joi, 31 martie 2011

Made in Dagenham

Made in Dagenham, Marea Britanie, 2011. Regie: Nigel Cole. Cu: Imelda Staunton, Sally Hawkins, Andrea Riseborough, Bob Hoskins, Jaime Winstone, Daniel Mays, Rosamund Pike.

Povestea unor muncitoare la o secţie a uzinelor Ford din anul 1968 în lupta lor pentru a obţine o mărire de salariu, şi ai ales pentru demnitate nu pare prea ofertantă. Şi totuşi Made in Dagenham este un film la superlativ.
Scenariul reuşeşte performanţa de a face dintr-o poveste relativ anostă, o naraţiune captivantă, umană, fără dramatism fals, fără trucuri ieftine. Identificarea cu personajele este imediată şi fără rezerve.
Regizorul, Nigel Cole, are deja un mare succes la activ, Fetele din calendar, recrează fantastic atmosfera de anii 60, şi spune povestea cu realism şi economie demijloace concetrând filmul pe personaje, conferind umanitate unei drame unde se poate cădea uşor în tezism.

În fine Sally Hawkins întrupează pe lidera (Rita O'Grady) muncitoarelor. Joc fabulos ţinând echilibrul între modestia unei femei fără şcoală, cu o viaţă mai degrabă chinuită, şi necesitatea de a umple ecranul cu o prezenţă dramatică.
Mai cunoscuţii Geraldine James şi Bob Hoskins asigură suportul în mod admirabil. Un film în tradiţia lui Full Monty, cu destul momente in care probleme serioase sunt abordate in nota comica, neaparat de vazut.

sâmbătă, 26 martie 2011

Mamici pentru Marte

Mamici pentru Marte/Mars needs moms, SUA, 2011.Regie: Simon Wells.Cu: Joan Cusack, Seth Green, Dan Fogler, Breckin Meyer, Billy Dee Williams, Elisabeth Harnois, Tom Everett Scott.
Cu un scenariu pueril chiar şi pentru cei mici, unde personajul principal are nevoie de o aventură pe Marte ca să-şi dea seama cât de importantă este mama, filmul este oarecum salvat de creativitatea animaţiei. Decoruri fantastice, animaţie impecabilă tehnic, realizată prin procedeul preluării mişcărilor şi fizionomiei unor actori reali care apoi sunt prelucrate digital, acestea ar fi plusurile filmului.

duminică, 20 martie 2011

Haosul

Haosul/Heya fawda, Egipt, 2007, Regia: Youssef Chahine, Khaled Youssef, cu: Khaled Saleh

Aţi văzut până acum un film egiptean? Eu nu. Fiind un film egiptean în Bucuresti, nu am ratat ocazia.
Haosul este o melodramă în genul filmelor indiene, mai puţin muzica şi dansul cu care ne-au obişnuit la Bollywood. Totul pe fondul unei stări sociale, şi anume abuzul poliţiei (autorităţii) faţă de populaţie în Egipt. Este posibil ca forma de melodramă să fi fost singura acceptabilă pentru ca o dramă social-politică să se poată vedea pe ecran în Egipt. Actorii joacă cu gesturi îngroşate şi nerealiste în stilul anilor 20. Doar Khaled Saleh (se pare o vedetă în ţara sa şi lumea arabă) dă ceva realism şi viaţă rolului său de poliţist rău şi corupt. 
Cinematografic, departe de a fi o realizare, dar interesant ca experienţă culturală, un ochi aruncat asupra felului în care se simţeua egiptenii în raport cu autorităţile şi o explicaţie artistică pentru ceea ce s-a întâmplat de curând în acea ţară.

joi, 17 martie 2011

Gardienii destinului

Gardienii destinului/The adjustment bureau, SUA, 2011. Regie: George Nolfi, Distributie: Matt Damon, Emily Blunt.

Filmul dovedeşte că nu e de ajuns să ai o idee bună şi doi actori de calibru ca să faci un film mare. Ideea unor paznici ai destinului care ţin lucrurile pe calea cea dreaptă este una interesantă (vine dintr-o nuvelă a lui Philip K. Dick) şi generoasă în posibile dezvoltări. Matt Damon şi Emily Blunt au charismă şi întâlnirile dintre ei au chimie, sunt convingătoare ca poveste de dragoste. Însă alegerile scenaristului şi regizorului au fost altele. Accentul a fost pus pe peroraţii despre destin, liber arbitru, şi alte chestii filozofice, precum şi pe urmăriri cu uşi care se deschid în diverse spaţii aleatorii ca din filmul de desene animate Monster Inc., cu gardieni ai destinului cu figuri de angenţi FBI din anii 50, şi Jeep-uri inutile din 2010. Adică prea puţin pentru o idee mare şi posibilităţile celor doi actori ce ţin capul de afiş.

marți, 15 martie 2011

Micmacs

Micmacs/Micmacs a tire-larigot, Franţa 2009, Regia: Jean-Pierre Jeunet

Un film despre un revoltat împotriva trusturilor producătoare de arme. Un film marca Jean-Pierre Jeunet, unde acţiunea, aşa cum ne-a obişnuit din multapreciatul Amelie, se petrece într-o lume reală, dar încărcată de o atmosferă de basm şi suprarealism. Plus o bună parte din echipa de actori de la Amelie. Stilul inconfundabil, atractiv. Din păcate povestea trenează, gagurile nu sunt prea reuşite, mesajul, deşi nobil, nu se potriveşte cu nimic, ceva nu funcţionează între stilul regizorului şi naraţiune. Reuşit ca exerciţiu stilistic, mai puţin ca realizare de ansamblu.

duminică, 6 martie 2011

Oameni şi zei

Oameni şi zei/Des hommes et des dieux, Franţa 2010, Regia: Xavier Beauvoi, Philippe Laudenbach, Lambert Wilson, Michael Lonsdale, Olivier Rabourdin 

Cannes e locul unde se premiază tot felul de producţii, pe motiv de afinităţi conjuncturale cu juriul,  pe care publicul le uită rapid. Aşa că nu m-am dus cu prea mari speranţe la Oameni şi zei, mai ales citind rezumatul: o poveste despre nişte călugări în mijlocul tulburărilor islamiste din Algeria. Adică tocmai bine, o poveste tezistă. Din fericire pentru mine (ca spectator) m-am înşelat. Oameni şi zei este un film excelent construit. În primul rând este thriller care ţine spectatorul în priză. Tensiunea este creată din ameninţări care nu se exhibă dar sunr mereu şi difuz prezente. Fiind vorba de evenimente reale filmarea crează senzaţia unui cineverite. Muzica este absentă de pe coloana sonoră. Doar cântecele călugărilor întrerup această adevărată tăcere. Momentele de ritual religios subliniază fiecare scenă din film şi în acelaşi timp fac să crească tensiunea. Beauvoi ştie să aştepte, şi face ca timpul care trece fără să se întâmple nimic să fie încărcat de semnificaţie şi tensiune. Şi mai ales ştie să exploateze cu prim planuri echipa de actori de excepţie care oferă trăiri de o picturalitate demna de un tablou de Caravaggio. La sfârşit vă veţi întreba cine sunt oamenii, şi de fapt cine sunt zeii. 

joi, 3 martie 2011

Rango

Rango, SUA, 2011.Regie: Gore Verbinski.Cu: Johnny Depp, Isla Fisher, Timothy Olyphant, Bill Nighy, Abigail Breslin, Alfred Molina, Ned Beatty.

Rango este o şopârlă sofisticată care s-a uitat prea mult la Arizona Dream, Truman Show , western-uri cu Clint Eastwood,, Stăpânul Inelului, Războiul Stelelor şi, cum altfel,  dacă tot e ceva cu Gore Verbinski.şi Johnny Depp, Piraţii din Caraibe. O şopârlă atât de sofisticată, încât spectatorul se poate simţi dezorientat de atâtea trimiteri inteligente la filme cult, şi să nu bage de seamă că animaţia este de o calitate excepţională (mai frumoasă decât realitatea). Avertisment: conţine şi umor de bună calitate!