vineri, 28 decembrie 2012

The Angels' Share

The Angels' Share, Marea Britanie 2012, Regia: Ken Loach, Cu:Paul Brannigan, John Henshaw, Gary Maitland, Jasmin Riggins, William Ruane

Un film cu o poveste simpla dar puternica. Un baiat din suburbiile Glasgow-ului, Robbie, abonat al curtilor de justitie pentru infractiuni, dupa ce devine tata vrea sa scape de stilul sau de viata si sa devina om asezat. Cu sprijinul lui Harry, responsabilul de activitatile de munca corectionala la care este condamnat, isi gaseste acest drum in industria productiei de whisky (e o poveste foarte scotiana!) Desigur drumul spre aceasta "eliberare" din lumea fara orizont in care traieste nu e simplu, dar cu ajutorul gastii de prieteni (si ei abonati ai infractionalitatii marunte) reuseste.
Totul spus cu mult umor.
Un film excelent, unde se combina un scenariu bine scris, cu un mesaj puternic insotit de personaje secundare care asigura umorul si tin spectatorul in priza, cu maiestria lui Ken Loach de a  spune povbesti simplu fara incarcatura inutila. Si mai ales este vorba de talentul actorilor, pentru ca fiecare in parte trebuie sa fie un caracter plin de nunate pentru a fi credibil si interesant pentru spectator in aceasta poveste.

Jack Reacher

Jack Reacher, USA 2012, regia: Christopher McQuarrie, Cu: Tom Cruise, Rosamund Pike, Richard Jenkins, Rober Duvall

Este exact filmul la care va asteptati, un criminal care nu e criminal, un detectiv bun, un detectiv rau, un avocat (de fapt avocata) gata sa apere principiul unui proces corect chiar si pentru cel mai odios criminal, impuscaturi, urmariri cu masini, ceva bataie.

Se cunoaste ca Tom Cruise a mai imbatranit deci nu o sa aveti parte de sarituri din avion sau coborari pe sfoara din tavanul cladirii.

In plus filmul e cea mai tare antireclama la Audi. Adicalea, cum se poate, Mosule, ca baietii aia duri (nu pitipoanca din Dorobanti care confunda retrovizoarea cu oglinda de fard) sa nu poata scapa intr-un Audi ultimul muget, de urmarirea lui Cruise calare pe o vechitura de pe vremea cand masinile mai aveau carburator?

Vlad Tepes si Dracula

De pe ici-colo citesc despre cum istorici mai putini inspirati au incurcat si mai mult lucrurile in chestiunea lui Dracula si Vlad Tepes.


Iata un exemplu despre activitatea lui Radu Florescu si mitul lui Dracula

... acesta din urmă însă american, profesor la Boston, venea din când în când în ţară să tipărească tot felul de chestii, făcea banii pe din două cu un fotograf, Miclea îl chema, fotograful lucra bineînţeles pentru securitate. ... Între altele, Radu junior a scos, în colaborare cu un irlandez, unul Mc Nally, nişte cărţulii despre Vlad Ţepeş, vorba vine Vlad Ţepeş, scria acolo despre Dracula, se căznea să-l facă cât mai asemănător cu vampirul. Nu-şi prea scoteau banii, făceau de aceea amândoi, cu rândul, turnee de conferinţe despre Dracula, asta prin statele din Munţii Stâncoşi, în Colorado, Montana, Oregon, pe acolo mai ţin chestii din astea. Pe afişe scria « DRACULA TRĂIEŞTE ! ÎNVIEREA LA ORELE 8.00 FIX. SALA BISERICII MORMONE. INTRAREA 5 $”. Doi vlăjgani aduceau pe podium un sicriu, deşurubau capacul, şi ieşeau, în fund se auzea o muzică fioroasă. La un moment dat se stingea lumina, lumea se foia, copiii ţipau, se aprindea un reflector verde, capacul sălta uşor, se ridica din coşciug Florescu, în capul oaselor, avea pe el un giulgiu alb-verzui. Era Florescu înalt, ciolonos, cu faţa ciupită rău de vărsat, ca mâncată de viermi, ochii în fundul capului, făcea paralele…

Radu Constantinescu „ O sută de istorioare cu istoricii Epocii de Aur”

marți, 25 decembrie 2012

Briosa


Pentru ca e sezonul cozonacilor am ales sa incerc varianta frantuzeasca: Briosa. 

Ingrediente

  • 375 g faina
  • 6 oua (5 pentru compozitie unul pentru uns la final)
  • 175 g unt unmuiat la temperatura camerei
  • 1 ingurita si jumatate de sare
  • o lingura de zahar
  • 4 linguri de lapte
  • un pachet de 25 g drojdie de bere
  • putina apa
Activati drojdia punand laptele usor incalzit impreuna cu zaharul si 50 g de faina intr-o cana. Amestecati, adaugati si putina apa, cat sa cuprinda compozitia, si lasati la cald acoperit.
Drojdia se activeaza si compozitia se va umfla in 10 -15 minute cat sa dea pe afara.

Puneti restul de faina si sarea intr-un vas mare in care sa puteti framanta. Faceti in mijloc o gaura, unde turnati amestecul de drojdie si 5 oua usor batute. Incepeti sa incorporati ingredientele aducand faina dinspre margine spre centru. Framantati bine. Aluatul este destul de lipicios, spre deosebire de cel de paine care atunci cand este bine framantat se dezlipeste de peretii vasului, insa trebuie framantat suficient cat sa se lege bine, daca este luat din vas si lasat sa cada, sa ramana mai mult sau mai putin "o bucata". Cand e adus la aceasta consistenta ungeti mainile cu ulei si adunati bine aluatul intr-o "minge", si puneti la crescut intr-un vas acoperit, intr-un loc cald. Trebuie lasat sa creasca pina isi dubleaza volumul. Asta inseamna cel putin o ora, dar poate fi si mai mult, in functie de temperatura locului.

Cand a crescut suficient, framantati un pic pina aluatul se dezumfla. Taiati untul in bucati mici si introduceti-l in aluat framantand  cu degetele bine, pina tot untul se omogenizeaza cu aluatul.

Daca vreti sa imbogatiti reteta adaugand stafide, fructe uscate, acum este momentul sa le amestecati si pe ele.

Pregatiti o forma (eu am una rotunda de 17 cm diametru, se potriveste perfect la aceste cantitati), tapetata cu hartie de copt sau unsa cu unt. Puneti compozitia in tava. Lasati sa mai creasca in tava vreo 30 de minute.

Dati la copt la 200 grade (foc iute spre maxim). Trebuie copt 25-30 de minute. Exista riscul sa se arda prea tare sus, acoperiti cu o folie sau reglati directia de coacere daca va permite cuptorul.

Conform retetei originale nu este un desert. Briosa este o paine de "boieri" ca sa zicem asa. Puteti insa sa o indulciti cu cateva linguri de zahar si se va apropia de cozonacul nostru.


duminică, 23 decembrie 2012

Seven Psychopaths

Seven Psychopaths, Sapte pshihopati si un caine, USA 2012, regia Martin McDonagh, Cu: Colin Farell, Christopher Walken, Woody Harrelson, Sam Rockwell

Un scenarist e in pana de inspiratie. Cum va da de capat la un scenariu numit "sapte psihopati" atunci cand inspiratia s-a inecat in alcool? Evident un scenariu cu acest titlu va atrage psihopatii si povestea e gata.

Filme despre legatura subtila dintre naratiune si realitate s-au mai facut.Cand naratiunea provoaca realitatea si realitatea este suport naratiunii.

Martin McDonagh ( a mai facut un alt film bun, In Bruges)  scapa de tentatia autocontemplarii satisfacute in fata labirintului de oglinzi fictiune-realitate, si mizeaza pe burlesc. Pentru ca traim in o lume nebuna in care nu mai e loc de meditatie, ci, eventual, de a apasa pe tragaci. Psihopatii suntem toti. Si daca tot e vorba de film, si vrem sa fim mai optimisti, toti avem vise. Realitatea e visul unui calugar budist...

Cainele e singurul personaj care nu sufera de psihoza.

duminică, 16 decembrie 2012

Pentru un sac de oase

Lluis-Anton Baulenas, Pentru un sac de oase, Meteor Press, 2011

O carte din seria celor care incearca sa ne spuna ca siluirea libertatii si demnitatii umane este lucrul cel mai cumplit. O carte scrisa de un catalan din perspectiva catalana, despre suferinta indurata in timpul dictaturii franchiste. Autorul nu este neaparat un om de stanga, dar este in primul rand unul dintre cei care cred in valoarea omului.

In ciuda catorva note false in construirea dialogului, povestea este una puternica, cu aer de tragedie greaca, unde sfarsitul este previzibil tragic, dar tragedia este necesara ca afirmare a demnitatii umane chiar dincolo de moarte. Este povestea lui Genis Aleu, un locuitor al Barcelonei, desfasurata in doua planuri, unul ce al adolescentei petrecute in vremea razboiului civil din Spania (1938-1939)  si imedit dupa ocuparea Barcelonei de catre franchisti, si un al doilea plan, calatoria tragica spre implinirea unei promisiuni facute tatalui muribund de a ingropa crestineste ramasitele unui tovaras de lagar de prizonieri, victima a razbunarii franchistilor. O carte care va va tine prinsi, prin talentul scriitorului de a pendula intre tablourile celor doua planuri, care construiesc intr-o tensiune masurata dar captivanta, un final tragic dar in acelasi timp victorios, prin afirmarea demnitatii umane.

miercuri, 12 decembrie 2012

Istoria Lituaniei

Istoria Lituaniei, Silviu Miloiu , Florin Anghel , Veniamin Ciobanu , Zigmantas Kiaupa, Editura Cetatea de Scaun, 2011,

Lituania are o istorie care merită să fie cunoscută, mai ales că a fost în contact o bună perioadă şi cu istoria românilor (mai precis cu istoria Moldovei).

Între secolele 14 şi 16 Lituania a fost o mare putere ale cărei stăpâniri se întindeau până la graniţa Moldovei. Istoriografia noastră foarte aproximativă vorbeşte de relaţiile cu Polonia, deşi mai corect este să vorbim de relaţiile Moldovei cu Lituania care se afla într-o uniune personală cu Polonia (regele Poloniei era în acelaşi timp şi Mare Duce al Lituaniei, însă cele două state aveau organizare separată, armate separate, chiar şi politică externă separată de multe ori).

Fapt încă şi mai interesant lituanienii prin secolul al XVI-lea îşi inventaseră o descendenţă valahă! Cum Renaţterea adusese la modă rădăcinile Romane, lituanieinii şi-au găsit şi ei astfel de rădăcini pe filieră valahă. Astfel, se susţinea foarte des şi cu toată seriozitatea, că descendenţii coloniştilor romani din Dacia, datorită invaziilor barbare, ar fi migrat spre Marea Baltică, şi din ei s-ar trage lituanienii. Sigur teoria a fost infirmată mai târziu, între limba lituaniană şi limba latină e greu de găsit similitudini în afara unor împrumuturi de dată mai recentă, însă ...încurcate sunt cărările istoriei.


duminică, 9 decembrie 2012

Cloud Atlas, Atlasul norilor

Cloud Atlas, Atlasul norilor, USA 2012, Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski. Cu: Tom Hanks, Halle Berry, Hugo Weaving, Jim Sturgess, Doona Bae, Hugh Grant, Jim Broadbent.

Familiei  Wachowsk ii place sa faca filme inspirate din cultura New Age. Daca Neo din Matrix ea un fel de Iisus pentru consumul generatiilor New Age, mai mult amatoare de povesti tantrice decat de citirea Bibliei, iata acum ca vin cu un alt salvator al lumii, Sonmi 451. Totul amestecat cu o poveste despre reincarnare (cei care ati urmat sfatul profesorului de romana la scoala si ati citit Adam si Eva de Rebreanu cam stiti povestea).
Asa ca se pun cap la cap 6 povesti care incarneaza aceleasi tipuri de oamani buni si rai, de indragostiti, si alta fauna, din care vreo 2-3 povesti puteau sa lipseasca pe motiv de plictiseala si faceu si filmul mai scurt, mai comestibil, iar cei cu vezica mai suferinda nu se foiau pe scaun sa treaca cele aproape 3 ore de film.
In fine daca se limitau la povetea celor 4 mosulica dornici sa evadeze de la azil era chiar o comedie faina, si urmaririrle SF marca Wachowski (le stiti din Matrix) sunt de inghitit, dar pe ansamblu totul e incarcat cu multe lucruri care puteau sa lipseasca.

O istorie a Chinei

Rayne Kruger, O istorie a Chinei, Ed. Artemis

Spunem deunazi ca scrie o istorie a Statelor Unite intr-o carte de dimensiuni modeste e un pariu riscant. Unii insa sunt si mai ambitiosi, vor sa scrie istoria Chinei in vreo 200 de pagini.
Evident ca e foarte greu sa prinzi istoria Chinei, care are o cultura scrisa de cel putin 3 milenii, intr-un demers atat de "minimalist". Cartea sufera la capitolul urmaririi sistematice a unor fenomene importante penru istoria chineza. Este o abordare mai mult factuala, si evident si aceea spusa unor selectii discutbile. Totusi, autorul are un simt deosebit al detaliului pitoresc, si cartea este o lectura placuta, si, in definitiv, utila pentru cine nu are timp sa aprofundeze subiectul. 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Holy Motors

Holy Motors, Franta 2012, Regia Leos Carax, Cu Denis Lavant, Edith Scob

"All the world’s a stage/and all the men and women merely players" spunea nenea Shakespeare, si, probabil, asta a vrut sa spuna si regizorul in Holy Motors.

Oscar, in limuzina sa dotata cu mastile necesare pentru orice rol, de la cersetor la bancher care se joaca cu cifrele bursei, de la tatal responsabil la criminalul fara scrupule, este  personajul principal al unei zile lungi, in care isi joaca rolurile. Fara legatura unele cu altele, fara vreo logica. O viata in care identitatea adevarata a lui Oscar nici nu mai conteaza, si probabil nici nu mai exista. Caci pentru el cea mai mare pedeapsa este sa-ti traiesti "adevarata viata". Un parcurs pur si simlu schizofrenic, imagine a vietii moderne. In care calatorim insotiti de un inger imbracat in alb, pe post de sofer, iar Dumnezeu, grizonat, ne viziteaza in limuzina atunci cand parem descurajati.
Idee extrem de interesanta, insa in opinia personala trebuia abordata altfel. Filmul este o opera narativa, iar efortul regizorului de a soca cu schizofrenia unor secvente fara logica distruge orice naratiune. Un film intrigant, dar nu neaparat si placut de vazut.

joi, 6 decembrie 2012

Les infideles, Infidelii

Les infideles, Infidelii, Franta 2012, Cu. Jean Dujardin, Gilles Lellouche

O colectie de short-uri care au ca tema comuna infidelitatea (masculina). Sunt fie pastile extrem de amuzante, fie filmulete ceva mai lungi, in care, dincolo de hohotele de ras sta si o un semn de intrebare despre problemele cuplului modern.
Si mai ales au in comun prestatia excelenta a lui Jean Dujardin si a lui Gilles Lellouche, care se joaca, si joaca, in toate rolurile principale din filmuletele stranse sub titlul generic "Infidelii".

Divertisment agreabil.

luni, 3 decembrie 2012

De ce este Romania altfel?

Lucian Boia, De ce este Romania altfel, Humanitas 2012,

O carteaabia lansata, care este provocta de recentele tulburari politice de pe la noi. De ce nu reuseste Romania sa fie o tara "normala" in sensul occidental al noralitatii? O carte seu care incearca sa raspunda la aceasta intrebare. Cititorii familiarizati cu opera lui Lucian Boia vor gasi aici reluate o serie de idei dragi autorului, care explica, fara menajamene, din punct de vedere istoric, fenomenul numit Romania. O concluzie se impune, in orice caz cu discursuri sforaitoare, nationaliste, nu vom reusi sa rezovam problemele Romaniei, caci inainte de orice tratamen trebuie sa recunastem care ne sunt problemele.

duminică, 2 decembrie 2012

O istorie a Statelor Unite

Philip Jenkins, O istorie a Statelor Unite, traducere Mihai Stoica, Artemis

Desigur a comprima istora Statelor Unite intr-o carte de dimensiuni medii este un demers riscant. Philip Jenkins reuseste sa selecteze dintr-o tematica atat de ofertanta principalele curente care au marcat istoria americana, sa sublinieze paticularismul acestei istorii precum si sa notifice cititorul asupra falselor legende create in jurul "mitului american".

Tinand seama de dezbaterea politica in curs de la noi un pasaj mi-a atras atentia:

" Pentru a impiedica supunerea guvernuluiunei schimbari radicale sub forta unei dorinte trecatoare a lectoratului (de pilda, in chestiunea anlarii datoriilor), constitutia stipula termene diferie pentru variatee elemente ale autoritatii alese, in speranta ca el putin o parte a guvernului sa ramana in functiune pina ce o anumita panica sa un entuzasm avea sa treaca.Toti mmbri amerei inferioare, Camera Reprezentantilor, trebuiau sa fie supusi alegerilor populare o data la doi ani, fiind astfel cel mai apropae de opinia publica. ... Senatorii urmau sa fie in serviciu timp de sase ani, cu o treime din intregul corp supus schimbarii o data la fiecare doi ani, prin rotatie.Presedintele era ales pe patru ani. In ramura judiciara, justitia federala era mai degreaba numita decat aleasa, servind pina la moarte, pna ce se retrageau sau pina ce erau inlaturati prin puere sub acuzare. ... natura mai putin receptiva a Senatului si a Curtii Supreme a impiedicat pe unii presedinti sau Congresul sa introduca o legislatie rapida sau nechibzuita."

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Pasteis de nata

Pentru ca tot am auzit de aceste bunatati portugheze, mi-am zis sale incerc si eu.

Am cautat o reteta cat mai simpla.

Intai aluatul.

Ingrediene:

170g de faina
50 m apa rece
1/4 linguruta de sare
60 g unt rece

Se amesteca faina, sarea si cu apa si se amesteca se framanta pina se obtine un aluat. Lasati vreo jumatate de orasa se odihneasca. Apoi intindeti luatul intr-o forma de aproximativ 10X20 cm cam de 4-5 mm grosime.

Taiati unul in bucati mici si impartiti in trei "portii". Puneti o prima portie peste jumatate din suprafata aluatuui indoiti cealalta juatate deasupra si intideti din nou aluatul la aceeasi dimensiune. Repetati procedeul de inca 2 ori. Daca e pea cald si in timpul operatiunilor  untul se topeste de tot si incepe sa curga puneti aluatul in frigier si asteptati sa se intareasca, si reluati activiatea dupa ce s-a intarit.

Dupa ce ati pus ultima portie de unt si ati intins din nou la dimensiunea de 10x20 cm indoiti aluatul ca pe o rulada lunga de 10 cm, inveliti in folie si dati a frigider pentru vreo 30 de minute.

In timpul acesta faceti crema.

Ingrediente

25 g faina (vreo doua linguri, nu cu varf)
120g zahar
3 galbenusuri de ou
1 ou intreg
30 ml lapte
coaja de lamaie rasa
scortisoara macinata cam 1/2 lingurita

Amestecati faina cu zaharul si scortisoara.
Fierbeti laptele cu lamai rasa, si apoi strecurati ca sa obtineti laptele curat. Luati de pe foc. 
Puneti cam jumatate din cantitatea de lapte peste amestecul de faina si amestecati sa se dizolve. Apoi amestecati cu tot laptele.
Bateti usor ouale. Puneti cateva lingurite din amestecul cu lapte in oua si amestecati.
Apoi puneti ouale batute in amestecul de faina si lapte si amestecati bine. Crema astfel obtinuta (este destul de lichida, ca o smantana) se da la rece.

Preagatiti niste forme din cele care se folosesc pentru briose sau muffins. NU folositi forme de unica folosinta din carton sau hartie de copt pentru ca acelea nu fac fata la emperaturi de peste 220 grade si in acest caz va va trebui mai mult.

Scoateti aluatul de la frigider. Este sufiient pentru 8-10 prajituri. Taiati rulada de aluat intr-un numar corespunzator de felii pentru cate forme aveti.

Intindeti un pic aluatul pe masa de gatit presarata cu faina, si apoi ajutandu-va de degete, prin presare, folosind discul de aluat astfel obtinut, imbracati forma de briosa in aluat. 

Formele pregatite tineti-le la rece atat timp cat nu le dati la cuptor.

Umpleti formele cu crema, lasand o mica diferenta de nivel (crema creste un pic la copt).

Incingeti cuptorul la maximul pe care vi-l permite cuptorul. Orginal aceste prajituri se fac in cuptoare profesioniste care scot peste 300 grade. Cuptoarele de acasa nu au astfel de temperaturi disponible. Totusi nu disperati. Asteptati ca cuptorul sa fie bine incins. Dupa care puneti la copt prajiturile in partea cea mai de sus a cuptorului.Acolo se produce temperatura maxima din cuptor, probabil aproape de cele 300 de grade.

Se coc cam 10-15 minute. Crema trebuie sa faca buline maro, "arse"deasupra.

Snt diverse variante, cu arome imbunatatite, se numeste si Pasteis de Belem.