Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident, Humanitas, 2007,
Cărţi despre modernizarea românilor s-au mai scris. Din nefericire aceste cărţi sunt cu toate scrise pentru a demonstra ceva, fie că mersul istoriei românilor era unul inevitabil şi organic spre modernizare (istoriografia marxistă), fie, în direcţie opusă, spre a se demonstra că modernizarea a venit ca un tăvălug peste români, modernizare pentru care românii nu au fost pregătiţi, iar sechelele acestei modernizări forţate le simţim şi astăzi (curentul pesimiştilor îngrijoraţi de problemele tranziţiei contemporane).
Cartea lui Neagu Djuvara nu îşi propune să demonstreze nimic, ci doar să surprindă o anumită dinamică a trasnformării în istoria românilor de la sfârşitul sec.al XVIII-lea şi prima parte a sec. al XIX-lea. Dacă există vreo concluzie, aceasta este cea realizată în lumina celei mai moderne istoriografii, prin raportare la considerente de forţe, demonstrând că o clasă restrânsă de nobili-boieri, care îşi spuneau "naţionali" (denumire care trebuie privită cu rezervă), a acţionat în sensul modernizării ţărilor române, desigur şi într-un context internaţional favorabil, cu scopul de a prelua şi păstra puterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu