duminică, 31 martie 2013

Domestic

Domestic, Romania 2012, Regia Adrian Sitaru, Cu Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Ioana Flora, Clara Voda, Sergiu Costache

Deoarece filmul promitea sa fie un film despre oameni si nu despre chinuitoare probleme ale umanitatii mioritice cum ne-a obisnuit mult premiata noastra cinematografie la care nu intra nimeni in sala de cinema, am avut curajul sa merg la Domestic.

Filmul se vrea o radiografie socio-emotionala a tipului mediu din Romania de astazi, adica cel care supravietuieste in colectivitatea impusa de locuirea in detestatele blocuri comuniste. Un fel de episod din serialul "La bloc", care, fara sa renunte la umor, se vrea mai serios si mai dramatic. Daca e o "poza" reusita sau nu ramane sa hotarati dupa ce vizionati filmul. In mod sigur fiecare se va recunoaste si va simpatiza cu ceva din acest film. 

E un film de caractere si relatie intre pesonaje, amintind oarecum de Altman, nu isi propune sa dezbata proleme grave ale umanitatii, nici ale Romaniei de tranzitie. Firul narativ nici nu prea conteaza. Animalele de pe afis tin loc de intriga si aparitia lor deus et machina in film genereaza momente dramatice in care personajele evolueaza unele raportat la altele si se dezvolta. Prin subtext se simt niste idei despre niste experiente formatoare, dar filmul, asa cum am pus, nu vrea sa raspunda la vreo problema complicata, ci doar sa urmareasca evolutia unor oameni. Oricum nu e un film despre oameni si animale, acestea din urma sunt doar simple pretexte.

Actorii isi fac bine numarul, desi jocul oarecum fals-exagerat de telenovela se mai simte pe ici pe colo. Peste medie e  Ghoerghe Ifrim cu taximetristul sau. O remarca si pentru scenografie care recompune in detaliu si veridic cadrul vietii la bloc.

O sa radeti, o sa va intristati, deci e un film care merita banii de bilet.

miercuri, 27 martie 2013

Viva Riva

Viva Riva, Congo (fost Zair) 2010, regia Djo  Munga

Festivalul filmului francofon- Special Africa

Daca sunteti curiosi sa vedeti un film de actiune varianta Africa, Viva Riva e numai bun. O poveste cu un traficant de benzina luata din Angola si adusa in Kinshasa, care se indragosteste de Nora care este amanta unui alt mafiot. Asta in timp ce pe urmele sale sunt alti traficanti din Angola.
Prilej pentru impuscaturi, batai, mult sange, si mai ales sex, mult sex. Un film nu cu mult deosebit de orice film american de actiune, insa cu un parfum particular. In primul rand este evidenta influenta unei culturi macho, filmul parca este incarcat de steroizi. Nu degeaba Zairul a avut un presedinte ce se autonumea Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu Wa Za Banga, ceea ce insemna "Razboinicul care merge din victorie in victorie", dar gurile rele spun ca se putea traduce si "cocosul care calca toate gainile".
Pe de alta parte este autenticitatea sociala. In filmele occidentale, chiar si cand incearca sa descrie mizeria, aceasta este curata si ordonata. Regizorul african este autentic, este o saracie care invadeaza totul, chiar si atunci cand personajele se dedau la un lux desantat. Numai in acest context se poate intelege ce gest de mare bogatas este sa ceri la hotel o cada cu apa calda in Kinshasa.

luni, 25 martie 2013

Un homme qui crie, Un barbat care striga

,
Un homme qui crie, Un barbat care striga, Franta, Belgia, 2010, regia Mahamat Saleh Haroun

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Daca despre Piroga spuneam ca e un film care evita tezismul facil pentru a fi un film genial, Un barbat care striga e un film care e afun da in tezism si simboluri cautate. Desi are un premiu al juriului la Cannes, filmul nu m-a convins. Batranul Adam, fost campion de inot, si care acum este responsabilul piscinei unui hotel de lux din Ciad, este inlocuit de fiul sau in post, situatie care nu prea ii pica bine. Peste aceasta drama generala, un razboi civil undeva in zonele indepartate ale tarii. In plus guvernul stoarce bani cum poate de la populatie pentru a finanta razboiul, cine nu plateste va fi inrolat. Desi putea sa fie o placuta drama sociala, varsta a treia si problemele ei in Africa, filmul se vrea un fel de parabola "biblica" (ghilimelele se impun pentru ca e vorba de musulmani) sacrificiul fiului pentru pacatul tatalui. Fiecare scena se vrea un simbol, o chintesenta a dramelor africane, insa prin asta le lipseste orice umanism, sunt inecate de artificialitate. 


duminică, 24 martie 2013

Tsofa, Soferii

Tsofa, Soferii, Congo, Romania 2012, Regia Rufin Mobou Mikima

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Tsofa este un documentar foarte potrivit pentru un  festival al filmului African in Romania. Cei care calatoreau cu taxiul de la aeroportul Otopeni spre Bucuresti isi amintesc ca acum cativa ani o companie de taxi folosea soferi din Congo.

Documentarul prezinta povestea lor. Este povestea comuna tuturor emigrantilor din Africa spre Europa, speranta unei vieti mai bune, intretinuta de mitul unei Europe prospere. In acest caz mitul e destul de departe de realitate pentru ca Romania este o tara cu problemele ei multe, o margine a Europei. Unii dintre cei 34 de soferi emigranti au fost expulzati, altii au fugit spre tari mai "occidentale". Cativa au ramas in Romania, si ne marturisesc alegerea lor: e o tara sigura, fata de tara de unde au venit, iar oamenii sunt destul de aprope de convivialitatea cu care sunt obisnuiti acasa, "Romania e ca Africa" marturiseste unul dintre personaje. Doar frigul le mai face probleme.

Probabil nu cel mai bine facut documentar , dar extrem de interesant din perspectiva romaneasca, cum este vazuta Romania din perspectiva unei culturi aflata la mare distanta geografica, si, cel putin ca ipoteza de start, desi se pare infirmata, la mare distanta culturala.

La pirogue, Piroga

La pirogue, Piroga, Senegal, Franta 2012, Regia Moussa Toure

Zilele filmului francofon - Special Afrique

Filmul Piroga a deschis festivalul organizat de institutul francez din Bucuresti dedicat filmului francofon, care in acest an se apleaca asupra filmului african.
Si merita pe deplin aceasta onoare. 
Piroga este un film cu o structura narativa simpla, un grup de oameni din Senegal precum si din tari vecine, manati de mirajul Europei, vor sa ajunga ilegal in Spania cu o piroga. Datorita fortelor naturii potrivnice incercarea lor esueaza, si multi dintre ei vor plati cu viata.
Filmul, deigur, a mizat pe sensibilizarea publicului la o drama cat se poate de reala si contemporana noua , cea a emigrantilor din Africa spre coastele Europei in cautarea unei vieti mai bune.
Insa autorul se fereste de un film tezist, pentru ca nu acolo se afla calitatea filmului. E un film despre oameni intr-o situatie limita care se lupta in primul rand sa-si pastreze umanitatea. Desi ramasi fara apa si mancare, in deriva pe ocean, in mainile lui Dumnezeu, nimic nu se intampla. Desi sunt din natii diferite, iar tensiunea tribala este prezenta, nu se ajunge la niciun act disperat, nu se vor lupta pentru hrana. Desi sunt de conditii sociale diferite, iar organizatorul acestui voiaj este, ceea ce am numi in termenii nostri, un smecher de cartier, care profita de ceilalti, nici o revolta nu se intampla. E o acceptare a sortii care vine dintr-o intelegere profunda a lui Dumnezeu, fie ca sunt mahomedani sau animisti. Poate aceasta este intr-adevar Africa si intelepciunea ei reprezentata de imaginea, care revine obsedant in film, a baobabului.

Filmul este cu atat mai meritoriu cu cat este facut cu amatori, asa cum ne-a spus regizorul, prezent la proiectie. Acesta ne-a marturist ca a ales figurile bazandu-se pe flerului lui de realizator de documentare. Si intr-adevar a facut o alegere inspirata, fiecare cadru cu figurile actorilor din film este, in sine, o poveste.
Un film mai bun si mai autentic decat "Life of Pi".

sâmbătă, 16 martie 2013

Shadow Dancer, Dansatoarea din umbra

Shadow Dancer, Dansatoarea din umbra, Marea Britanie 2012, Regia James Marh, Clive Owen, Andrea Riseborough,

Nu cred că am văzut prea multe filme despre problemele Irlandei de Nord unde comunitaţile protestantă şi catolică se află în război, mai deschis sau mai mocnit până şi astăzi.

Deşi realizat cu mijloce modeste, e o producţie BBC făcută economic în stilul filmelor de televiziune, filmul redă destul de bine atmosfera unui cerc al violenţei, unde intenţiile bune nu lipsesc, în care oamenii fac ceea ce trebuie, dar unde oricare ar fi alegerile rezultatul nu este decât cel al suferinţei şi al pierderilor umane. Cei care propun pacea apar ca nişte voci lipsite de substanţă, într-o lume care îşi numără morţii în modul cel mai personal cu putinţă.

Greul filmului este pe umerii Andreei Riseborough, care este în rolul de memebra a IRA, care trebuie sa trădeze, să devin informator al serviciilor britanice, pentru că trebuie să fie mai întâi mamă. Un rol dramatic puternic, un conflict bine exprimat actoriceşte, şi în ciuda unei naraţiuni nu prea spectaculoase, filmul are, astfe,  tensiune.

joi, 14 martie 2013

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz

Oz:The Great and Powerful, Grozavul si puternicul Oz, SUA 2013, Regia Sam Raimi, Cu Mila Kunis, Rachel Weisz, Michelle Williams, James Franco

Superb colorat, cu o inventivitate adecvata basmului, povestea vrajitorului Oz, recent aparuta pe ecrane este un spectacol care nu trebuie ratat.

Filmul se vrea un prequel al filmului clasic "Vrajitorul din Oz", o poveste inainte de poveste, care ne explica cum a ajuns vrajitorul in tinutul cu orase de smarald.

O mentiune speciala pentru James Franco, care arata ca poate mai mult decat roluri usurele din filme de actiune, care este un Oz cat se poate de simpatic bun cat trebuie sa fie un personaj pozitiv din basme, desi nu lipsit de slabiciuni umane.

Filmul rateaza "la mustata" sa fie o capodopera, pentru ca Sam Raimi, cunoscut pentru succesele cu Spider-Man, nu rezista tentatiei unui final rezolvat dupa toate regulile filmelor de actiune cu supereroi, adica dupa o portie consistenta de inventivitate cinematografica, un final cu plictiseala unei cafteli intre bine si rau. Cu toate acestea e un film de vazut.