vineri, 28 decembrie 2012

The Angels' Share

The Angels' Share, Marea Britanie 2012, Regia: Ken Loach, Cu:Paul Brannigan, John Henshaw, Gary Maitland, Jasmin Riggins, William Ruane

Un film cu o poveste simpla dar puternica. Un baiat din suburbiile Glasgow-ului, Robbie, abonat al curtilor de justitie pentru infractiuni, dupa ce devine tata vrea sa scape de stilul sau de viata si sa devina om asezat. Cu sprijinul lui Harry, responsabilul de activitatile de munca corectionala la care este condamnat, isi gaseste acest drum in industria productiei de whisky (e o poveste foarte scotiana!) Desigur drumul spre aceasta "eliberare" din lumea fara orizont in care traieste nu e simplu, dar cu ajutorul gastii de prieteni (si ei abonati ai infractionalitatii marunte) reuseste.
Totul spus cu mult umor.
Un film excelent, unde se combina un scenariu bine scris, cu un mesaj puternic insotit de personaje secundare care asigura umorul si tin spectatorul in priza, cu maiestria lui Ken Loach de a  spune povbesti simplu fara incarcatura inutila. Si mai ales este vorba de talentul actorilor, pentru ca fiecare in parte trebuie sa fie un caracter plin de nunate pentru a fi credibil si interesant pentru spectator in aceasta poveste.

Jack Reacher

Jack Reacher, USA 2012, regia: Christopher McQuarrie, Cu: Tom Cruise, Rosamund Pike, Richard Jenkins, Rober Duvall

Este exact filmul la care va asteptati, un criminal care nu e criminal, un detectiv bun, un detectiv rau, un avocat (de fapt avocata) gata sa apere principiul unui proces corect chiar si pentru cel mai odios criminal, impuscaturi, urmariri cu masini, ceva bataie.

Se cunoaste ca Tom Cruise a mai imbatranit deci nu o sa aveti parte de sarituri din avion sau coborari pe sfoara din tavanul cladirii.

In plus filmul e cea mai tare antireclama la Audi. Adicalea, cum se poate, Mosule, ca baietii aia duri (nu pitipoanca din Dorobanti care confunda retrovizoarea cu oglinda de fard) sa nu poata scapa intr-un Audi ultimul muget, de urmarirea lui Cruise calare pe o vechitura de pe vremea cand masinile mai aveau carburator?

duminică, 23 decembrie 2012

Seven Psychopaths

Seven Psychopaths, Sapte pshihopati si un caine, USA 2012, regia Martin McDonagh, Cu: Colin Farell, Christopher Walken, Woody Harrelson, Sam Rockwell

Un scenarist e in pana de inspiratie. Cum va da de capat la un scenariu numit "sapte psihopati" atunci cand inspiratia s-a inecat in alcool? Evident un scenariu cu acest titlu va atrage psihopatii si povestea e gata.

Filme despre legatura subtila dintre naratiune si realitate s-au mai facut.Cand naratiunea provoaca realitatea si realitatea este suport naratiunii.

Martin McDonagh ( a mai facut un alt film bun, In Bruges)  scapa de tentatia autocontemplarii satisfacute in fata labirintului de oglinzi fictiune-realitate, si mizeaza pe burlesc. Pentru ca traim in o lume nebuna in care nu mai e loc de meditatie, ci, eventual, de a apasa pe tragaci. Psihopatii suntem toti. Si daca tot e vorba de film, si vrem sa fim mai optimisti, toti avem vise. Realitatea e visul unui calugar budist...

Cainele e singurul personaj care nu sufera de psihoza.

duminică, 9 decembrie 2012

Cloud Atlas, Atlasul norilor

Cloud Atlas, Atlasul norilor, USA 2012, Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski. Cu: Tom Hanks, Halle Berry, Hugo Weaving, Jim Sturgess, Doona Bae, Hugh Grant, Jim Broadbent.

Familiei  Wachowsk ii place sa faca filme inspirate din cultura New Age. Daca Neo din Matrix ea un fel de Iisus pentru consumul generatiilor New Age, mai mult amatoare de povesti tantrice decat de citirea Bibliei, iata acum ca vin cu un alt salvator al lumii, Sonmi 451. Totul amestecat cu o poveste despre reincarnare (cei care ati urmat sfatul profesorului de romana la scoala si ati citit Adam si Eva de Rebreanu cam stiti povestea).
Asa ca se pun cap la cap 6 povesti care incarneaza aceleasi tipuri de oamani buni si rai, de indragostiti, si alta fauna, din care vreo 2-3 povesti puteau sa lipseasca pe motiv de plictiseala si faceu si filmul mai scurt, mai comestibil, iar cei cu vezica mai suferinda nu se foiau pe scaun sa treaca cele aproape 3 ore de film.
In fine daca se limitau la povetea celor 4 mosulica dornici sa evadeze de la azil era chiar o comedie faina, si urmaririrle SF marca Wachowski (le stiti din Matrix) sunt de inghitit, dar pe ansamblu totul e incarcat cu multe lucruri care puteau sa lipseasca.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Holy Motors

Holy Motors, Franta 2012, Regia Leos Carax, Cu Denis Lavant, Edith Scob

"All the world’s a stage/and all the men and women merely players" spunea nenea Shakespeare, si, probabil, asta a vrut sa spuna si regizorul in Holy Motors.

Oscar, in limuzina sa dotata cu mastile necesare pentru orice rol, de la cersetor la bancher care se joaca cu cifrele bursei, de la tatal responsabil la criminalul fara scrupule, este  personajul principal al unei zile lungi, in care isi joaca rolurile. Fara legatura unele cu altele, fara vreo logica. O viata in care identitatea adevarata a lui Oscar nici nu mai conteaza, si probabil nici nu mai exista. Caci pentru el cea mai mare pedeapsa este sa-ti traiesti "adevarata viata". Un parcurs pur si simlu schizofrenic, imagine a vietii moderne. In care calatorim insotiti de un inger imbracat in alb, pe post de sofer, iar Dumnezeu, grizonat, ne viziteaza in limuzina atunci cand parem descurajati.
Idee extrem de interesanta, insa in opinia personala trebuia abordata altfel. Filmul este o opera narativa, iar efortul regizorului de a soca cu schizofrenia unor secvente fara logica distruge orice naratiune. Un film intrigant, dar nu neaparat si placut de vazut.

joi, 6 decembrie 2012

Les infideles, Infidelii

Les infideles, Infidelii, Franta 2012, Cu. Jean Dujardin, Gilles Lellouche

O colectie de short-uri care au ca tema comuna infidelitatea (masculina). Sunt fie pastile extrem de amuzante, fie filmulete ceva mai lungi, in care, dincolo de hohotele de ras sta si o un semn de intrebare despre problemele cuplului modern.
Si mai ales au in comun prestatia excelenta a lui Jean Dujardin si a lui Gilles Lellouche, care se joaca, si joaca, in toate rolurile principale din filmuletele stranse sub titlul generic "Infidelii".

Divertisment agreabil.

vineri, 30 noiembrie 2012

Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda


Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda, SUA 2012, Regia Peter Ramsey, Cu: Chris Pine, Hugh Jackman, Alec Baldwin, Jude Law

Nu stiu ce sa admir mai mult la acest film. Poate inventivitatea narativa care combina teme ale mai multor personaje populare (Mos Craciun, Iupurasul de Pasti, Sandy Man - Mos Ene, Zana Maseluta) insa cu totii prezentati cat se poate de original, incat sa nu spuneti despre film cu dezmagire : "Inca un film cu Mos Craciun!"
Personal mi-a placut in mod special Iepurasul, avand si suportul de voce al luui Hugh Jackman, dar in mod sigur va puteti atasa de oricare dintre personaje. Insusi faptul ca dezvolta aproape in mod egal 5 caractere pe parcursul filmului este o performanta de naratiune cinematografica care trebuie amintita. Caci povestea este despre cei patru eroi deja amintiti plus inca unul mai modern, mai "cool", Jack Frost care se confrunta cu Bau-Bau (Pitch- si sa stiti ca Jude Law ia rolul acesta negativ ca se poate de in serios) care aduce cosmaruri copiilor. Oare sa fie priceperea in a dezvolta conflictul dramatic, cu raul si binele atent conturate, cu alegeri ale eroului principal? Sau oare inspiratia in a adauga personaje secundare care marcheaza cu un gag fieare moment cand lucrurile devin prea dramatice pentru o animatie? Mos Craciun nu este insotit de spiridusi, ci de Yeti si Clopotei fiecare mai amuzant decat altul.

Insa in mod sigur filmul este o piesa de arta vizuala, grafica sa fiind exceptionala. Si nu in sensul naturalist-realist al Pixar, ci in sensul unei grafici foarte stilizate, in care realismul executiei este pus in slujba simbolismului, fanteziei si purei placeri vizuale. 

vineri, 23 noiembrie 2012

Sin retorno, Fara intoarcere

Sin retorno, Fara intoarcere, Argentina 2010, regia Miguel Cohan,


Nu pot sa pun ca sunt familiarizat cu cinematografia sud americana. Asa ca nu stiu unde sa incadrez un film ca Sin retorno. La prima vedere vine din traditia telenovelei cu o drama simpla, urmarile unui accident de masina, cu victima un biciclist, accident produs de un pustan teribilist. Caracterele sunt exemplare, chiar artificiale prin exemplaritatea lor, autorul accidentului este baietasul inconstient, prietenul sau din aceeasi categorie, tatal victimei dornic de razbunare, falsul autor al accidentului cu viata distrusa de o condamnare nedreapta, parintii autorului accidentului gata de orice ca sa-si scoata progenitura basma curata, autoritatile, superficiale in demesurile lor.
Si totusi toata aceasta colectie de locuri comune functioneaza superlativ in acest film. Regizorul monteaza totul cu demnitatea unei tragedii grecesti, in care hybrisul este intotdeauna pedepsit de catre zei. Desi pedeapsa zeilor nu este intotdeauna ceea ce in mod conventional am numi pedeapsa. Care este secretul regizorului? Lipsa oricarei muzici in fundal da in mod sigur un sentiment acut al tragediei imediate. Cadrele frustre, orientate spre personaje acutizeaza drama. Obiectele sunt prezente doar atat cat au semnificatie in drama, nimic nu ne disturba de la asumarea tensiunii dramatice. Probabil nici regizorul nu ar putea sa descrie cu exactitate care alegeri regizorale au influentat producerea unui film de exceptie. Este in mod sigur vorba de intalnirea dintre o poveste simpla si puternica si un regizor care stie sa spuna acea poveste, fara fasoane si multe artificii.

joi, 22 noiembrie 2012

Hodejegerne, Vanatorii de capete

Hodejegerne, Headhunters, Vanatorii de capete, Norvegia 2011, regia Morten Tyldum, cu: Aksel Hennie, Nikolaj Coster-Waldau, Synnøve Macody Lund


Daca doriti sa vedeti un thriller creativ, cum de mult timp nu a mai fost pe ecrane, Vanatorii de capete este flimul care va trebuie.
Asa-i ca o urmarire cu tractorul avand infipt un pitbull  in partea din fata nu ati mai vazut? Eu marturisesc ca nu. Sau cum supravietuiti unei caderi in prapastie avand doi grasani ca airbag-uri? Sau o bataie in decor casnic intre un corporatist maruntel si amanta pornita (cu cutite si tot dichisul)?
Inventivitatea povestii este debordanta, iar regizorul prinde in imagini o poveste care este in definitiv cea a dezumanizarii si salbaticirii omului in relatia cu crima. Neaparat de vazut!

marți, 20 noiembrie 2012

Le Skylab

Le Skylab, Skylab, Franta 2011, regia Julie Delpy

In ciuda titlului filmul nu are mai nimic a face cu statia orbitala Skylab, sau cu vreo intriga scientista. Este un film despre o familie, in sensul ei larg, care se strange undeva la casa de la tara din Bretagne, pentru a sarbatori ziua de nastere a bunicii. Se strang fii si fiice, gineri si nurori, si bineinteles gasca de nepoti. Povestea e spusa din perspectiva micii Albertine venita sa-si sarbatoreasca bunica. Petrecerea are loc concomitent cu evenimentul puternic mediatizat al prabusirii statiei spatiale Skylab, iulie 1979, televiziunea intretinand o atmosfera catastrofica raportat la posibilele pagube ce le-ar produce resturile acestei statii odata cazute pe Pamant, Franta fiind invocata ca un posibil loc unde vor cadea aceste resturi. (de fapt au cazut in Australia)

Filmul este in primul rand o evocare, usor nostalgica, a vremurilor in care familiile erau unite, in care relatiile de familie contau. 

Axul naratiunii este dat de experientele formatoare fundamentale pe care le traieste Albertine in aceasta scurta vacanta: nasterea atat in nasterea puilor de gaina cat si in prezenta graviditatii unei matusi, dragostea, atat cea copilareasca pentru un unchi cu alura sportiva, cat si pentru un pusti de aceeasi varsta intalnit pe plaja, revelatia sexualitatii prin intalnirea cu acelasi pust la plaja de nudisti, dezamagirea in dragoste - pustiul e interesat de o alta persoana, moartea prin tentativa de sinucidere a unui frate al bunicii. 

Raportat la consumarea acestor experiente fundamentale se descopera si valoarea familiei: consumarea lor in cadrul familiar ele sunt experiente firesti, prietenoase, se integreaza vietii. De celalata parte o lume construita de media, din experiente catastrofice (de fapt fals catastrofice), exemplificata de povestea prabusirii Skylab, o lume traumatizanta. 

Cinematografic filmul mizeaza pe umorul aferent aventurilor nepotilor in aceasta vacanta de descoperiri personale. Pe de alta parte evita sa idealizeze familia. In mod voit regizoarea construieste parcursul narativ din episoade parca dezlanate, cu timpi morti, in care parca ai vrea sa faci cu totul altceva decat sa participi la actiunea de pe ecran. Familia nu e o solutie pentru problemele fiecaruia, nu ordoneaza existente, exista plictiseala, apar conflicte, ascunde chiar tare grave, rusinoase am spune, familia este insa cadrul in care toate acestea se consuma integrat existentei umane.

duminică, 18 noiembrie 2012

Wreck-It Ralph/ Ralph strica tot

Wreck-It Ralph/ Ralph strica tot,  USA 2012, Regia Rich Moore

Cine a prins copilaria in vremurile din anii 80 inceputul aniloi 90 are in mod sigur nostalgia jocurilor Arcade.
 Insa Wreck-It Ralph nu mizeaza neaparat pe nostalgie, ci pe umor si o lume ireprosabil construita pictural.

Nu stiu ce sa laud mai intai, scenariul care speculeaza faptul ca jocurile sunt si ele o naratiune si ne putem juca in lumea jocurilor pe calculator asa cum ne jucam si in lumea basmelor clasice (vezi modelul Shrek), acuratetea cu care sunt redate stilurile grafice ale jocurile, in evolutia lor, de la cerculete animate pe ecran pina la super eroii creati cu multe milioane de pixeli din jocurile contemporane, grija cu care aceasta lume atat de diveresa este prezentata fara discrepante,  sau poate picturalitatea coloristica a unei lumi suprarealiste. O sa va placa de Ralph personajul negativ dintr-un joc plecat sa caute recunoasterea ca poate face si el ceva bun.

Mergeti sa vedeti aventura sa printre jocuri. Eu cel putin, du pa film, m-am dus repede acasa sa caut un joc Arcade pe Internet. 

joi, 15 noiembrie 2012

Argo

Argo, USA 2012, regia: Ben Affleck, Cu: Ben Affleck, Alan Arkin, John Goodman

Ben Affleck se anunta cu acest film a fi urmatorul mare regizor al Hollywood-ului. Ajutat de o poveste interesanta, bazata pe fapte reale, despre salvarea a 6 functionari ai Ambasadei USA din Iran in timpul revolutiei islamice din 1979 din acea tara, cand, amintesc ca Ambasada USA a fost ocupata si functionaruii luati ostatici pentru mai bine de un an de zile, face un fim mare.

Filmul nu este deloc un film de actiune cu impuscaturi si eroi vanjosi, ci o drama construita in jurul pericolelor de care sunt pinditi niste oameni, cu taria si slabiciunile lor. Si un omagiu adus filmului si Hollywood-ului, pentru ca metoda de salavare a celor 6 a fost crearea unei echipe de filmare fictive, cu toata punerea in scena necesara realizarii acoperirii operatiunii, in care sa fie integrati cei 6 functionari (operatiunea a fost denumita Argo de CIA). In definitiv mirajul filmului a fost cel care a salvat pe cei sase, pentru ca filmul a fost terenul de comunicare cu cruntii revolutionari islamici, care, dincolo de convingerile extreme, in fata puterii acestui miraj, au "inghitit" povestea cu care au fost salvati americanii.

Insa dincolo de povestea in sine, bine condusa cinematografic, Affleck face o opera postmoderna exemplara. Am vorbit deja de omagiul Hollywood-ului, de filmul in film pe care il povesteste, tinand seama  de necesitatea de a se monta o productie de film ca acoperire a operatiunii. Pe de alta parte regizorul construieste o naratiune ca si cum ar fi un film facut la sfarsitul anilor 70 ai secolului trecut. Si nu e vorba numai de design, costume, decoruri, sau muzica, ci e vorba de modul in care este jucat, filmat si montat acest film. Ben Affleck a incercat, in rolul principal pe care si l-a asumat, sa imite pina si emfaza actoriceasca specifica acelor ani, si s-a straduit sa obtina acelasi tip de joc scenic de la ceilalti din distributie.

In concluzie, unul dintre cele mai bune filme ale anului, probabil un candidat la Oscaruri (ca sa nu mai vorbim de tema Iranului foarte actuala in constiinta americana), care trebuie neaparat vazut.

miercuri, 14 noiembrie 2012

Un monstre a Paris

Un monstre a Paris, Un monstru la Paris, Franta 2011, Regia Bibo Bergeron, Voci Vanessa Paradise, Mathieu Chedid, Gad Elmaleh, Francois Cluzet,

Fim prezentat in cadrul Anim'Est.

Probabil cel mai bun film de animatie vazut in cadrul Anim'Est de anul acesta, 2012. Filmul are un personaj cu un sarm fara pereche,Parisul. Un paris de inceput de secol 20, desenat cu dragoste si stil. 
O poveste de dragoste in decor parizian, o poveste cu un purice transformat intr-un megapurice de un savant ciudat si doi tineri un pic incurcalume, purice care nu face niciun rau nimanui pentru ca ... e un purice cantaret. In duet cu Vanessa Paradise ,desigur. Gagurile curg bine, umorul functioneaza, iar animatia, fara sa fie Pixar, e lucrata minutios si la cele mai inalte standarde de calitate. O incantare. Daca va intra cumva si in circuitul comercial, nu il ratati.

duminică, 11 noiembrie 2012

Le magasin des suicides

Le magasin des suicides, Magazinul de sinucideri, Franta 2012, regie Patrice Leconte

Film prezentat in cadrul Anim'est.

Un film de animatie ancorat in actualitatea imediata: e criza economica, disperare si oamenii se sinucid. In aceasta atmosfera sunt si unii carora le merge bine, proprietarii unui magazin care furnizeaza accesorii pentru sinucideri. Desigur pentru un asemenea negot o fata trista este imperativa. Pina cand nenorocirea se produce: mezinul familiei rade tot timpul si duce negotul de ripa.

Animatia este una fara pretentii, facuta cu un Adobe in stilul cunoscut la noi din serialul ROBotzi.

Pariul artistic este unul riscant si explica de ce unora nu le place filmul. Umorul exista, si e bun si in cantitati suficiente, dar este, evident raportat la tema filmului, unul negru, prin urmare  exclude publicul care din start nu agreaza acest gen de umor.

Insa optiunea cea mai interesanta consta in faptul ca filmul este un muzical. Muzicalul e un gen care nu prea merge in zilele noastre tinand seama ca publicul s-a obisnuit cu o actiune care se desfasoara pe repede inainte. Parerea mea este ca demersul lor este unul reusit, muzica e buna iar scenele pe care se canta sunt bine sustine de animatie si gagurile care se "intampla" in momentele muzicale. Totusi e o chestiune de gust si probabil vor fi multi care vor stramba din nas la idee de "musical". Pe anasamblu o reusita.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Le Tableau

Le Tableau, Tabloul , Franta 2011, regie Jean-François Laguionie,

Film prezentat in cadrul Anim'Est.

Tema personajelor din tablouri care prind viata nu este noua (s-au jucat si Tom si Jerry printre tablouri). Aceasta animatie insa reuseste sa pastreze un ritm alert si interesul spectatorului mizand pe un conflict intre figurile din tablou: figurile terminate de pictat (cam inganfati), cei neterminati, si schitele. Bineinteles se asteapta revenirea pictorului ca sa termine tabloul si sa readuca armonia. Pictor care pare sa fie Manet. Desi grafica animatiei pare mai mult influentata de stilul lui Matisse. Aceasta poveste amintind oarecum de lupta de clasa este condimentata de o poveste tip Romeo si Julieta intre un Toupin (pictat intreg) si o Pafina (pas fini).
Insa cele mai interesante sunt aventurile lui Lola, mereu curioasa, care trece prin toate tablourile, si care ajunge sa intrebe si pe pictor "pe tine cine te-a pictat?" 

marți, 30 octombrie 2012

Magic Mike

Magic Mike, USA 2012, Regia Steven Soderbergh, Cu: Channing Tatum, Matthew McConaughey

Un film din categoria "mai bun decat va asteptati". Trailerul care insista pe latura scandaloasa a filmului (numerele de dans erotic masculine) este inselator.

Este un film marca Soderbergh, care stie sa taie cadre nervoase, sa urmareasca scene intime, sa dezvaluie caractere, si chiar sa filmeze numere de dans spectaculoase cu Channing Tatum. Iar McConaughey e mare forma intr-un rol de antreprenor de formatie de dans erotic masculin.

luni, 29 octombrie 2012

Skyfall

Skyfall, USA 2012, Regia Sam Mendes, Cu: Daniel Craig, Javier Bardem, Judi Dench, Ralph Fiennes,

Bond, James Bond. Replica a ramas aceeasi de o jumatate de secol. In fapt asta si sunt filmele cu agentul 007, o institutie, un exercitiu de stil. 

Sam Mendes se achita bine de datoria de a face un film cu Bond care sa fie egal cu sine insusi, si in acelasi timp contemporan noua.

Un Bond expresiv, Daniel Craig, cu doza sa de actiuni spectaculoase (o urmarire cu motocicleta pe acoperisurile Bazarului din Istanbul, ce ziceti?). Cu un generic parca acelasi de acum 50 de ani, dar de fapt cu o stilistica a anilor 2000.  Femei frumoase. Cu personaje malefice (Bardem din nou excelent). Dar mai ales cu un costum impecabil indiferent de vitregiile actiunii.  Pentru ca Bond are in primul rand stil.

duminică, 21 octombrie 2012

Hotel Transylvania

Hotel Transylvania, USA 2012, Regia Genndy Tartakovsky,

Moda cu vampirii a cucerit lumea fimului. Desenele animate nu puteau scapa trendului si iata inca un film de animatie cu vampiri si monstri.

Filmul vine de la Genndy Tartakovsky  creatorul lui Dexter, asa ca animatia are stil, scene cu multa famtezie, cea cu mesele zburatoare merita sa intre intr-un top al scenelor din filme de animatie.

Problema e ca povestea nu poate fi decat boring. Vampirii ingroziti de oameni isi petrec vacantele in Hotel Transylvania cel mai sigur loc pentru vampiri unde nu calcat picior de om, hotel condus evident de Dracula. Pina cand un tanar turist curios patrunde in acest domeniu. Ca lucrurile sa fie si mai tragice fiica lui Dracula se indragosteste de pamantean. Mesaje despre "acceptarea celor diferiti" si "copii cresc si e momentul sa fie lasati sa zboare din cuib" pe care evident le-ati mai auzit de n sute de ori.

vineri, 19 octombrie 2012

ParaNorman

ParaNorman, USA 2012, Regie Chris Butler, Sam Fell

Film in cadrul festivalului Anim'Est.

Sa incep cu vestea prosta: e un film produs de studiorile Laika,cele care au facut si pe Coraline, din pacate nu e un film care sa dovedeasca aceeasi explozie de creativitate ca si in Coraline.

Vestea buna este ca povestea, in care un baietel ce vede peste tot fantome isi salveaza orasul de la urmarile catastofale ale blestemului unei vrajtoare (zombi inclusi, desi cam natafleti), e plina de umor si va fi desigur pe placul publicului. Si fiind o productie stop motion (cu papusi reale animate) este fara indoiala o realizare artistica si de design, pe care nu o poate egala niciun film produs pe calculator. O incantare pentru ochi!

vineri, 12 octombrie 2012

Hope Springs


Hope Springs, Terapie de cuplu, SUA, 2012.Regie: David Frankel. Cu: Meryl Streep, Steve Carell, Tommy Lee Jones, Jean Smart, Ben Rappaport.

Filmul ar fi inca o facatura cu glumite despre sexul gerontofil, daca nu ar fi in rolurile principale Meryl Streep si Tommy Lee Jones. Cu ei doi cap de afis, personajele principale chiar sunt doi batranei simpatici si credibili, cu problemele lor dupa o casnicie lunga, si dau ceva viata si emotie unei povesti destul de slabe. Tommy Lee Jones chiar face un rol mare, ca sot cu mina sa plictisita si inacrita, dar altfel foarte atasat de sotie.

joi, 11 octombrie 2012

Arrugas/Wrinkles/Riduri

Arrugas, Riduri. Spania 2011, Regia Ignacio Ferreras

Film vazut in cadrul festivalului Anim'Est.

Deaoarece se desfasoara in aceste zile festivalul Anim' Est am mers sa iau portia de desene animate. 
Dincolo de filme sunt si evenimentele. Interesant a fost sa vezi  munca de la studiorile Laika care au facut unul dintre cele mai bune productii stop motion din ultimii ani Coraline.

Dar sa ma intorc la Riduri. este o poveste despre problemele virstei a treia, si marginalizarea batranilor, pe care lumea moderna preferea sa ii inchida in aziluri. O poveste spusa cu tandrete si umor, dar inevitabil un pic trista. 

Animatia este una corecta fara insa sa exceleze la vreun capitol. Desi povestea seamana pe alocuri cu "Zbor deasupra unui cuib de cuci", personajele sunt bine conturate si spectacolul este unul agreabil.


sâmbătă, 22 septembrie 2012

Despre oameni si melci

Despre oameni si melci, Romania- Franta, 2012. Regie: Tudor Giurgiu.Cu: Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu, Dorel Visan

Probabil ca regizorul cand a pornit la facerea acestui film s-a gandit ca sexul vinde orice. Desigur o poveste despre niste muncitori, care, in valtoarea privatizarilor si inchiderilor de uzine din anii 90, vor sa-si salveze uzina si locul de munca donand la o clinica sperma nu poate fi decat amuzanta.

Filmul insa nu reuseste sa se desprinda cu nimic de cliseul personajelor, pina si gagurile fiind rasuflate.

Desi probabil s-a vrut un "Full Monty" romanesc, filmului lui Tudori Giugiu ii lipseste orice intelegere pentru personajele pe care le reprezinta. Muncitorul, directorul de uzina corupt, investitorul strain fara morala, secretara sunt cu toti clisee. Daca in "Full Monty" era lupta unor muncitori de a ramane demni intr-o lume care nu mai are nevoie de ei, fie si prin mijloace neortodoxe ca dansul erotic, in "Despre oamenii si melci", muncitorii sunt doar ridicoli fara alte valori umane astasate.

Andi Vasluianu si Dorel Visan se achita bine de roluri, dar nu prea e un titlu de glorie cu genul acesta de personaje.

In concluzie, o comedioara subtirica, cum se fac cu miile, nu plangeti dupa bani, dar nici nu veti ramane cu ceva de pe urma filmului.

miercuri, 12 septembrie 2012

The Best Exotic Marigold Hotel

The Best Exotic Marigold Hotel, SUA, 2012. Regie: John Madden.Cu: Dev Patel, Bill Nighy, Judi Dench, Maggie Smith, Tom Wilkinson

Filmul e despre cativa pensionari britanici care aleg sa-si petreaca anii linistiti ai pensiei la un fel de pensiune dedicata celor la varsta a treia undeva in India, Marigold Hotel.

Fiind o poveste "indiana" aceasta este melodramatica si previzibila, asa cum sta bine unei povesti "indiene".

Partea buna este ca e destul umor britanic presarat, iar echipa de actori e in fapt o echipa de seniori ai ecranului britanic din care fiecare e bun de Oscar, asa ca nu va veti plictisi deloc.

marți, 4 septembrie 2012

To Rome with Love

To Rome with Love, Din dragoste pentru Roma, Spania- SUA- Italia, 2012, Regie: Woody Allen, Cu: Roberto Benigni, Penélope Cruz, Alec Baldwin, Ellen Page, Jesse Eisenberg, Woody Allen, Judy Davis

Lui  Woody Allen i-au iesit intotdeauna filmele care dezbat, cu umor, conflictul dintre aparenta si realitate.

In The Rome with Love, Roma este pretextul si scena unui teatru al iluziilor pentru 4 povesti disparate, in care personajele raman la final cu o iluzie mai putin.

Am mai spus-o, Woody Allen nu mai e in forma lui de alta data, dar filmul este in mod sigur agreabil si amuzant, iar Roberto Benigni este un comediant stralucit, care trebuie vazut.

duminică, 2 septembrie 2012

The Expendables 2


The Expendables 2, Eroi de sacrificiu 2, SUA, 2012., Regie: Simon West., Cu: Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Bruce Willis, Chuck Norris, Dolph Lundgren, Jason Statham.

Un film postmodern in care personajele eroi de actiuni fac referire cu umor la ei insisi.
Desi nu ati zice, scenariul e construit cu inteligenta, umor bun si scene de actiune care sa satisfaca amatorii acestui gen de filme. Stallone si compania sunt eroii nostri la care ne uitam sau macar ne-am uitat intr-o etapa a existentei. Sunt de consum, nu vor fi in lista celor mai bune 100 filme, dar sunt de neuitat.

Si sa-l vezi pe Schwarzenegger spunand "I'm back!" face toti banii.

vineri, 31 august 2012

Oslo, 31. august

Oslo, 31. august, Norvegia 2011, Regia Joachim Trier, Cu: Anders Danielsen Lie

Un film foarte greu de catalogat.

La prima vedere l-as apropia de Trainspotting, acelasi sentiment profund al ratarii, aceleasi droguri. Fara, insa, sarcasmul britanic, ci porfund si serios.

Pe de alta parte nu trebuie uitat ca e o ecranizare a unei nuvele a lui Drieu La Rochelle. Si de aici apele se despart. Oslo, 31 august este despre imposibilitatea celui care stie (a omului superior, a omului zeu) de a supravietui. Nu e vorba, ca in Trainspotting, despre constiinta ratarii a clasei de mijloc britanice, si prin extensie a celei din lumea moderna, pentru care o salvare mai exista, deus et machina, in umor si acceptarea conditiei, ci despre imposibila impacare cu durerea constiintei.

Anders, jucat cu candoare de Anders Danielsen Lie, este un dependent de droguri, aparent in curs de vindecare, aflat pe punctul de a-si relua viata normala. Doar aparent, pentru ca periplul sau printre cei pe care ii cunoaste, intr-o iesire de o zi din sanatoriul care incerca sa-l vindece, motivat de prezenta la un interviu de angajare, este doar drumul initiatic al constientizarii depline ca nu exista de fapt nicio salvare. Intr-o lume ce traieste intre compromisul marunt, si vise fantasmagorice ce nu ne apartin, imprumutate din publicatii ieftine despre cum sa-ti traiesti viata, asumarea existentei este dureroasa. Iar Anders alege  evadarea din viata, gest asumat inca de la inceputul filmului.
 Un film compus din dialguri lungi sau franturi de conversatii desfasurate rapid, din momente aproape onirice, toate scene care marcheaza drumul detasarii lui Andres de sine.

Ramane doar memoria.


marți, 28 august 2012

Moon Shot

Moon Shot, 1994, Regizor Kirk Wolfinger

De cateva zile, Neil Armstrong nu mai este printre noi. Potopiti de scandaluri politice, informatia a trecut aproape neobservata, desi politicienii care tin astazi prima pagina a ziarelor nu vor fi nici in subsolul paginilor de istorie in timp ce Neil Armstrong va ramane ca un simbol al cutezantei omenirii.

Interesant ca tocmai in acest zile priveam cu nesat la un documentar despre explorarea Lunii.

Moon Shot este probabil cel mai bun documentar pentru a intelege ce s-a intamplat atunci.

Cu un click aici  se deschide un fragment din documentar, unde apare Neil Armstrong la conferinta de presa unde erau prezentati tinerii recruti in programul spatial american.

luni, 27 august 2012

The Five -Year Engagement

The Five -Year Engagement/Te mai mariti cu mine?, USA 2012, Regia :Nicholas Stoller, Cu: Jason Segel, Emily Blunt, Chris Pratt

Daca intrati in cinematograf sa vedeti o comedie romantica si nu veo "Calauza" de Tarkovski nu o sa fiti deloc dezamagiti, filmul e unul dintre cele mai bune ale genului.

Cu o echipa care pastreaza nucleul altei reusite, "Forgetting Sarah Marshall",  cu Emily Blunt un plus cert, filmul pastreaza un ton credibil si prin urmare spectatorul se poate identifica cu personajele.

Personaje care, desi se iubesc, si au facut deja logodna, tot amana sa se casatoreasca din cauza altor proiecte , profesionale, care apar in viata. Un film despre dragoste, sacrificii pentru celalalt, "uzura" cuplului in lumea contemporana, totul spus cu mult umor.

Si "Cucurucucu Paloma"  intr-o executie memorabila (de amuzanta)

sâmbătă, 25 august 2012

Brave

Brave/Neinfricata, SUA, 2012. Regie: Brenda Chapman, Mark Andrews. Cu: Emma Thompson, Kelly Macdonald, Kevin McKidd, Robbie Coltrane, Julie Walters.

Deoarece imi plac filmele de animatie, am fost sa vad si minunea roscata, iesita din pixelii celor de la Pixar. Brave e despre o printesa roscata, de undeva de prin Highlands, care e mai putin preocupata de petitori, cat de antrenamentele de tir cu arcul, de parca ar vrea sa concureze la Olimpiada.

Pentru ca lucrurile sa semene cu un basm sunt si regi, regine, nobili lorzi, vrajitoare,   si evident vraji, ursi rai, ursuleti, si cai intelegatori cu problemele adolescentine ale roscatei printese.

Imaginea e Pixar, adica perfecta. In rest cam tristete. Muzica e cam lesinata, un fel de Romanta de aur  varianta celtica. Gramada de personaje secundare care ar trebui sa asigure gagurile nu fac decat sa suprasolicite capacitatea regiei de a schita caractere in timpul limitat al unei povesti cinematografice. 

Insa cel mai neplacut este ca nimeni dintre cei care au produs filmul nu a realizat ca povestea nu are nici urma de drama, conflict. O printesa rebela, si o mama dedicata datoriei de regina, care nu sunt cu nimic in conflict, pentru ca de la inceput stim ca nimeni nu vrea sa faca rau nimanui, reprezinta cel mai jalnic suport narativ. Ca sa nu mai vorbim ca indemnul prezent peste tot "break the rules" a ajuns de fapt cel mai conformist mesaj, cu plictiseala atasata in mod inevitabil.

In concluzie, probabil ceas mai slaba productie Disney-Pixar.

sâmbătă, 11 august 2012

Iron Sky


Iron Sky, Finalanda, Germania Australia 2012, Regia: Timo Vuorensola

O productie venita din lumea mica a cinematografiei (cu forte reunite Finalanda, Germania Australia) insa rezultatul e demn de comparatia cu filme de mare buget..
Povestea e o satira deghizata in SF despre ipocriza politicii mondiale contemporane. Nazistii s-au refugiat pe Luna si vor sa-si ia revansa. In conmflict se dovedeste ca nici cei buni nu sunt chiar « buni », si in final cetatenii obisnuiti trag ponoasele. Bine realizat tehnic, , filmul este amuzant si spiritual, (Yes, we can !). 

vineri, 27 iulie 2012

Dictatorul


The Dictator/Dictatorul, SUA 2012, regia Larry Charles, Cu: Sacha Baron Cohen


Umorul filmelor lui Sacha Baron Cohen provine, ca si in Dictatorul, dintr-un joc cu stereotipurile culturale, cu impingerea barierelor a ceea ce e in general acceptat catre situatii in care doar rasul face experienta vizuala suportabila.
Dictatorul plecand de la acest mecanism al umorului satirizeaza atat Dictatorii statelor subdezvoltate cat si corectitudinea politica democratica.

Si un mesaj explicativ la final: democratia nu e perfecta, e ca o fata cam grasuta si care nu se epileaza la subtiori, dar e cea mai buna dintre lumi, totusi. .

joi, 19 iulie 2012

Ice Age: Continental Drift

Ice Age: Continental Drift, USA 2012, Regia: Steve MartinoMike Thurmeier


Intalnirea cu prieteni vechi este intotdeauna placuta. Asa si cu Manny si gasca sa din Ice Age. E ca o intalnire de familie la fiecare episod, in care placerea revederii e combinata cu cea a posibilitatii de a-i barfi un pic de rau. In final insa le scuzam tot.
Asa ca le scuzam povestea un pic prea subtire. O catastrofa (veveritoiul Scrat are rolul sau in asta) il desparte pe Manny de familie. Ajutat de prietenii sai, Sid si Diego, va parcurge aventura reunirii.
Piedicile vor veni din partea piratilor (sunt la moda).Ajutorul pica deus et machina din partea bunicutei lenesului Sid.
Ca veni vorba de bunicuta, filmul nu dezamageste in a introduce personaje. Nesuferita bunicuta e unul, dar si gasca de pirati merita toata atentia. Povestea nici nu prea importa atat timp cat asigura suportul pentru o vesela escapada pentru atatea personaje simpatice cu blana.
Gagurile si trimiterile ironice la tot felul de icon-uri ale culturii de consum, si nu numai, sunt la tot pasul. Veverita Scrat si cei doi opusumi, nu dezmint asteptarile.
Replici memorabile:
We are stupid. Beep. (oposumul) 

sâmbătă, 30 iunie 2012

La prima cosa bella

La prima cosa bella/Prima amintire frumoasa, Italia 2010, Regia:  Paolo Virzi, Cu: Valerio Mastandrea, Micaela Ramazzotti

Daca ar fi sa definesc un aspect comun al filmelor italiene pe care le-am vazut in ultimul timp as spune ca toate sunt filme despre familie. Parinti , frati, nepoti, locutile copilariei si tineretii, toate se strang in jurul unui personaj, sau mai multe personaje, si sunt evocate cu placere. Si implicit cu lipici la spectator care este primit si el in aceasta familie de pe ecran, si in acelasi timp invitandu-l sa rememoreze propria istorie de familie. Succes garantat.

"La prima cosa bella" nu face exceptie. Bruno (Valerio Mastandrea, foarte bun asa cum il stiu din "Non pensarci"), aflat undeva la mijlocul vietii, unde se fac bilanturi si se aduna nereusite, este nevoit, adus mai mult cu forta de sora sa,  sa vina de urgenta langa mama sa aflata careia i se asteapta sfarsitul datorita unei boli incurabile. Prilej de a rememora istoria de familie. Daca momentele din prezent ofera cam multa melodrama ieftina, istoria unei familii disfuctionale, dar in acelasi timp unite (cum se poate asta veti vedea in film) ca cea a lui Bruno, are nerv si tine spectatorul in priza.

Caci mama, Anna, jucata de Micaela Ramazzotti pentru secventele de tinerete, este o femeie care creste doi copii desi a ramas singura din cauza unui barbat prea gelos din cauza frumusetii sotiei sale, iar lumea macho a Italiei anilor 70-80 nu ofera prea multe sanse unei femei independente si nedispusa la compromisuri.

Filmul captiveaza prin recrearea unei atmosfere, Italia anilor 70-80, din atitudini, decoruri, stil de filmare, si mai ales muzica, mai ales muzica, pentru ca familia se reuneste in momentele tensionate fredonand o melodie.

Desi distributia este inegala, si unele personaje sufera de un joc prea mult influentat de stilul serialelor de dupa-amiaza, Micaela Ramazzotti, mama, este perfecta pentru rolul sau si prin pozitia centrala in constructia filmului face sa treaca neobservate scaderile pe alte partituri. 

joi, 21 iunie 2012

Madagascar 3: Europe's Most Wanted

Madagascar 3: Europe's Most Wanted, USA 2012, Regia: Eric Darnell, Tom McGrath, Cu (voci): Ben Stiller, Chris Rock, David Schwimmer, Jada Pinckett Smith, Sacha Baron Cohen

Trebuie remarcat de la inceput ca Europa pare de peste ocean un taram la fel de exotic ca si Africa. Asa ca e simplu sa transferi aventurile celor simpatici prieteni, leul, zebra, hipopotamita si girafa din savana la Monte Carlo. Cu pinguini cu tot si inevitabilul King Julien.

Desigur se simte ca povestea e cam caznita, dar autorii au suficient simt al naratiunii ca sa mai dreaga lucrurile cu cateva personaje simpatice din circul la care aventurierii   nostri se ataseaza pentru a scapa de o fioroasa politista, care canta dupa Edith Piaf. In special foca (de fapt leul de mare, "whatever" spun pinguinii) Stefano e de neuitat.

sâmbătă, 16 iunie 2012

Get the Gringo


Get the Gringo, (Vacanta la inchisoare) USA 2012, Regia:Adrian Grunberg, Cu : Mel Gibson

Mel Gibson producator, scenarist, si erou principal. A ratat functia de regizor. In film se simte preferinta lui Gibson pentru realismul dus la extrem prezent in filme precum Apocalypto sau The Passion of the Christ. De data aceasta povestea este una mai "soft" cu mult umor amestecat cu actiune in stilul mai vechilor succese ale lui Mel Gibson. Cu realism mult, si servit fara menajamente, adica imaginea unei inchisori mexicane. Caci despre aceasta este filmul, suprevietuirea unui Gringo (un tip dur la randului lui) ajuns intr-o inchisoare mexicana. Un film din categoria "mai bun decat ati banui".

joi, 14 iunie 2012

Le Havre

Le Havre, 2011, Regia: Aki Kaurismaki, Cu: Andre Wilms, Blondin Miguel, Jean-Pierre Darraussin

O poveste de-a dreptul biblica, cu un (aproape) cersator, un lustragiu, care ajuta pe un baietel emigrant din container sa scape de urmarirea politiei. Omul cel mai umil, cel care ne "sterge parful de pe sandale", ca sa ne referim la expresia biblica, salveaza de pacate, prin fapta sa, o lume mizera, dar nu mizerabila. Cu multiple complicitati, inclusiv a politistului, care se "spala pe maini" si se face ca nu vede.

Totul spus cu acea economie de mijloace si stilizare specifica lui Kaurismaki. fara muzica, intr-o lume descrisa minimalist, saraca si material dar si ca recompunere a imaginii, o lume care traieste parca in alt timp, ireala, dar cu atat mai zguduitoare. O capodopera.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Prometheus


Prometheus, USA 2012 Regia: Ridley Scott, Cu:Michael Fassbender, Noomi Rapace, Charlize Theron

Desigur ştiţi reţeta: urmele unei rase superioare, care conţin un secret periculos pentru omenire, sunt descoperite de o expediţie umană pe o planetă îndepărtată. 
Urmează şirul de orori, temele aventurierului nebun, care împinge expediţia dincolo de limita rezonabilului, a robotului inuman, şi bineînţeles salvarea omenirii.

Două ore de Ridley Scott citând din Ridley Scott, e prea mult, oricât de mare admirator ai fi al regizorului.

miercuri, 6 iunie 2012

Intouchables

Intouchables, Franta 2011, Regia,: Olivier Nakache, Eric Toledano, Cu: Francois Cluzet, Omar Sy

Trebuie sa marturisesc ca este foarte greu sa scriu ceva despre filmele care sunt cu adevarat bune. E usor sa ironizezi dudele cinematografice, e greu sa prinzi in cuvinte esenta unei realizari cinematografice cu adevarat reusite.

Asa si cu Intouchables, pe care l-am vazut mai demult, dar nu am avut curajul sa scriu despre acest film.

Unde sta secretul succesului sau incontestabil atat de public cat si de critica? Desigur cand ai o poveste despre un tetraplegic (paralizat de la gat in jos), poveste despre care esti avertizat ca se bazeaza pe fapte reale, interesul este garantat. Cand reusesti, in aceeasi poveste,  sa depasesti melodrama facila, si sa faci o poveste despre speranta, pofta de viata, si chiar sa te amuzi, incepi sa fii aproape de o capodopera.
Insa marele secret consta in caractere. Pentru ca filmul este despre doi oameni care vor sa traiasca (poate ca ar trebui sa scriu cu litere mari) in ciuda handicapului (fizic sau social). Intalnirea si ciocnirea a doua caractere, fara pretentii moralizatoare, fara tendinte generalizatoare,  unul, a magnatului lovit de starea sa de neputinta fizica, celalalt a emigrantului marginalizat acolo unde nu mai exista nici macar speranta, fac arta. Pe asa o partitura, al carui ton corect este bine identificat de regizori, vine contributia actorilor pentru a face din film unul memorabil. Rolurile in care trebuie redata o persoana cu dezabilitati sunt grele, cu atat mai greu si cu atat mai meritouasa este aparitia lui Cluzet, cu cat aici este vorba de un om caruia i-a reusit totul in viata, si nu este nicidecum un neajutorat, ci un individ dominator, care transforma lumea, inclusiv accepta provocarea de a transforma pe tanarul imigrant dintr-un abonat al infractiunilor intr-un individ responsabil.
Pe de alta parte este Omar Sy, emigrantul angajat pe post de ingrijitor. Un joc atat de viu, care sa exprime atata pofta de viata, care sa faca credibila povestea, sunt sigur ca nu ati mai vazut decat rareori. Orice premiu pe care l-a luat Omar Sy pentru acest rol este binemeritat, si trebuie neaparat vazut in acest film.

sâmbătă, 26 mai 2012

Men in Black III, mai bun(i) decât v-aţi aştepta

Men in Black III, SUA 2012, Regia: Barry Sonnenfeld, Cu: Will Smith, Tommy Lee Jones, Josh Brolin

Pentru că aţi fost cuminţi şi aţi dat bacşiş la restaurant vi s-a pregătit Men in Black III. Spre deosebire de alte francize, producătorii (Spielberg adică) nu s-au mulţumit să mai mulgă de bani succesul unor personaje deja consacrate, ci au venit cu o poveste cât se poate de proaspătă şi  bine construită încât, dacă nu aţi văzut filmele anterioare, nu aţi pierdut nimic, puteţi să vă îndragostiţi acum de Men in Black, adică agent J (Will Smith) şi agent K (Tommy Lee Jones, Josh Brolin -K la tinereţe)

Nu numai că e o poveste cu extratereştri, dar e şi o poveste cu călătorie în timp. Motiv pentru un exerciţiu de stil 1969 (atunci se petrece cea mai mare parte a acţiunii). Cu Andy Warhol inclus, care, desigur, este agent W. Un imaginar cu gadgeturi corespunzătoare celor pe care le visau înaintaşii la 1969. 

Smith e în mare formă comică şi încă ştie să fie bine în roluri de acţiune. Săritura în timp e chiar săritură (de pe Empire State Building), şi râsetele sunt garantate.

Nu v-am spus ce se întâmplă dacă nu daţi bacşiş la restaurant? O să fim loviţi de meteoriţi! Şi vă mai dau un pont: dacă vă place laptele cu cacao înseamnă că sunteţi victima unei fracturi temporale. Serios!

luni, 21 mai 2012

The Pirates! Band of Misfits

The Pirates! Band of Misfits, Regie: Peter Lord, Jeff Newitt Cu: Hugh Grant, Salma Hayek, Jeremy Piven

Desene animate, pirati, fara Depp, cu pasare dodo, cu regina, Victoria, pe ea nu o iubeste nimeni, Hugh Grant, nu e poveste de dragoste, grafica Aardman, pe baza de papusi animate, foarte british, nu se bea ceai, se manaca animale (pe cale de disparitie), Charles Darwin, maimute desigur,  aaaa...... rrrrr......

Mergeti sa-l vedeti, merita!


joi, 17 mai 2012

Dark Shadows/Umbre întunecate, sau cum fac sex vampirii


Dark Shadows, Umbre întunecate SUA, 2012. Regie: Tim Burton.Cu: Johnny Depp, Eva Green, Michelle Pfeiffer, Jonny Lee Miller, Helena Bonham Carter.

Dark Shadows este un remake după un serial de succes cu vampiri difuzat în USA între 1966 şi 1971.  Povestea este cea a unei familii care ascunde secrete vampireşti într-un oraş mic american în competiţie cu vrăjitoarea cea rea care doreşte să stăpânească la rândul ei orăşelul.

Nu e deloc o misiune uşoară să refaci esenţa unui serial de acum vreo 40 de ani, încât să fie gustat de publicul actual.

Tim Burton a încercat să aplice o reţetă care îi iese bine lui Tarantino, se iau trăsăturile culturii pop ţintă (în cazul de faţă anii 60 început de anii 70) şi se recombină într-o poveste pentru publicul anilor 2000.

Tim Burton este însă mai mult un stilist rafinat decât un admirator al culturii pop aşa că filmul o scaldă între două tendinţe:1. un film horror Gotic, stilizat marca Tim Buton, 2. O parodie a kitch-ului perioadei aminte mai sus, cu tot felul de glumiţe privind aventurile unui vampir cu maniere de sec. al XVIII-lea într-o lume în care vedeta e Alice Cooper.

Deşi câte ceva iese bine, scena sălbatică de sex dintre vampiri, cu ţigara de după inclusă, poate fi înscrisă la scene memorabile, filmul are prea puţin umor ca să fie o comedie bună, şi prea mult umor că să iei în serios artificiile de stil ale regizorului.


luni, 14 mai 2012

The Avengers, tocăniţa cu supereroi


SUA, 2012.Regie: Joss Whedon.  Cu: Scarlett Johansson, Robert Downey Jr., Chris Evans, Gwyneth Paltrow, Jeremy Renner.


În primul rând declar răspicat, mi-am ratat cariera. Trebuia să mă fac scenarist. Din câte am înţeles se plăteşte bine chestia asta în America, iar după ce am văzut  The Avengers mi-am dat seama că nici nu îţi trebuie vreun talent pentru asta. Am scris reclamaţii către autorităţi mai literare decât scenariul de la Avengers. Nici chiar engleza nu trebui să o ştii prea bine , că e musai ca supereroii să vorbească cu accent străin ca să dea bine în film.
Originalitate?Bleah! Concept inutil. Dacă s-a vândut destul popcorn la anteriorul  film cu Thor se va vinde şi la următoarele cinci. Măcar de plictiseală.
La nevoie îl scoatem şi pe Captain America de la naftalină. A înviat el  Bobby în Dallas, şi nu era supererou.
Se mai învârt prin cadru şi ,pe lângă Thor şi Captain America, cu treabă sau fără trabă, Iron Man, Hulk, Hawkeye şi Black Widow.  Toţi par supăraţi, se ceartă între ei, îşi adresează glumiţe îndoielnice, mai ceva ca în Parlament.
Credeţi că personajele negative sunt mai faine? Nţţţ! Loki pare o muieruşcă depresivă, supărată că nu şi-a cumpărat ultimul model de Vuiton.
Extratereştrii … cu un mic up-date la design vin în scenele de luptă de la final precum cei din Transformers III.
Iar regia… de asta s-au ocupat mai mult băieţii de la computer cu grafica digitală, aşa că filmul seamănă cu nivelul x din Warcraft (marcă înregistrată, of course)!


joi, 10 mai 2012

Doamna si vagabondul

Doamna si vagabondul/Lady and the Tramp (1955)

Filmul nu mai are nevoie de comentarii, a intrat în conştiinţa culturii universale. Scena sărutului cu spaghetti a fost reluată în tonuri comice în atâtea alte filme.

Povestea e simplă, ea, din lumea bună, el un sărăntoc, se îndrăgostesc. Este o caracteristică a filmelor marca Disney. Mesaj simplu, cu eroi, alături de o galerie entuziasmantă de personaje secundare care conduc fiecare scenă spre o nouă tuşă de sentiment şi râsete.




joi, 26 aprilie 2012

Nimic nou pe frontul de vest/All Quiet on the Western Front

O sa inaugurez o noua rubrica "Cinemateca". Cu filme mai vechi din cinemateca personala. Mai vechi, adica mai vechi de 2008, cand am inceput sa scriu pe acest blog  :o)

Nimic nou pe frontul de vest este un titlu care spune ceva la multa lume. In principal datorita prestigiului cartii lui Erich Maria Remarque. 

Filmul a luat si el un Oscar pentru regie la vremea lui in 1930.

Filmul se inscrie in atmosfera pacifista a epocii. Un film de condamnare a razboiului.

Privitorul de astazi nu mai este probabil la fel de impresionant. In istoria noastra exista inca un razboi mondial care a aratat ca umanitatea nu invata nimic din marele masacre si este capabila sa puna la cale altele inca si mai mari. Probabil avem o constiinta istorica mai cinica.

Mijloacele de expresie cinematografica sunt din categoria exploatarii momentului exemplar, simbolic. Cum mijloacele cinematografice au evoluat si sunt astazi mai "subliminale", filmul apare, poate, astazi ca artificial.

Totusi merita vazuta aceasta colectie de scene simbol: Ayres (personajul principal) prins intr-un crater de obuz impreuna cu omul pe care il omorase; prima intalnire intre veterani si recruti; infanteristi secerati de mitraliere; lumina lunii care inoata impreuna cu fermiere frantuzoaice; discursul pacifist al lui Ayres; si culminand cu impuscarea  unui soldat care dorea sa atinga un fluture.

Dau mai jos, ca exemplu, ultima scena.


vineri, 13 aprilie 2012

La source des femmes, Izvorul femeilor


La source des femmes, Izvorul femeilor, regia: Radu Mihaileanu, cu Leila Bekhti, Biyouna

Radu Mihaileanu are o mare calitate: stie sa spuna pe o nota umana povesti despre lucruri serioase care miros a corectitudine politica.

Asa si cu Izvorul Femeilor. E un film despre emenaciparea femeilor (caz particular,  lumea musulmana). Asteptarile au fost foarte modeste (alt film moralizator, feminist, bleah!) insa filmul are destula traire autentica, parfum si culoare.

Povestea desigur nu este prea originala si previzibila. Femeile dintr-un sat musulman  intra in greva fata de barbatii lor pentru a rezolva problema corvoadei adusului apei de la un izvor aflat departe de sat. De cand cu Aristofan si Lisistrata stim ce efecte comice se pot obtine din astfel de povesti.

Memorabila este figura batranei satului jucata de Biyouna, cat si surprinderea emanciparii ca efect al globalizarii. Ce poate fi mai amuzant decat araba presarata cu experesii spaniole preluate din telenovele? Sau apostrofarea barbatilor cu ocazia unui dans traditional prestat de femei la comanda pentru turistii straini adusi prin sat?


duminică, 8 aprilie 2012

La pescuit în desert/Salmon Fishing in the Yemen

La pescuit în desert/Salmon Fishing in the Yemen, Marea Britanie, 2011.Regie: Lasse Hallstrom. Cu: Emily Blunt, Ewan McGregor, Kristin Scott Thomas.

Dacă aţi avut curajul să intraţi la un film cu un titlu care sună a nonsens, desigur nu v-aţi aşteptat ca povestea filmului să aibă vreo logică. Aşteptările sunt satisfăcute pe deplin, ceva despre somon în deşert, bărbaţi la vârsta mijlocie, corporatiste cam frustrate şi vorbitoare de limba chineză, şeic excentric, terorişti, salvări miraculoase (cu undiţa, of course!), soldat missing in action. Aţi priceput ceva? Nici eu.

Noroc că totul e bine împachetat cu un aer british, tot aşa cum arabii din film poartă kilt scoţian. Cu larga contribuţie a lui Kristin Scott Thomas, cu un rol manipulator (un fel de face tot din spetele guvernului britanic, care mai are timp să-şi urecheze şi ceata de puşti adolescenţi) şi care îi iese foarte bine. Aşa că filmul iese inegal, unde e dumneaei, mai ales pe la început, e antrenant şi cu umor, după care regizorul uită de madama de fier din spatele ministrilor şi plictiseala e cam mare.

sâmbătă, 31 martie 2012

Dr. Seuss' The Lorax

Dr. Seuss' The Lorax, SUA 2012, Regia: Chris Renaud, Kyle Balda, cu Danny DeVito, Zac Efron, Ed Helms, Taylor Swift, Rob Riggle, Betty White, Sherry Lynn


În primul rând filmul nu e deloc pentru cei care preţuiesc fitness-ul. Lorax are o burtică portocalie şi impozantă. Nu e deloc un erou trendy. Şi zboară ridicându-se graţios cu mâna de capătul de codiţă.

Dacă credeţi că o să râdeţi în hohote, iaraşi greşiţi, umorul e discret şi vine dintr-o fantezie dezlănţuită. Peştişorii seamănă cu nişte cuţu şi cântă armonic pe trei voci, nu, nu sunt „muţi ca peştii”.

Mesajul e simplu şi direct: natural e bun, artificial e prost. "How bad caaaan I beeeee?" cântă în film. Dacă eşti pentru artificial şi corporaţiile care ti-l bagă pe gât: „Really bad”.

Dr. Seuss autorul poveştii adaptate, este autorul cult alt literaturii anglo-saxone pentru copii, pentru inventivitatea sa. Filmul se întrece în a construi o lume suprarealistă. Dar asemănătoare cu realitatea! Colorată şi fără nicio linie dreaptă. Un fel de amestec între Horton (altă ecranizare  Dr. Seuss) şi Despicable Me, succesul recent al regizorului.