duminică, 28 iulie 2013

Flan de dovlecel

Cuvântul flan vă duce cu gândul la ceva dulce. În rețeta de față e o mică păcăleală, doar forma amintind de prăjituri, în realitate e mâncare cât se poate de serioasă.
Ingredinete:
300 g de dovlecel curățat de coajă, (vreo 3 dovlecei)
200 g de smântână groasă și grasă ideal ar fi să fie 40% grăsime dar e greu de găsit. Merge și cu un 25%
3 ouă,
o linguriță de nucușoară măcinată,
sare și piper după gust,
unt pentru uns formele.
Aveți nevoie de forme, dacă aveți forme de brioșă le puteți folosi pe acelea.
Curățați dovleceii și tăiați-i mărunt. Puneți-i în mixer cu restul ingredientelor. Amestecați bine până iese o pastă.
Turnați în forme (ies cam 6 la o formă de brioșă normală), forme pe care le-ați uns în prealabil cu unt.
Puneți formele într-o tavă care poate fi dată la cuptor și umpleți cu apă tava până aproape de buza formelor.
Încălziți cuptorul la 190 grade. Dați la cuptor pentru 15-25 minute (timpul variază mult în funcție de calitatea ingredientelor). Cel mai bine verificați cu un bățișor de lemn dacă s-au copt și la mijloc.
Sunt foarte gustoase.



vineri, 26 iulie 2013

Desteapta-te romane seamana cu Nemzeti dal

Nemzeti dal este  poezia patriotica emblematica a lui Sándor Petőfi, poetul national al ungurilor. E imnul revolutiei de la 1848 in Ungaria.

Primele versuri intr-o traducere engleza suna cam asa:

On your feet, Magyar, the homeland calls!
The time is here, now or never!
Shall we be slaves or free?
This is the question, choose your answer! -
By the God of the Hungarians
We vow,
We vow, that we will be slaves

No longer!

Uite si primele versuri din "Un rasunet" poezia lui Andrei Muresanu devenita imn national al romanilor:



Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!


Departe de mine gandul ca s-ar fi copiat unul pe altul, dar e interesant sa vezi cum doua popoare care altfel la 1848 se dusmaneau cumplit, si inca mai sunt multe sechele istorice in sentimentele reciproce, iata, ca in imprejurari istorice similare, prin poetii nationali, se exprimau aproape la fel.

joi, 25 iulie 2013

Mihai Viteazul era grec?

Toata lumea invata la scoala ca Mihai Viteazul era fiul domnitorului Patrascu cel Bun. Asa pretindea insusi celebrul domnitor.

Lucrurile nu sunt simple. Cronica lui Radu Popescu spune ca era in fapt fiul Teodorei facut cu un negustor grec pe vremea cand se afla in Targul de Floci.

De altfel varsta pe care i-o atribuie documentele austriece domnitorului (43 de ani in 1601) nu prea se potriveste cu data mortii lui Patrascu cel Bun la 1558, mai ales ca Patrascu, se stie, era grav bonav in ultimi ani ai vietii, cautind leac la doctorii din Sibiu.

Pe de alta parte, Iorga, desi remarca si el dificultatile filiatiei din Patrascu, arata ca sunt totusi si argumente pentru. Unul puternic este ca Marcu, un fiu al lui Petru Cercel, domnitor care descindea si el din Patrascu cel Bun, a facut o frumoasa cariera la curtea lui Mihai, ba chiar a fost numit un fel de reprezentant al sau in Moldova pe vremea cand Mihai a stapanit aceasta provincie romaneasca. Ba chiar, in cadrul unor trative cu turcii, Marcu a fost propus ca ostatec, ceea ce confirma ca acest Marcu era cunoscut a fi din familia lui Mihai Viteazul.

Fie fiu natural al lui Patrascu, fie nu, cert este ca Mihai a crescut intr-o familie greceasca. Teodora, mama lui Mihai, este cunoscuta ca fiind din familia unui influent grec, Iane Cantacuzino, bogat si cu mare inflenta in politica otomanilor, ajuns si Ban al Olteniei. Nu trebuie ascuns ca datorita protectiei acestui personaj, care in unele cronici este dat ca fiind unchi al lui Mihai, Mihai Viteazul a facut cariera, a strans el insusi avere, si atunci cand imprejurarile i-au permis, prin complicate intrigi si mituiri la curtea padisahului otoman, a pus mina pe domnia Tarii Romanesti.

Nicolae Iorga - Istoria lui Mihai Viteazul, vol. 1-2, EdMinerva, 1979

luni, 22 iulie 2013

Now You See Me

Now You See Me (Jaful Perfect), SUA 2013, Regia Louis Leterrier, Cu Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Mark Ruffalo, Isla Fisher, Melanie Laurent, Dave Franco, Morgan Freeman, Michael Caine

Daca ai stil si esti francez ca Louis Letarrier, te prinzi ca o poveste cu niste comedianti de balci si un jaf regizat poate sa fie un film mare. Dar cu o conditie: sa nu te chinui prea mult cu povestea aia cu jaful, ca doar din astea s-au mai facut cateva mii de filme, ci sa dai spectatorului ceea ce vrea el sa vada: SHOW.

Filmul e Magie, Magia e SHOW, SHOW e MOVIE, asta e cercul in care te tine prins filmul asta, care merita fiecare banut pe care l-ai platit la intrare.  Ti-am luat ochii, ti-am luat banul, toata lumea e fericita, restul nici nu mai conteaza. 
Carcotasii sa mearga la puscarie. Voi bucurati-va de imaginile superbe, de actorii frumosi, si ritmul filmului lucrat din muzica si decupaje ca de videoclip.


Common People (PULP)

She came from Greece she had a thirst for knowledge,
she studied sculpture at Saint Martin's College,
that's where I,
caught her eye.
She told me that her Dad was loaded,
I said "In that case I'll have a rum and coca-cola."
She said "Fine."
and in thirty seconds time she said,

"I want to live like common people,
I want to do whatever common people do,
I want to sleep with common people,
I want to sleep with common people,
like you."

Well what else could I do -
I said "I'll see what I can do."
I took her to a supermarket,
I don't know why but I had to start it somewhere,
so it started there.
I said pretend you've got no money,
she just laughed and said,
"Oh you're so funny."
I said "yeah?
Well I can't see anyone else smiling in here.


Are you sure you want to live like common people,
you want to see whatever common people see,
you want to sleep with common people,
you want to sleep with common people,
like me."
But she didn't understand,
she just smiled and held my hand.
Rent a flat above a shop,
cut your hair and get a job.
Smoke some fags and play some pool,
pretend you never went to school.
But still you'll never get it right,
cos when you're laid in bed at night,
watching roaches climb the wall,
if you call your Dad he could stop it all.

You'll never live like common people,
you'll never do what common people do,
you'll never fail like common people,
you'll never watch your life slide out of view,
and dance and drink and screw,
because there's nothing else to do.

Sing along with the common people,
sing along and it might just get you through,
laugh along with the common people,
laugh along even though they're laughing at you,
and the stupid things that you do.
Because you think that poor is cool.

I want to live with common people,
I want to live with common people etc...


Muzica aici.

vineri, 19 iulie 2013

American Gods

Neil Gaiman, American Gods,

O carte care a făcut multă vâlvă în America, editată în multe ediţii, dovadă clară a succesului, şi care a ajuns obiect de studiu în universităţile americane, deşi autorul e cât se poate de în viaţă.

E o carte care pleacă de la un Motto care ar putea fi rezumat aşa: America e ţara unde zeii celor care au emigrat spre pământul făgăduinţei, din toată lumea, nu prea şi-au găsit locul. E o ţără fără zei.

Sau poate nu e aşa. Sub pretextul aventurilor personajului principal Shadow, care se plimbă prin o mulţime de locuri din America, vom descoperi că America, totuşi, are zeii săi. Nu se simt prea bine (un zeu moare când rămâne fără adoratori), îi descoperim în iposteze prozaice, dar încă vieţuiesc şi mai fac minuni.

Cartea are însă o mare problemă: planul general narativ cam lipseşte , e înlocuit de o alegorie cu Wednesday şi Shadow, zeul tată şi fiul, unde fiul moare răstignit (în copac, nu pe cruce) şi învie.

Pe de altă parte la nivelul micro al naraţiunii, compunerea firelor narative, să le spunem secundare, mici nuvele în sine, acolo Neil Gaiman este foarte bun şi stăpâneşte  arta de a te face să te ţină lipit de carte. Astfel, că iese un fel de soap opera, un mozaic de episoade care în sine sunt bine scrise, dar ansamblul cam dezamăgeşte.

Totuşi, trebuie să recunosc că e o carte care în cazul meu şi-a atins ţintă. Până să citesc această carte nu mi-am dorit niciodată să fac o vizită în America. Acum parcă îmi doresc să mă duc pe acolo, poate întâlnesc şi eu un zeu american, cam prozaic, dar încă în stare să facă minuni.


duminică, 14 iulie 2013

Sfanta Rusie

Sfanta Rusie, Alain Besançon, traducere Vlad Russo, Humanitas, 2013
Alain Besançon este un mare sovietolog și inevitabil specialist în istoria modernă și contemporană a Rusiei. Cartea Sfânta Rusie nu este în primul rând un parcurs cronologic al istoriei Rusiei, cu amănunte despre evenimentele ce au marcat-o, ci un manual despre cum trebuie citită istoria Rusiei, despre cum a fost percepută Rusia și cum a vrut aceasta să fie percepută. O carte foarte impotantă pentru cine vrea să înțeleagă Rusia.

Despicable Me 2

Despicable Me 2, USA 2013, Regia: Chris Renaud,
Pierre Coffin,
 
Vă mai amintiți de Gru, ticălosul care devine tată adoptiv al unor drăgălașe orfane? Aventura continuă. Cele trei fetițe au nevoie și de o mamă. Evident trebuie să fie cineva pe măsura lui Gru, un fel de agent special în luptă cu marii ticăloși ai lumii.  Aventurile sunt bine conduse narativ, iar scenele de acțiune se rezolvă într-o bătălie cu jeleu.
Însă partea cea mai bună a filmului sunt minionii, ajutoarele lui Gru (doi îi vedeți pe afiș). Nu este scăpat niciun prilej pentru a le exploata potențialul umoristic. O să vă distrați garantat.