marți, 31 decembrie 2013

Chec cu portocale

Pentru că am văzut la  film ce bună prăjitură cu portocale făcea mama lui Walter Mitty, am făcut și eu un chec cu portocale.
 Aveți nevoie de:

o portocală

200 g zahăr

160 g unt

2 ouă

250g făină

2 lingurițe  de praf de copt

Tăiați portocala în bucăți, și le puneți în robot la tocat împreună cu zahărul. Dacă puneți și coaja va ieși ușor amar. Tocați bine până devine o pastă.

 Adă

ugați pe rând, amestecând bine, untul topit și răcit, ouăle, făina și praful de copt.

Dați la cuptorul încins la 180 grade pentru 45 minute.

Este un chec foarte aromat.

Cantitățile sunt pentru un chec.


luni, 30 decembrie 2013

Frozen


Frozen, Regatul de gheață,  SUA 2013, regia Chris Buck, Jennifer Lee,

Deoarece cei de la Disney au constat că Tangled a fost un mare succes, au decis să repete reţeta într-un film de sezon, cu multă zăpadă.  Şi le-a ieşit cât se poate de bine!

Aşa că nu o să vă supăraţi că prinţesele cam seamănă, că renul Sven e calul din Tangled la care i s-au aplicat nişte coarne.

Povestea are destule note de originalitate ca să vă ţină în priză indiferent de vârstă.  Prinţesele, sunt două,  nu se mai lasă salvate cu un sărut, şi nici nu se mărită la final cu prinţul. Iar omul de zăpadă Olaf este pur și simplu adorabil cu "îmbrăţişările calde" pe care le promite tuturor, şi visele despre vară.

Disney rules!



duminică, 29 decembrie 2013

Kasagi-dera, Calatoriile lui Musashi

Sursa: site-ul oficial Kasagi town.kasagi.lg.jp
Musashi, dupa ce a trecut de incercarea luptei cu roninii din Nara, se indreapta, impreuna cu discipolul sau Jootaroo, catre Kasagi, o mica localitate unde senior era un vestit maestru Yagiū Muneyoshi Sekishūsai.

Cartea ne spune că pe drum Musashi a trecut pe la Kasagidera. templul e pe un deal nu departe de Kasagi. Este renumit pentru imaginea sculptată în stâncă a lui Miroku, adică Maytreia Buddha.

The Secret Life of Walter Mitty

The Secret Life of Walter Mitty, Viaţa secretă a lui Walter Mitty, SUA 2013, regia Ben Stiller, cu Ben Stiller,

Filme  din genul "trăiește-ţi viața" s-au mai făcut. Nou, pentru acest film, este tonul sincer al poveştii cinematografice. Nu, universul nu complotează pentru ca cei care îndrăznesc să meargă pe acest drum să învingă.  Nu există vreun plan ascuns care să ne conducă spre fericire. Nici regizorul nu ne face cu ochiul din fiecare cadru cum că ne conduce spre nu nu ştiu ce adevăr.  Lucrurile care se întâmplă, pur şi simplu se întâmplă.
Ben Stiller dovedește că este un bun regizor. Şi îşi adaugă şi un mare rol dramatic în palmares.

duminică, 22 decembrie 2013

Pleaca guvernul, acum 100 de ani

Ce credeti ca tinea prima pagina în Furnica acum 100 de ani (29 decembrie 1913 , nr.18) in numarul de Craciun?

Cum ce, demisia guvernului desigur.

În timp ce Titu Maiorescu  primeşte răvaș de rămas bun de la Vodă, în plăcinta de revelion,  noul prim ministru, Ionel Brătianu, zboară pe aripile noului an către putere.

Nouă oare ce ne aduce Anul Nou?

duminică, 15 decembrie 2013

Hannya Nara, Calatoriile lui Musashi

Pe platoul de la Hannya de langa Nara Musashi da o lupta. cu o banda de ronini, din care iese bineinteles invingator.

Desigur Musashi nu este un turist, asa ca nu prea vede ce e in jur. Doar mentioneaza in treacat existenta unor temple pe drum.

Daca nu ar fi fost atat de preocupat de lupta ar fi vazut stupa de piatra, sin sec. al XII-lea, de la tempulul Hannya.
sursa: wikipedia, autor: hamachidori
Platoul Hannya este la poalele dealului Mikasa (cunoscut si ca Wakakusa).

Dealul este un motiv favorit pe ceramica produsa in Nara.

Dealul este obiectul unei traditii mai neobisnuite. In a patra Sambata din fiecare ianuarie i se da foc. Traditia, spune legenda, e legata de o disputa dintre doua temple Todai-ji si Koofuku-ji pentru proprietate asupra dealului. Preotii celor doua temple participa si acum la ceremonie.
sursa wikipedia, autor 名古屋太郎




Vizualizare hartă mărită

joi, 12 decembrie 2013

Repetitie la moarte

Galina Raduleanu, Repetitie la moarte, Editura Fundatiei Sfintii Inchisorilor, 

Primind o invitatie de la doamna Maria Axinte, care pastoreste Fundatia Sfintii Inchisorilor, pe care o cunosc din incurcate si neplacute probleme avocatesti, si fiind curios sa aflu cate ceva despre universul concentrationar al dictaturii comuniste din perspectiva feminina, marti 10 decembrie am fost la lansarea cartii Repetitie la moarte, o carte de memorii a unei persoane care a fost condamnata pentru convingerile sale in timpul dictaturii comuniste. Ceva rar, pentru ca memorialistica condamnatilor politici din periada comunista este dominata de barbati, trebuie sa recunoastem.

Prima surpriza placuta este chiar doamna Galina Raduleanu. Trebuie sa recunosc ca, raportandu-ma la experiente similare, imi era teama ca varsta autorului isi va spune cuvantul si in afara de politeturile de rigoare nu se va spune mare lucru la lansare.

Dimpotriva, doamna Galina Raduleanu este o persoana foarte lucida, bine conectata la problemele actuale, cu un discurs extrem de placut si in acelasi timp la obiect, care a tinut treaz interesul tuturor din sala.

Atunci cand am rugat-o sa imi dea un autograf pe carte, am intrebat-o daca au fost si momente placute in inchisorile comuniste prin care a trecut, si a raspuns ca in mod sigur au fost, s-a ras mult in inchisoare, pentru ca cine nu isi pastra simtul umorului nici nu ar fi supravietuit acolo.

O carte care in mod sigur va va place.


duminică, 8 decembrie 2013

Inside Llewin Davis

Inside Llewin Davis, USA 2013, regia Ethan Coen, Joel Coen, cu Oscar Isaac

Un film care se vrea o interpretare modernă şi muzicală a poveştii lui Ulise. Ceea ce fraţii Coen au , mai făcut în O Brother, Where Art You?
De această dată lucrurile sunt într-o notă mai meditativă. Doar muzica, foarte bună, punctează povestea, ferind spectatorul de a junge la depresie. Da, existența nu prea are vreun sens, drumul din viață curge pur și simplu. Dacă pisoiul din poveste şi-a regăsit casa, ca un adevărat Ulise, atunci unde eate casa eroului filmului, un căntăreţ folk pasionat, dar fără succes material? Probabil că cel mai bun răspuns este cel sugerat de titlu, inside, adică în el însuși.
Filmul este un prilej pentru a-l descoperi pe Oscar Isaac ca un actor genial. Drama omului pasionat, dar fără succes după regulile societății, un rol greu, dar perfect făcut. Desigur un candidat la Oscar pentru cel mai bun actor.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Domnişoara Christina

Domnişoara Christina, România 2013, regia Alexandru Maftei, cu Tudor Istodor, Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Dumitrescu Anastadia

Primul horror românesc, dacă nu punem la socoteală filmele cu şantierele socialismului, este o o reușită.  Regizorul a ştiut să găsească expresia cinematografică potrivită pentru un horror în manieră romantică, cu lumini şi umbre, totul bine secondat de muzică.  Mircea Eliade cu pasiunea sa pentru puterea miturilor nu este uitat, filmul ştie să le sublinieze, fără a afecta povestea cinematografică, fără a pierde spectatorul în filozofie improprie filmului.

Un horror de calitate, care trebuie văzut.
Scăderi? Veşnica problemă a lipsei de naturalețe a actorilor romăni, care declamă parca s-ar afla pe o scenă de teatru. În general problema e ţinută în frâu de regizor, însă în partitura lui Istodor, extrem de generoasă,  cerea mai mult de la actor decât acesta a putut să ofere.
Finalul, în stil horror american, cu nelipsita ţepuşă care omoară vărcolacii, trebuia abordat poate altfel, dacă nu ca soluție narativă, cel puţin ca stil, pentru a se potrivi cu atmosfera romantică a filmului.

Cum ne construim duşmanul

Umberto Eco, Cum ne construim duşmanul, traducere Ştefania Micu, Polirom, 2011

Cartea este o colecție de studii foarte serioase despre diverse probleme care fac centrul atenției în domeniul semioticii.
Titlul este dat de un studiu despre imaginea celuilalt, care, în mod obișnuit este o imagine ostilă.
Mia cel mai mult mi-a placut studiul despre relativ şi absolut. Oticât am vrea să trecem prin zid e un adevăr absolut că o şă ne spargem nasul.

joi, 5 decembrie 2013

De acum 100 de ani - Bugetul veşnică problemă

Ce credeţi că dezbăteau acum 100 de ani gazetele româneşti?

BUGETUL!!!

Prilej pentru Furnica să facă haz de necaz.



"Moş Ajunul politic

- Calic e şi Vodă ăsta! Un singur covrig la trei inşi: cum dracu să-l împărţim?
- Lasă Ionel, fiindcă tu eşti flămând, îţi dăm gaura din mijloc, că-i mare, eu şi cu Titu ne mulţumim cu coca de pe margine!"

Ionel e Ionel Brătianu care se afla în opoziţie. Titu e Titu Maiorescu care era prim ministru conservator într-un guvern de colaborare cu facţiunea conservator-democraţilor a lui Take Ionescu. Toţi aşteaptă să prindă covrigul bugetului dat de Vodă, adică Regele Carol I.


Iar Murnu publică o caricatură în care contribuabilul e înfăţişat ca un porc de Crăciun transformat în cârnaţi din care se înfruptă hulpav gaşca de politicieni.

(Furnica nr.17, decembrie 1913)

Se pare că lucrurile nu s-au schimbat deloc în 100 de ani.



duminică, 1 decembrie 2013

Indiana Jones

Pentru că am început să fac inventarul trilogiilor anilor 80, nu pot trece cu vederea pe Indiana Jones. Colaborarea Lucas - Spielberg, începută aproape cu buget de serie b, trilogia a redefinit standardele în filmul de aventuri.

În primul rând scenariul s-a centrat pe valorificarea curentului New Age, în mare formă în anii 80, când poveştile cu Sfântul Graal erau o modă.

Apoi s-a adus mult stil. Indiana nu este doar un aventurier, ci şi un gentleman din perioada interbelică.

Mie personal, tocmai din acest motiv, îmi place mai ales partea a treia, Ultima cruciada, unde prezenţa lui Sean Connery alături de Herrison Ford, adaugă mult la capitolul stil.

Mai recent, s-a făcut şi o parte a patra.

http://cronicarul.juristulcasei.ro/2008/06/indiana-jones.html


Nara- Kōfuku-ji

Musashi a plecat din Kyotio spre Nara ca sa-si continue invatatura. Tinta sa este scoala de luptatori cu lancea infiintata de maestrul In'ei, Hōzōin-ryū.

Scoala functiona pe langa un templu care este denumit chiar  Hōzōin. Templul insa este mai cunoscut sub numele de  Kōfuku-ji.

Este vorba de un templu budist cu o istorie foarte veche, inca din zorii istoriei scrise a Japoniei.A fost amplasat in Nara care este primul oras capitala imperiala infiintat la 710, dupa modelul orasului imperial chinez. A fost infiintat ca templu budist de catre puternica familie Fujiwara, care a controlat Japnia cam toata istoria ei antica pina pe la anul 1000. Templul a fost el insusi un centru de putere politica fiind vestit pentru armatele de calugari luptatori, care constituiau o forta de care se temeau chiar si shogunii.

Musashi ajunge aici intr-un moment cand vechea glorie era in declin. El invinge in lupta pe un discipol al lui In'ei, insa invata o lectie importanta. Dincolo de forta si slefuirea tehnicilor de lupta, adevaratul samurai are nevoie de autocontrol.

Razboaiele la care templul a participat direct a facut ca multe din cladirile vechi sa fie distruse. Pastreaza insa cateva monumente arhitecturale.

Sursa Wikipedia
In imagine sunt doua dintre cele mai celebre.

Pagoda cu 5 nivele din 1426 (gojū-no-tō) si Tōkon-dō - Sala de aur de est din 1425.

Inca si mai veche este pagoda cu 3 niveluri (sanjū-no-tō) de la 1274, exemplu de arhitectura din perioada Kamakura.
Sursa Wikipedia
Scoala Hoozooin exista si astazi.

http://www4.kcn.ne.jp/~hozoin/E-rekishi.htm

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Yorkshire pudding

Yorkshire pudding e un fel de clătită la cuptor.

Ingrediente

125 g faina
200 ml lapte
100 ml apa
2 ouă
Un praf de sare

Se folosesc formelede brioșe.
Cantitatea este pentru 6 - 8 bucăți.

Amestecaţi ingredientele într-un castron. Lăsați să se odihnească cel puțin 30 minute.
Ungeţi formele cu o jumătate de linguriță de ulei pentru fiecare. Încingeți cuptorul la 220 grade și puneți formele unse în cuptor până se încinge uleiul bine în ele. Apoi turnați compoziția.  Nu umpleţi formele căci vor crește foarte mult.
Lăsați la cuptor vreo 20 de minute.
Englezii le pun la friptură.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

1000 Years of Annoying the French

Stephen Clarke, 1000 Years of Annoying the French, Bantam Press, 2010

Stephen Clarke, pe un ton amuzant, incearca sa  dezminta cateva mituri ale istoriei anglo-franceze.

Au omorat-o englezii pe Ioana de Arc? Nu, tribunalul responsabil era cat se poate de francez, iar printre principalele acuzatii a fost ca purta pantaloni.

A fost ghilotina inventata in Franta? Nu, e o inventie englezeasca atestata mai intai in Yorkshire.

Istoria scrisa altfel, cu fapte cat se poate de serioase, dar spuse cat se poate de amuzant.

Hunger Games: Catching Fire

Hunger Games: Catching Fire, SUA 2013, Regia Francis Lawrence, Cu Jennifer Lawrence, Woody Harelson, Josh Hutcherson, Donald Sutherland

A doua parte a lui Hunger Games nici nu dezamageste, nici nu rupe gura targului. Povestea continua cu o noua editie din Jocurile Foamei, unde regula va fi schimbata, vor participa din fiecare district numai castigatori de la editiile trecute. Evident Katniss si Peeta vor fi acolo. Cum se vor descurca vedeti voi la film daca aveti curiozitatea.

Bine dozat intre scene de actiune si momente de respiro, cu actori frumosi gata sa inspire adolescentele (am avut in sala un card de adolescente gata sa comenteze cu chiote sau murmure dezaprobatoare, cine se pupa cu cine), filmul arunca si un ochi critic la lumea spectacolului, desi mai putin decat in prima parte a seriei, unde ironia fata de  lumea spectacolului era o tema centrala care dadea ceva mai multa substanta filmului.

In definitiv filmul este exact ceea ce se doreste sa fie, un film pentru adolescenti cu o poveste intr-o lume fantastica, si cine vrea sa vada asa ceva va fi satisfacut. Cine nu, nu.

duminică, 17 noiembrie 2013

Calatoriile lui Musashi - Daigoji

Musahi hotaraste sa-si continue perfectionarea spirituala cat si cea in manuirea armelor in Nara. Evenimentele ii aduc insa inaite de plecarea din Kyoto un tanar discipo,l Jootaroo. Tanar discipol care va asigura si cateva momente amuzante in cartea  lui Eiji Yoshikawa.

Insa spre Nara Musashi pleaca singur, pentru ca il trimite pe Jootaroo cu scrisori. Despartirea are loc in timp ce coborau muntele Daigo.

Muntele se afla la este de Kyoto si locul unui renumit templu, Daigoji (Templul Laptelui Ceresc) administat de adeptii Shugendo (o forma ascetica de budism)

Turistul de astazi are ce sa vada in zona. templul (de fapt un complex de vreo 70 de cladiri care acopera muntele) este un loc de promenada indragit de locuitorii din Kyoto. Mai mult acolo se afla cea mai veche pagoda din Japonia, aflata inca in fiinta. A fost ridicata in 951. Este unul dintre cele mai fotografiate monumente din Japonia si evident o sa o recunoasteti chiar daca nu ati stiut anterior ce reprezinta imaginea.

Sursa: Wikipedia, Autor: fg2



Vizualizare hartă mărită

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Back to the Future


Pentru că tot m-am lansat în rememorarea filmelor sf care au rămas de suflet pentru mine, voi vorbi de o altă trilogie care a marcat anii 80: Back to the Future.

Conceput ca un film cu buget relativ modest, fără mari așteptări,  povestea despre întoarcerea în timp a a unui tânăr din anii 80, în vremurile când părinții săi abia se cunoşteau şi când rock-ul abia se năştea, adică anii 50, a devenit instantaneu un film "cult". Pe urma succesului, Robert Zemeckis a primit comandă și pentru partea a doua,  cu o călătorie în viitor,  şi o parte a treia cu o călătorie în vestul sălbatic,  apoteotic, așa cum stă bine unei povești americane. Filme care nu au dezamăgit cu nimic.
Filmul poate fi obiect de studiu, cuum o colecție de clişee ale culturii pop pot fi utilizate pentru a crea o poveste cu succes la public și lipici ls critici, pentru a deveni ea însăși parte a culturii pop.

duminică, 10 noiembrie 2013

Cetăți transilvane - Câlnic

Călnicul adăpostește o cetate cum rar aveți șansa să vedeți oriunde prin Europa, o cetate medievală în adevăratul sens al cuvântului, păstrând destul de bine aspectul ei de pe la 1200, adică pe vremea cruciadelor.  Istoria particulară a cetății ne-a oferit această șansă. Cetatea a fost construită de o familie de nobili, Kelling, care au dat și numele așezării, fiind atestați pe la 1267. Cetatea are în centru un turn locuință ( keep ca sa folosesc numele anglo-saxon) caracteristic Evului Mediu european. Incinta este pretejată de un zid care adăpostește și o capelă. Familia s-a stins pe linie barbateasca si pe la 1430 cetatea a fost vanduta comunitatii locale de către mostenitori. Comunitatea a conservat cetatea aproape în starea inițială. În mod obișnuit, astfel de reședințe nobiliare au evoluat, nobilii transfărmându-le în cursul vremurilor cerințelor de confort și modă apărute în renaștere sau în perioada barocă. De aceea avem foarte rar ocazia să vedem o reședință nobiliară așa cum era ea pe timpul cruciadelor. Dacă mergeți la Câlnic aveți această rară ocazie.
 
Cetatea este pe drumul între Sibiu și Sebeș, după ce intrați în județul Alba atenție la indicatoare, trebuie să virați undeva la stânga. Cel mai bine este să aveți o mașină la dispoziție, transportul în comun nu pare să fie o opțiune reală pentru a face turism la Câlnic.










Sleeping With the Enemy

Hal Vaughan, Sleeping With the Enemy, Coco Chanel Nazi Agent,
O carte care abordează un aspect neplăcut al carierei renumitei creatoare de modă, faptul de a fi colaborat cu ocupantul german, colaboraționismul fiind unul dintre cele mai detestate fapte din istoriografia franceză. De aceea, aceste fapte au fost trecute multă reme sub tăcere, sau prezentate doar sub aspectul lor pitoresc de can-can de moravuri.
Se cunoștea și se recunoștea că în timpul ocupației germane în Franța Coco Chanel a avut un amant ofițer german, von Dincklage, și că s-a bucurat de anumite avantaje. Lucrurile au fost însă mult mai compromițătoare. Von Dincklage era agent Abwehr cu acte în regulă, adică făcea parte din rețeaua de spionaj germană, iar Coco Chanel a colaborat la misiuni puse la cale de acesta, în principal încercînd să joace rolul de agent de influență pe lângă britanici, unde Chanel avea cunoștințe apropiate (inclusiv un fost amant în familia regală) printre factori de decizie.
Motivele lui Chanel au fost și din cele altruiste (să-și salveze un nepot îndrăgit căzut prizonier la germani, să ajute prieteni care se aflau într-o situație dificilă sub ocupația germană), dar și unele cît se poate de egoiste, precum să pună mână pe controlul afacerii cu parfumul Chanel no.5, afacere care era controlată de o familie de evrei fugiți în Statele Unite, Chanel sesizând oportunitatea de a-i deposeda pe aceștia sub stăpânirea germană atât de agresiv antievreiască.

joi, 7 noiembrie 2013

Diavolul in istorie... si in prezentare

Pentru ca imi era in drum am intrat la libraria Humanitas de langa Cismigiu sa asist la lansarea versiunii in limba romana cartii lui Vladimir Tismaneanu, "Diavolul in istorie, Comunism, fascism si cateva lectii ale secolului xx". Discursul a inceput frumos, centrat pe idea de libertate. Insa, la provocarea cuiva din asistenta, domnul Tismaneanu a incheiat cu constatarea cat de mult iubesc oamenii siguranta zilei de maine, previzibilitatea existentei, valori opuse libertatii, si pentru care individul in istorie ar renunta cu mare usurinta la libertate. Se pare ca diavolul si-a strecurat coada, ca s-a ajuns la afirmatii atat de contradictorii in acelasi discurs. Poate ne lamurim cu aceste contradictii in cartea urmatoare.

duminică, 3 noiembrie 2013

Ender's Game/Jocul lui Ender

Ender's Game/Jocul lui Ender, USA 2013, regia Gavin Hood, 


Ender's Game este o colecţie de clişee narative. Falsul joc, complexul fratelui mai mare, victima care sta la baza formării eroului, iată tot atătea clişee. Antrenamentul adolescenți lor care trebuie să salveze lumea de invazia extraterestră este copiat după Full Metal Jacket dar, spre deosebire de filmul lui Kubrik, miza dramatică lipsește și prin urmare am în ceput să mă foiesc în scaun neştiind dacă să råd ca la o parodie sau să mă ridic de pe scaun. Filmul nu depășește nivelul unui episod prost dintr-un film cu adolescenți de pe canalul Disney.

vineri, 1 noiembrie 2013

Kyoto -Kiyomizu dera

Kiyomizu-dera este probabil cel mai vestit templu budist din Kyoto.



Ridicat in partea de est a orasului pe dealuri, ofera o priveliste spectaculoasa. Este cladit pe o structura de lemn care compenseaza diferentele de nivel ale pantei dealului. 
Adaposteste un izvor, care in credinta populara indeplineste dorintele  daca bei din el. Numele templului chiar asta insemana "Templul Apei Proaspete/Curate".
Si drumul la templu este extrem de pitoresc. Astazi, ca si in vechime , drumul spre templu este strajuit de casele a mici negustori si meseriasi, in principal artizani olari.
Pe acest drum Musashi are prima confruntare cu batrana Hon'iden. Batrana Hon'iden este mama lui Matahachi, tovarasul cu care Musashi plecase din sat la razboi. Acesta, in antiteza cu Musashi, duce o viata depravata si fara niciun fel de realizari. Mama sa crede ca de vina este Musashi, si de aceea il va urmari pe Musashi mai peste tot pentru razbunare.


View Larger Map

joi, 31 octombrie 2013

Paratha


Paratha este o Chapatti mai de "fitze". Pentru ingrediente vedeti reteta de Chapatti . La toate de acolo adaugati si 90 de grame de unt topit.

Urmati reteta de Chapatti pina la momentul in care ar trebui sa-l puneti in tigaie. Pentru a pregati Paratha trebuie sa ungeti foaia de aluat cu unt topit, cam o lingura. Faceti un pachetel indoind 1/3 din stanga, 1/3 din dreapata si apoi indoiti totul pe directa sus-jos pe jumatate. Sigilati pechetelul prin presare ca sa nu curga untul. Intr-o tigaie bine incinsa ar trebui prajit cam 30 de secunde pe fiecare parte.

Se mananca calde.

Aduc la gust cu merdenelele , mai putin branza. Ceea ce nu inseamna ca nu puteti incerca sa la umpleti si cu branza. In fapt in bucataria indiana Paratha este spatiul unei fantezii dezlantuite, fiind umplute cu cele mai diverse si exotice (pentru gustul nostru) combinatii. 

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Kirikou et les hommes et femmes

Kirikou et les hommes et femmes, Franta 2012, regia Michel Ocelot

Film prezentat in cadrul Anim'Est




Kirikou este un personaj pe care Michel Ocelot l-a mai prezentat in doua filme: Kirikou et la sorciere si in Kirikou et les betes souvages. Filmul abordeaza teme din folclorul african, sub forma unor povestioare animate in care erou este baietelul Kirikou. O animatie foarte stilizata insa in acelasi timp vie si expresiva. Si mai ales o mare dragoste fata de aceste povesti oarecum naive dar atat de patrunzatoare din folclorul Africii negre.


Daughter of Persia

Sattareh Farman Farmaian, Dona Munker, Daughter of Persia, 

Subiectul Iran este unul de actualitate. Subiectul Iran trezeste curiozitate. In ochii nostri este o tara foarte diferita, cu femei obligate sa poarte voaluri din cap pina in picioare, si barbati care pling in mari adunari publice moartea unui profet asteptat sa renasca. O tara pe "lista neagra" a celor care sunt o amenintare pentru pacea mondiala.
Dar care este adevarul? Cum se vad iranienii?

Cartea "Daughter din Persia" este o marturie extrem de pesronala asupra Iranului. Si de aceea foarte autentica.

Sattareh Farman Farmaian este un destin exceptional, in primul rand. Intr-un Iran unde prin traditie femeile sunt destinate sa fie doar sotii si mame, Sattareh este o femeie care a facut cariera. Provenita dintr-o familie cu origini regale, insa iesita din favorurile puterii politice, tatal lui Sattareh are o viziune extrem de progresista: constient ca vremea unei cariere politice a familiei sale este apusa, este convins ca viitorul este al celor educati. Si toti copii sai (vreo 32 ca in orice familie musulmana care se respecta) baieti si fete fara discriminare au fost trimisi la cele mai bune scoli pe care si le-au permis. Sattareh urmeaza o scoala a unor misionari americani, si, indragostita de invatatura, va pleca si va studia in America. Se intoarce acasa si lucreaza pentru realizarea unei structuri de asistenta sociala in Iran, ducand o viata cu bune si cu rele intr-o tara care este condusa dictatorial de sahul Pahlavi. Revolutia islamica din 1979 ii pune viata in pericol si este nevoita sa se exileze definitiv in America.

Avem o marturie asupra unui Iran vazut de o femeie educata, care-si iubeste tara, si o vede lucid cu bune si cu rele.

Cutremuratoare si plina de invataminte (inclusiv pentru Romania) este constatarea pe care o face: o tara care si-a distrus elitele, in ciuda eforturilor pe care le face sa iasa din subdezvoltare si constientizarea problemelor, in ciuda revoltelor si revolutiilor, pare sa fie condamnata sa repete aceleasi greseli care conduc spre totalitarism, saracie, ura.

duminică, 13 octombrie 2013

Kyoto - Scoala Yoshioka de pe Shijoo

Yoshioka este scoala de arte martiale pe care o provoaca Musashi la lupta. Inceputurile faimei lui Musashi ca luptator sunt legate cu confruntarea cu cei din aceasta scoala de arte martiale renumita in Kyoto la 1600. Scoala insa se afla in declin dupa moartea maestrului Kempoo.

Musashi a venit sa-i provoace chiar la sediul scolii din Kyoto de pe strada Shijoo.

Strada exista si astazi. Nu e de mirare, Kyoto a fost intemeiat la 794 ca si capitala imperiala, oras construit de la zero dupa modelul chinez cu straz dreptei, cu aspect tabla de sah a orasului. Astfel ca, spre deosebire de alte orase vechi, cu strazi inghesuite, care au fost desfiintate in epoca moderna, centrul orasului Kyoto are aceeasi trama stradala ca si acum 1000 de ani.


Vizualizare hartă mărită

Astazi strada, este una comerciala, cu mall-uri, trafic intens, si nu pastreaza mai nimic din epoca lui Musashi de pe la 1600.

Sursa: Wikipedia, Autor Corpse Reviver

Ernest et Celestine

Ernest et Celestine, Franta 2012, Regia Stephane Aubier, Vincent Patar

Film in cadrul AnimEst.

Dacă vreți să știți cum pot comviețui urșii și șoriceii atunci trebuie să vedeți Ernest și Celestine. O poveste naivă, intriga se declanșează de la niște dulciuri, despre prietenie dincolo de diferențe și idei preconcepute. Animație realizată în acuarelă, tehnică rară în animație, și de aici un impact vizual deosebit, pictural.

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Azur et Asmar

Azur et Asmar, Franta 2006, Regia Michel Ocelot

Film in cadrul AnimEst

Un filmcare exploatează cu multă pricepere temele basmului oriental pentru a obtine o poveste despre prietenie si toleranta dincolo de diferente intre culturi. Azur cel blond si Asmar cel brunet, crescuti de aceeasi mama si doica, pleaca in cautarea Printesei Djinilor.  Superb colorat, cu un stil inspirat din pictura medievala si miniaturile persane.
Personajele sunt animate 3D iar decorul 2D. Ceea ce da un efect ciudat. Daca ne gandim ca pictura medievala si  cea persana clasica ignorau perspectiva atunci nu va va deranja prea mult. Totusi pentru spectatorul obisnuit cu animatia mult mai elaborata de astazi efectul poate fi deconcertant. Cei mici vor fi sigur indragostiti de acest basm spus in cel mai clasic mod cu personaje atat de colorate.

luni, 7 octombrie 2013

Cartea neagra

Orhan Pamuk, Cartea Neagra, Polirom 2011

Cartea neagra e scrisa pe vremea cand Orhan pamuk inca nu scrisese "Ma numesc Rosu" si nici nu devenise vedeta internationala cun Premiul Nobel in palmares.

E o carte in care autorul se pregateste parca pentru cartile mari care or sa vina. Povestea lui Galip in cautarea lui Ruya (Vis) e facuta din multe bucati care parca nu functioneaza totdeauna impreuna. Totusi cartea este un regal al marilor teme ale perceptiei discursului narativ, semn si semnificat, obiectul simbol pentru sine insusi, lector in fabula, auctor in fabula, totul condimentat cu islam ezoteric, Mevlana in primul rand, si referinte autobiografice la un Istanbul fabulos.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Gravity

Gravity, SUA 2013, Regia Alfonso Cuaron, Cu Sandra Bullock, George Clooney

O poveste concentrata pe om si pe lupta pentru a supravietui intr-o situatie catastrofica (un mare nor de resturi spatiale afecteaza toate activitatile din spatiul cosmic de langa Pamant). O poveste spusa fara multe artificii, bine concentrata pe personaj si emotii, construita cinematografic din imagini curate, niciun un cadru mai mult decat simti ca trebuie sa fie. Cu mare atentie la detalii si veridicitate. Cuaron, care face filme rar dar bine, isi mai inscrie la ctiv o reusita. Iar Sandra Bullock poate mai incaseaza un Oscar.

luni, 30 septembrie 2013

Star Wars



Sunt din generatia care a vazut Star Wars la cinematograf atunci cand a fost lansat in anii 70. In orice discutie despre filmul SF nu poti ignora acest film. Pentru ca schimbat genul SF. Pina atunci SF insemna fie filme catastrofa (vreun conflict omenire si extraterestri) fie SF problematizat unde cate o ipoteza stiintifico-fantastica era dezbatuta si intoarsa pe toate fetele. 

George Lucas a schimbat regulile jocului: filmul SF este despre a crea lumi, imaginare dar cu totul credibile. Peronajele din filmele lui Lucas nu se mira ca au o arma cu laser si o vantura in fata publicului mandri de a avea o astfel de arma, ci pur si simplu folosesc o arma cu laser. Si tot asa...

Scena din barul intergalactic e de nota 10.

Sigur, peste ani au aparut critici. Parti slabe in scenariu, inevitabila "imbatranire" a aspectului filmului tinand seama de progresul in efecte speciale.

Totusi trebuie observat ca scenariul a fost unul extrem de bun fiind dezvoltat neliniar pe doua fire dramatice (cel putin) confruntarea intre bine si rau fiind urmarita in lumea cavalerilor (buni sau rai) dar si in lumea celor obisnuiti. Din pacate putine filme SF de astazi fac asta, scenariile semanand mai mult cu niste jocuri de calculator, previzibil si linear, unde personajul principal rezolva cate un inamic sau situatie ajungand pina la o confruntare finala (ultimul nivel al jocului). Adevarata umilire a inteligentei oricarui sopectator de film. Ca sa nu mai vobim de "Imperiul contrataca" extrem de bine construit regizoral, cu atmosfera, dinamism si picturalitate a scenelor care a facut din film (partea a V-a a seriei) preferatul tuturor.
Pe de alta parte, da, pe vremea seriei initiale din anii 70 si inceputul anilor 80 nu existau efectele pe computer. Uneori asta se vede. Dar in ansamblu filmul este si astazi de vazut, spectatorul obisnuit cu efectele pe calculator nu este dezmagit. Mai mult, efectele fiind "filmate", si nu creatii din pixeli, uneori arata chiar mai bine decat efectele speciale din zilele de astazi. 

Eu o sa-mi amitesc mereu fascintia cu care am privit Razboiul Stelelor atunci cand a fost prezentat prima data.


sâmbătă, 28 septembrie 2013

Himeji - Calatoriile lui Musashi

Castelul Himeji, Autor ja:User:Reggaeman
Musashi a petrecut trei ani, se spune, la Himeji pentru a studia, inchis intr-o camaruta din castel. Ca orice erou care se respecta trece printr-o perioada de recluziune inainte de a porni la drum.
De ce la Himeji? Himeji era sediul daimyoo -ului care stapanea tinutul de unde provenea Musashi.
Turistul de astazi are ce sa vada in Himeji. De fapt acolo se pastreaza cel mai impunator castel japonez, in starea lui originala.
Trebuie sa fie stiut ca numai 12 castele autentice s-au pastrat in intreaga Japonie. Subliniez cuvantul autentice, pentru ca in Japonia puteti vedea multe castele. Insa ele sunt (cu exceptia celor 12) reconstructii din beton facute in anii 60-70 ai secolului trecut. Cel mai mare e cel din Osaka dotat inclusiv cu lift.
In fapt, atunci cand japonezii au hotarat sa se modernizeze, evenimentul fiind marcat ca Restauratia Maiji, 1867, pentru ca samuraii sa nu aiba posibilitatea sa se impotriveasca modernizarii, s-a hotarat sa se distruga toate castelele acestora. Au scapat doar cateva, fie pentru ca apartineau unor clanuri care sprijineau activ modernizarea si pe imparat, si astfel li s-a acordat o dispensa, fie, prin zone marginase, functionarii insarcinati cu distrugerea au fost indolenti si/sau corupti si au neglijat sa duca la bun sfarsit sarcina de a demola castelul din zona lor.
Nu trebuie insa sa-i acuzati pe japonezi de kitch. Datorita ritualurilor de purificare templele japoneze sunt distruse si refacute periodic pentru ca asa cere traditia. De exemplu, templul din Ise, cel mai celebru din intreaga tara, dedicat zeitei Amaterasu, stramosul mitic al familiei imperial japoneze, se reface la fiecare 20 de ani.
Astfel in cultura japoneza granita dintre original si copie e una extrem de subtila, prin urmare refacerea integral  a unui monument disparut nu deranjeaza pe nimeni.
Arta copierii arhitecturale merge pina la extravagante precum cea din Nagasaki unde, un dezvoltataor imobiliar, tinand seama ca Nagasaki a fost in vechime portul in care era permis navigatorilor olandezi sa acosteze in Japonia (singurul port deschis strainilor in epoca shogunilor) a construit un oras olandez integral cu o copie  a catedralei din Utrecht inclus.

luni, 23 septembrie 2013

Administrator de retea


- Te descurci?
- Nu mă bate la cap! Știi că mă pricep la fire. Am desfăcut cîteva gheme până acum. Și oricum e la modă wireless.

Vlaicu Voda - varianta ungureasca

Intr-o postare anterioară vorbeam dintre asemănările dintre imnul național românesc și o poezie maghiară. Nu e un caz singular.
De pildă, la noi drama istorică Vlaicu Vodă face parte din acele elemente de cultură generală pe care orice școlar (se presupune că) a citit-o.
Acolo e vorba de pericolul catolicizării și conflictul dintre domnitorul Vlaicu și doaman Clara reprezentanta curentului catolic.
Și ungurii au o dramă asemănătoare inspirată de un eveniment istoric și care face parte din cultura generală (scrisă tot în secolul al XiX-lea).
Este vorba de drama Bánk bán de  Katona Jozsef. În drama maghiară este vorba de pericolul germanizării reprezentat de Gertrud (de origine din Bavaria) sotia regelui Andrei al II-lea (1205-1235). Aceasta a fost asasinata in 1213 de catre banul Bank ca acțiune de revoltă împotriva creșterii importanței germanilor la curtea maghiară. Prilej de piesă de teatru naționalistă în vremurile când ungurii erau sub ocupația austriecilor.
Seamană, nu?

About Time

About Time, Marea Britanie 2013, Regia Richard Curtis, Cu Domhnall Gleeson, Rachel McAdams, Bill Nighy
Richard Curtis e "vinovat" de o multime de filme de success cu povesti romantic-comice, imi vin in minte acum "Patru nunti si o inmormantare" sau "Love Actually".
"About Time"  este din aceeasi serie, cu deosebirea ca pretextul dramatic este posibilitatea calatoriei in timp astfel incat eroul principal poate sa corecteze "micile" erori ale vietii.  Chestia asta am mai vazut-o acum vreo 10 ani intr-un film suedez asa ca nu e prea originala gaselnita, si parca povestii (sau actorilor?) le lipseste un semiton din verva cu care era obisnuiti in povestile lui Richard Curtis.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

The Grandmaster

The Grandmaster, China 2013, Regia Kai Wai Wong, Cu Tony Leung, Ziyi Zhang

Filmul este povestea maestrului Yp Man, cel care a fost profesorul mult celebrului Bruce Lee.

Un film biografic despre o legenda a artelor martiale, cu actori de calibru in cinematograful chinez (ca sa facem o comparatie, in cinematograful chinez, un film cu Tony Leung si Ziyi Zhang este ca un film cu Brad Pitt si Julia Roberts). Regia e de Kai Wai Wong care nu mai are nevoie de prezentari.

Totusi filmul este un semiesec din cauza scenariului, extrem de deslanat, fara miza dramatica reala. Din aceasta cauza picturalitatea fiecarui cadru asigurata de regizor si priceperea actoriceasca a celor doua staruri nu pot salva din mediocritate pelicula.

luni, 16 septembrie 2013

Calatoriile lui Musashi - Miyamoto

Asa cum ii spune si numele Musashi este din Miyamoto un sat din distruictul Yoshini, provincia Mimasaka. Era fiul unui maestru al luptelor, Shinmen Munisai, care servea clanul Shinmen ce stapanea locul in acea vreme.

Locul este unul simbolic pentru un erou japonez.  Este un erou care vine din zona centrala a Japoniei, cea mai traditional japoneza. Nu este nici un erou din nordul oarecum barbar, nici din insulele din sud mult mai suspuse influentei din afara. Ca loc al nasterii Musashi este japonezul prin definitie.

Astazi satul Miyamoto nu mai exista el este parte din orasul 


Mimasaka pastreaza in suburbii amintirea locului unde s-a nascut Musashi.

 Musashi-no-sato Gorinbo of in Mimasaka, Okayama prefecture
author 663highland

duminică, 15 septembrie 2013

Blue Jasmine

Blue Jasmine, USA 2013, Regia Woody Allen, Cu Cate Blanchet, Alec Baldwin, Peter Sarsgaard, Sally Hawkins,
Blue Jasmine este intr-o anumita masura "Un tramvai numit dorinta" dar spus altfel, unde miza narativa este alta. Este vorba de o doamna din inalta societate (Jasmine- Cate Blanchet) care dupa faliment si sinuciderea sotului incurcat in afaceri tenebroase se retrage la sora ei care duce o modesta viata, fara pretentii, in San Francisco. Nu confictul dintre stilurile de viata este miza, ca in drama din care se inspira, ci imposibila salvare din propria existenta. Suntem damnati sa fim ceea ce suntem, rechini ai finantelor sau existente mizerabile limitate la felia de pizza, alegerile sunt facute, compromisurile nu exista, sau nu sunt decat calea spre autodistrugere. Un film care nu lasa nici o speranta, inconfortabil, o capodopera a lui Woody Allen care si-a gasit in Cate Blanchet actorul perfect pentru aceasta drama care se indreapta spre "unhappy end" cu aceeasi eleganta cu care se pregateste deznodamantul unei drame antice. 

Paine Parker


 Painea Parker e varianta de briosa, mai putin bogata. Are o forma clasica de "painica" gata a fi taiata in doua si unsa cu unt la micul dejun ( e o inventie pentru micul dejun dintr-un hotel din Boston) dar poate fi prezentata ca "melci" sau foarte cunoscuta la noi "japoneza"

Ingrediente

3 cani de faina
1 pachet de drojdie de 15 grame (7 grame uscata)
3 linguri de zahar
2 lingurite sare
3 linguri de unt (vreo 75 de grame)
1 cana de lapte (200 ml)
1 ou


Prepararea e simpla. Puneti toate ingredientele la un loc. Amestecati sa obtineti un aluat, framantati 5-10 minute pina capata elasticitate. Lasati la crescut cam o ora (poate ceva mai mult daca e anotimp rece), intr-un vas acoperit.

Creati formele si mai lasati vreo 20 de minute.

dati la cuptor la 180 grade petru vreo 20-30 minute.





duminică, 8 septembrie 2013

Tanta agua

Preluat din The Hollywood Reporter
Tanta Agua, Uruguay 2013, Regia Ana Guevara, Leticia Jorge
Un film despre o vacanta cu organizata de un tata divortat pentru cei doi copii intre care o adolescent cu dilemele maturizarii. Si mai ales cu multa ploaie, care ruineaza orice plan de vacanta, si forteaza aceasta familie (oricum disfunctionala, vezi umbra divortului) sa interactioneze dincolo de facilul evenimentelor de vacanta. Un film construit intr-un realism frust, care dezvaluie insuportabilul de a fi impreuna dar si tandretea din familie.

Chatterton

Peter Ackroyd, Chatterton, Univers, 2007

Un roman care are in centrul sau notiunea falsului. Falsul de identitate! Falsul in arta! Falsul in ceea ce pretinde ca suntem!
Plecand de la Chatterton, un autor de poezie din sec al XVIII-lea, un preromantic, poezie  prezentata din ratiuni comerciale,  fals, ca poezie engleza veche se organizeaza o intriga in care toate personajele sunt implicate in falsuri.
Cartea este si prilej  de a ne plimba printre romaticii literaturii engleze.
Cartea nu este o scuza pentru plagiatorii nostri de toate zilele.

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Sekigahara - Calatoriile lui Musashi

Calatoriile lui Musashi sunt niste calatorii imaginare. Ele sunt prilejuite de cartea lui Eiji Yoshikawa "Musashi"

Este un roman aparut in foileton in anii 30 ai secolului trecut in Japonia, cu unm succes extraordinar. A fost ecranizat de mai multe ori, adaptat in diverse forme, este parte esentiala a culturii japoneze. Este, poate, o carte despre japonezi asa cum le place lor sa se perceapa.


Musashi a fost un personaj real, pe care Eiji Yoshikawa l-a facut personaj de roman, romantand viata acestuia.

Sa incepem calatoria.


Sekigahara


Vizualizare hartă mărită

Romanul incepe pe campul de batalie de la Sekigahara. (  関ヶ原の戦い ).

Alegerea nu este intamplatoare. Batalia de la Sekigahara din 21 octombrie 1600 este un eveniment fondator al Japoniei. In urma ei s-a creat ceea ce numim "Japonia clasica".

In urma acestei batalii Ieyasu Tokugawa, marele lord din Edo (viitorul Tokyo), si-a infrant adversarii si dobandit stapanirea de facto a intregii Japonii. A fost astfel cel care a reunificat Japonia dupa mai bine de un secol de razboi civil si disparietie a oricarei autoritati centrale. Primirea titlului de shogun de la imparat, titlu care ii confirma stapanirea, a fost apoi doar o formalitate.

Batalia in sine nu e una glorioasa. Ca multe batalii din istoria Japoniei rezultatul final a fost stabilit in urma tradarilor. O parte din lorzii din armata adversa au tradat si au trecut de partea lui Ieyasu, astfel hotarandu-se soarta luptei. Povestile despre credinta nestramutata a samurailor sunt,a sa cum le zice numele, povesti. Oportunismul poate caracteriza mai bine o istorie japoneza cinstita cu sine insusi.


Astazi turistii fotografiaza dealurile pe care s-au dat luptele si memorialul cladit in amintirea acelei lupte.



Musashi a participat la lupta ca simplu soldat (infanterist) in armata care a pierdut.


duminică, 1 septembrie 2013

Blues pentru o pisica neagra

Boris Vian, Blues pentru o pisica neagra,
Despre Boris Vian stiam din scrierile despre mult mai celebrul Sartre, Boris Vian fiind unul dintre prietenii filosifului si scriitorului existentialist. Geniu autodidact, inginer de fomatie, cantaret de jazz cu performante de adevarat profesionist (a acompaniat mari nume ale jazz-ului american atunci cand veneau in turneu in Franta) a avut perioda sa de glorie in anii 50 ai secolului trecut.
Cartea este o colectie de nuvele, cu o aparenta suprarealista, toate cuprinse de o atitudine pesimista fata de viata, vazuta ca un spatiu temporal supus unei inevitabile degradari. Desigur nu este de neglijat influenta existentialismului vazut ca o varianta a celebrului dicton "Cogito ergo sum" cu accentul pus pe partea lui "a fi".  Desi ansamblul e sumbru, forma suprarealista si jocul cu experientele cognitive incongruente ale personajelor creaza si momente comice. Un gen de literatura care poate interesa, desi probabil nu e pentru toate gusturile.