vineri, 28 decembrie 2012

The Angels' Share

The Angels' Share, Marea Britanie 2012, Regia: Ken Loach, Cu:Paul Brannigan, John Henshaw, Gary Maitland, Jasmin Riggins, William Ruane

Un film cu o poveste simpla dar puternica. Un baiat din suburbiile Glasgow-ului, Robbie, abonat al curtilor de justitie pentru infractiuni, dupa ce devine tata vrea sa scape de stilul sau de viata si sa devina om asezat. Cu sprijinul lui Harry, responsabilul de activitatile de munca corectionala la care este condamnat, isi gaseste acest drum in industria productiei de whisky (e o poveste foarte scotiana!) Desigur drumul spre aceasta "eliberare" din lumea fara orizont in care traieste nu e simplu, dar cu ajutorul gastii de prieteni (si ei abonati ai infractionalitatii marunte) reuseste.
Totul spus cu mult umor.
Un film excelent, unde se combina un scenariu bine scris, cu un mesaj puternic insotit de personaje secundare care asigura umorul si tin spectatorul in priza, cu maiestria lui Ken Loach de a  spune povbesti simplu fara incarcatura inutila. Si mai ales este vorba de talentul actorilor, pentru ca fiecare in parte trebuie sa fie un caracter plin de nunate pentru a fi credibil si interesant pentru spectator in aceasta poveste.

Jack Reacher

Jack Reacher, USA 2012, regia: Christopher McQuarrie, Cu: Tom Cruise, Rosamund Pike, Richard Jenkins, Rober Duvall

Este exact filmul la care va asteptati, un criminal care nu e criminal, un detectiv bun, un detectiv rau, un avocat (de fapt avocata) gata sa apere principiul unui proces corect chiar si pentru cel mai odios criminal, impuscaturi, urmariri cu masini, ceva bataie.

Se cunoaste ca Tom Cruise a mai imbatranit deci nu o sa aveti parte de sarituri din avion sau coborari pe sfoara din tavanul cladirii.

In plus filmul e cea mai tare antireclama la Audi. Adicalea, cum se poate, Mosule, ca baietii aia duri (nu pitipoanca din Dorobanti care confunda retrovizoarea cu oglinda de fard) sa nu poata scapa intr-un Audi ultimul muget, de urmarirea lui Cruise calare pe o vechitura de pe vremea cand masinile mai aveau carburator?

Vlad Tepes si Dracula

De pe ici-colo citesc despre cum istorici mai putini inspirati au incurcat si mai mult lucrurile in chestiunea lui Dracula si Vlad Tepes.


Iata un exemplu despre activitatea lui Radu Florescu si mitul lui Dracula

... acesta din urmă însă american, profesor la Boston, venea din când în când în ţară să tipărească tot felul de chestii, făcea banii pe din două cu un fotograf, Miclea îl chema, fotograful lucra bineînţeles pentru securitate. ... Între altele, Radu junior a scos, în colaborare cu un irlandez, unul Mc Nally, nişte cărţulii despre Vlad Ţepeş, vorba vine Vlad Ţepeş, scria acolo despre Dracula, se căznea să-l facă cât mai asemănător cu vampirul. Nu-şi prea scoteau banii, făceau de aceea amândoi, cu rândul, turnee de conferinţe despre Dracula, asta prin statele din Munţii Stâncoşi, în Colorado, Montana, Oregon, pe acolo mai ţin chestii din astea. Pe afişe scria « DRACULA TRĂIEŞTE ! ÎNVIEREA LA ORELE 8.00 FIX. SALA BISERICII MORMONE. INTRAREA 5 $”. Doi vlăjgani aduceau pe podium un sicriu, deşurubau capacul, şi ieşeau, în fund se auzea o muzică fioroasă. La un moment dat se stingea lumina, lumea se foia, copiii ţipau, se aprindea un reflector verde, capacul sălta uşor, se ridica din coşciug Florescu, în capul oaselor, avea pe el un giulgiu alb-verzui. Era Florescu înalt, ciolonos, cu faţa ciupită rău de vărsat, ca mâncată de viermi, ochii în fundul capului, făcea paralele…

Radu Constantinescu „ O sută de istorioare cu istoricii Epocii de Aur”

marți, 25 decembrie 2012

Briosa


Pentru ca e sezonul cozonacilor am ales sa incerc varianta frantuzeasca: Briosa. 

Ingrediente

  • 375 g faina
  • 6 oua (5 pentru compozitie unul pentru uns la final)
  • 175 g unt unmuiat la temperatura camerei
  • 1 ingurita si jumatate de sare
  • o lingura de zahar
  • 4 linguri de lapte
  • un pachet de 25 g drojdie de bere
  • putina apa
Activati drojdia punand laptele usor incalzit impreuna cu zaharul si 50 g de faina intr-o cana. Amestecati, adaugati si putina apa, cat sa cuprinda compozitia, si lasati la cald acoperit.
Drojdia se activeaza si compozitia se va umfla in 10 -15 minute cat sa dea pe afara.

Puneti restul de faina si sarea intr-un vas mare in care sa puteti framanta. Faceti in mijloc o gaura, unde turnati amestecul de drojdie si 5 oua usor batute. Incepeti sa incorporati ingredientele aducand faina dinspre margine spre centru. Framantati bine. Aluatul este destul de lipicios, spre deosebire de cel de paine care atunci cand este bine framantat se dezlipeste de peretii vasului, insa trebuie framantat suficient cat sa se lege bine, daca este luat din vas si lasat sa cada, sa ramana mai mult sau mai putin "o bucata". Cand e adus la aceasta consistenta ungeti mainile cu ulei si adunati bine aluatul intr-o "minge", si puneti la crescut intr-un vas acoperit, intr-un loc cald. Trebuie lasat sa creasca pina isi dubleaza volumul. Asta inseamna cel putin o ora, dar poate fi si mai mult, in functie de temperatura locului.

Cand a crescut suficient, framantati un pic pina aluatul se dezumfla. Taiati untul in bucati mici si introduceti-l in aluat framantand  cu degetele bine, pina tot untul se omogenizeaza cu aluatul.

Daca vreti sa imbogatiti reteta adaugand stafide, fructe uscate, acum este momentul sa le amestecati si pe ele.

Pregatiti o forma (eu am una rotunda de 17 cm diametru, se potriveste perfect la aceste cantitati), tapetata cu hartie de copt sau unsa cu unt. Puneti compozitia in tava. Lasati sa mai creasca in tava vreo 30 de minute.

Dati la copt la 200 grade (foc iute spre maxim). Trebuie copt 25-30 de minute. Exista riscul sa se arda prea tare sus, acoperiti cu o folie sau reglati directia de coacere daca va permite cuptorul.

Conform retetei originale nu este un desert. Briosa este o paine de "boieri" ca sa zicem asa. Puteti insa sa o indulciti cu cateva linguri de zahar si se va apropia de cozonacul nostru.


duminică, 23 decembrie 2012

Seven Psychopaths

Seven Psychopaths, Sapte pshihopati si un caine, USA 2012, regia Martin McDonagh, Cu: Colin Farell, Christopher Walken, Woody Harrelson, Sam Rockwell

Un scenarist e in pana de inspiratie. Cum va da de capat la un scenariu numit "sapte psihopati" atunci cand inspiratia s-a inecat in alcool? Evident un scenariu cu acest titlu va atrage psihopatii si povestea e gata.

Filme despre legatura subtila dintre naratiune si realitate s-au mai facut.Cand naratiunea provoaca realitatea si realitatea este suport naratiunii.

Martin McDonagh ( a mai facut un alt film bun, In Bruges)  scapa de tentatia autocontemplarii satisfacute in fata labirintului de oglinzi fictiune-realitate, si mizeaza pe burlesc. Pentru ca traim in o lume nebuna in care nu mai e loc de meditatie, ci, eventual, de a apasa pe tragaci. Psihopatii suntem toti. Si daca tot e vorba de film, si vrem sa fim mai optimisti, toti avem vise. Realitatea e visul unui calugar budist...

Cainele e singurul personaj care nu sufera de psihoza.

duminică, 16 decembrie 2012

Pentru un sac de oase

Lluis-Anton Baulenas, Pentru un sac de oase, Meteor Press, 2011

O carte din seria celor care incearca sa ne spuna ca siluirea libertatii si demnitatii umane este lucrul cel mai cumplit. O carte scrisa de un catalan din perspectiva catalana, despre suferinta indurata in timpul dictaturii franchiste. Autorul nu este neaparat un om de stanga, dar este in primul rand unul dintre cei care cred in valoarea omului.

In ciuda catorva note false in construirea dialogului, povestea este una puternica, cu aer de tragedie greaca, unde sfarsitul este previzibil tragic, dar tragedia este necesara ca afirmare a demnitatii umane chiar dincolo de moarte. Este povestea lui Genis Aleu, un locuitor al Barcelonei, desfasurata in doua planuri, unul ce al adolescentei petrecute in vremea razboiului civil din Spania (1938-1939)  si imedit dupa ocuparea Barcelonei de catre franchisti, si un al doilea plan, calatoria tragica spre implinirea unei promisiuni facute tatalui muribund de a ingropa crestineste ramasitele unui tovaras de lagar de prizonieri, victima a razbunarii franchistilor. O carte care va va tine prinsi, prin talentul scriitorului de a pendula intre tablourile celor doua planuri, care construiesc intr-o tensiune masurata dar captivanta, un final tragic dar in acelasi timp victorios, prin afirmarea demnitatii umane.

miercuri, 12 decembrie 2012

Istoria Lituaniei

Istoria Lituaniei, Silviu Miloiu , Florin Anghel , Veniamin Ciobanu , Zigmantas Kiaupa, Editura Cetatea de Scaun, 2011,

Lituania are o istorie care merită să fie cunoscută, mai ales că a fost în contact o bună perioadă şi cu istoria românilor (mai precis cu istoria Moldovei).

Între secolele 14 şi 16 Lituania a fost o mare putere ale cărei stăpâniri se întindeau până la graniţa Moldovei. Istoriografia noastră foarte aproximativă vorbeşte de relaţiile cu Polonia, deşi mai corect este să vorbim de relaţiile Moldovei cu Lituania care se afla într-o uniune personală cu Polonia (regele Poloniei era în acelaşi timp şi Mare Duce al Lituaniei, însă cele două state aveau organizare separată, armate separate, chiar şi politică externă separată de multe ori).

Fapt încă şi mai interesant lituanienii prin secolul al XVI-lea îşi inventaseră o descendenţă valahă! Cum Renaţterea adusese la modă rădăcinile Romane, lituanieinii şi-au găsit şi ei astfel de rădăcini pe filieră valahă. Astfel, se susţinea foarte des şi cu toată seriozitatea, că descendenţii coloniştilor romani din Dacia, datorită invaziilor barbare, ar fi migrat spre Marea Baltică, şi din ei s-ar trage lituanienii. Sigur teoria a fost infirmată mai târziu, între limba lituaniană şi limba latină e greu de găsit similitudini în afara unor împrumuturi de dată mai recentă, însă ...încurcate sunt cărările istoriei.


duminică, 9 decembrie 2012

Cloud Atlas, Atlasul norilor

Cloud Atlas, Atlasul norilor, USA 2012, Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski. Cu: Tom Hanks, Halle Berry, Hugo Weaving, Jim Sturgess, Doona Bae, Hugh Grant, Jim Broadbent.

Familiei  Wachowsk ii place sa faca filme inspirate din cultura New Age. Daca Neo din Matrix ea un fel de Iisus pentru consumul generatiilor New Age, mai mult amatoare de povesti tantrice decat de citirea Bibliei, iata acum ca vin cu un alt salvator al lumii, Sonmi 451. Totul amestecat cu o poveste despre reincarnare (cei care ati urmat sfatul profesorului de romana la scoala si ati citit Adam si Eva de Rebreanu cam stiti povestea).
Asa ca se pun cap la cap 6 povesti care incarneaza aceleasi tipuri de oamani buni si rai, de indragostiti, si alta fauna, din care vreo 2-3 povesti puteau sa lipseasca pe motiv de plictiseala si faceu si filmul mai scurt, mai comestibil, iar cei cu vezica mai suferinda nu se foiau pe scaun sa treaca cele aproape 3 ore de film.
In fine daca se limitau la povetea celor 4 mosulica dornici sa evadeze de la azil era chiar o comedie faina, si urmaririrle SF marca Wachowski (le stiti din Matrix) sunt de inghitit, dar pe ansamblu totul e incarcat cu multe lucruri care puteau sa lipseasca.

O istorie a Chinei

Rayne Kruger, O istorie a Chinei, Ed. Artemis

Spunem deunazi ca scrie o istorie a Statelor Unite intr-o carte de dimensiuni modeste e un pariu riscant. Unii insa sunt si mai ambitiosi, vor sa scrie istoria Chinei in vreo 200 de pagini.
Evident ca e foarte greu sa prinzi istoria Chinei, care are o cultura scrisa de cel putin 3 milenii, intr-un demers atat de "minimalist". Cartea sufera la capitolul urmaririi sistematice a unor fenomene importante penru istoria chineza. Este o abordare mai mult factuala, si evident si aceea spusa unor selectii discutbile. Totusi, autorul are un simt deosebit al detaliului pitoresc, si cartea este o lectura placuta, si, in definitiv, utila pentru cine nu are timp sa aprofundeze subiectul. 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Holy Motors

Holy Motors, Franta 2012, Regia Leos Carax, Cu Denis Lavant, Edith Scob

"All the world’s a stage/and all the men and women merely players" spunea nenea Shakespeare, si, probabil, asta a vrut sa spuna si regizorul in Holy Motors.

Oscar, in limuzina sa dotata cu mastile necesare pentru orice rol, de la cersetor la bancher care se joaca cu cifrele bursei, de la tatal responsabil la criminalul fara scrupule, este  personajul principal al unei zile lungi, in care isi joaca rolurile. Fara legatura unele cu altele, fara vreo logica. O viata in care identitatea adevarata a lui Oscar nici nu mai conteaza, si probabil nici nu mai exista. Caci pentru el cea mai mare pedeapsa este sa-ti traiesti "adevarata viata". Un parcurs pur si simlu schizofrenic, imagine a vietii moderne. In care calatorim insotiti de un inger imbracat in alb, pe post de sofer, iar Dumnezeu, grizonat, ne viziteaza in limuzina atunci cand parem descurajati.
Idee extrem de interesanta, insa in opinia personala trebuia abordata altfel. Filmul este o opera narativa, iar efortul regizorului de a soca cu schizofrenia unor secvente fara logica distruge orice naratiune. Un film intrigant, dar nu neaparat si placut de vazut.

joi, 6 decembrie 2012

Les infideles, Infidelii

Les infideles, Infidelii, Franta 2012, Cu. Jean Dujardin, Gilles Lellouche

O colectie de short-uri care au ca tema comuna infidelitatea (masculina). Sunt fie pastile extrem de amuzante, fie filmulete ceva mai lungi, in care, dincolo de hohotele de ras sta si o un semn de intrebare despre problemele cuplului modern.
Si mai ales au in comun prestatia excelenta a lui Jean Dujardin si a lui Gilles Lellouche, care se joaca, si joaca, in toate rolurile principale din filmuletele stranse sub titlul generic "Infidelii".

Divertisment agreabil.

luni, 3 decembrie 2012

De ce este Romania altfel?

Lucian Boia, De ce este Romania altfel, Humanitas 2012,

O carteaabia lansata, care este provocta de recentele tulburari politice de pe la noi. De ce nu reuseste Romania sa fie o tara "normala" in sensul occidental al noralitatii? O carte seu care incearca sa raspunda la aceasta intrebare. Cititorii familiarizati cu opera lui Lucian Boia vor gasi aici reluate o serie de idei dragi autorului, care explica, fara menajamene, din punct de vedere istoric, fenomenul numit Romania. O concluzie se impune, in orice caz cu discursuri sforaitoare, nationaliste, nu vom reusi sa rezovam problemele Romaniei, caci inainte de orice tratamen trebuie sa recunastem care ne sunt problemele.

duminică, 2 decembrie 2012

O istorie a Statelor Unite

Philip Jenkins, O istorie a Statelor Unite, traducere Mihai Stoica, Artemis

Desigur a comprima istora Statelor Unite intr-o carte de dimensiuni medii este un demers riscant. Philip Jenkins reuseste sa selecteze dintr-o tematica atat de ofertanta principalele curente care au marcat istoria americana, sa sublinieze paticularismul acestei istorii precum si sa notifice cititorul asupra falselor legende create in jurul "mitului american".

Tinand seama de dezbaterea politica in curs de la noi un pasaj mi-a atras atentia:

" Pentru a impiedica supunerea guvernuluiunei schimbari radicale sub forta unei dorinte trecatoare a lectoratului (de pilda, in chestiunea anlarii datoriilor), constitutia stipula termene diferie pentru variatee elemente ale autoritatii alese, in speranta ca el putin o parte a guvernului sa ramana in functiune pina ce o anumita panica sa un entuzasm avea sa treaca.Toti mmbri amerei inferioare, Camera Reprezentantilor, trebuiau sa fie supusi alegerilor populare o data la doi ani, fiind astfel cel mai apropae de opinia publica. ... Senatorii urmau sa fie in serviciu timp de sase ani, cu o treime din intregul corp supus schimbarii o data la fiecare doi ani, prin rotatie.Presedintele era ales pe patru ani. In ramura judiciara, justitia federala era mai degreaba numita decat aleasa, servind pina la moarte, pna ce se retrageau sau pina ce erau inlaturati prin puere sub acuzare. ... natura mai putin receptiva a Senatului si a Curtii Supreme a impiedicat pe unii presedinti sau Congresul sa introduca o legislatie rapida sau nechibzuita."

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Pasteis de nata

Pentru ca tot am auzit de aceste bunatati portugheze, mi-am zis sale incerc si eu.

Am cautat o reteta cat mai simpla.

Intai aluatul.

Ingrediene:

170g de faina
50 m apa rece
1/4 linguruta de sare
60 g unt rece

Se amesteca faina, sarea si cu apa si se amesteca se framanta pina se obtine un aluat. Lasati vreo jumatate de orasa se odihneasca. Apoi intindeti luatul intr-o forma de aproximativ 10X20 cm cam de 4-5 mm grosime.

Taiati unul in bucati mici si impartiti in trei "portii". Puneti o prima portie peste jumatate din suprafata aluatuui indoiti cealalta juatate deasupra si intideti din nou aluatul la aceeasi dimensiune. Repetati procedeul de inca 2 ori. Daca e pea cald si in timpul operatiunilor  untul se topeste de tot si incepe sa curga puneti aluatul in frigier si asteptati sa se intareasca, si reluati activiatea dupa ce s-a intarit.

Dupa ce ati pus ultima portie de unt si ati intins din nou la dimensiunea de 10x20 cm indoiti aluatul ca pe o rulada lunga de 10 cm, inveliti in folie si dati a frigider pentru vreo 30 de minute.

In timpul acesta faceti crema.

Ingrediente

25 g faina (vreo doua linguri, nu cu varf)
120g zahar
3 galbenusuri de ou
1 ou intreg
30 ml lapte
coaja de lamaie rasa
scortisoara macinata cam 1/2 lingurita

Amestecati faina cu zaharul si scortisoara.
Fierbeti laptele cu lamai rasa, si apoi strecurati ca sa obtineti laptele curat. Luati de pe foc. 
Puneti cam jumatate din cantitatea de lapte peste amestecul de faina si amestecati sa se dizolve. Apoi amestecati cu tot laptele.
Bateti usor ouale. Puneti cateva lingurite din amestecul cu lapte in oua si amestecati.
Apoi puneti ouale batute in amestecul de faina si lapte si amestecati bine. Crema astfel obtinuta (este destul de lichida, ca o smantana) se da la rece.

Preagatiti niste forme din cele care se folosesc pentru briose sau muffins. NU folositi forme de unica folosinta din carton sau hartie de copt pentru ca acelea nu fac fata la emperaturi de peste 220 grade si in acest caz va va trebui mai mult.

Scoateti aluatul de la frigider. Este sufiient pentru 8-10 prajituri. Taiati rulada de aluat intr-un numar corespunzator de felii pentru cate forme aveti.

Intindeti un pic aluatul pe masa de gatit presarata cu faina, si apoi ajutandu-va de degete, prin presare, folosind discul de aluat astfel obtinut, imbracati forma de briosa in aluat. 

Formele pregatite tineti-le la rece atat timp cat nu le dati la cuptor.

Umpleti formele cu crema, lasand o mica diferenta de nivel (crema creste un pic la copt).

Incingeti cuptorul la maximul pe care vi-l permite cuptorul. Orginal aceste prajituri se fac in cuptoare profesioniste care scot peste 300 grade. Cuptoarele de acasa nu au astfel de temperaturi disponible. Totusi nu disperati. Asteptati ca cuptorul sa fie bine incins. Dupa care puneti la copt prajiturile in partea cea mai de sus a cuptorului.Acolo se produce temperatura maxima din cuptor, probabil aproape de cele 300 de grade.

Se coc cam 10-15 minute. Crema trebuie sa faca buline maro, "arse"deasupra.

Snt diverse variante, cu arome imbunatatite, se numeste si Pasteis de Belem.




vineri, 30 noiembrie 2012

Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda


Rise of the Guardians, Cinci eroi de legenda, SUA 2012, Regia Peter Ramsey, Cu: Chris Pine, Hugh Jackman, Alec Baldwin, Jude Law

Nu stiu ce sa admir mai mult la acest film. Poate inventivitatea narativa care combina teme ale mai multor personaje populare (Mos Craciun, Iupurasul de Pasti, Sandy Man - Mos Ene, Zana Maseluta) insa cu totii prezentati cat se poate de original, incat sa nu spuneti despre film cu dezmagire : "Inca un film cu Mos Craciun!"
Personal mi-a placut in mod special Iepurasul, avand si suportul de voce al luui Hugh Jackman, dar in mod sigur va puteti atasa de oricare dintre personaje. Insusi faptul ca dezvolta aproape in mod egal 5 caractere pe parcursul filmului este o performanta de naratiune cinematografica care trebuie amintita. Caci povestea este despre cei patru eroi deja amintiti plus inca unul mai modern, mai "cool", Jack Frost care se confrunta cu Bau-Bau (Pitch- si sa stiti ca Jude Law ia rolul acesta negativ ca se poate de in serios) care aduce cosmaruri copiilor. Oare sa fie priceperea in a dezvolta conflictul dramatic, cu raul si binele atent conturate, cu alegeri ale eroului principal? Sau oare inspiratia in a adauga personaje secundare care marcheaza cu un gag fieare moment cand lucrurile devin prea dramatice pentru o animatie? Mos Craciun nu este insotit de spiridusi, ci de Yeti si Clopotei fiecare mai amuzant decat altul.

Insa in mod sigur filmul este o piesa de arta vizuala, grafica sa fiind exceptionala. Si nu in sensul naturalist-realist al Pixar, ci in sensul unei grafici foarte stilizate, in care realismul executiei este pus in slujba simbolismului, fanteziei si purei placeri vizuale. 

vineri, 23 noiembrie 2012

Sin retorno, Fara intoarcere

Sin retorno, Fara intoarcere, Argentina 2010, regia Miguel Cohan,


Nu pot sa pun ca sunt familiarizat cu cinematografia sud americana. Asa ca nu stiu unde sa incadrez un film ca Sin retorno. La prima vedere vine din traditia telenovelei cu o drama simpla, urmarile unui accident de masina, cu victima un biciclist, accident produs de un pustan teribilist. Caracterele sunt exemplare, chiar artificiale prin exemplaritatea lor, autorul accidentului este baietasul inconstient, prietenul sau din aceeasi categorie, tatal victimei dornic de razbunare, falsul autor al accidentului cu viata distrusa de o condamnare nedreapta, parintii autorului accidentului gata de orice ca sa-si scoata progenitura basma curata, autoritatile, superficiale in demesurile lor.
Si totusi toata aceasta colectie de locuri comune functioneaza superlativ in acest film. Regizorul monteaza totul cu demnitatea unei tragedii grecesti, in care hybrisul este intotdeauna pedepsit de catre zei. Desi pedeapsa zeilor nu este intotdeauna ceea ce in mod conventional am numi pedeapsa. Care este secretul regizorului? Lipsa oricarei muzici in fundal da in mod sigur un sentiment acut al tragediei imediate. Cadrele frustre, orientate spre personaje acutizeaza drama. Obiectele sunt prezente doar atat cat au semnificatie in drama, nimic nu ne disturba de la asumarea tensiunii dramatice. Probabil nici regizorul nu ar putea sa descrie cu exactitate care alegeri regizorale au influentat producerea unui film de exceptie. Este in mod sigur vorba de intalnirea dintre o poveste simpla si puternica si un regizor care stie sa spuna acea poveste, fara fasoane si multe artificii.

joi, 22 noiembrie 2012

Hodejegerne, Vanatorii de capete

Hodejegerne, Headhunters, Vanatorii de capete, Norvegia 2011, regia Morten Tyldum, cu: Aksel Hennie, Nikolaj Coster-Waldau, Synnøve Macody Lund


Daca doriti sa vedeti un thriller creativ, cum de mult timp nu a mai fost pe ecrane, Vanatorii de capete este flimul care va trebuie.
Asa-i ca o urmarire cu tractorul avand infipt un pitbull  in partea din fata nu ati mai vazut? Eu marturisesc ca nu. Sau cum supravietuiti unei caderi in prapastie avand doi grasani ca airbag-uri? Sau o bataie in decor casnic intre un corporatist maruntel si amanta pornita (cu cutite si tot dichisul)?
Inventivitatea povestii este debordanta, iar regizorul prinde in imagini o poveste care este in definitiv cea a dezumanizarii si salbaticirii omului in relatia cu crima. Neaparat de vazut!

marți, 20 noiembrie 2012

Le Skylab

Le Skylab, Skylab, Franta 2011, regia Julie Delpy

In ciuda titlului filmul nu are mai nimic a face cu statia orbitala Skylab, sau cu vreo intriga scientista. Este un film despre o familie, in sensul ei larg, care se strange undeva la casa de la tara din Bretagne, pentru a sarbatori ziua de nastere a bunicii. Se strang fii si fiice, gineri si nurori, si bineinteles gasca de nepoti. Povestea e spusa din perspectiva micii Albertine venita sa-si sarbatoreasca bunica. Petrecerea are loc concomitent cu evenimentul puternic mediatizat al prabusirii statiei spatiale Skylab, iulie 1979, televiziunea intretinand o atmosfera catastrofica raportat la posibilele pagube ce le-ar produce resturile acestei statii odata cazute pe Pamant, Franta fiind invocata ca un posibil loc unde vor cadea aceste resturi. (de fapt au cazut in Australia)

Filmul este in primul rand o evocare, usor nostalgica, a vremurilor in care familiile erau unite, in care relatiile de familie contau. 

Axul naratiunii este dat de experientele formatoare fundamentale pe care le traieste Albertine in aceasta scurta vacanta: nasterea atat in nasterea puilor de gaina cat si in prezenta graviditatii unei matusi, dragostea, atat cea copilareasca pentru un unchi cu alura sportiva, cat si pentru un pusti de aceeasi varsta intalnit pe plaja, revelatia sexualitatii prin intalnirea cu acelasi pust la plaja de nudisti, dezamagirea in dragoste - pustiul e interesat de o alta persoana, moartea prin tentativa de sinucidere a unui frate al bunicii. 

Raportat la consumarea acestor experiente fundamentale se descopera si valoarea familiei: consumarea lor in cadrul familiar ele sunt experiente firesti, prietenoase, se integreaza vietii. De celalata parte o lume construita de media, din experiente catastrofice (de fapt fals catastrofice), exemplificata de povestea prabusirii Skylab, o lume traumatizanta. 

Cinematografic filmul mizeaza pe umorul aferent aventurilor nepotilor in aceasta vacanta de descoperiri personale. Pe de alta parte evita sa idealizeze familia. In mod voit regizoarea construieste parcursul narativ din episoade parca dezlanate, cu timpi morti, in care parca ai vrea sa faci cu totul altceva decat sa participi la actiunea de pe ecran. Familia nu e o solutie pentru problemele fiecaruia, nu ordoneaza existente, exista plictiseala, apar conflicte, ascunde chiar tare grave, rusinoase am spune, familia este insa cadrul in care toate acestea se consuma integrat existentei umane.

duminică, 18 noiembrie 2012

Romania, tara de frontiera a Europei

Lucian Boia, Romania, tara de frontiera a Europei, Humanitas, Ed. a IV-a 2012

Este o carte care contine tot ceea ce se spune "decent" despre istoria Romaniei. Este o carte scrisa cu gandul de a explica Romania strainilor, din punct de vedere istoric. O misiune nu tocmai usoara pentru ca din  nefericire istoriografia romaneasca insista asupra unor teme de-a dreptul deconcertante pentru oricine se vrea sa se aproprie de Romania si istoria ei.

Asa cum arata si titlul Romania este o tara a frontierei, nu numai ca astazi in mod administrativ este o frontiera a Uniunii Europene, ci si in sensul ca a fost permanent in un spatiu de confluente. Desi istoriografia romaneasca tinde sa sublinieze particularismul romanesc, probabil singurul particularism autentic este cel al adaptabilitatii romanilor la orice curente si mode cu care au venit in contact, si au fost multe fara indoiala.

Si pentru amuzament, celebrul tablou reprezentand Romania de la 1848 a avut ca model pe Maria Rosetti, care era de fapt Mary si foarte englezoaica, si e pictata de Rosenthal, un ungur din comunitatea evreiasca. Ce poate exprima mai bine faptul ca Romania este o sinteza din cele mai diverse elemente?

Wreck-It Ralph/ Ralph strica tot

Wreck-It Ralph/ Ralph strica tot,  USA 2012, Regia Rich Moore

Cine a prins copilaria in vremurile din anii 80 inceputul aniloi 90 are in mod sigur nostalgia jocurilor Arcade.
 Insa Wreck-It Ralph nu mizeaza neaparat pe nostalgie, ci pe umor si o lume ireprosabil construita pictural.

Nu stiu ce sa laud mai intai, scenariul care speculeaza faptul ca jocurile sunt si ele o naratiune si ne putem juca in lumea jocurilor pe calculator asa cum ne jucam si in lumea basmelor clasice (vezi modelul Shrek), acuratetea cu care sunt redate stilurile grafice ale jocurile, in evolutia lor, de la cerculete animate pe ecran pina la super eroii creati cu multe milioane de pixeli din jocurile contemporane, grija cu care aceasta lume atat de diveresa este prezentata fara discrepante,  sau poate picturalitatea coloristica a unei lumi suprarealiste. O sa va placa de Ralph personajul negativ dintr-un joc plecat sa caute recunoasterea ca poate face si el ceva bun.

Mergeti sa vedeti aventura sa printre jocuri. Eu cel putin, du pa film, m-am dus repede acasa sa caut un joc Arcade pe Internet. 

joi, 15 noiembrie 2012

Argo

Argo, USA 2012, regia: Ben Affleck, Cu: Ben Affleck, Alan Arkin, John Goodman

Ben Affleck se anunta cu acest film a fi urmatorul mare regizor al Hollywood-ului. Ajutat de o poveste interesanta, bazata pe fapte reale, despre salvarea a 6 functionari ai Ambasadei USA din Iran in timpul revolutiei islamice din 1979 din acea tara, cand, amintesc ca Ambasada USA a fost ocupata si functionaruii luati ostatici pentru mai bine de un an de zile, face un fim mare.

Filmul nu este deloc un film de actiune cu impuscaturi si eroi vanjosi, ci o drama construita in jurul pericolelor de care sunt pinditi niste oameni, cu taria si slabiciunile lor. Si un omagiu adus filmului si Hollywood-ului, pentru ca metoda de salavare a celor 6 a fost crearea unei echipe de filmare fictive, cu toata punerea in scena necesara realizarii acoperirii operatiunii, in care sa fie integrati cei 6 functionari (operatiunea a fost denumita Argo de CIA). In definitiv mirajul filmului a fost cel care a salvat pe cei sase, pentru ca filmul a fost terenul de comunicare cu cruntii revolutionari islamici, care, dincolo de convingerile extreme, in fata puterii acestui miraj, au "inghitit" povestea cu care au fost salvati americanii.

Insa dincolo de povestea in sine, bine condusa cinematografic, Affleck face o opera postmoderna exemplara. Am vorbit deja de omagiul Hollywood-ului, de filmul in film pe care il povesteste, tinand seama  de necesitatea de a se monta o productie de film ca acoperire a operatiunii. Pe de alta parte regizorul construieste o naratiune ca si cum ar fi un film facut la sfarsitul anilor 70 ai secolului trecut. Si nu e vorba numai de design, costume, decoruri, sau muzica, ci e vorba de modul in care este jucat, filmat si montat acest film. Ben Affleck a incercat, in rolul principal pe care si l-a asumat, sa imite pina si emfaza actoriceasca specifica acelor ani, si s-a straduit sa obtina acelasi tip de joc scenic de la ceilalti din distributie.

In concluzie, unul dintre cele mai bune filme ale anului, probabil un candidat la Oscaruri (ca sa nu mai vorbim de tema Iranului foarte actuala in constiinta americana), care trebuie neaparat vazut.

miercuri, 14 noiembrie 2012

Un monstre a Paris

Un monstre a Paris, Un monstru la Paris, Franta 2011, Regia Bibo Bergeron, Voci Vanessa Paradise, Mathieu Chedid, Gad Elmaleh, Francois Cluzet,

Fim prezentat in cadrul Anim'Est.

Probabil cel mai bun film de animatie vazut in cadrul Anim'Est de anul acesta, 2012. Filmul are un personaj cu un sarm fara pereche,Parisul. Un paris de inceput de secol 20, desenat cu dragoste si stil. 
O poveste de dragoste in decor parizian, o poveste cu un purice transformat intr-un megapurice de un savant ciudat si doi tineri un pic incurcalume, purice care nu face niciun rau nimanui pentru ca ... e un purice cantaret. In duet cu Vanessa Paradise ,desigur. Gagurile curg bine, umorul functioneaza, iar animatia, fara sa fie Pixar, e lucrata minutios si la cele mai inalte standarde de calitate. O incantare. Daca va intra cumva si in circuitul comercial, nu il ratati.

duminică, 11 noiembrie 2012

Le magasin des suicides

Le magasin des suicides, Magazinul de sinucideri, Franta 2012, regie Patrice Leconte

Film prezentat in cadrul Anim'est.

Un film de animatie ancorat in actualitatea imediata: e criza economica, disperare si oamenii se sinucid. In aceasta atmosfera sunt si unii carora le merge bine, proprietarii unui magazin care furnizeaza accesorii pentru sinucideri. Desigur pentru un asemenea negot o fata trista este imperativa. Pina cand nenorocirea se produce: mezinul familiei rade tot timpul si duce negotul de ripa.

Animatia este una fara pretentii, facuta cu un Adobe in stilul cunoscut la noi din serialul ROBotzi.

Pariul artistic este unul riscant si explica de ce unora nu le place filmul. Umorul exista, si e bun si in cantitati suficiente, dar este, evident raportat la tema filmului, unul negru, prin urmare  exclude publicul care din start nu agreaza acest gen de umor.

Insa optiunea cea mai interesanta consta in faptul ca filmul este un muzical. Muzicalul e un gen care nu prea merge in zilele noastre tinand seama ca publicul s-a obisnuit cu o actiune care se desfasoara pe repede inainte. Parerea mea este ca demersul lor este unul reusit, muzica e buna iar scenele pe care se canta sunt bine sustine de animatie si gagurile care se "intampla" in momentele muzicale. Totusi e o chestiune de gust si probabil vor fi multi care vor stramba din nas la idee de "musical". Pe anasamblu o reusita.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Le Tableau

Le Tableau, Tabloul , Franta 2011, regie Jean-François Laguionie,

Film prezentat in cadrul Anim'Est.

Tema personajelor din tablouri care prind viata nu este noua (s-au jucat si Tom si Jerry printre tablouri). Aceasta animatie insa reuseste sa pastreze un ritm alert si interesul spectatorului mizand pe un conflict intre figurile din tablou: figurile terminate de pictat (cam inganfati), cei neterminati, si schitele. Bineinteles se asteapta revenirea pictorului ca sa termine tabloul si sa readuca armonia. Pictor care pare sa fie Manet. Desi grafica animatiei pare mai mult influentata de stilul lui Matisse. Aceasta poveste amintind oarecum de lupta de clasa este condimentata de o poveste tip Romeo si Julieta intre un Toupin (pictat intreg) si o Pafina (pas fini).
Insa cele mai interesante sunt aventurile lui Lola, mereu curioasa, care trece prin toate tablourile, si care ajunge sa intrebe si pe pictor "pe tine cine te-a pictat?" 

luni, 5 noiembrie 2012

Pliculetul Minervei

Umberto Eco, Pliculetul Minervei, Humanitas 2011,

O colectie de articole ale lui Umberto Eco ce au aparut in L'Espresso. Chiar daca sunt atinse de placuta patina a efemerului unor evenimente, Umberto Eco nu poate fi decat interesant. 

Oare de ce Titanicul a fost un asa mare succes? Vi se raspunde aplicand tehnicile de analiza ale operelor destructurate/dezarticulate. Sunt vedetele imagini ale unui curent la moda sau vedetele impun o imagine la moda? Pai asta este una dintre problemele centrale ale operei lui Umberto Eco, relatia dintre semn si semnificat.

Totul scris cu umor si intorsaturi neasteptate (Henric al VIII-lea isi trimitea calaul ca sa execute divorturile).

Si poate cel mai plin de invataminte este ultimul eseu din carte , un colocviu imaginar despre cum ne pregatim pentru inevitabila noastra disparitie. Simplu. Atingand intelepciunea de a realiza ca toti cei din jurul nostru sunt niste dobitoci. 

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Biscuiti cu smochine si seminte de fenel

Tocmai intors din sudul Italiei mi-am dorit sa repet acasa un dulce intalnit pe acolo: biscuiti cu smochine si seminte de fenel.

Ingrediente:

- 125 g unt la temeperatura camerei,
- 125 g zahar,
- 225 g faina alba,
- 2 galbenusuri de ou,
- 50 grame smochine uscate (vreo 5-6 smochine) taiate bucati mici,
- 2 lingurite de seminte de fenel macinate (se gasesc la magazine tip plafar pentru ceai)
- un praf de sare

Cantitatile sunt pentru 12-18 biscuiti depinde de forma si grosimea pe care o doriti.

Productie usoara. Se amesteca untul cu zaharul cu ajutorul mixerului pina capata un aspect cremos. Se adauga galbenusurile batute si apoi faina si se amesteca bine. la sfarsit se pun bucatile de smochine si semintele de fenel.

Aluatul se intinde pe o suprafata presarata cu faina si se taie biscuitii in forma dorita.

Se dau la cuptorul incins la 180 grade pentru 15 minute.

marți, 30 octombrie 2012

Magic Mike

Magic Mike, USA 2012, Regia Steven Soderbergh, Cu: Channing Tatum, Matthew McConaughey

Un film din categoria "mai bun decat va asteptati". Trailerul care insista pe latura scandaloasa a filmului (numerele de dans erotic masculine) este inselator.

Este un film marca Soderbergh, care stie sa taie cadre nervoase, sa urmareasca scene intime, sa dezvaluie caractere, si chiar sa filmeze numere de dans spectaculoase cu Channing Tatum. Iar McConaughey e mare forma intr-un rol de antreprenor de formatie de dans erotic masculin.

luni, 29 octombrie 2012

Skyfall

Skyfall, USA 2012, Regia Sam Mendes, Cu: Daniel Craig, Javier Bardem, Judi Dench, Ralph Fiennes,

Bond, James Bond. Replica a ramas aceeasi de o jumatate de secol. In fapt asta si sunt filmele cu agentul 007, o institutie, un exercitiu de stil. 

Sam Mendes se achita bine de datoria de a face un film cu Bond care sa fie egal cu sine insusi, si in acelasi timp contemporan noua.

Un Bond expresiv, Daniel Craig, cu doza sa de actiuni spectaculoase (o urmarire cu motocicleta pe acoperisurile Bazarului din Istanbul, ce ziceti?). Cu un generic parca acelasi de acum 50 de ani, dar de fapt cu o stilistica a anilor 2000.  Femei frumoase. Cu personaje malefice (Bardem din nou excelent). Dar mai ales cu un costum impecabil indiferent de vitregiile actiunii.  Pentru ca Bond are in primul rand stil.

duminică, 21 octombrie 2012

Hotel Transylvania

Hotel Transylvania, USA 2012, Regia Genndy Tartakovsky,

Moda cu vampirii a cucerit lumea fimului. Desenele animate nu puteau scapa trendului si iata inca un film de animatie cu vampiri si monstri.

Filmul vine de la Genndy Tartakovsky  creatorul lui Dexter, asa ca animatia are stil, scene cu multa famtezie, cea cu mesele zburatoare merita sa intre intr-un top al scenelor din filme de animatie.

Problema e ca povestea nu poate fi decat boring. Vampirii ingroziti de oameni isi petrec vacantele in Hotel Transylvania cel mai sigur loc pentru vampiri unde nu calcat picior de om, hotel condus evident de Dracula. Pina cand un tanar turist curios patrunde in acest domeniu. Ca lucrurile sa fie si mai tragice fiica lui Dracula se indragosteste de pamantean. Mesaje despre "acceptarea celor diferiti" si "copii cresc si e momentul sa fie lasati sa zboare din cuib" pe care evident le-ati mai auzit de n sute de ori.

vineri, 19 octombrie 2012

Dictatura lui Nicolae Ceausescu 1965-1989 Geniul Carpatilor

Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceausescu 1965-1989 Geniul Carpatilor, traducere Vasile Moga, Polirom, 2011

Recunosc ca sunt pasionat de cartile de istorie si inca si mai pasioat de cele care au ca obiect studiul comunismului.

Ceausescu iata ca a devenit un fel de imagine exemplara  a dictatorului comunist. Subiectul pasioneaza pe istorici, fiind de aceasta data un polonez cel care abordeaza o astfel de analiza istorica. Mai demult citeam cartea lui Thomas Kunze, Ceausescu o biografie.

Evident ca exista o tentatie compratista care este foarte utila in cerctarea istorica, o comparatie intre comunismul "nostru" si comunismul "lor" (polonez, est-german). Utila pntru ca ne scoate din orizontul marginit al frustrarilor si justificarilor personale sau personalizate indreptandu-ne spre calea unei cunoasteri reale. Din pacate comunismul romanesc se dovedeste a fi produs un caz aberant nu numai in raport cu regulile general acceptate ale societatilor nomale, libere, ci si raportat la alte cazuri de state unde s-a aplicat socialismul real.

Mai mult, Burakowski merege pe linia stdiilor foarte moderne care se bazeaza pe diagnosicul relatiilor de putere si lanseaza (si sustine cu argumente) o ipoteza care explica succesul dictaturii ceausiste: acesta se bazeaza pe faptul ca sistemul de putere consacrat sub aceasta dictatura a asigurat, in spatele decorului cultului personalitatii, o iresponsabilitate si impunitate aproape desavarsita clasei coducatoare (clasei politice ca sa o numim in termeni contemporani) pentru actele sale. Vazand apetenta clase politice romanesti actuale pentru iresponsabilitate fata de actele sale parca tind sa-i dau dreptate lui Burakowski.


ParaNorman

ParaNorman, USA 2012, Regie Chris Butler, Sam Fell

Film in cadrul festivalului Anim'Est.

Sa incep cu vestea prosta: e un film produs de studiorile Laika,cele care au facut si pe Coraline, din pacate nu e un film care sa dovedeasca aceeasi explozie de creativitate ca si in Coraline.

Vestea buna este ca povestea, in care un baietel ce vede peste tot fantome isi salveaza orasul de la urmarile catastofale ale blestemului unei vrajtoare (zombi inclusi, desi cam natafleti), e plina de umor si va fi desigur pe placul publicului. Si fiind o productie stop motion (cu papusi reale animate) este fara indoiala o realizare artistica si de design, pe care nu o poate egala niciun film produs pe calculator. O incantare pentru ochi!

luni, 15 octombrie 2012

Paine cu semola di grano duro rimacinata


Graul dur este graul folosit pentru paste. Este un tip de grau mai bogat in proteine. Poate fi folosit si la patiserie sau facut paine. Faina are o culoare galbuie, care este mprumutata si produselor finale. Produsele finale au o consistenta mai elastica decat cele obtinute din grau normal. O consistenta foarte placuta, de altel. Creste insa mai greu, asa ca din motive de timp am amestecat in proportie 50%-50% cu faina normala.

Am folosit reteta de la paine de alac, cu singura modificare ca acum au fost 350 grame de semola de grau dur si 350% grame de faina normal.

Vedeti cam ce a iesit.

vineri, 12 octombrie 2012

Hope Springs


Hope Springs, Terapie de cuplu, SUA, 2012.Regie: David Frankel. Cu: Meryl Streep, Steve Carell, Tommy Lee Jones, Jean Smart, Ben Rappaport.

Filmul ar fi inca o facatura cu glumite despre sexul gerontofil, daca nu ar fi in rolurile principale Meryl Streep si Tommy Lee Jones. Cu ei doi cap de afis, personajele principale chiar sunt doi batranei simpatici si credibili, cu problemele lor dupa o casnicie lunga, si dau ceva viata si emotie unei povesti destul de slabe. Tommy Lee Jones chiar face un rol mare, ca sot cu mina sa plictisita si inacrita, dar altfel foarte atasat de sotie.

joi, 11 octombrie 2012

Arrugas/Wrinkles/Riduri

Arrugas, Riduri. Spania 2011, Regia Ignacio Ferreras

Film vazut in cadrul festivalului Anim'Est.

Deaoarece se desfasoara in aceste zile festivalul Anim' Est am mers sa iau portia de desene animate. 
Dincolo de filme sunt si evenimentele. Interesant a fost sa vezi  munca de la studiorile Laika care au facut unul dintre cele mai bune productii stop motion din ultimii ani Coraline.

Dar sa ma intorc la Riduri. este o poveste despre problemele virstei a treia, si marginalizarea batranilor, pe care lumea moderna preferea sa ii inchida in aziluri. O poveste spusa cu tandrete si umor, dar inevitabil un pic trista. 

Animatia este una corecta fara insa sa exceleze la vreun capitol. Desi povestea seamana pe alocuri cu "Zbor deasupra unui cuib de cuci", personajele sunt bine conturate si spectacolul este unul agreabil.


sâmbătă, 22 septembrie 2012

Istanbul

Orhan Pamuk, Istanbul, Polirom, 2011

Poate fi Istanbulul un oras sentiment, un oras emblem culturala precum este Parisul, Londra sau alte capitale Europene? Orhan Pamuk demonstreza ca da, Istanbulul este mai mult decat o aglomerare de cladiri, cu un urbanism indoielnic, este in primul rand o stare de spirit. O carte care vine oarecum logic in urma "Muzeului inocentei", care avea ca decor pentru  povestea unei iubiri dramatice acelasi Istanbul. "Istanbul" este o autobiografie, unde personajul este mai putin autorul cat devenirea culturala, si perceptia unui Istanbul care traieste drama modernizarii abrupte si nostalgia traditiei. Un model cum pana unui scriitor de geniu, poate transforma un colt de lume cu care istoria a fost mai putin generoasa in a-l propulsa in primul rand al culturii mondiale contemporane, intr-un loc emblematic si universal.

Despre oameni si melci

Despre oameni si melci, Romania- Franta, 2012. Regie: Tudor Giurgiu.Cu: Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu, Dorel Visan

Probabil ca regizorul cand a pornit la facerea acestui film s-a gandit ca sexul vinde orice. Desigur o poveste despre niste muncitori, care, in valtoarea privatizarilor si inchiderilor de uzine din anii 90, vor sa-si salveze uzina si locul de munca donand la o clinica sperma nu poate fi decat amuzanta.

Filmul insa nu reuseste sa se desprinda cu nimic de cliseul personajelor, pina si gagurile fiind rasuflate.

Desi probabil s-a vrut un "Full Monty" romanesc, filmului lui Tudori Giugiu ii lipseste orice intelegere pentru personajele pe care le reprezinta. Muncitorul, directorul de uzina corupt, investitorul strain fara morala, secretara sunt cu toti clisee. Daca in "Full Monty" era lupta unor muncitori de a ramane demni intr-o lume care nu mai are nevoie de ei, fie si prin mijloace neortodoxe ca dansul erotic, in "Despre oamenii si melci", muncitorii sunt doar ridicoli fara alte valori umane astasate.

Andi Vasluianu si Dorel Visan se achita bine de roluri, dar nu prea e un titlu de glorie cu genul acesta de personaje.

In concluzie, o comedioara subtirica, cum se fac cu miile, nu plangeti dupa bani, dar nici nu veti ramane cu ceva de pe urma filmului.

miercuri, 12 septembrie 2012

The Best Exotic Marigold Hotel

The Best Exotic Marigold Hotel, SUA, 2012. Regie: John Madden.Cu: Dev Patel, Bill Nighy, Judi Dench, Maggie Smith, Tom Wilkinson

Filmul e despre cativa pensionari britanici care aleg sa-si petreaca anii linistiti ai pensiei la un fel de pensiune dedicata celor la varsta a treia undeva in India, Marigold Hotel.

Fiind o poveste "indiana" aceasta este melodramatica si previzibila, asa cum sta bine unei povesti "indiene".

Partea buna este ca e destul umor britanic presarat, iar echipa de actori e in fapt o echipa de seniori ai ecranului britanic din care fiecare e bun de Oscar, asa ca nu va veti plictisi deloc.

marți, 4 septembrie 2012

To Rome with Love

To Rome with Love, Din dragoste pentru Roma, Spania- SUA- Italia, 2012, Regie: Woody Allen, Cu: Roberto Benigni, Penélope Cruz, Alec Baldwin, Ellen Page, Jesse Eisenberg, Woody Allen, Judy Davis

Lui  Woody Allen i-au iesit intotdeauna filmele care dezbat, cu umor, conflictul dintre aparenta si realitate.

In The Rome with Love, Roma este pretextul si scena unui teatru al iluziilor pentru 4 povesti disparate, in care personajele raman la final cu o iluzie mai putin.

Am mai spus-o, Woody Allen nu mai e in forma lui de alta data, dar filmul este in mod sigur agreabil si amuzant, iar Roberto Benigni este un comediant stralucit, care trebuie vazut.

duminică, 2 septembrie 2012

The Expendables 2


The Expendables 2, Eroi de sacrificiu 2, SUA, 2012., Regie: Simon West., Cu: Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Bruce Willis, Chuck Norris, Dolph Lundgren, Jason Statham.

Un film postmodern in care personajele eroi de actiuni fac referire cu umor la ei insisi.
Desi nu ati zice, scenariul e construit cu inteligenta, umor bun si scene de actiune care sa satisfaca amatorii acestui gen de filme. Stallone si compania sunt eroii nostri la care ne uitam sau macar ne-am uitat intr-o etapa a existentei. Sunt de consum, nu vor fi in lista celor mai bune 100 filme, dar sunt de neuitat.

Si sa-l vezi pe Schwarzenegger spunand "I'm back!" face toti banii.

Halva turceasca

Halvaua turceasca imi aminteste de parfumurile copilariei, prajeli dulci care umpleau bucataria de mirosuri cu promisiuni. Nu e vorba de prajitura ca la mama acasa, ci de prajitura ca la "tata acasa" pentru ca, probabil indemnat si de simplitatea retetei, responsabil de "productie" era tata. Mai jos o reteta oarecum imbunatatita fata de cea de demult, dar la fel de savuroasa.

Ingrediente:


  • 200 ml lapte,
  • 200 ml apa,
  • 1 lingurita de scortisoara macinata,
  • 1 praf de cardamon,
  • 150 grame gris
  • 50 g unt,
  • 150 g zahar,
  • 70 g migdale (sau nuci, sau altele asemanatoare)
Intr-un vas puneti laptele, apa, 1/2 lingurita de scortisoara, cardamon si 100 g zahar sa fiarba pina se topeste zaharul. Tineti apoi vasul in apropierea focului ca sa ramana cald.

Intr-un alt vas (cel mai bun unul de tuci) puneti untul la topit apoi adaugati grisul. Lasati focul mic. Prajiti grisul in unt, amestecand din cand in cand pina capata o culoare galbuie. Dureaza cam 15 minute.

Tocati marunt migdalele. Jumatate din cantitate puneti peste gris si mai lasati 5 minute la prajit, amestecand. Turnati apoi amestecul lichid peste gris. Amestecati energic. Se obtine foarte rapid un amestec de consistenta unei mamaligi ceva mai moi. Puneti si restul de zahar (50 g) si 1/2 lingurita scortisoara.  Amestecati si luati de pe foc.

Puneti amestecul intr-o forma (eu am folosit o tava de copt mica de chec, care se potriveste perfect la aceste cantitati)

Nivelati si decorati cu restul de migdale. Se poate pudra cu putina scortisoara macinata. Lasati sa se raceasca. Devine consistent si se poate taia on felii.

vineri, 31 august 2012

Rusia, 1815 - 1881

Sherman Rusell, Rusia, 1815 - 1881, ALL

O carte din colectia Acces la Istorie, colectie pe care o recomand. Daca va intereseaza un anume subiec al istoriei dar nu aveti timp sa citit tomuri groase, cartile din aceasta colectie rezolva problema. Sunt introduceri foarte seriaose si bine facute intr-o anume problematica istorica care va pot da cunostintele minime necesare pentru a aborda acea problema.

In particular cartea de spre Rusia, se fereste de o mare provocare prvind istoriile despre Rusia in sec.al XIX-lea si anume acela al dezbaterii din perspectiva Revolutiei Bolsevice din 1917. Multi autori sunt tentati sa vada sec. al XIX-lea rus ca o pregatire a Revolutiei comuniste, ceea ce este profund gresit, oamenii de atunci au actionat din cu totul alte motive decat " o pregatire pentru bolsevism"

Oslo, 31. august

Oslo, 31. august, Norvegia 2011, Regia Joachim Trier, Cu: Anders Danielsen Lie

Un film foarte greu de catalogat.

La prima vedere l-as apropia de Trainspotting, acelasi sentiment profund al ratarii, aceleasi droguri. Fara, insa, sarcasmul britanic, ci porfund si serios.

Pe de alta parte nu trebuie uitat ca e o ecranizare a unei nuvele a lui Drieu La Rochelle. Si de aici apele se despart. Oslo, 31 august este despre imposibilitatea celui care stie (a omului superior, a omului zeu) de a supravietui. Nu e vorba, ca in Trainspotting, despre constiinta ratarii a clasei de mijloc britanice, si prin extensie a celei din lumea moderna, pentru care o salvare mai exista, deus et machina, in umor si acceptarea conditiei, ci despre imposibila impacare cu durerea constiintei.

Anders, jucat cu candoare de Anders Danielsen Lie, este un dependent de droguri, aparent in curs de vindecare, aflat pe punctul de a-si relua viata normala. Doar aparent, pentru ca periplul sau printre cei pe care ii cunoaste, intr-o iesire de o zi din sanatoriul care incerca sa-l vindece, motivat de prezenta la un interviu de angajare, este doar drumul initiatic al constientizarii depline ca nu exista de fapt nicio salvare. Intr-o lume ce traieste intre compromisul marunt, si vise fantasmagorice ce nu ne apartin, imprumutate din publicatii ieftine despre cum sa-ti traiesti viata, asumarea existentei este dureroasa. Iar Anders alege  evadarea din viata, gest asumat inca de la inceputul filmului.
 Un film compus din dialguri lungi sau franturi de conversatii desfasurate rapid, din momente aproape onirice, toate scene care marcheaza drumul detasarii lui Andres de sine.

Ramane doar memoria.


joi, 30 august 2012

Tarta de Ibiza

Flao d Eivissa este o prajitura traditionala din celebra insula si, prin extensie, in Catalunia. Este o prajitura pregatita traditional cu ocazia sarbatorilor pascale, fiind un echivalent pentru Pasca de la noi. 

Pentru aluat va trebuie:


  • 280 grame faina
  • 1 lingurita de anason macinat,
  • 60 ml lichior de anason (Ouzo e un astfel de lichior. Daca nu aveti merge si orice tuica fiarta cu o lingurita de anason)
  • 60 ml ulei
  • 2-3 linguri de apa.
Pentru umplutura:
  • 400 g branza de vaca dulce (reteta originala e cu branza de capra)
  • 3 oua
  • 170 g zahar
  • coaja de la o lamaie rasa,
  • cateva frunza de menta

Aluatul se face amestecand pur si simplu ingredientele in castron adaugand treptat apa cat aluatul sa fie suficient de elastic ca sa se poata modela in forma de tarta, dar sa nu devina lipicios.

Intr-o tava rotunda de cam 20 cm diametru,cu hartie de copt, puneti aluatul, dand forma de tarta prin presare.

Pentru umplutura, frecati branza ca sa devina mai cremoasa, sa se sparga "bulgarasii"

Amestecati apoi zaharul si coaja de lamaie. La final puneti ouale si menta si amestecati bine.

Se umple tarta cu rezultatul (care e semivascos).

Se da la cuptor la 180 grade pentru 30 de minute.

Amestecul dintre gustul de branza parfumata cu lamaie si gustul de anason de la coca este unul deosebit.

marți, 28 august 2012

Moon Shot

Moon Shot, 1994, Regizor Kirk Wolfinger

De cateva zile, Neil Armstrong nu mai este printre noi. Potopiti de scandaluri politice, informatia a trecut aproape neobservata, desi politicienii care tin astazi prima pagina a ziarelor nu vor fi nici in subsolul paginilor de istorie in timp ce Neil Armstrong va ramane ca un simbol al cutezantei omenirii.

Interesant ca tocmai in acest zile priveam cu nesat la un documentar despre explorarea Lunii.

Moon Shot este probabil cel mai bun documentar pentru a intelege ce s-a intamplat atunci.

Cu un click aici  se deschide un fragment din documentar, unde apare Neil Armstrong la conferinta de presa unde erau prezentati tinerii recruti in programul spatial american.

luni, 27 august 2012

The Five -Year Engagement

The Five -Year Engagement/Te mai mariti cu mine?, USA 2012, Regia :Nicholas Stoller, Cu: Jason Segel, Emily Blunt, Chris Pratt

Daca intrati in cinematograf sa vedeti o comedie romantica si nu veo "Calauza" de Tarkovski nu o sa fiti deloc dezamagiti, filmul e unul dintre cele mai bune ale genului.

Cu o echipa care pastreaza nucleul altei reusite, "Forgetting Sarah Marshall",  cu Emily Blunt un plus cert, filmul pastreaza un ton credibil si prin urmare spectatorul se poate identifica cu personajele.

Personaje care, desi se iubesc, si au facut deja logodna, tot amana sa se casatoreasca din cauza altor proiecte , profesionale, care apar in viata. Un film despre dragoste, sacrificii pentru celalalt, "uzura" cuplului in lumea contemporana, totul spus cu mult umor.

Si "Cucurucucu Paloma"  intr-o executie memorabila (de amuzanta)

sâmbătă, 25 august 2012

Brave

Brave/Neinfricata, SUA, 2012. Regie: Brenda Chapman, Mark Andrews. Cu: Emma Thompson, Kelly Macdonald, Kevin McKidd, Robbie Coltrane, Julie Walters.

Deoarece imi plac filmele de animatie, am fost sa vad si minunea roscata, iesita din pixelii celor de la Pixar. Brave e despre o printesa roscata, de undeva de prin Highlands, care e mai putin preocupata de petitori, cat de antrenamentele de tir cu arcul, de parca ar vrea sa concureze la Olimpiada.

Pentru ca lucrurile sa semene cu un basm sunt si regi, regine, nobili lorzi, vrajitoare,   si evident vraji, ursi rai, ursuleti, si cai intelegatori cu problemele adolescentine ale roscatei printese.

Imaginea e Pixar, adica perfecta. In rest cam tristete. Muzica e cam lesinata, un fel de Romanta de aur  varianta celtica. Gramada de personaje secundare care ar trebui sa asigure gagurile nu fac decat sa suprasolicite capacitatea regiei de a schita caractere in timpul limitat al unei povesti cinematografice. 

Insa cel mai neplacut este ca nimeni dintre cei care au produs filmul nu a realizat ca povestea nu are nici urma de drama, conflict. O printesa rebela, si o mama dedicata datoriei de regina, care nu sunt cu nimic in conflict, pentru ca de la inceput stim ca nimeni nu vrea sa faca rau nimanui, reprezinta cel mai jalnic suport narativ. Ca sa nu mai vorbim ca indemnul prezent peste tot "break the rules" a ajuns de fapt cel mai conformist mesaj, cu plictiseala atasata in mod inevitabil.

In concluzie, probabil ceas mai slaba productie Disney-Pixar.

joi, 23 august 2012

23 august 1949 - fapt divers


Aflăm că în comuna Corni satul Urlesti judetul Covurlui a luat fiinţă GAC-ul “23 August”. Iniţial sătenii ceruseră permisiunea să-l numească “Gheorghiu-Dej” însă acesta le-a răspuns recomandându-le numele de “23 August”.[1]         
          Se scriu poezii precum “Cântec pentru 23 August” de Maria Banuş în care se vorbeşte de : “Dragostea fierbinte/Pentru marele Stalin/Dascăl şi părinte” .[2]
          Se decernează decoraţii .Listele beneficiarilor ocupă pagini întregi în ziare.[3]
          Sunt şi gesturi mai mărunte privind munca de propagandă precum expoziţii ale gazetelor de perete sau unele care sigur trezeau entuziasmul ca inaugurarea ştrandului Mogoşoaia.[4]


[1] “Scinteia“, nr.1494, 3 august 1949, p.1
[2] “Scinteia“,nr.1509, 20 august 1949,p.2
[3] “Scinteia“,nr.1511, 23 august 1949, p.4
[4] “Scinteia“,nr.1511, 23 august 1949 , p.3