O carte care a făcut multă vâlvă în America, editată în multe ediţii, dovadă clară a succesului, şi care a ajuns obiect de studiu în universităţile americane, deşi autorul e cât se poate de în viaţă.
E o carte care pleacă de la un Motto care ar putea fi rezumat aşa: America e ţara unde zeii celor care au emigrat spre pământul făgăduinţei, din toată lumea, nu prea şi-au găsit locul. E o ţără fără zei.
Sau poate nu e aşa. Sub pretextul aventurilor personajului principal Shadow, care se plimbă prin o mulţime de locuri din America, vom descoperi că America, totuşi, are zeii săi. Nu se simt prea bine (un zeu moare când rămâne fără adoratori), îi descoperim în iposteze prozaice, dar încă vieţuiesc şi mai fac minuni.
Cartea are însă o mare problemă: planul general narativ cam lipseşte , e înlocuit de o alegorie cu Wednesday şi Shadow, zeul tată şi fiul, unde fiul moare răstignit (în copac, nu pe cruce) şi învie.
Pe de altă parte la nivelul micro al naraţiunii, compunerea firelor narative, să le spunem secundare, mici nuvele în sine, acolo Neil Gaiman este foarte bun şi stăpâneşte arta de a te face să te ţină lipit de carte. Astfel, că iese un fel de soap opera, un mozaic de episoade care în sine sunt bine scrise, dar ansamblul cam dezamăgeşte.
Totuşi, trebuie să recunosc că e o carte care în cazul meu şi-a atins ţintă. Până să citesc această carte nu mi-am dorit niciodată să fac o vizită în America. Acum parcă îmi doresc să mă duc pe acolo, poate întâlnesc şi eu un zeu american, cam prozaic, dar încă în stare să facă minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu