luni, 30 decembrie 2013

Frozen


Frozen, Regatul de gheață,  SUA 2013, regia Chris Buck, Jennifer Lee,

Deoarece cei de la Disney au constat că Tangled a fost un mare succes, au decis să repete reţeta într-un film de sezon, cu multă zăpadă.  Şi le-a ieşit cât se poate de bine!

Aşa că nu o să vă supăraţi că prinţesele cam seamănă, că renul Sven e calul din Tangled la care i s-au aplicat nişte coarne.

Povestea are destule note de originalitate ca să vă ţină în priză indiferent de vârstă.  Prinţesele, sunt două,  nu se mai lasă salvate cu un sărut, şi nici nu se mărită la final cu prinţul. Iar omul de zăpadă Olaf este pur și simplu adorabil cu "îmbrăţişările calde" pe care le promite tuturor, şi visele despre vară.

Disney rules!



duminică, 29 decembrie 2013

The Secret Life of Walter Mitty

The Secret Life of Walter Mitty, Viaţa secretă a lui Walter Mitty, SUA 2013, regia Ben Stiller, cu Ben Stiller,

Filme  din genul "trăiește-ţi viața" s-au mai făcut. Nou, pentru acest film, este tonul sincer al poveştii cinematografice. Nu, universul nu complotează pentru ca cei care îndrăznesc să meargă pe acest drum să învingă.  Nu există vreun plan ascuns care să ne conducă spre fericire. Nici regizorul nu ne face cu ochiul din fiecare cadru cum că ne conduce spre nu nu ştiu ce adevăr.  Lucrurile care se întâmplă, pur şi simplu se întâmplă.
Ben Stiller dovedește că este un bun regizor. Şi îşi adaugă şi un mare rol dramatic în palmares.

duminică, 8 decembrie 2013

Inside Llewin Davis

Inside Llewin Davis, USA 2013, regia Ethan Coen, Joel Coen, cu Oscar Isaac

Un film care se vrea o interpretare modernă şi muzicală a poveştii lui Ulise. Ceea ce fraţii Coen au , mai făcut în O Brother, Where Art You?
De această dată lucrurile sunt într-o notă mai meditativă. Doar muzica, foarte bună, punctează povestea, ferind spectatorul de a junge la depresie. Da, existența nu prea are vreun sens, drumul din viață curge pur și simplu. Dacă pisoiul din poveste şi-a regăsit casa, ca un adevărat Ulise, atunci unde eate casa eroului filmului, un căntăreţ folk pasionat, dar fără succes material? Probabil că cel mai bun răspuns este cel sugerat de titlu, inside, adică în el însuși.
Filmul este un prilej pentru a-l descoperi pe Oscar Isaac ca un actor genial. Drama omului pasionat, dar fără succes după regulile societății, un rol greu, dar perfect făcut. Desigur un candidat la Oscar pentru cel mai bun actor.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Domnişoara Christina

Domnişoara Christina, România 2013, regia Alexandru Maftei, cu Tudor Istodor, Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Dumitrescu Anastadia

Primul horror românesc, dacă nu punem la socoteală filmele cu şantierele socialismului, este o o reușită.  Regizorul a ştiut să găsească expresia cinematografică potrivită pentru un horror în manieră romantică, cu lumini şi umbre, totul bine secondat de muzică.  Mircea Eliade cu pasiunea sa pentru puterea miturilor nu este uitat, filmul ştie să le sublinieze, fără a afecta povestea cinematografică, fără a pierde spectatorul în filozofie improprie filmului.

Un horror de calitate, care trebuie văzut.
Scăderi? Veşnica problemă a lipsei de naturalețe a actorilor romăni, care declamă parca s-ar afla pe o scenă de teatru. În general problema e ţinută în frâu de regizor, însă în partitura lui Istodor, extrem de generoasă,  cerea mai mult de la actor decât acesta a putut să ofere.
Finalul, în stil horror american, cu nelipsita ţepuşă care omoară vărcolacii, trebuia abordat poate altfel, dacă nu ca soluție narativă, cel puţin ca stil, pentru a se potrivi cu atmosfera romantică a filmului.

duminică, 1 decembrie 2013

Indiana Jones

Pentru că am început să fac inventarul trilogiilor anilor 80, nu pot trece cu vederea pe Indiana Jones. Colaborarea Lucas - Spielberg, începută aproape cu buget de serie b, trilogia a redefinit standardele în filmul de aventuri.

În primul rând scenariul s-a centrat pe valorificarea curentului New Age, în mare formă în anii 80, când poveştile cu Sfântul Graal erau o modă.

Apoi s-a adus mult stil. Indiana nu este doar un aventurier, ci şi un gentleman din perioada interbelică.

Mie personal, tocmai din acest motiv, îmi place mai ales partea a treia, Ultima cruciada, unde prezenţa lui Sean Connery alături de Herrison Ford, adaugă mult la capitolul stil.

Mai recent, s-a făcut şi o parte a patra.

http://cronicarul.juristulcasei.ro/2008/06/indiana-jones.html


sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Hunger Games: Catching Fire

Hunger Games: Catching Fire, SUA 2013, Regia Francis Lawrence, Cu Jennifer Lawrence, Woody Harelson, Josh Hutcherson, Donald Sutherland

A doua parte a lui Hunger Games nici nu dezamageste, nici nu rupe gura targului. Povestea continua cu o noua editie din Jocurile Foamei, unde regula va fi schimbata, vor participa din fiecare district numai castigatori de la editiile trecute. Evident Katniss si Peeta vor fi acolo. Cum se vor descurca vedeti voi la film daca aveti curiozitatea.

Bine dozat intre scene de actiune si momente de respiro, cu actori frumosi gata sa inspire adolescentele (am avut in sala un card de adolescente gata sa comenteze cu chiote sau murmure dezaprobatoare, cine se pupa cu cine), filmul arunca si un ochi critic la lumea spectacolului, desi mai putin decat in prima parte a seriei, unde ironia fata de  lumea spectacolului era o tema centrala care dadea ceva mai multa substanta filmului.

In definitiv filmul este exact ceea ce se doreste sa fie, un film pentru adolescenti cu o poveste intr-o lume fantastica, si cine vrea sa vada asa ceva va fi satisfacut. Cine nu, nu.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Back to the Future


Pentru că tot m-am lansat în rememorarea filmelor sf care au rămas de suflet pentru mine, voi vorbi de o altă trilogie care a marcat anii 80: Back to the Future.

Conceput ca un film cu buget relativ modest, fără mari așteptări,  povestea despre întoarcerea în timp a a unui tânăr din anii 80, în vremurile când părinții săi abia se cunoşteau şi când rock-ul abia se năştea, adică anii 50, a devenit instantaneu un film "cult". Pe urma succesului, Robert Zemeckis a primit comandă și pentru partea a doua,  cu o călătorie în viitor,  şi o parte a treia cu o călătorie în vestul sălbatic,  apoteotic, așa cum stă bine unei povești americane. Filme care nu au dezamăgit cu nimic.
Filmul poate fi obiect de studiu, cuum o colecție de clişee ale culturii pop pot fi utilizate pentru a crea o poveste cu succes la public și lipici ls critici, pentru a deveni ea însăși parte a culturii pop.

duminică, 3 noiembrie 2013

Ender's Game/Jocul lui Ender

Ender's Game/Jocul lui Ender, USA 2013, regia Gavin Hood, 


Ender's Game este o colecţie de clişee narative. Falsul joc, complexul fratelui mai mare, victima care sta la baza formării eroului, iată tot atătea clişee. Antrenamentul adolescenți lor care trebuie să salveze lumea de invazia extraterestră este copiat după Full Metal Jacket dar, spre deosebire de filmul lui Kubrik, miza dramatică lipsește și prin urmare am în ceput să mă foiesc în scaun neştiind dacă să råd ca la o parodie sau să mă ridic de pe scaun. Filmul nu depășește nivelul unui episod prost dintr-un film cu adolescenți de pe canalul Disney.

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Kirikou et les hommes et femmes

Kirikou et les hommes et femmes, Franta 2012, regia Michel Ocelot

Film prezentat in cadrul Anim'Est




Kirikou este un personaj pe care Michel Ocelot l-a mai prezentat in doua filme: Kirikou et la sorciere si in Kirikou et les betes souvages. Filmul abordeaza teme din folclorul african, sub forma unor povestioare animate in care erou este baietelul Kirikou. O animatie foarte stilizata insa in acelasi timp vie si expresiva. Si mai ales o mare dragoste fata de aceste povesti oarecum naive dar atat de patrunzatoare din folclorul Africii negre.


duminică, 13 octombrie 2013

Ernest et Celestine

Ernest et Celestine, Franta 2012, Regia Stephane Aubier, Vincent Patar

Film in cadrul AnimEst.

Dacă vreți să știți cum pot comviețui urșii și șoriceii atunci trebuie să vedeți Ernest și Celestine. O poveste naivă, intriga se declanșează de la niște dulciuri, despre prietenie dincolo de diferențe și idei preconcepute. Animație realizată în acuarelă, tehnică rară în animație, și de aici un impact vizual deosebit, pictural.

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Azur et Asmar

Azur et Asmar, Franta 2006, Regia Michel Ocelot

Film in cadrul AnimEst

Un filmcare exploatează cu multă pricepere temele basmului oriental pentru a obtine o poveste despre prietenie si toleranta dincolo de diferente intre culturi. Azur cel blond si Asmar cel brunet, crescuti de aceeasi mama si doica, pleaca in cautarea Printesei Djinilor.  Superb colorat, cu un stil inspirat din pictura medievala si miniaturile persane.
Personajele sunt animate 3D iar decorul 2D. Ceea ce da un efect ciudat. Daca ne gandim ca pictura medievala si  cea persana clasica ignorau perspectiva atunci nu va va deranja prea mult. Totusi pentru spectatorul obisnuit cu animatia mult mai elaborata de astazi efectul poate fi deconcertant. Cei mici vor fi sigur indragostiti de acest basm spus in cel mai clasic mod cu personaje atat de colorate.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Gravity

Gravity, SUA 2013, Regia Alfonso Cuaron, Cu Sandra Bullock, George Clooney

O poveste concentrata pe om si pe lupta pentru a supravietui intr-o situatie catastrofica (un mare nor de resturi spatiale afecteaza toate activitatile din spatiul cosmic de langa Pamant). O poveste spusa fara multe artificii, bine concentrata pe personaj si emotii, construita cinematografic din imagini curate, niciun un cadru mai mult decat simti ca trebuie sa fie. Cu mare atentie la detalii si veridicitate. Cuaron, care face filme rar dar bine, isi mai inscrie la ctiv o reusita. Iar Sandra Bullock poate mai incaseaza un Oscar.

luni, 30 septembrie 2013

Star Wars



Sunt din generatia care a vazut Star Wars la cinematograf atunci cand a fost lansat in anii 70. In orice discutie despre filmul SF nu poti ignora acest film. Pentru ca schimbat genul SF. Pina atunci SF insemna fie filme catastrofa (vreun conflict omenire si extraterestri) fie SF problematizat unde cate o ipoteza stiintifico-fantastica era dezbatuta si intoarsa pe toate fetele. 

George Lucas a schimbat regulile jocului: filmul SF este despre a crea lumi, imaginare dar cu totul credibile. Peronajele din filmele lui Lucas nu se mira ca au o arma cu laser si o vantura in fata publicului mandri de a avea o astfel de arma, ci pur si simplu folosesc o arma cu laser. Si tot asa...

Scena din barul intergalactic e de nota 10.

Sigur, peste ani au aparut critici. Parti slabe in scenariu, inevitabila "imbatranire" a aspectului filmului tinand seama de progresul in efecte speciale.

Totusi trebuie observat ca scenariul a fost unul extrem de bun fiind dezvoltat neliniar pe doua fire dramatice (cel putin) confruntarea intre bine si rau fiind urmarita in lumea cavalerilor (buni sau rai) dar si in lumea celor obisnuiti. Din pacate putine filme SF de astazi fac asta, scenariile semanand mai mult cu niste jocuri de calculator, previzibil si linear, unde personajul principal rezolva cate un inamic sau situatie ajungand pina la o confruntare finala (ultimul nivel al jocului). Adevarata umilire a inteligentei oricarui sopectator de film. Ca sa nu mai vobim de "Imperiul contrataca" extrem de bine construit regizoral, cu atmosfera, dinamism si picturalitate a scenelor care a facut din film (partea a V-a a seriei) preferatul tuturor.
Pe de alta parte, da, pe vremea seriei initiale din anii 70 si inceputul anilor 80 nu existau efectele pe computer. Uneori asta se vede. Dar in ansamblu filmul este si astazi de vazut, spectatorul obisnuit cu efectele pe calculator nu este dezmagit. Mai mult, efectele fiind "filmate", si nu creatii din pixeli, uneori arata chiar mai bine decat efectele speciale din zilele de astazi. 

Eu o sa-mi amitesc mereu fascintia cu care am privit Razboiul Stelelor atunci cand a fost prezentat prima data.


luni, 23 septembrie 2013

About Time

About Time, Marea Britanie 2013, Regia Richard Curtis, Cu Domhnall Gleeson, Rachel McAdams, Bill Nighy
Richard Curtis e "vinovat" de o multime de filme de success cu povesti romantic-comice, imi vin in minte acum "Patru nunti si o inmormantare" sau "Love Actually".
"About Time"  este din aceeasi serie, cu deosebirea ca pretextul dramatic este posibilitatea calatoriei in timp astfel incat eroul principal poate sa corecteze "micile" erori ale vietii.  Chestia asta am mai vazut-o acum vreo 10 ani intr-un film suedez asa ca nu e prea originala gaselnita, si parca povestii (sau actorilor?) le lipseste un semiton din verva cu care era obisnuiti in povestile lui Richard Curtis.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

The Grandmaster

The Grandmaster, China 2013, Regia Kai Wai Wong, Cu Tony Leung, Ziyi Zhang

Filmul este povestea maestrului Yp Man, cel care a fost profesorul mult celebrului Bruce Lee.

Un film biografic despre o legenda a artelor martiale, cu actori de calibru in cinematograful chinez (ca sa facem o comparatie, in cinematograful chinez, un film cu Tony Leung si Ziyi Zhang este ca un film cu Brad Pitt si Julia Roberts). Regia e de Kai Wai Wong care nu mai are nevoie de prezentari.

Totusi filmul este un semiesec din cauza scenariului, extrem de deslanat, fara miza dramatica reala. Din aceasta cauza picturalitatea fiecarui cadru asigurata de regizor si priceperea actoriceasca a celor doua staruri nu pot salva din mediocritate pelicula.

duminică, 15 septembrie 2013

Blue Jasmine

Blue Jasmine, USA 2013, Regia Woody Allen, Cu Cate Blanchet, Alec Baldwin, Peter Sarsgaard, Sally Hawkins,
Blue Jasmine este intr-o anumita masura "Un tramvai numit dorinta" dar spus altfel, unde miza narativa este alta. Este vorba de o doamna din inalta societate (Jasmine- Cate Blanchet) care dupa faliment si sinuciderea sotului incurcat in afaceri tenebroase se retrage la sora ei care duce o modesta viata, fara pretentii, in San Francisco. Nu confictul dintre stilurile de viata este miza, ca in drama din care se inspira, ci imposibila salvare din propria existenta. Suntem damnati sa fim ceea ce suntem, rechini ai finantelor sau existente mizerabile limitate la felia de pizza, alegerile sunt facute, compromisurile nu exista, sau nu sunt decat calea spre autodistrugere. Un film care nu lasa nici o speranta, inconfortabil, o capodopera a lui Woody Allen care si-a gasit in Cate Blanchet actorul perfect pentru aceasta drama care se indreapta spre "unhappy end" cu aceeasi eleganta cu care se pregateste deznodamantul unei drame antice. 

duminică, 8 septembrie 2013

Tanta agua

Preluat din The Hollywood Reporter
Tanta Agua, Uruguay 2013, Regia Ana Guevara, Leticia Jorge
Un film despre o vacanta cu organizata de un tata divortat pentru cei doi copii intre care o adolescent cu dilemele maturizarii. Si mai ales cu multa ploaie, care ruineaza orice plan de vacanta, si forteaza aceasta familie (oricum disfunctionala, vezi umbra divortului) sa interactioneze dincolo de facilul evenimentelor de vacanta. Un film construit intr-un realism frust, care dezvaluie insuportabilul de a fi impreuna dar si tandretea din familie.

duminică, 1 septembrie 2013

We'are the Millers, Noi suntem familia Miller

We'are the Millers, Noi suntem familia Miller, SUA 2013, regia Rawson Marshall Thurber, cu  Jason Sudeikis, Jennifer Aniston, Emma Roberts
Iata o familie care nu se plange ca e mica alocatia pentru copii. Taticul e dealer de "iarba" aflat la anaghie, datorii mari la "patron". Asa ca face un fel de casting in mers si angajeaza o mamaica, o striperitza gata de iesit la pensie (tante Jennifer), o vagaboanda emo, si un baiatas cu figura incorigibila de fraier.
Menajeria asta va va tine aproaope doua ore in cinematograf cu tot felul de poante, multe cu conotatie sexuala (nerecomandat sub 15 - bat pariu ca vor da buzna toti pustii cu acnee), Jennifer  incearca si un fel de dans la bara in garaj, dar daca nu te sinchisesti prea tare de logica vei rade pe saturate.

sâmbătă, 17 august 2013

Elysium

Elysium, SUA 2013, regia Neill Blomkamp,  Matt Damon, Jodie Foster, Sharlto Copley, Alice Braga, Diego Luna, William Fichtner,
 
Dupa ce am vazut District 9 al lui Neill Blomkamp am fost extreme de curios sa vad acest nou film al regizorului. La vremea respectiva marturiseam ca District 9 e unul dintre cele mai bune filme din genul SF.
 
Din nefericire Elysium e dovada ca tot ce intra in falcile masinariei de produs filme de la Hollywood se transforma in produse de serie dupa aceleasi retete rasuflate. Scenariul e construit liniar ca sa nu oboseasca prea tare neuronul consumatorului de pop corn. Care nici nu va realiza ca nu e tocmai logic, dar in fine, scaparile de logica nu sunt chiar atat de grave incat sa strice filmul de tot. Si mai trist, grabit sa descrie scenele de actiune, scenaristul "rezolva" destul de sumar personajele.
 
Stilul lui Blomkamp se recunoaste pe ecran, o camera care se tine nervos dupa personaje si actiune, o distopie bine vizualizata, cu o lume terestra saraca si o lume a celor bogati care traiesc pe o statie spatiala (vezi Metropolis, cu bogatii pe pamant si muncitorii in subteran, scena intrarii in fabrica). Totusi, angajat la Hollywood Blomkamp e mai cuminte decat in District 9, fara incercari de cineverite, care erau deliciul filmului anterior.
 
Una peste alta e un SF facut bine, dar care nu reuseste sa iasa in evidentaasa cum facuse District 9.

joi, 15 august 2013

This Is the End

This Is the End, SUA 2013, regia  Evan Goldberg, Seth Rogen,  Cu  James Franco, Jonah Hill, Seth Rogen
... si cu multi altii care apar in film jucand  propriul rol, pentru ca toti actorii se joaca pe ei insisi, cu numele lor reale, intr-o poveste pseudo-horror in care o gasca de actori de la Hollywood sunt confruntati cu, nici mai mult, nici mai putin decat Apocalipsa.

E genul de film care iti place tare sau pe care il detesti cu totul pentru ca granita dintre o satira smechera despre Hollywood si cretinismul total e atat de subtire ...

Depinde de fiecare spectator ce vrea sa aleaga...

RED 2

RED 2, SUA 2013, regizor Dean Parisot, Cu  Bruce Willis, John Malkovich, Helen Mirren
Asta e genul de film la care va duceti nu ca sa vedeti ce se intampla in el, ci ca sa vedeti ce l-I se mai intampla unor actori de care sunteti de mult atasati. Actiunea oricum nu conteaza, ceva o intriga internationala cu aia bunii si cu ala raul, prilej de plimbat actorii si echipa de filmare ba la Londra, ba la Paris, ba la Moscova. Pun pariu ca actorii s-au distrat pe cinste cand au facut acest film, ceea ce va doresc si voua, pentru ca pe langa scenele de cafteala filmul are si ceva umor. Evident Bruce Willis salveaza pe toata lumea pina la final.

luni, 22 iulie 2013

Now You See Me

Now You See Me (Jaful Perfect), SUA 2013, Regia Louis Leterrier, Cu Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Mark Ruffalo, Isla Fisher, Melanie Laurent, Dave Franco, Morgan Freeman, Michael Caine

Daca ai stil si esti francez ca Louis Letarrier, te prinzi ca o poveste cu niste comedianti de balci si un jaf regizat poate sa fie un film mare. Dar cu o conditie: sa nu te chinui prea mult cu povestea aia cu jaful, ca doar din astea s-au mai facut cateva mii de filme, ci sa dai spectatorului ceea ce vrea el sa vada: SHOW.

Filmul e Magie, Magia e SHOW, SHOW e MOVIE, asta e cercul in care te tine prins filmul asta, care merita fiecare banut pe care l-ai platit la intrare.  Ti-am luat ochii, ti-am luat banul, toata lumea e fericita, restul nici nu mai conteaza. 
Carcotasii sa mearga la puscarie. Voi bucurati-va de imaginile superbe, de actorii frumosi, si ritmul filmului lucrat din muzica si decupaje ca de videoclip.


duminică, 14 iulie 2013

Despicable Me 2

Despicable Me 2, USA 2013, Regia: Chris Renaud,
Pierre Coffin,
 
Vă mai amintiți de Gru, ticălosul care devine tată adoptiv al unor drăgălașe orfane? Aventura continuă. Cele trei fetițe au nevoie și de o mamă. Evident trebuie să fie cineva pe măsura lui Gru, un fel de agent special în luptă cu marii ticăloși ai lumii.  Aventurile sunt bine conduse narativ, iar scenele de acțiune se rezolvă într-o bătălie cu jeleu.
Însă partea cea mai bună a filmului sunt minionii, ajutoarele lui Gru (doi îi vedeți pe afiș). Nu este scăpat niciun prilej pentru a le exploata potențialul umoristic. O să vă distrați garantat.


 
 

sâmbătă, 29 iunie 2013

Monsters University

Monsters University, SUA 2013, Regia Dan Scalon, 

Tinand seama ca Monsters Inc.  este unul dintre cele mai reusite filme de animatie care s-au facut vreodata m-am dus la cinematograf la Monsters University convins ca fie si daca acest din urma film e macar pe jumatate atat de bun cat Monsters Inc. atunci merita sa-l vad.
N-a fost sa fie. Monsters University este o "duda" perfecta. Povestea este obisnuita competitie dintre "fraierii" universitatii si "baietii populari" (sunt sigur ca puteti numi cel putin o duzina de filme in care ati vazut povestea asta) fara nici cel mai modest efort de a aduce ceva original. Gagurile sunt slabe, mai spuneam ca umorul fizic nu are efect in animatie pentru ca animatia e un teritoriu al fanteziei unde contrazicerea regulilor fizicii sau a simtului comun au un impact modest asupra spectatorului, care oricum se asteapta la orice. Lumea monstrilor e o lume colorata, dar care nu pune probleme speciale pentru animatori, sau la capitolul artistic, asa ca nici aici nu poate fi notata vreo realizare deosebita.
Cei de la Pixar se afla in mod clar in criza de povesti dupa ce si anul trecut au ratat la acest capitol, cand au scos Brave o poveste cu un dramatism aproape lipsa.

vineri, 28 iunie 2013

Starbuck


Starbuck, Canada 2011, Regia Ken Scott, Cu Patrick Huard, Julie LeBreton, Antoine Bertrand

David este tatal a 553 de copii. Asta pentru ca in tinerete, in lipsa de bani, si-a suplimentat veniturile donand sperma la o clinica de profil. Ce te faci cand vreo 140 din acestia vor sa stie cine le este tatal biologic?

Filmul ne ofera o portie sanatoasa de ras  incercand sa raspunda la aceasta intrebare. Regizorul se aproprie priceput de aceasta tema, si, dincolo de umorul facil al situatiei, face un film de personaje si caractere. Pentru ca ceea ce conteaza sunt relatiile dintre oameni, dintre David si familia sa, David si iubita sa, David si prietenii sai, si mai ales David si acesti copii pe care trebuie sa-i accepte ca parte a existentei sale. Un film care se bucura si de talentul lui Patrick Huard care este perfect in rolul de om care nu a realizat nimic altceva decat ca este un om care se poate face iubit. Si ce poate fi mai important?

Bonus: de vazut cel mai simpatic soricel de plus Emo si stapanul sau!

duminică, 16 iunie 2013

Arthur Newman

Arthur Newman, SUA 2012, regia Dante Ariola, Cu Colin Firth si Emly Blunt

In afara de faptul ca in film joaca Emily Blunt si Colin Firth filmul este un zero absolut, pe care cei doi actori nu au cum sa-l umple oricat de simpatici ne sunt. Ceva despre un barbat la varsta mijlocie  (Colin Firth) care isi paraseste viata monotona pentru o aventura sub un nume fals, in cursul careia intalneste o tanara "ciudata" (Emily Blunt) prilej de cateva scene de amor intre cei doi, ca sa ajunga la concluzia, moralizatoare, ca totusi e bine sa-si asume responsabilitatile existentei "reale".  Si chiar daca vedeti filmul prezentat cu eticheta "comedie" pe diverse site-uri va spun ca nu e nimic de ras, ci doar o mare plictiseala.

duminică, 9 iunie 2013

Los amantes pasajeros, Amantii pasageri

Los amantes pasajeros, Amantii pasageri,  Spania 2013, Pedro Almodóvar,

Lui Almodovor nu ii este strain umorul, dar nu stiu sa fi facut pina acum un film in mod declarat o comedie. Aproape toata actiunea se petrece intr-un avion care are probleme tehnice. Pasagerii de la business class, un bancher care fuge de politie pentru matrapazlacurile lui, o prostituata de lux, un asasin platit, un actor mincinos patologic, un traficant de droguri si tanara sotie, o clarvazatoare virgina si cam nebuna incerca sa-si uite temerile in droguri si sex. Insotitorii de bord sunt homosexuali, iar pilotii sunt mai interesati de sex, droguri si alcool decat de problemele avionului. Farmecul discret al burgheziei. Un comic burlesc, in timp ce lumea se duce de rapa, la business class toata lumea rade canta si danseaza. In acest timp restul pasagerilor dorm sedati. 

duminică, 2 iunie 2013

The Hangover Part III, Marea mahmureala 3

The Hangover Part III, Marea mahmureala 3, SUA 2013, Regia Todd Phillips, Cu  Bradley Cooper, Ed Helms, Zach Galifianakis

Seria continua in nota acelorasi glume burlesti, de baieti mari scapati cu gasca sa-si faca de cap. Totusi se cunoaste ca inspiratia realizatorilor s-a cam epuizat. Filmul mizeaza aproape exclusiv pe Zach Galifianakis si grimasele lui de copil. E simpatic dar parca cam putin pentru un film intreg.

Scialla!


Scialla !(Ia-o incet!), Italia 2011, regia  Francesco Bruni, Cu Fabrizio Bentivoglio, Barbora Bobulova, Stefano Brunori 

O comedie pe care o recomand cu toata caldura daca aveti o cazia sa o gasiti pe undeva. Este povestea intalnirii dintre un batran scriitor ratat (care traieste din meditatii la elevi cu probleme si scriind biografii pentru vedete precum o starleta porno) si un adolescent rebel. Ca scriitorul se dovedeste a fi tatal adolescentului e doar un amanunt.

Cred ca cea mai mare calitate a filmului este o anumita sinceritate a imaginii cinematografice, probabil ca acel "ceva" al realismului italian se conserva in acest film, intr-o forma actuala, si care creaza un canal special de comunicare cu spectatorul.

joi, 30 mai 2013

Les triplettes de Belleville

Les triplettes de Belleville, Franta 2003, Regia Sylvain Chomet

O animatie senzationala, cu o grafica foarte frumoasa, desi in mod sigur nua vrut sa concureze cu animatiile Pixar.  Fiecare cadru este o mica opera de arta grafica, desigur nu in spiritul naturalismului ci al unei stilizari pline de caracter.

Povestea este una fioarte simpla, un tanr ciclist este rapit de mafioti in timp ce concura in Turul Frantei . Batrana mama pleaca sa il caute insotita de cainele Bruno. Vor fi ajutati de trei batrane, foste glorii ale scenei muzicale.

Extrem de simplu, dar plin de umor si grija in a descrie caractere si crea atmosfera.  Aproape fara dialog, dar cu muzica retro. Cu un final burlesc.


luni, 27 mai 2013

Edvard Munch

 Edvard Munch, Norvegia 1974, Regia Peter Watkins,

Zilele Norvegiei, Institutul Cultural Francez,


Edvard Munch e celebrul pictor expresionist (de fapt primul pictor care arenuntat la figurativ pentru a exprima direct stari si trairi)

Strigatul, Edvard Munch, 1883
Cel mai celebru tablou al sau este Strigatul:

Filmul este o docu-drama, un gen minor al cinematografiei, in fapt o productie pentru televiziune, din genul celor care, cu un buget foarte restrans, incearca sa redea in mod dramatic evenimente reale,  gen des folosit pentru biografii.

Filmul merita sa fie vazut fiind o capodopera a genului.

Folosind un intreg arsenal de tehnici de filmare si montaje (evident, insa, nimic costisitor),  cadre intime gros-plan, pseudointerviuri cu personajele, reluarea obsesiva a aceluiasi cadru, se incearca sa se creeze o idee despre cine a fost Edvard Munch care este resortul psihologic, social, cultural si biografic care a condus la creatia unei opere geniale, cu adevarat socante pentru epoca in care a trait. Strigatul e pictat pe vremea cand doamnele mai purtau crinolina.

miercuri, 22 mai 2013

The Descendants

The Descendants, SUA 2011, regia Alexander Payne, Cu Geoge Clooney

Dupa ce am vazut Sideways, aveam asteptari mari de la Alexander Payne, si, recunos, ca in comparatie cu aceste asteptari, filmul m-a dezmagit.

Desigur se poate recunoaste cu usurinta stilul lui Payne, drame care se consuma in gesturi marunte, totul intr-un peisaj mirific (de data aceasta este vorba de a trai si a muri in Hawai). Totusi miza dramatica apare ca fiind oarecum fortata, coma sotiei personajului principal, apare ca o drama creata artificial, si de aici toata desfasurarea de evenimente lipsita de substanta.

duminică, 19 mai 2013

Star Trek Into Darkness, In Intuneric

Star Trek Into Darkness, In Intuneric, SUA 2013 regia J.J. Abrams

J.J. Abrams face treaba buna in demersul de a tine franciza Star Trek in viata.  Recunosc ca eu nu sunt chiar un mare admirator al seriei Star Trek, insa despre ultimul film al seriei sunt lucruri bune de spus. J.J. Abrams stie sa imbine stilul Star Trek, un SF problematizat (de data aceasta este o poveste despre conflictul dintre ratiune si intuitie), cu un ritm alert, care aduce filmul in atentia generatiilor de astazi.

Totusi, desi imi dau seama de constrangeri, J.J. Abrams trebuie sa pastreze stilul Star Trek, nu are de ales, e un film pentru fanaticii seriei in primul rand, fiind un SF astept inventivitate mai multa. Si nu neaparat narativa (scenariul are suficiente intorsaturi cat sa te tina in priza) cat mai ales vizuala. 

The Great Gatsby, Marele Gatsby

The Great Gatsby, Marele Gatsby, SUA 2013, Regia Baz Luhrmann, Cu Leonardo DiCaprio,  Joel Edgerton, Tobey Maguire, Carey Mulligan,

Filmul, precum majoritatea ecranizarilor dupa mari opere literare, dezamageste. Exista o evidenta lipsa de idei in a transpune cinematografic opera lui Fitzerald. Lipsa compensata prin trucul ieftin al vocii din off care ne explica ceea ce regizorul este incapabil sa redea in imagini. Acest procedeu narativ devine de-a dreptul enervant pe parcursul filmului, fiind in fapt marea problema acestui film anutat cu surle si trambite.
 Baz Luhrmann s-a multumit sa faca un film glamour, cu imagini frumoase ale anilor nebuni ai Americii, anii 20 ai secolului trecut. 
Actorii salveaza oarecum filmul cu prezenta lor. DiCaprio este dur si sensibil in acelasi timp, asa cum trebuie sa fie Gatsby. Joel Edgerton, un actor nu prea cunoscut, face un rol mare in rolul lui Tom Buchanan, conducand bine un personaj negativ complex, care reprezinta raul prin mediocritatea conditiei sale.  Tobey Maguire si Carey Mulligan, sunt ceea ce scenariul le cere, frumosi si ingenui, desi probabil nu chiar asa cum i-ar fi vazut Fitzgerald.
Desi teoretic fimul are o coloana sonora de exceptie, regizorul rateaza si la acest capitol, muzica, buna fara indoiala, fiind folosita fara inspiratie, fara a reusi sa ceeze un ritm al filmului, fiind utilizata doar sa ilustreze punctual scenele glamour.

luni, 13 mai 2013

Pain & Gain, Trage tare si te scoti

Pain & Gain, Trage tare si te scoti, USA 2013, Regia Michael Bay, Cu Mark Wahlberg, Dwayne Johnson, Anthony Mackie,

Nu credeam ca o sa vad vreodata un film marca Michael Bay pe care sa-l recomand sa-l vedeti. Oricat de pasionati ar fi adolescentii de Transformers, e greu sa gasesti vreo farama de inteligenta in acele filme.

Insa Michael Bay tine sa arate ca poate si altceva cu acest Pain & Gain.

Este povestea adevarata a trei infractori. Insa nu va asteptati la niste eroi in sensul in care v-a obisnuit cinematografia de consum de peste ocean, nici macar in sensul de erou negativ. Aici eroii sunt niste baieti din categoria micilor smecherasi, pasionati de culturism, unde dezvoltarea creierelui este invers proportionala cu cea a muschilor. Acestia vor sa traiasca visul american, si incearca sa treaca in liga "mare" a infractorilor. Cum fac asta si cu ce rezultate ramane sa vedeti. Va spun ca filmul poate fi categorisit ca o comedie, si in ca una desteapta, caci Michael Bay stie sa taie bine cadrele cat sa te prinda in aceasta poveste foarte reala, dar atat de putin credibila. Cat sa te faca sa te intrebi dup hohotele de ras "ce oare nu-i regula cu visul american". Pentru ca in final nu exista nici victime nici eroi.

Dans la maison, In casa

Dans la maison, In casa, Franta 2012, Regia François Ozon, Cu Fabice Luchini, Ernst Umhauer, Kristin Scott Thomas, Emmanuelle Seigner

Am vazut destule filme caznite, care se dau interesante pe tema naratiunii in naratiune, raportului fabula si realitate, incat nu pot sa nu apreciez usurinta cu care  François Ozon abordeaza o tema atat de dificila.

Cu un firesc captivant, regizorul care este si scenarist, ne propune povestea unui profesor de liceu, care in plictiseala generala, descopera un elev cu talent la scris. Elevul povesteste cu talent despre familia unui coleg de clasa, familie in care se insinueaza sub pretextul ajutorului pe care il da colegului la matematica. Adevarata experienta voyeuristica  sau fascinatie pentru literatura. Profesorul controleaza sau nu cursul naratiunii? Sau este el insusi manipulat? Suspans.
Lector in fabula.


sâmbătă, 27 aprilie 2013

Blade Runner


Pentru ca tot am devnit nostalgic dupa SF-urile de demult, hai sa zic cate ceva despre, probabil, cel mai bun SF al ultimelor decenii,  Blade Runner. 

Era prin 1982 cand au facut filmul. Razboiul Stelelor cucerise pe toata lumea. Povestile cu eroi spatiali si nave intergalactice ajunsesera la apogeul lor artistic. Ce se mai putea face in SF?

Ridley Scott a venit cu raspunsul in Blade Runner. SF-ul despre oameni si problemele lor pe Pamant. Fie si oamenii privindu-se in oglinda unor masinarii supersofisticate, create de ei insisi, si care le seamana intrutotul, ba chiar sunt mai bune decat ei. Povestea e simpla, functionand pe tiparul filmelor de actiune. Pe Pamant nu au voie androizii superputernici creati pentru explorari spatiale. Unii insa incalca regula. Asa ca exista un departament de politie care sa-i identifice (caci seamana perfect cu oamenii) si sa-i "retraga" (sa-i omoare adica). Deckard (Harrison Ford) este unul dintre acesti politisti si trebuie sa rezolve un caz.

Povestea simpla insa da prilejul unei meditatii asupra conditiei umane, prinsa intre inevitabila sa finalitate in nefiinta si aspiratia de a deveni Dumnezeu. In definitiv, ce e omul?

Ridley Scott reinventeaza viitorul, nu mai este un viitor al navelor spatiale, acestea nu lipsesc, dar acestea nu modifica cu nimic conditia umana, oamenii traiesc tot in coordonatele unei trivialitati cotidiene, un cotidian aproape mizerabil, peste care domina reclamele la Coca-Cola.

O atmosfera sumbra, dar colorata, imaginea viitorului creata de Ridley Scott va fi copiata intens in deceniile urmatoare de toti realizatorii de SF  (inclusiv George Lucas se va inspira in seria a II-a a trilogie Star Wars).

Ca lucrurile sa fie perfecte, coloana sonora e o capodopera Vangelis, invitand la meditatie.

Nu degeaba filmul a devenit "cult" si veti gasi si acum pasionati care dezbat de zor care este semnificatia animalutelor origami pe care le lasa la locul faptei personaju Gaff (un alt politistdin film). O fi fost si Deckard android sa nu?

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Flash Gordon


Rascolind printre carti la librarie, m-a lovit revelatia ca nimic nu are mai mult impact decat cultura de consum. Aceasta raspunde asteptarilor primare, unor scheme de gandire arhetipale dupa cum demonta Umberto Eco in teoriile sale despre naratiune si mirajul culturii populare. Intr-o epoca in care Tarantino marcheaza succes dupa succes prin asumarea programatica si revalorizarea a retetelor filmului de serie B, nu ni se pare deloc iesit din comun sa consumam filme inspirate direct din Benzile desenate. Campul altadata criticat si marginalizat, are astazi locul sau in lumea artei.
Insa a existat si o "avangarda" a genului. Un exemplu este Flash Gordon. Film produs in 1980, este un SF care nu a facut cariera ca si Razboiul Stelelor,  a ramas mai mult un film pentru cinefili infocati, dar e un film care ar merita revalorizat in contextul cultural de astazi.
Filmul e inspirat de benzile desenate clasice cu eroul Flash Gordon din anii 30. Aduna in el, asumat si fara rezerve, tot kitchul benzilor desenate din acea perioada. Costume inzorzonate, extraterestre sexy (Ornella Muti) un geniu distrugator ( Max von Sydow) cu machiaj exagerat care aduce a asiatic. Toate temerile anilor 30 adunate , frica de rosii, frica de nazi, frica de rasa galbena, rasism (un Flash ireal de blond). Comparat cu desfasurarea de forte si efectele speciale sofisiticate din Razboiul Stelelor filmul a parut la vremea respectiva  o ratare. Putini au inteles mesajul artistic. Printre ei Queen, care au facut o coloana sonora memorabila.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Oblivion

Oblivion, SUA 2013, Joseph Kosinski, Cu Tom Cruise, Morgan Freeman, Olga Kurylenko

Filmul e un fel de tocanita dupa Solaris (ambele versiuni, si cea sovietica si cea americana) , Odiseea Spatiala, Razboiul Stelelor, Matrix si chiar Wall-E. Baietii care au facut isprava din filmul asta chiar iubesc SF-ul si e clar ca s-au uitat la multe filme de gen si cu mare drag au vrut sa bage din toate in acest film. La asta au adaugat si vreo doua cotituri in poveste cat sa nu ne plictisim in mod clasic cu baiatul bun care salveaza fata de monstrul cel rau. Si, desi e clar ca au furat mult de pe la altii s-au straduit sa faca treaba bine si au turnat fiecare scena cu multa meserie cat sa nu-i regretam pe maiestrii care au lucrat la filmele citate mai sus. 
Intr-un cuvant daca esti iubitor de SF ti se vor da din toate cate ceva ca sa te simti bine privind la acest film. Mai putin un lucru: putintica originalitate.
Si, da, Tom Cruise coboara pe sarma din tavan.

duminică, 31 martie 2013

Domestic

Domestic, Romania 2012, Regia Adrian Sitaru, Cu Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Ioana Flora, Clara Voda, Sergiu Costache

Deoarece filmul promitea sa fie un film despre oameni si nu despre chinuitoare probleme ale umanitatii mioritice cum ne-a obisnuit mult premiata noastra cinematografie la care nu intra nimeni in sala de cinema, am avut curajul sa merg la Domestic.

Filmul se vrea o radiografie socio-emotionala a tipului mediu din Romania de astazi, adica cel care supravietuieste in colectivitatea impusa de locuirea in detestatele blocuri comuniste. Un fel de episod din serialul "La bloc", care, fara sa renunte la umor, se vrea mai serios si mai dramatic. Daca e o "poza" reusita sau nu ramane sa hotarati dupa ce vizionati filmul. In mod sigur fiecare se va recunoaste si va simpatiza cu ceva din acest film. 

E un film de caractere si relatie intre pesonaje, amintind oarecum de Altman, nu isi propune sa dezbata proleme grave ale umanitatii, nici ale Romaniei de tranzitie. Firul narativ nici nu prea conteaza. Animalele de pe afis tin loc de intriga si aparitia lor deus et machina in film genereaza momente dramatice in care personajele evolueaza unele raportat la altele si se dezvolta. Prin subtext se simt niste idei despre niste experiente formatoare, dar filmul, asa cum am pus, nu vrea sa raspunda la vreo problema complicata, ci doar sa urmareasca evolutia unor oameni. Oricum nu e un film despre oameni si animale, acestea din urma sunt doar simple pretexte.

Actorii isi fac bine numarul, desi jocul oarecum fals-exagerat de telenovela se mai simte pe ici pe colo. Peste medie e  Ghoerghe Ifrim cu taximetristul sau. O remarca si pentru scenografie care recompune in detaliu si veridic cadrul vietii la bloc.

O sa radeti, o sa va intristati, deci e un film care merita banii de bilet.

miercuri, 27 martie 2013

Viva Riva

Viva Riva, Congo (fost Zair) 2010, regia Djo  Munga

Festivalul filmului francofon- Special Africa

Daca sunteti curiosi sa vedeti un film de actiune varianta Africa, Viva Riva e numai bun. O poveste cu un traficant de benzina luata din Angola si adusa in Kinshasa, care se indragosteste de Nora care este amanta unui alt mafiot. Asta in timp ce pe urmele sale sunt alti traficanti din Angola.
Prilej pentru impuscaturi, batai, mult sange, si mai ales sex, mult sex. Un film nu cu mult deosebit de orice film american de actiune, insa cu un parfum particular. In primul rand este evidenta influenta unei culturi macho, filmul parca este incarcat de steroizi. Nu degeaba Zairul a avut un presedinte ce se autonumea Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu Wa Za Banga, ceea ce insemna "Razboinicul care merge din victorie in victorie", dar gurile rele spun ca se putea traduce si "cocosul care calca toate gainile".
Pe de alta parte este autenticitatea sociala. In filmele occidentale, chiar si cand incearca sa descrie mizeria, aceasta este curata si ordonata. Regizorul african este autentic, este o saracie care invadeaza totul, chiar si atunci cand personajele se dedau la un lux desantat. Numai in acest context se poate intelege ce gest de mare bogatas este sa ceri la hotel o cada cu apa calda in Kinshasa.

luni, 25 martie 2013

Un homme qui crie, Un barbat care striga

,
Un homme qui crie, Un barbat care striga, Franta, Belgia, 2010, regia Mahamat Saleh Haroun

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Daca despre Piroga spuneam ca e un film care evita tezismul facil pentru a fi un film genial, Un barbat care striga e un film care e afun da in tezism si simboluri cautate. Desi are un premiu al juriului la Cannes, filmul nu m-a convins. Batranul Adam, fost campion de inot, si care acum este responsabilul piscinei unui hotel de lux din Ciad, este inlocuit de fiul sau in post, situatie care nu prea ii pica bine. Peste aceasta drama generala, un razboi civil undeva in zonele indepartate ale tarii. In plus guvernul stoarce bani cum poate de la populatie pentru a finanta razboiul, cine nu plateste va fi inrolat. Desi putea sa fie o placuta drama sociala, varsta a treia si problemele ei in Africa, filmul se vrea un fel de parabola "biblica" (ghilimelele se impun pentru ca e vorba de musulmani) sacrificiul fiului pentru pacatul tatalui. Fiecare scena se vrea un simbol, o chintesenta a dramelor africane, insa prin asta le lipseste orice umanism, sunt inecate de artificialitate. 


duminică, 24 martie 2013

Tsofa, Soferii

Tsofa, Soferii, Congo, Romania 2012, Regia Rufin Mobou Mikima

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Tsofa este un documentar foarte potrivit pentru un  festival al filmului African in Romania. Cei care calatoreau cu taxiul de la aeroportul Otopeni spre Bucuresti isi amintesc ca acum cativa ani o companie de taxi folosea soferi din Congo.

Documentarul prezinta povestea lor. Este povestea comuna tuturor emigrantilor din Africa spre Europa, speranta unei vieti mai bune, intretinuta de mitul unei Europe prospere. In acest caz mitul e destul de departe de realitate pentru ca Romania este o tara cu problemele ei multe, o margine a Europei. Unii dintre cei 34 de soferi emigranti au fost expulzati, altii au fugit spre tari mai "occidentale". Cativa au ramas in Romania, si ne marturisesc alegerea lor: e o tara sigura, fata de tara de unde au venit, iar oamenii sunt destul de aprope de convivialitatea cu care sunt obisnuiti acasa, "Romania e ca Africa" marturiseste unul dintre personaje. Doar frigul le mai face probleme.

Probabil nu cel mai bine facut documentar , dar extrem de interesant din perspectiva romaneasca, cum este vazuta Romania din perspectiva unei culturi aflata la mare distanta geografica, si, cel putin ca ipoteza de start, desi se pare infirmata, la mare distanta culturala.

La pirogue, Piroga

La pirogue, Piroga, Senegal, Franta 2012, Regia Moussa Toure

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Filmul Piroga a deschis festivalul organizat de institutul francez din Bucuresti dedicat filmului francofon, care in acest an se apleaca asupra filmului african.
Si merita pe deplin aceasta onoare. 
Piroga este un film cu o structura narativa simpla, un grup de oameni din Senegal precum si din tari vecine, manati de mirajul Europei, vor sa ajunga ilegal in Spania cu o piroga. Datorita fortelor naturii potrivnice incercarea lor esueaza, si multi dintre ei vor plati cu viata.
Filmul, deigur, a mizat pe sensibilizarea publicului la o drama cat se poate de reala si contemporana noua , cea a emigrantilor din Africa spre coastele Europei in cautarea unei vieti mai bune.
Insa autorul se fereste de un film tezist, pentru ca nu acolo se afla calitatea filmului. E un film despre oameni intr-o situatie limita care se lupta in primul rand sa-si pastreze umanitatea. Desi ramasi fara apa si mancare, in deriva pe ocean, in mainile lui Dumnezeu, nimic nu se intampla. Desi sunt din natii diferite, iar tensiunea tribala este prezenta, nu se ajunge la niciun act disperat, nu se vor lupta pentru hrana. Desi sunt de conditii sociale diferite, iar organizatorul acestui voiaj este, ceea ce am numi in termenii nostri, un smecher de cartier, care profita de ceilalti, nici o revolta nu se intampla. E o acceptare a sortii care vine dintr-o intelegere profunda a lui Dumnezeu, fie ca sunt mahomedani sau animisti. Poate aceasta este intr-adevar Africa si intelepciunea ei reprezentata de imaginea, care revine obsedant in film, a baobabului.

Filmul este cu atat mai meritoriu cu cat este facut cu amatori, asa cum ne-a spus regizorul, prezent la proiectie. Acesta ne-a marturist ca a ales figurile bazandu-se pe flerului lui de realizator de documentare. Si intr-adevar a facut o alegere inspirata, fiecare cadru cu figurile actorilor din film este, in sine, o poveste.
Un film mai bun si mai autentic decat "Life of Pi".

sâmbătă, 16 martie 2013

Shadow Dancer, Dansatoarea din umbra

Shadow Dancer, Dansatoarea din umbra, Marea Britanie 2012, Regia James Marh, Clive Owen, Andrea Riseborough,

Nu cred că am văzut prea multe filme despre problemele Irlandei de Nord unde comunitaţile protestantă şi catolică se află în război, mai deschis sau mai mocnit până şi astăzi.

Deşi realizat cu mijloce modeste, e o producţie BBC făcută economic în stilul filmelor de televiziune, filmul redă destul de bine atmosfera unui cerc al violenţei, unde intenţiile bune nu lipsesc, în care oamenii fac ceea ce trebuie, dar unde oricare ar fi alegerile rezultatul nu este decât cel al suferinţei şi al pierderilor umane. Cei care propun pacea apar ca nişte voci lipsite de substanţă, într-o lume care îşi numără morţii în modul cel mai personal cu putinţă.

Greul filmului este pe umerii Andreei Riseborough, care este în rolul de memebra a IRA, care trebuie sa trădeze, să devin informator al serviciilor britanice, pentru că trebuie să fie mai întâi mamă. Un rol dramatic puternic, un conflict bine exprimat actoriceşte, şi în ciuda unei naraţiuni nu prea spectaculoase, filmul are, astfe,  tensiune.

joi, 14 martie 2013

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz, SUA 2013, Regia Sam Raimi, Cu Mila Kunis, Rachel Weisz, Michelle Williams, James Franco

Superb colorat, cu o inventivitate adecvata basmului, povestea vrajitorului Oz, recent aparuta pe ecrane este un spectacol care nu trebuie ratat.

Filmul se vrea un prequel al filmului clasic "Vrajitorul din Oz", o poveste inainte de poveste, care ne explica cum a ajuns vrajitorul in tinutul cu orase de smarald.

O mentiune speciala pentru James Franco, care arata ca poate mai mult decat roluri usurele din filme de actiune, care este un Oz cat se poate de simpatic bun cat trebuie sa fie un personaj pozitiv din basme, desi nu lipsit de slabiciuni umane.

Filmul rateaza "la mustata" sa fie o capodopera, pentru ca Sam Raimi, cunoscut pentru succesele cu Spider-Man, nu rezista tentatiei unui final rezolvat dupa toate regulile filmelor de actiune cu supereroi, adica dupa o portie consistenta de inventivitate cinematografica, un final cu plictiseala unei cafteli intre bine si rau. Cu toate acestea e un film de vazut. 

sâmbătă, 23 februarie 2013

Side Effects, Efecte adverse

,
Side Effects, Efecte adverse, SUA 2013, Regia Steven Soderbergh, Cu: Jude Law, Rooney Mara, Catherina Zeta-Jones, Channing Tatum

Un film din genul shrink drama, unde simpaticul psiholog interpretat de Jude Law devine victima masinatiunilor unei cliente.

Soderbergh filmeaza si compune filmul in stilul sau, in cadre intime, insistand pe expresiile actorilor, pe psihologie (doar e un film cu un psiholog, nu?)

Scenariul e bun, plin de intoarceri, cotituiri neasteptate, te tine in priza. Jude Law inevitabil simpatic, iar Rooney Mara se pare ca se specializeaza in roluri de ciudata (si le face exceptional).
Un film bun. Dar cine isi mai aduce aminte dupa 20 de ani de succesul cu Final Analysis, tot cu un psiholog, cu un Richard Gere, inevitabil simpatic, si Kim Basinger, inevitabil sexy, ca sa nu mai vorbim ca era si Uma Thurman pe acolo?
Probabil asa se va intampla si cu acest film.

luni, 4 februarie 2013

Lincoln

Lincoln, USA 2012, Regia Steven Spielberg, Cu: Daniel Day- Lewis


Despre filmul „Lincoln”  se poate spune că este ceea ce promite titlul, un one man show unde Daniel Day- Lewis este Lincoln.

Steven Spielberg ştie să facă un film interesant dintr-o poveste plicticoasă (în film nu se întâmplă altceva decât că se votează al 13-lea amendament al Constituţiei Statelor Unite, cel cu abolirea sclaviei) şi extrem de tezistă. Da, e despre un erou al istoriei americane prezentat cu toată deferenţa de rigoare, cu scene în care să-l vedem cât de bun este, mai bun chiar decât cei „buni” (adică radicalii angajaţi în mişcarea aboliţionistă). Cu sclavagişti răi din Sud şi aboliţionişti buni din Nord

Însă, Spielberg nu şi-a propus nimic spectaculos, în afară de a-l reînvia pe Lincoln. Astfel că a pus tot filmul la dispoziţia lui Daniel Day- Lewis. Care nu dezamăgeşte nici o secundă. Daniel Day- Lewis este Lincoln. Poate nu chiar cel real, dar aşa ar trebui să fie Lincoln. Prestaţie actoricească excepţională, şi aş fi foarte mirat dacă anul acesta Daniel Day- Lewis va rămâne fără statuetă.

duminică, 20 ianuarie 2013

Django dezlantuit, Django Unchained


Django dezlantuit, Django Unchained, USA 2012, Regia Quentin Tarantino, Cu Jamie Foxx, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio, Samuel L. Jackson, 

Ati citit prin diverse locuri ca western-ul este chintesenta arhetipului narativ? Ei bine, Tarantino va arata cum vine treaba asta.

Iar ca sa nu aveti nicio indoiala, face chisalita coventiile specific americane, in genul in care se jucau cu ele western-urile spaghetti ( cu o reverenta din partea lui Tarantino, Franco Nero apare in flm).

Un western poate fi orice, inclusiv legenda despre Broomhilda. Un cowboy poate fi si un doctor neamt,  interpretat genial de Christoph Waltz, sa nu uitam ca cele mai celebre carti despre vest le-a scris Karl May.

Probabil, daca Tarantino ar fi vazut filmele cu Pruncul, Petrolul si Ardelenii, l-ar fi invitat si pe Ilarion Ciobanu in film.

Dupa ce am vazut si pe Life of Pi imi dau seama ca cinematograful a (re)descoperit bucuria de a spune povesti. Inteligent, pe linia ingusta dintre tragedie si farsa. Ceea ce nu e deloc rau pentru spectator.

Django e favoriul meu pentru Oscar.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Hugo

Hugo, USA 2011, Regia Martin Scorsese, Cu: Ben Kingsley, Sacha Baron Cohen, Asa Butterfield

Cu mare intarziere vad si eu Hugo, marele contracandidat la Oscarurile de anul trecut pentru Artistul.

Daca Artistul era un film francez despre inceputurile cinematografiei americane, Hugo este un film anglo-saxon despre inceputurile filmului francez, mai exact despre George Melies, care poate fi considerat parintele multor din tehnicile de expresie care definesc astazi arta cinematografica.

Daca ma intrebati pe mine care l-as prefera as vota pentru Hugo. Fata de Artistul care este un exercitu de stil, Scorsese a mizat pe un Paris recreat prin ochii unui copil, o amosfera de basm. De aici un film sesnsibil, desi tonul reverentios la adresa lui Melies, nu il scuteste de o anumita artificialitate. Sacha Baron Cohen se ocupa, cu succes, de umorul din film.

duminică, 13 ianuarie 2013

Et si on vivait tous ensemble!, Hai sa traim toti impreuna!

Et si on vivait tous ensemble!, Hai sa traim toti impreuna!, Franta 2011, Cu Guy Bedos, Jane Fonda, Daniel Brühl

Desi sunt foarte constient de tehnicile de manipulare emotionala demne de melodrama usurica utilizate din acest film, este un film pe care il recomand sa fie vazut.

In ultima vreme am vazut mai multe filme pe tema varstei a treia. Acesta este poate cel mai sincer, mai uman, dintre toate. Niste batranei, prieteni intre ei, ajunsi la virsta neputintei, pentru a evita sa ajunga pacientii unui azil, decid sa se mute impreuna. 

Prilej de momente tandre, momente vesele, dar si de tensiuni, cat si de a prezenta fata neplacuta a batranetei, care nu este decat antecamera inevitabilului final.

Nu puteti ramane nepasatori fata de aceasta poveste.



sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Gangster Squad, Elita gangsterilor

Gangster Squad, Elita gangsterilor, USA 2013, regia Ruben Fleischer, Cu: Josh Brolin, Ryan Gosling, Sean Penn, Emma Stone,


Filmul aproape ca nu are nicio intriga. Aia buni se bat cu aia rai, ce nu va e de ajuns?

Adica niste politisti tari in muschi si pistoale, lasand la o parte manusile legale, pornesc razboiul cu gangsterii, exact in stilul gangsterilor, fara menajamente.

Ocazie pentru regizor ca sa puna la gramada cam toate lucrurile comune din filmele cu gangsteri "old style", impuscaturi, ceva cafteala, urmariri cu masini, vampe care incurca lucrurile, Sean Penn jucand pe De Niro care juca pe Nasul...

Vestea buna este ca toata tocanita asta functioneaza , designul filmului e  bun, cu un aer placut de sfarsit  de anii 40,  scenele de lupta au coregrafie buna, amintesc de luptele din vechile filme politiste cand baietii se impuscau cinstit cu mitraliere pe dupa masini, dar mai dinamice ca sa placa spectatorului actual, violenta cat sa obtina un rating interzis sub 15 ani, vampa e dama bine, de ce sa fim carcotasi, filmul place.