă. Trebuie fiert cam 30-45 minute la foc potrivit, până când seminţele se desfac, şi îşi schimbă culoarea din maroniul predominant al cojii spre o culoare deschisă a miezului. Dacă absoarbe toată apa şi nu e încă fiert, mai completaţi cu apă deja încălzită.

Se scurge şi se lasă să se răcească. Când e rece se pun celelalte ingrediente şi se amestecă, cel mai bine chiar cu mâna. Pesmetul e opţional. Rolul său e să dea liant compoziţiei aşa că dacă doriţi să o prezentaţi în vreo formă anume (tortuleţ sau mai ştiu eu ce) e bine să-l folosiţi. Dacă o mâncaţi direct din castronul în care a fost făcută, cum a fost în cazul meu, fapt pentru care nu am făcut nicio poză grandioasă a produsului, nu e neaparat necesar. Aceasta e compoziţia minimală. După gustul fiecăruia se pot adăuga şi alte arome, fructe uscate, etc. Cantităţile descrise ajung cât să mănânce toată familia vreo două zile. Deşi, la cât e de bun, s-ar putea să dispară instant.

sâmbătă, 26 martie 2011

Mamici pentru Marte

Mamici pentru Marte/Mars needs moms, SUA, 2011.Regie: Simon Wells.Cu: Joan Cusack, Seth Green, Dan Fogler, Breckin Meyer, Billy Dee Williams, Elisabeth Harnois, Tom Everett Scott.
Cu un scenariu pueril chiar şi pentru cei mici, unde personajul principal are nevoie de o aventură pe Marte ca să-şi dea seama cât de importantă este mama, filmul este oarecum salvat de creativitatea animaţiei. Decoruri fantastice, animaţie impecabilă tehnic, realizată prin procedeul preluării mişcărilor şi fizionomiei unor actori reali care apoi sunt prelucrate digital, acestea ar fi plusurile filmului.

duminică, 20 martie 2011

Tocăniţă picantă de năut

Pentru că e post şi toată lumea vrea ceva gustos, dar fără carne am propunere, o mâncărică pe bază de năut.

Ingrediente:
  •  275 g năut
  • o ceapă (tăiată mărunt)
  • 3 cătei de usturoi (tăiaţi mărunt)
  • 2 ardei graşi 
  • 1 ardei iute
  • o legătură de mărar
  • o cutie de conservă de roşii întregi, fără pieliţă, în suc propriu
  • 2 linguri de ulei (preferabil măsline)
  • sare, piper după gust
Se pune năutul la înmuiat cel puţin vreo 6ore (peste noapte sau cât sunteţi la serviciu). Apoi se fierbe năutul până se înmoaie cam 45-60 minute. Se ia de pe foc. Se scurge bine.

Se taie ardeii graşi în felii mici, iar ardeiul iute se toacă mărunt

Într-o altă cratiţă se pune uleiul cu ceapa la călit vreo 5 minute. Apoi se adăugă şi usturoiul. După încă un minut se adaugă şi feliile de ardei gras şi ardeiul iute mărunţit. Se mai lasă 5-6 minute până ardeiul gras se mai înmoaie. Toată compoziţia se răstoarnă peste năutul fiert. Se adaugă conţinutul conservei de roşii, o cană de apă (250 ml), sare şi piper după gust. Se amestecă şi se lasă la fiert încă 25 de minute, până lichidul scade. La final se adugă şi mărarul tăiat mărunt.

Cantităţile ajung pentru vreo 4 porţii.

Se pot încerca şi alte condimente.

Se poate face şi cu linte în loc de năut. Lintea are avantajul că nu trebuie lăsată la înmuiat.

Haosul

Haosul/Heya fawda, Egipt, 2007, Regia: Youssef Chahine, Khaled Youssef, cu: Khaled Saleh

Aţi văzut până acum un film egiptean? Eu nu. Fiind un film egiptean în Bucuresti, nu am ratat ocazia.
Haosul este o melodramă în genul filmelor indiene, mai puţin muzica şi dansul cu care ne-au obişnuit la Bollywood. Totul pe fondul unei stări sociale, şi anume abuzul poliţiei (autorităţii) faţă de populaţie în Egipt. Este posibil ca forma de melodramă să fi fost singura acceptabilă pentru ca o dramă social-politică să se poată vedea pe ecran în Egipt. Actorii joacă cu gesturi îngroşate şi nerealiste în stilul anilor 20. Doar Khaled Saleh (se pare o vedetă în ţara sa şi lumea arabă) dă ceva realism şi viaţă rolului său de poliţist rău şi corupt. 
Cinematografic, departe de a fi o realizare, dar interesant ca experienţă culturală, un ochi aruncat asupra felului în care se simţeua egiptenii în raport cu autorităţile şi o explicaţie artistică pentru ceea ce s-a întâmplat de curând în acea ţară.

vineri, 18 martie 2011

Buddha

Osamu Tezuka, Buddha, (Graphic Novel),  8 volume, 2006 (o găsiţi la Cărtureşti!!!) . Deşi probabil împătimăţii de manga mă vor contrazice, benzile desenate sunt un gen minor al literaturii. Totuşi are şi el capodoperele sale. Indiscutabil Buddha a lui Osamu Tezuka este una. Osamu Tezuka este un maestru al genului care s-a angajat la această muncă magnifică şi riscantă, de a reda viaţa lui Buddha în bandă desenată. Nevoile de scenarizare impun alegeri complicate asupra a ceea ce este esenţial şi ce nu este pentru o naraţiune. Personajul principal este unul dificil faţă de care pietatea trebuie să se menifeste, dar în aşa fel încât să nu devină plictisitor. Ideile filozofice sunt esenţiale pentru înţelegerea lui Buddha, dar cum transpui filozofia în bandă desenată? Toate acestea sunt constrângeri şi provocări pe care Osamu Tezuka le rezolvă admirabil. Stil de desen ascetic, păstrând însă convenţiile manga. Un simbolism artistic bine stăpânit reuşeşte să redea ideile abstracte. Scenariul este construit în stilul "star system" centrat pe un număr de caractere care ţin vie acţiunea. Nici umorul nu este uitat. În concluzie o introducere facilă şi plăcută în viaţa lui Buddha şi ideile sale.


joi, 17 martie 2011

Gardienii destinului

Gardienii destinului/The adjustment bureau, SUA, 2011. Regie: George Nolfi, Distributie: Matt Damon, Emily Blunt.

Filmul dovedeşte că nu e de ajuns să ai o idee bună şi doi actori de calibru ca să faci un film mare. Ideea unor paznici ai destinului care ţin lucrurile pe calea cea dreaptă este una interesantă (vine dintr-o nuvelă a lui Philip K. Dick) şi generoasă în posibile dezvoltări. Matt Damon şi Emily Blunt au charismă şi întâlnirile dintre ei au chimie, sunt convingătoare ca poveste de dragoste. Însă alegerile scenaristului şi regizorului au fost altele. Accentul a fost pus pe peroraţii despre destin, liber arbitru, şi alte chestii filozofice, precum şi pe urmăriri cu uşi care se deschid în diverse spaţii aleatorii ca din filmul de desene animate Monster Inc., cu gardieni ai destinului cu figuri de angenţi FBI din anii 50, şi Jeep-uri inutile din 2010. Adică prea puţin pentru o idee mare şi posibilităţile celor doi actori ce ţin capul de afiş.

marți, 15 martie 2011

Micmacs

Micmacs/Micmacs a tire-larigot, Franţa 2009, Regia: Jean-Pierre Jeunet

Un film despre un revoltat împotriva trusturilor producătoare de arme. Un film marca Jean-Pierre Jeunet, unde acţiunea, aşa cum ne-a obişnuit din multapreciatul Amelie, se petrece într-o lume reală, dar încărcată de o atmosferă de basm şi suprarealism. Plus o bună parte din echipa de actori de la Amelie. Stilul inconfundabil, atractiv. Din păcate povestea trenează, gagurile nu sunt prea reuşite, mesajul, deşi nobil, nu se potriveşte cu nimic, ceva nu funcţionează între stilul regizorului şi naraţiune. Reuşit ca exerciţiu stilistic, mai puţin ca realizare de ansamblu.

marți, 8 martie 2011

Ceapă umplută

Ingrediente:

6 cepe (de preferinţă ceapă albă),
2 căţei de usturoi decojiţi, tocaţi mărunt,
8 linguri de smântână,
150 g de caşcaval ras,
6 felii de bacon (mai multe dacă nu sunt suficient de mari să cuprindă ceapa),
rozmarin proaspăt (merge şi la pachet),
o lingură de ulei (preferabil de măsline)
sare şi piper după gust.

Se fierb cepele în apă cam 15 minute.
Se scot din vasul în care au fiert şi se lasă la răcit. Se taie un capac de vreo 2 cm în partea superioară. Dacă nu stau cum trebuie aşezate pe o suprafaţă plană puteţi tăia şi din partea inferioară ca să le ajustaţi stabilitatea.
Cu o lingură scoateţi foile interioare lăsând exteriorul intact.
Capacele tăiate şi ceapa scoasă din interior le tocaţi mărunt.
Într-un vas puneţi uleiul, ceapa tocată, usturoiul şi ceva frunze de rozmarin. Prăjiţi vreo două minute la foc iute. Micşoraţi focul şi adăugaţi şi smântâna. Amestecaţi rapid şi luaţi de pe foc. Adăugaţi apoi şi caşcavalul ras, punând şi sare şi piper după gust. Omogenizaţi.
Se înfăşoară fiecare ceapă în felia de bacon. Dacă aveţi crenguţe de rozmarin ajutati-vă de acestea ca să prindeţi felia de bacon de ceapă. Dacă nu, folosiţi scobitori, fără a uita să presăraţi frunze de rozmarin de la pachet. Aşezaţi într-o tavă. În cepele astfel pregătite puneţi cu o lingură amestecul de ceapă tocată.
Se dă la cuptor la 200 grade C (aproape maxim pe un cuptor cu gaz). Se coace vreo 25 de minute.
Reţeta se poate încerca cu diverse brânzeturi.

duminică, 6 martie 2011

Oameni şi zei

Oameni şi zei/Des hommes et des dieux, Franţa 2010, Regia: Xavier Beauvoi, Philippe Laudenbach, Lambert Wilson, Michael Lonsdale, Olivier Rabourdin 

Cannes e locul unde se premiază tot felul de producţii, pe motiv de afinităţi conjuncturale cu juriul,  pe care publicul le uită rapid. Aşa că nu m-am dus cu prea mari speranţe la Oameni şi zei, mai ales citind rezumatul: o poveste despre nişte călugări în mijlocul tulburărilor islamiste din Algeria. Adică tocmai bine, o poveste tezistă. Din fericire pentru mine (ca spectator) m-am înşelat. Oameni şi zei este un film excelent construit. În primul rând este thriller care ţine spectatorul în priză. Tensiunea este creată din ameninţări care nu se exhibă dar sunr mereu şi difuz prezente. Fiind vorba de evenimente reale filmarea crează senzaţia unui cineverite. Muzica este absentă de pe coloana sonoră. Doar cântecele călugărilor întrerup această adevărată tăcere. Momentele de ritual religios subliniază fiecare scenă din film şi în acelaşi timp fac să crească tensiunea. Beauvoi ştie să aştepte, şi face ca timpul care trece fără să se întâmple nimic să fie încărcat de semnificaţie şi tensiune. Şi mai ales ştie să exploateze cu prim planuri echipa de actori de excepţie care oferă trăiri de o picturalitate demna de un tablou de Caravaggio. La sfârşit vă veţi întreba cine sunt oamenii, şi de fapt cine sunt zeii. 

joi, 3 martie 2011

Rango

Rango, SUA, 2011.Regie: Gore Verbinski.Cu: Johnny Depp, Isla Fisher, Timothy Olyphant, Bill Nighy, Abigail Breslin, Alfred Molina, Ned Beatty.

Rango este o şopârlă sofisticată care s-a uitat prea mult la Arizona Dream, Truman Show , western-uri cu Clint Eastwood,, Stăpânul Inelului, Războiul Stelelor şi, cum altfel,  dacă tot e ceva cu Gore Verbinski.şi Johnny Depp, Piraţii din Caraibe. O şopârlă atât de sofisticată, încât spectatorul se poate simţi dezorientat de atâtea trimiteri inteligente la filme cult, şi să nu bage de seamă că animaţia este de o calitate excepţională (mai frumoasă decât realitatea). Avertisment: conţine şi umor de bună calitate!



marți, 1 martie 2011

Chec cu lapte

Este una dintre cele mai rapide modalităţi de a face un chec.

Ingrediente

1/2 litru lapte,
1/2 kg făină (merge şi integrală),
300 g miere de albine (cantitatea poate varia după gust),
3 ouă
120 g stafide,
120 g miez nucă,
2 pliculeţe de praf de copt,
2 linguriţe scorţişoară,
un praf de sare.

Sunt necesare două tăvi de cozonac tapetate cu hărtie de copt şi un castron mare pentru amestecat ingredientele.

Se toarnă mierea în lapte şi se amestecă. Puteţi să încălziţi uşor ca să se amestece mai repede. Dacă aţi încălzit aşteptaţi să se răcească. Bateţi ouăle, turnaţi-le în lapte şi amestecaţi.

 Puneţi apoi în compoziţie, treptat ca să nu se facă cocoloaşe, făina,sarea, scorţişoara  şi praful de copt şi se amesteca.
La final puneţi stafidele şi nucile şi apoi omogenizaţi. Toate operaţiunile acestea, chiar şi pentru cei mai puţin dibaci, durează maxim 10 minute.

Se pune în forme şi se dă la cuptor la aprox 140 grade pentru 50-60 min.

După coacere se răceşte în forme.

Aşteptaţi să se răcească înainte de a-l consuma. Pot să spun că e chiar mai bun după ce trece o zi după ce e făcut şi rezistă mult timp. Nu e cel mai grozav chec, dar e sigur cel mai uşor de făcut. Cel mai bun e la micul dejun, unde poate înlocui pâinea, cu unt şi cu dulceaţă.