marți, 29 noiembrie 2011

Nu sperati ca veti scapa de carti







Jean-Claude Carriere, Umberto Ecco, (moderator Jean Philippe Tonnac), traducere Emanoil Marcu, Humanitas, 2010




Cartea e dovada că dacă te cheamă Umberto Ecco şi stai la taclale cu Jean-Claude Carriere iese de-o carte orice ar fi. Desigur, deosebirea e, că în timp ce noi când ne adunăm la o bere discutăm despre ultimul autogol al lui Nicoliţă şi silicoanele vreunei starlete, alde Ecco discută, de pildă, cum să inventezi un semn care să anunţe pericolul şi care să fie înţeles de oricine aparţinând oricărei civilizaţii, chiar şi de un extraterestru. Ei?!

duminică, 27 noiembrie 2011

Arthur Christmas

Marea Britanie - SUA, 2011, Regie: Barry Cook, Sarah Smith.

Si Mos Craciun se pensioneaza! Sau cel putin asa e in film. Problema este: cine va ocupa postul, superorganizatul Steve sau fratele sau incurcalume Arthur? O poveste de sezon care tine sa ne reaminteasca spiritul Craciunului.

Povestea insa este atat de bine scrisa, gagurile atat de reusite, animatia placuta, incat nu se va simti deloc ca e doar o alta poveste "de sezon".

Desi multe ca numar, personajele, Mosul, Bunicul Mos, cei doi frati, Steve si Arthur, sotia Mosului, elful Bryony (doar trei scotch-uri!), renul, toate sunt bine conturate, o adevarata performanta pentru un film de 1 ora si jumatate. Am vazut filme care se lateau pe 2 ore si jumatate si nu reuseau sa prinda caracterul nici macar unui personaj.

Si ca sa pricepeti cat e de ras ofer un citat:

Bunicul Mos (in savana)  - "Bon jour! Ou est la boulangerie?"

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Prajitura cu branza

O reteta simpla pentru a obtine ceva gustos. Poate fi folosita, cu o forma adaptata si dichis corespunzator ocaziei pentru un fel de Pasca.

Ingrediente:


  • 300 g branza dulce
  • 100 g zahar
  • 2 linguri gris
  • 2 linguri faina
  • 1/2 ceasca smantana
  • 3 oua
  • stafide dupa pofta inimii
  • coaja de la o lamaie
  • 2 picaturi esenta de vanilie
  • o nuca de unt
Cantitatile sunt pentru o tava de 20x30 cm

Se amesteca toate ingredientele pina la omogenizare.
Se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt.
Se da la cuptorul incins la 180 grade 20-30 minute.
Si e gata.


Padurile lui Eminescu

Tot pe langa Botosani...

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă izvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.


(Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)





joi, 24 noiembrie 2011

Drive


Drive, USA 2011, Regia: Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling, Carey Mulligan ,  Bryan Cranston
Un el dur, o ea tocmai bine de protejat, mafioţi, maşini (mai ales maşini), urmăriri pistoale, şi violenţă. Recunoaşteţi modelul unui film de serie B.
În ciuda aparenţelor filmul este altceva. O comparaţie între Refn şi Tarantino nu e deloc forţată.  Aceeaşi pasiune pentru cultura pop, cu aplicare în filmul definitoriu pentru cultura pop, filmul de serie B. Pe de altă parte Refn nu este un simplu imitator al stilului Tarantino. Dacă Tarantino se poate spune că urmăreşte programatic şi subliniază aspectul kitch al culturii pop, transformându-l prin asumare şi program în artă autentică, Refn mizează pe efectul unei stilizări în sensul marii cinematografii a convenţiilor acestui tip de film.
Astfel, oraşul este filmat la fel de străin şi inuman ca într-un SF a lui Ridley Scott, întâlnirile dintre Ea şi El parcă sunt desprinse dintr-un film de Godard, intriga mafiotă este condusă şi jucată ca în „Naşul”.
Şi asta scena cu scenă fără să se abată cu nimic de la convenţiile filmului de consum. Neapărat de văzut (deşi la lipsa totală de reclamă probabil cinematografele îl vor scoate repede din program)

miercuri, 23 noiembrie 2011

In Time

In Time, SUA, 2011. Regie: Andrew Niccol. Cu: Amanda Seyfried, Justin Timberlake, Olivia Wilde.

Fiind un film de Andrew Niccol nu e deloc surprinzator ca filmul seamana tare mult cu succesul mai vechi Gattaca. O poveste SF, o utopie/distopie despre o lume puternic discriminata. In Gattaca era vorba de discriminarea genetica, in In Time e vorba de discriminarea intre bogati si saraci. Ideea e plina de resurse: oamenii au un timp limitat de trait care se cumpara si se vine (si chiar se fura). Cei bogati sunt practic nemuritori, cei saraci traiesc la propriu de pe o zi pe alta. Pentru cine nu are aversiune la mesaje cu iz stangist, este desigur o idee puternica.

Desi e vorba de acelasi stil minimalist, cu un SF axat pe dramatism si nu pe gadgeturi si efecte speciale, comparatiile , pozitive, cu Gattaca se opresc aici.

De data aceasta scenariul nu se mai ridica la acelasi nivel, este plin de lacune de logica, care fac si pe cel mai binevoitor spectator in a accepta conventiile narative, sa fie deranjat de inconsistenta actiunii.

Pe de alta parte filmul e cu Timberlake si compania. Nu ca multcunoscutul cantaret nu si-ar face datoria, dar cand iti amintesti de prestatia din Gattaca a lui Ethan Hawke, Uma Thurman  si Jude Law...

In consecinta In Time e cam waste of time.

luni, 21 noiembrie 2011

Autobiografie - Mark Twain

Mark Twain, Autobiografie, traducere Petre Solomon, Ed Art, 2008

Ca mai toti copiii si adolescentii, m-am bucurat si eu acum ceva timp in urma de Print si cersator sau de Aventurile unui yankeu la curtea regelui Arethur.

Cine este totusi omul din spatele celui mai celebru scriitor american.

Samuel Langhorne Clemens si-a scris biografia in note disparate, scriind numai despre ceea ce il interesa. Cartea este rezultatul unor optiuni facute postum de editori ai acestor note. Un om atat de complex era si greu sa se multumeasca sa-si descrie viata intr-un fir narativ unic. 
Cand scrie despre copilarie simti un parfum care aminteste de Creanga al nostru. Mai apoi a facut o multime de meserii (stiinta scrisului a dobandit-o in slujbe marunte pe langa ziare). A fost si pilot pe Mississippi, de unde si-a tras si pseudonimul.

A facut bani, a dat faliment spre 60 de ani, s-a casatorit, a avut incredere in oameni, si acestia i-au inselat-o de multe ori.

Ce pot scrie eu mai mult de act Mark Twain. 

"Incidental, observ si oamnii care trec prin spatele meu - ii intrezaresc in oglinda - si ori de cate ori rostesc sau savarsesc vreun lucru ce-ar putea sa-mi faca reclama sau sa ma maguleasca si sa ma inalte in propriii mei ochi, notez aceste lucruri in autobiografia mea. Ma bucur cand vreun rege sau vreun duce imi iese in cale si ii pot folosi astfel in autobiografie, dar indeobste sunt musterii rari care ma viziteaza la mari intervale. Ii pot folosi cu rezultate bune ca faruri si momente presarate in drumul meu, dar pentru treburile cu adevarat importante ma bizui pe oameii de rand..."

duminică, 20 noiembrie 2011

Ecler

Eclerele erau, probabil, cele mai sofisticate dintre prajiturile accesibile din copilarie. Era imposibil sa las la o parte sansa de a-mi aminti de gustul copilariei cand mergeam la cofetarie.

Inrgrediente:
Pentru chou


  • 300 ml apa
  • 200 g faina
  • 75 g ulei
  • 6 oua (360 g). Atentie, este importanta cantitatea. Daca sunt oua foarte mari e posibil sa fie de ajuns 5. daca sunt oua mai mici se poate sa fie nevoie de 7.
  • un praf de sare 
  • o lingura de zahar
Pentru crema de vanilie.

  • 4 oua
  • 270 g zahar
  • 200 g faina
  • 750 ml lapte
  • 4-5 picaturi esenta de vanilie.
Pentru glazura de ciocolata

  • 120 ciocolata neagra
  • 70 g unt
  • 1 lingura apa
  • 2 linguri ulei
  • 2 linguri cacao
Chou. Reteta e buna de stiut pentru ca pot fi folosite si la pateuri sau alte tipuri de prajituri.

Se fierbe apa cu ulei, zahar si sare. Se ia de pe foc, dupa clocot,  si se amesteca cu faina. Se lasa sa se raceasca.

Dupa ce se raceste se adauga ouale, unul cate unul. Se amesteca cu grija cu mina, pina cand se incorporeaza bine fiecare ou. Aluatul devine treptat elastic. La un moment dat, adica dupa cele 6 oua, are o consistenta placuta. Un ou mai putin e cam sfarmicios, un ou mai mult devine o pasta cleioasa. castronul trebuie sa fie perfect curat toata faina sa se fi contopit in aluat.
Se fac formele. Eu le-am facut cu o lingura de inghetata. ies cam 25. Pot fi facute si cu un spritz mare (pot iesi si 50 asa) sau li se poate da o forma alungita cum sunt prezentate deobicei in cofetarii.

Se pun in tava pregatita cu hartie de copt. Cuptorul va fi pregatit la 210 grade (foc maxim) se lasa cam 20 de minute asa. Dupa care se reduce temperatura la 180 grade, si se mai coc inca 10 minute. In final se intredeschide usa cuptorului (se pune un prosop impaturit in usa) si se mai lasa 10 minute. Sunt destul de pretentioase, asa ca urmariti-le in timp ce se coc. Schimbati pozitia tavii daca tind sa se arda superior sau inferior. Neaparat lasati usa intredeschisa la finalul coacerii, pentru ca este important sa se deshidrateze si vaporii de apa sa iasa din cuptor.
Pentru crema, bateti ouale cu zaharul si vanilia. Apoi se adauga faina si la final laptele. Pe o baie de aburi, intr-un vas termorezistent se pune compozitia si se amesteca pina se ingroasa la consistenta dorita pentru crema.
Cu ea se umplu choux-urile.

Pentru glazura, tot pe o baie de aburi, in vas termorezistent, se topeste ciocolata. Apoi se adauga untul, uleiul , apa, si se amesteca. La final praful de cacao. Se toarna peste choux-uri si se lasa sa se raceasca. 

marți, 15 noiembrie 2011

The Help - Culoarea sentimentelor

SUA- India- Emiratele Unite Arabe, 2011. Regie: Tate Taylor. Cu: Bryce Dallas Howard, Emma Stone, Mike Vogel, Viola Davis, Sissy Spacek, Octavia Spencer, Jessica Chastain.

Un film ce poate fi caracterizat o poveste spusa in bunul stil calsic. Si asta vine de la un regizor fara multa filmografie (cariera sa e legata de TV), si ii iese nemaipomenit.

Povestea este una despre discriminare, dar spusa dintr-o perspectiva foarte intima si umana cea a relatiei dintre menajerele de culoare si stapinele albe, undeva in Sudul american in anii cand miscarea pentru drepturile civile nu obtinuse inca prea multe succese. O poveste care fereste filmul de tezism.

Insa cel mai bun lucru sunt caracterele. E un film cu caractere puternice, cu actori care le dau viata la superlativ. 

Viola Davis (Aibillen) si Octavia Spencer (Minny) sunt cele doua manajere care conduc o lupta de emancipare, dar una foarte speciala care este o lupta in principal cu propriile prejudecati pe un camp de lupta unde o simpla barfa sau zvon distruge reputatii si locul in societate.

De cealalta parte Bryce Dallas Howard este stapana rasista, cu un rol de personaj negativ lucrat spre perfectiune.

Si un citat din film: "Minny don't burn fried chicken" (Minny) Dupa ce o sa iesiti de la film o sa salivati ca o sa va indesati in primul fast food cu pui prajiti.

luni, 14 noiembrie 2011

Paste


Pastele se pot cumpara usor de la magazin, dar se pot realiza si acasa.

Ingredientele sunt putine:

- 100 g faina
- un ou
- o lingura de ulei.

Cntitatile de mai sus se pot multiplica dupa necesitati. Pastele se fac din faina speciala grano duro, care este greu de gasit, daca nu chiar imposibil, in Romania. Pentru un efect asemanator recomand urmatoarea solutie: combinati faina normala 2/3 cu 1/3 gris.

Productia este simpla in teorie dar grea in practica. Se amesteca ingredientele si se framanta. Aluatul cu gris este dur si greu de framantat, operatiunea tine loc de ceva exercitii la sala. Scopul este sa se obtina un aluat cat mai omogen fara falii in el. pentru a usura munca puteti sa mai adaugati putin ulei.

Odata finalizat framantatul se inveleste in folie si se da la frigider cel putin 4 ore.

Formele pastelor sunt cu sutele. Eu am optat pentru ceva ce s-ar numi ravioli si tortellini. Cunoscatorii s-ar putea sa ma contrazica si sa spuna ca exista denumiri inca mai specifice. Nu-i contrazic.

Aluatul se intinde bine. Cine are masina de facut paste este avantajat, caci va putea sa obtina fasii de aluat extrem de fine. Dar se poate si fara.

Umplutura este facuta din branza crema cu putina smantana, marar, sare si putin piper.
Si iata ce mi-a iesit.



Pentru lipirea partilor de aluat se foloseste apa. Inmuiati degetul in apa si aplicati un pic pe partile pe care doriti sa le lipiti.

Pentru ravioli am taiat ci paharul rondele. pe unele le-am lipit cate doua. Pe altele pur si simplu le-am pliat in doua obtinind un semicerc.

Pentru tortellini am taiat patrate pe care le pliezi dupa o miscare asemanatoare cu aranjarea unui scutec.
Fiind proaspete pastele de casa se fierb foerate repede nu au nevoie sa stea mai mult 1-2 minute intr-o oala cu apa in clocot.

vineri, 11 noiembrie 2011

Serata abstinentilor sau distractie americana

Jaroslav Hašek, Serata abstinentilor sau distractie americana, traducator Jean Grosu, Editura Art, 2008

Jaroslav Hašek este pentru mine obiectul unei mari admiratii decand in copilarie am citit prima data Peripetiile bravului soldat Svejk. (si recitit de nu stiu cate ori)

E o colectie de nuvele in care s exprima acelasi umor cinic, se simte aceeasi lupa sub care realitatea se vede ingrosat si monstruos. Ca nu degeaba e Cehia patria lui Kafka.

Citind aceste nuvele am mai simtit ceva: se poate recunoaste un filon central european, o anumita expresie, un anumit mod de a exprima reaitatea, pe care il gasesti si la scriitorii nostri cu  radacini in Ardeal, Slavici, Rebreanu.

Poate e aici si ceva din optiunea traducatorului ca de obicei fara cusur, Jean Grosu.

duminică, 6 noiembrie 2011

Biscuiti cu dovleac

Din seria ce se mai poate face cu dovleac, biscuiti cu dovleac!
Ingrediente:


  • 125 g unt
  • 150 g zahar
  • 175 g faina
  • 100 g faina integrala
  • 250 g dovleac copt
  • 1 ou batut
  • 1 lingurita praf de copt
  • 1/2 lingurita bicarbonat
  • 1/2 lingurita nucusoara
  • 1/2 lingurota scortisoara
  • 2-3 picaturi de esenta de vanilie
  • 100 g miez de nuca sfarmat grosier
  • 100 g stafide.
Aveti nevoie de mixer.

Se coace dovleacul vreo 20-30 minute la cuptor. Arata tare bine dovleacul copt.
Apoi se face un piure din miezul de dovleac.

Intr-un castron se bate untul cu zaharul cu ajutorul unui mixer pina capata o consistenta cremoasa, aerata.
Apoi se adauga dovleacul, faina si oul batut si se amesteca cu o lingura. Apoi se pun si condimentele, vanilia, praful de copt si bicarbonatul si se amesteca bine.
La urma se adauga faina integrala, nuca si stafidele. Se amesteca pentru a se omogeniza. Amestecul este tare de consistenta unui aluat.
Cu o lingura se formeaza biscuitii care se aseaza in tava de copt tapetata cu hartie de copt.
Se dau la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru 15 minute. Daca se ard in partea inferioara mutati tava in partea superioara a cuptorului.

Sunt moi cand sunt scosi de la cuptor dar se intaresc cand se racesc.Eu am folosit pentru formarea biscuitilor o lingura pentru cupe de inghetata si au iesit 20 de bucati. Daca folositi o lingura normala probabil vor iesi mai mici si un numar cam dublu.

marți, 1 noiembrie 2011

Primul imparat al Chinei

Jonathan Clements, Primul imparat al Chinei, All, 2011

Cartea pretinde a fi prima opera scrisa in afara Chinei dedicata unificatorului Chinei, primul imparat al Chinei, Qin Shi Huang Di, cum suna numele onorific, adica Primul Fiul Al cCerului din Qin.

Cartea descrie intr-un mod comprehensibil pentru lectorul nefamiliarizat cu subtilitatile istoriei chineze cum a ajuns regatul Qin sa unifice ceea ce cunoastem astazi sub numele de China, finalul acestui proces de unificare fiind sub acest conducator (259 BC – 210 BC).

Un imparat care a fost mai mult urat de posteritate decat apreciat. Imaginea sa este construita mai mult pe extraordinara armata de teracota ce-i pazeste mormantul, si promisiunea unor fabuloase bogatii ce vor fi,poate, descoperite in templul funerar propriuzis, care inca nu a fost cercetat.

faptele sale parca sitetizeaza imaginea unui popor pendulind intre extreme. Un imparat care a innobilat un pin care i-a oferit adapost in furtuna, dar si care a pedepsit un munte care nu l-a primit cu o vreme binevoitoare pedeapsa constand in taierea tuturor copacilor si vopsirea muntelui in rosu, culoarea condamnatilor.