sâmbătă, 31 martie 2012

Dr. Seuss' The Lorax

Dr. Seuss' The Lorax, SUA 2012, Regia: Chris Renaud, Kyle Balda, cu Danny DeVito, Zac Efron, Ed Helms, Taylor Swift, Rob Riggle, Betty White, Sherry Lynn


În primul rând filmul nu e deloc pentru cei care preţuiesc fitness-ul. Lorax are o burtică portocalie şi impozantă. Nu e deloc un erou trendy. Şi zboară ridicându-se graţios cu mâna de capătul de codiţă.

Dacă credeţi că o să râdeţi în hohote, iaraşi greşiţi, umorul e discret şi vine dintr-o fantezie dezlănţuită. Peştişorii seamănă cu nişte cuţu şi cântă armonic pe trei voci, nu, nu sunt „muţi ca peştii”.

Mesajul e simplu şi direct: natural e bun, artificial e prost. "How bad caaaan I beeeee?" cântă în film. Dacă eşti pentru artificial şi corporaţiile care ti-l bagă pe gât: „Really bad”.

Dr. Seuss autorul poveştii adaptate, este autorul cult alt literaturii anglo-saxone pentru copii, pentru inventivitatea sa. Filmul se întrece în a construi o lume suprarealistă. Dar asemănătoare cu realitatea! Colorată şi fără nicio linie dreaptă. Un fel de amestec între Horton (altă ecranizare  Dr. Seuss) şi Despicable Me, succesul recent al regizorului.

marți, 27 martie 2012

Somon cu orz

 Nu e cine stie ce filozofie sa prajesti somon (pentru cine nu stie se prajeste intodeauna asezat pe pielita si numai cand e aproape gata se intoarce si pe cealalta parte), insa intersanta este combinatia.

Alaturi este o salata de  orz fiert, cu ro;ii coapte si dovlecei fierti. 

Orzulse inmoaie repede in reo 20 de minute. Dovleceii sunt fierti usor vreo 2 minute ca sa se inmoaie un pic. Rosiile jumatati pe plita se fac imediat. Adaugati si putin chimen si sare. Cantitatile sunt dupa pofta inimii.

miercuri, 21 martie 2012

Bucuresti 17 martie 2012 - Tot cu gheata

Ceva mai subtire.

In schimb au aparut ghioceii.



luni, 19 martie 2012

Mirror, Mirror

Mirror, Mirror/ Oglindă, oglinjoară, SUA, 2012. Regie: Tarsem Singh. Cu: Lily Collins, Sean Bean, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane


Dacă nu v-aţi dat seama, e vorba de Albă ca Zăpada. Despre cei şapte pitici nu pot să spun decât că fac cinste oricărei trupe de circ profesionist. În general sunt simpatici, chiar şi atunci când sunt cam villain. Doar da aia e Albă pe acolo, ca să îi facă simpatici. Care Albă se îmbracă ceva între muşchetar şi costumul clasic din animaţia Disney. Plus fundă. 
Plus glume politice (ce vreţi, e criză, bine că mai putem râde). 
Plus o mutriţă ingenua a la Audrey Hepburn, Mic dejun la Tiffany. Plus prinţul cu pieptul lat şi păros. Bărbatul obiect al dorinţei, şi nu invers. Şi bineînţeles adorabil, obiect dispută între regina cea rea şi Alba. Mai ales că e deobicei în izmene. De vină sunt piticiii.

Am ajuns şi la Julia Roberts. În rol de regină rea şi mamă vitregă. Prima dată pot să spun că Julia Roberts joacă bine. Este detestabilă cât cuprinde. Dar nu destul de detestabilă ca să nu înţelegi slăbiciunile unei femei trecute de prima tinereţe. Sau mai bine zis ale unei vedete de la Hollywood. Căci filmul este plin de trimiteri ironice la adresa Hollywood-ului şi obiceiurilor sale. Scena tratamentului de întreţinere este de antologie.
Într-un cuvânt mai rar poţi vedea îmbinate cu atâta măestrie, temele romantismului din vremea când fraţii Grimm au cules basmul cu Alba ca Zăpada, exuberanţa baroc- exotică a regizorului  Tarsem Singh, referinţe culturale până şi în ultima piesă de vestimentaţie (costumele şi decorul sunt superbe),şi umor de calitate.
Cu un final pe măsură cu muzică şi dans ca la Bollywood.

duminică, 18 martie 2012

Turta dulce






Turta dulce nu face parte din prajiturile nemaipomenite ale copilariei. Ca si vechile caramele comuniste, cleioase si tari, ca si eugeniile cu crema prezenta mai mult simbolic, turata dulce era printre dulciurile dispretuite... dar mereu prezente in lipsa de altceva. Iar daca erau si proaspete (rar de tot se intampla asta) erau chiar bune. Cu toata nota de cenusarese, fac parte din amintitile gustative ale copilariei. 

Acum e greu sa mai gasesti turta dulce ca in copilarie. Fie se gaseste un fel de paine dulce insipida, buna de facut diverse modele pentru pomul de iarna, dar de nemancat, fie sunt variante extrem de sofisticate, produse prin alte tari.

Ramane varianta productiei casnice.

Ingrediente:

  • 480 g faina (puneti separat 150 g + 330 g , vedeti indata de ce)
  • 260 g zahar,
  • 125 ml apa,
  • 50 g unt,
  • 1 ou,
  • 1 lingurita bicarbonat,
  • 1 praf de sare,
  • 1 lingurita scortisoara,
  • 1/2 de ligurita de praf de ghimbir (se gaseste la plic)
  • optional alte condimente, nucusoara, cardamon, un varf de cutit din fiecare,
pentru glazura:

  • 1 albus de ou,
  • 100 g zahar,
  • 2 linguri de apa fierbinte.
Intai se prepara un sirop de zahar. Se ia o lingura de zahar se pune intr-o cratita la foc mediu si se lasa pina se caramelizeaza. Separat se fierb 125 ml apa. Peste zaharul caramelizat se pune apa fierbinte si la foc mic se amesteca bine pina se dizolva caramelul.
Se pun restul de zahar si condimentele (scortisoara, ghimbirul si ce mai aveti), si la foc mediu se amesteca  pina se topeste zaharul Focul nu trebuie sa fie prea puternic si compozitia nu trebuie sa clocoteasca (daca inca nu s-a topit zaharul si clocoteste, luati de pe foc pina se mai racoreste)
Se ia de pe foc. In siropul fierbinte se pune 150 g faina si se amesteca bine. Se obtine o pasta maronie nu foarte aspectuoasa.


Se lasa sa se raceasca. E important pentru ca ulterior se lucreaza cu ou si daca e cald riscati sa faceti omleta.
Intr-un castron se pune restul de faina, sare, bicarbonat. Pasta obtinuta, rece, se adauga impreuna cu oul si untul. Se framanta pina se obtine un aluat. Din aluat se fac mingiute de cam 40 g fiecare (trebuie sa iasa cam 20 de bucati). Se pun in tava pregatita cu hartie de copt. Mie mi-au iesit un 23 cum se vede in imagine.


Se dau la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru cam 12-15 minute. Se scot imediat din cuptor si se lasa sa se raceasca. Daca le lasati in cuptor mai mult vor deveni tari.

Pentru glazura se bate albusul spuma tare cu mixerul. Se dauga zaharul si se continua batutul pina devine o spuma consistenta cu aspect lucios. Se adauga apa fierbinte. Se pune glazura intr-o caserola cu cateva bucati de turta dulce si se agita ca sa se raspandeasca glazura pe toata suprafata. Se pot si unge pur si simplu cu glazura.

joi, 15 martie 2012

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri

Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, 2008

Autor al unor erudite studii de istorie si filozofia istoriei , premiat de Academia Franceza, profesorul Neagu Djuvara lasa la o parte de data aceasta tonul academic, pentru a povesti tinerilor - si celor mai putin tineri - istoria Romaniei. Cartea e o privire sintetica si originala asupra momentelor-cheie din trecutul nostru, fara tabuuri sau prejudecati, scotind la lumina intimplari mai putin cunoscute, dar revelatoare. 

E o carte cu intentii clare "de popularizare" dar merita citita si de cei mai familiarizati cu problemele istoriei romanilor, pentru ca Djuvara ataca cateva tabuuri ale istoriei romanesti, prilej de reflectie dincolo de o simpla lectura "de popularizare"

duminică, 11 martie 2012

John Carter

 Regia:

Andrew Stanton, Cu:  Taylor KitschLynn Collins and Willem Dafoe

Deoarece am vazut ca e un film regizat de Andrew Stanton, care a făcut minuni în animaţie (Finding Nemo, Wall-e) mi-am spus: Forţa fie cu tine, şi am intrat la această producţie care după trailer părea un cocktail Star Wars, Avatar şi Dune. 
Nu a fost chiar atât de dramatic pentru nervii mei, cât ar fi putut să fie. În cele două ore şi ceva cât are filmul, am reuşit să nu casc, deşi cam totul era deja vu, la fel de interesant ca emisiunile de după revelion "Dacă doriţi să revedeţi".

Se pare că în materie de creativitate, SF-ul cinematografic suferă de retard mintal la nivelul vremurilor când Lucas scotea Star Wars. 
Geaba se scrie peste tot că e un film tribut marelui Burroughs, şi romanului său A PRINCESS OF MARS, apărut acum fix 100 de ani, personajul e gol precum confratele său Tarzan care umbla numai în chiloţi.
Partea bună e că John (Taylor Kitsch- numele Kitsch e o predestinare pentru astfel de roluri) ţopăie tot filmul ca o lăcustă, iar Lynn Collins are ochii albaştri. Carter e puternic (cât permit efectele speciale) şi tandru, iar Mark Strong e chel de-a binelea, dar ne manifestăm  înţelegerea că numai cu salariul din filmele europene nu poţi să trăieşti decent la Londra, aşa că faci un ban cinstit în dudele de peste ocean).

duminică, 4 martie 2012

Chec cu dovlecel si cacao




Deoarece mi-a ramas ceva pulpa de dovlecel nefolosit de la reteta anterioara (dovlecel cu qinoa), am cautat ce sa fac cu aceasta. Un chec cu dovlecel.

Suna cam ciudat, dar va spun de la inceput ca e unul dintre cele mai bune checuri pe care le-am mancat.

Secretul e chiar dovlecelul. Acesta tine umezeala, si astfel checul iese umed si cremos ca o prajitura, gata sa-l mananci cu lingurita.

Ingrediente:

  • 350 g dovlecel ras (2 dovlecei nu prea mari),
  • 3 oua
  • 130 ml ulei,
  • un strop de esenta de vanilie,
  • 230 zahar,
  • 1/2 lingurita sare,
  • 1 lingurita praf de copt,
  • 1 lingurita bicarbonat,
  • 75 g cacao,
  • 270 g faina.
Intr-un castron se amesteca dovlecelul dat pe o razatoare medie cu ouale batute, uleiul si esenta de vanilie.

Intr-un alt vas se amesteca faina, zaharul, sarea, cacao, praful de copt si bicarbonatul. Peste acestea se pune amestecul cu dovlecel. Cu o lingura se omogenizeaza totul bine pina devine de consistenta unei creme. 

Se toarna compozitia intr-o tava de cozonac tapetata cu hartie de copt. Cantitatile enumerate sunt pentru un singur chec.

Se incalzeste cuptorul la 180 grade (foc puternic dar nu maxim)

Se coace cam 50 de minute. Daca introduceti un betisor in chec si iese putinn manjit cu prajitura, nu va speriati: la alte prajituri este semn ca nu e copt, la aceasta asa trebuie sa fie.

vineri, 2 martie 2012

Transilvania obiect de lupta intre bulgari si unguri

Cam asa arata Bulgaria in conceptia vecinilor nostri de la sud de Dunare pe la anul 900 adica cand maghiarii au inceput sa-si faca simtita prezenta in Panonia.

Partea interesanta este ca istoriografia noastra ignora cu desvarsire stapanirea bulgara de la nord de Dunare. Desi Bulgarii sunt pomeniti in celebra Cronica a Notarului Anonim al Regelui Bela pe care o citam cu multa ardoare pentru a dovedi prezenta romanilor in Transilvania la data cuceririi maghiare.

Ca stapanirea bulgara s-a intins cam cat arata pe harta, e verificabil din diverse surse. Dupa ce francii au distrus hanatul avar din Panonia, a ramas un vid de putere, pe care in parte l-a umplut taratul bulgar care in sec. al IX-lea se afla in plina expansiune. Sunt numeroase documentele occidentale care pomenesc confruntarile dintre franciii ajunsi pina in Campia Dunarii de mijloc si bulgari, aflati si ei tot pe acolo.

Cronicarul anonim de informeaza ca ungurii nu s-au luptat numai cu Gelu (presupus roman, desi tot asa de bine putem sa presupunem ca e vorba de un Gyula), ci si cu Glad (de presupus a fi bulgar), Ahtum, (dupa nume aproape sigur bulgar) si mai ales Ducele Salan nepotul lui Kean care vine sa se lupte cu Arpad cu o armata de bulgari si greci.

Amuzant este ca, ca istoriografi de-ai nostri, (Stefan Pascu) critica textele lui Anonimus si incearca sa stabileasca aceste evenimente nu in Transilvania,ci undeva mai in sudul Dunarii. Folosind cam aceleasi argumente cu care istoriografii unguri critica scrierile lui Anonimus, si incearca sa stabileasca evenimentele respective nu in Transilvania, ci in sudul Dunarii, pentru a demonstra ca nu e vorba de vlahi transilvaneni, ci de vlahi sud-dunareni in respectiva Cronica. Curat dat cu stangul in dreptul.