duminică, 19 iunie 2011

Misterioasa flacara a reginei Loana

Umberta Eco, Misterioasa flacara a reginei Loana, traducere Stefania Mincu, Polirom 2004

Daca tot a fost vorba de Umberta Eco,o carte ceva mai veche a sa, dar care mai poate fi gasita in librarii sau la stocul editorului. Si e pacat sa zaca pe acolo.

In aceasta carte Eco se intrece pe sine. Pentru ca isi construieste cartea in fata problematicii centrale a semioticii raportul dintre Existenta si Limbaj. Limbaj in intelesul sau cel mai general ca si set de semne care exprima Existenta. Si ca sa nu ne lasam pacaliti de astfel de confuzii, sa ne limitam a intelege Limbajul doar ca expresie verbala sau scrisa a cuvintelor, acest roman al lui Eco este un roman grafic, unde ilustratia joaca un rol central in transmiterea ideilor. Ba mai mult, ni se atrage atentia ca Limbajul poate fi, orice, pina si mirosurile, fie chiar si mirosul unei defecari in natura, intr-o pastisa in care ni se face cu ochiul spre mult mai celebra scena a amintirilor declansate de o madeleine in cazul lui Proust.

Ce este aceasta amintire declansata de un semn, fie el si olfactiv? Este Schema lui Kant, este Obiectul imediat al lui Pierce?  Umberto Eco rezolva romanesc astfel de interogatii ale stiintei semiotice, prin povestea lui Yambo, care dupa ce se recupereaza dintr-un accident vascular nu mai are alte amintiri decat cele pe care le-am numit in mod obisnuit automatisme. Stie ce e aceea o masina, dar masina inca nu-i este cunoscuta ca experienta personala, pentru ca aceasta a disparut ca efect al amneziei.
Astfel ca Yambo incepe sa recupereze Existenta pornind de la semnele pe care le are la dispozitie, insemnari personale pastrate din copilarie, carti citite, discuri. 
Are oare existenta vreun sens? Poate fi ea ordonata ca o naratiune romanesca? Daca da, atunci nu o vom afla decat la sfarsit, pentru ca limita, sfarsitul, este singurul adevar palpabil si ordonator al existentei oricarei entitati care compune Existenta.

Niciun comentariu: