luni, 30 septembrie 2013

Star Wars



Sunt din generatia care a vazut Star Wars la cinematograf atunci cand a fost lansat in anii 70. In orice discutie despre filmul SF nu poti ignora acest film. Pentru ca schimbat genul SF. Pina atunci SF insemna fie filme catastrofa (vreun conflict omenire si extraterestri) fie SF problematizat unde cate o ipoteza stiintifico-fantastica era dezbatuta si intoarsa pe toate fetele. 

George Lucas a schimbat regulile jocului: filmul SF este despre a crea lumi, imaginare dar cu totul credibile. Peronajele din filmele lui Lucas nu se mira ca au o arma cu laser si o vantura in fata publicului mandri de a avea o astfel de arma, ci pur si simplu folosesc o arma cu laser. Si tot asa...

Scena din barul intergalactic e de nota 10.

Sigur, peste ani au aparut critici. Parti slabe in scenariu, inevitabila "imbatranire" a aspectului filmului tinand seama de progresul in efecte speciale.

Totusi trebuie observat ca scenariul a fost unul extrem de bun fiind dezvoltat neliniar pe doua fire dramatice (cel putin) confruntarea intre bine si rau fiind urmarita in lumea cavalerilor (buni sau rai) dar si in lumea celor obisnuiti. Din pacate putine filme SF de astazi fac asta, scenariile semanand mai mult cu niste jocuri de calculator, previzibil si linear, unde personajul principal rezolva cate un inamic sau situatie ajungand pina la o confruntare finala (ultimul nivel al jocului). Adevarata umilire a inteligentei oricarui sopectator de film. Ca sa nu mai vobim de "Imperiul contrataca" extrem de bine construit regizoral, cu atmosfera, dinamism si picturalitate a scenelor care a facut din film (partea a V-a a seriei) preferatul tuturor.
Pe de alta parte, da, pe vremea seriei initiale din anii 70 si inceputul anilor 80 nu existau efectele pe computer. Uneori asta se vede. Dar in ansamblu filmul este si astazi de vazut, spectatorul obisnuit cu efectele pe calculator nu este dezmagit. Mai mult, efectele fiind "filmate", si nu creatii din pixeli, uneori arata chiar mai bine decat efectele speciale din zilele de astazi. 

Eu o sa-mi amitesc mereu fascintia cu care am privit Razboiul Stelelor atunci cand a fost prezentat prima data.


sâmbătă, 28 septembrie 2013

Himeji - Calatoriile lui Musashi

Castelul Himeji, Autor ja:User:Reggaeman
Musashi a petrecut trei ani, se spune, la Himeji pentru a studia, inchis intr-o camaruta din castel. Ca orice erou care se respecta trece printr-o perioada de recluziune inainte de a porni la drum.
De ce la Himeji? Himeji era sediul daimyoo -ului care stapanea tinutul de unde provenea Musashi.
Turistul de astazi are ce sa vada in Himeji. De fapt acolo se pastreaza cel mai impunator castel japonez, in starea lui originala.
Trebuie sa fie stiut ca numai 12 castele autentice s-au pastrat in intreaga Japonie. Subliniez cuvantul autentice, pentru ca in Japonia puteti vedea multe castele. Insa ele sunt (cu exceptia celor 12) reconstructii din beton facute in anii 60-70 ai secolului trecut. Cel mai mare e cel din Osaka dotat inclusiv cu lift.
In fapt, atunci cand japonezii au hotarat sa se modernizeze, evenimentul fiind marcat ca Restauratia Maiji, 1867, pentru ca samuraii sa nu aiba posibilitatea sa se impotriveasca modernizarii, s-a hotarat sa se distruga toate castelele acestora. Au scapat doar cateva, fie pentru ca apartineau unor clanuri care sprijineau activ modernizarea si pe imparat, si astfel li s-a acordat o dispensa, fie, prin zone marginase, functionarii insarcinati cu distrugerea au fost indolenti si/sau corupti si au neglijat sa duca la bun sfarsit sarcina de a demola castelul din zona lor.
Nu trebuie insa sa-i acuzati pe japonezi de kitch. Datorita ritualurilor de purificare templele japoneze sunt distruse si refacute periodic pentru ca asa cere traditia. De exemplu, templul din Ise, cel mai celebru din intreaga tara, dedicat zeitei Amaterasu, stramosul mitic al familiei imperial japoneze, se reface la fiecare 20 de ani.
Astfel in cultura japoneza granita dintre original si copie e una extrem de subtila, prin urmare refacerea integral  a unui monument disparut nu deranjeaza pe nimeni.
Arta copierii arhitecturale merge pina la extravagante precum cea din Nagasaki unde, un dezvoltataor imobiliar, tinand seama ca Nagasaki a fost in vechime portul in care era permis navigatorilor olandezi sa acosteze in Japonia (singurul port deschis strainilor in epoca shogunilor) a construit un oras olandez integral cu o copie  a catedralei din Utrecht inclus.

luni, 23 septembrie 2013

Administrator de retea


- Te descurci?
- Nu mă bate la cap! Știi că mă pricep la fire. Am desfăcut cîteva gheme până acum. Și oricum e la modă wireless.

Vlaicu Voda - varianta ungureasca

Intr-o postare anterioară vorbeam dintre asemănările dintre imnul național românesc și o poezie maghiară. Nu e un caz singular.
De pildă, la noi drama istorică Vlaicu Vodă face parte din acele elemente de cultură generală pe care orice școlar (se presupune că) a citit-o.
Acolo e vorba de pericolul catolicizării și conflictul dintre domnitorul Vlaicu și doaman Clara reprezentanta curentului catolic.
Și ungurii au o dramă asemănătoare inspirată de un eveniment istoric și care face parte din cultura generală (scrisă tot în secolul al XiX-lea).
Este vorba de drama Bánk bán de  Katona Jozsef. În drama maghiară este vorba de pericolul germanizării reprezentat de Gertrud (de origine din Bavaria) sotia regelui Andrei al II-lea (1205-1235). Aceasta a fost asasinata in 1213 de catre banul Bank ca acțiune de revoltă împotriva creșterii importanței germanilor la curtea maghiară. Prilej de piesă de teatru naționalistă în vremurile când ungurii erau sub ocupația austriecilor.
Seamană, nu?

About Time

About Time, Marea Britanie 2013, Regia Richard Curtis, Cu Domhnall Gleeson, Rachel McAdams, Bill Nighy
Richard Curtis e "vinovat" de o multime de filme de success cu povesti romantic-comice, imi vin in minte acum "Patru nunti si o inmormantare" sau "Love Actually".
"About Time"  este din aceeasi serie, cu deosebirea ca pretextul dramatic este posibilitatea calatoriei in timp astfel incat eroul principal poate sa corecteze "micile" erori ale vietii.  Chestia asta am mai vazut-o acum vreo 10 ani intr-un film suedez asa ca nu e prea originala gaselnita, si parca povestii (sau actorilor?) le lipseste un semiton din verva cu care era obisnuiti in povestile lui Richard Curtis.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

The Grandmaster

The Grandmaster, China 2013, Regia Kai Wai Wong, Cu Tony Leung, Ziyi Zhang

Filmul este povestea maestrului Yp Man, cel care a fost profesorul mult celebrului Bruce Lee.

Un film biografic despre o legenda a artelor martiale, cu actori de calibru in cinematograful chinez (ca sa facem o comparatie, in cinematograful chinez, un film cu Tony Leung si Ziyi Zhang este ca un film cu Brad Pitt si Julia Roberts). Regia e de Kai Wai Wong care nu mai are nevoie de prezentari.

Totusi filmul este un semiesec din cauza scenariului, extrem de deslanat, fara miza dramatica reala. Din aceasta cauza picturalitatea fiecarui cadru asigurata de regizor si priceperea actoriceasca a celor doua staruri nu pot salva din mediocritate pelicula.

luni, 16 septembrie 2013

Calatoriile lui Musashi - Miyamoto

Asa cum ii spune si numele Musashi este din Miyamoto un sat din distruictul Yoshini, provincia Mimasaka. Era fiul unui maestru al luptelor, Shinmen Munisai, care servea clanul Shinmen ce stapanea locul in acea vreme.

Locul este unul simbolic pentru un erou japonez.  Este un erou care vine din zona centrala a Japoniei, cea mai traditional japoneza. Nu este nici un erou din nordul oarecum barbar, nici din insulele din sud mult mai suspuse influentei din afara. Ca loc al nasterii Musashi este japonezul prin definitie.

Astazi satul Miyamoto nu mai exista el este parte din orasul 


Mimasaka pastreaza in suburbii amintirea locului unde s-a nascut Musashi.

 Musashi-no-sato Gorinbo of in Mimasaka, Okayama prefecture
author 663highland

duminică, 15 septembrie 2013

Blue Jasmine

Blue Jasmine, USA 2013, Regia Woody Allen, Cu Cate Blanchet, Alec Baldwin, Peter Sarsgaard, Sally Hawkins,
Blue Jasmine este intr-o anumita masura "Un tramvai numit dorinta" dar spus altfel, unde miza narativa este alta. Este vorba de o doamna din inalta societate (Jasmine- Cate Blanchet) care dupa faliment si sinuciderea sotului incurcat in afaceri tenebroase se retrage la sora ei care duce o modesta viata, fara pretentii, in San Francisco. Nu confictul dintre stilurile de viata este miza, ca in drama din care se inspira, ci imposibila salvare din propria existenta. Suntem damnati sa fim ceea ce suntem, rechini ai finantelor sau existente mizerabile limitate la felia de pizza, alegerile sunt facute, compromisurile nu exista, sau nu sunt decat calea spre autodistrugere. Un film care nu lasa nici o speranta, inconfortabil, o capodopera a lui Woody Allen care si-a gasit in Cate Blanchet actorul perfect pentru aceasta drama care se indreapta spre "unhappy end" cu aceeasi eleganta cu care se pregateste deznodamantul unei drame antice. 

Paine Parker


 Painea Parker e varianta de briosa, mai putin bogata. Are o forma clasica de "painica" gata a fi taiata in doua si unsa cu unt la micul dejun ( e o inventie pentru micul dejun dintr-un hotel din Boston) dar poate fi prezentata ca "melci" sau foarte cunoscuta la noi "japoneza"

Ingrediente

3 cani de faina
1 pachet de drojdie de 15 grame (7 grame uscata)
3 linguri de zahar
2 lingurite sare
3 linguri de unt (vreo 75 de grame)
1 cana de lapte (200 ml)
1 ou


Prepararea e simpla. Puneti toate ingredientele la un loc. Amestecati sa obtineti un aluat, framantati 5-10 minute pina capata elasticitate. Lasati la crescut cam o ora (poate ceva mai mult daca e anotimp rece), intr-un vas acoperit.

Creati formele si mai lasati vreo 20 de minute.

dati la cuptor la 180 grade petru vreo 20-30 minute.





duminică, 8 septembrie 2013

Tanta agua

Preluat din The Hollywood Reporter
Tanta Agua, Uruguay 2013, Regia Ana Guevara, Leticia Jorge
Un film despre o vacanta cu organizata de un tata divortat pentru cei doi copii intre care o adolescent cu dilemele maturizarii. Si mai ales cu multa ploaie, care ruineaza orice plan de vacanta, si forteaza aceasta familie (oricum disfunctionala, vezi umbra divortului) sa interactioneze dincolo de facilul evenimentelor de vacanta. Un film construit intr-un realism frust, care dezvaluie insuportabilul de a fi impreuna dar si tandretea din familie.

Chatterton

Peter Ackroyd, Chatterton, Univers, 2007

Un roman care are in centrul sau notiunea falsului. Falsul de identitate! Falsul in arta! Falsul in ceea ce pretinde ca suntem!
Plecand de la Chatterton, un autor de poezie din sec al XVIII-lea, un preromantic, poezie  prezentata din ratiuni comerciale,  fals, ca poezie engleza veche se organizeaza o intriga in care toate personajele sunt implicate in falsuri.
Cartea este si prilej  de a ne plimba printre romaticii literaturii engleze.
Cartea nu este o scuza pentru plagiatorii nostri de toate zilele.

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Sekigahara - Calatoriile lui Musashi

Calatoriile lui Musashi sunt niste calatorii imaginare. Ele sunt prilejuite de cartea lui Eiji Yoshikawa "Musashi"

Este un roman aparut in foileton in anii 30 ai secolului trecut in Japonia, cu unm succes extraordinar. A fost ecranizat de mai multe ori, adaptat in diverse forme, este parte esentiala a culturii japoneze. Este, poate, o carte despre japonezi asa cum le place lor sa se perceapa.


Musashi a fost un personaj real, pe care Eiji Yoshikawa l-a facut personaj de roman, romantand viata acestuia.

Sa incepem calatoria.


Sekigahara


Vizualizare hartă mărită

Romanul incepe pe campul de batalie de la Sekigahara. (  関ヶ原の戦い ).

Alegerea nu este intamplatoare. Batalia de la Sekigahara din 21 octombrie 1600 este un eveniment fondator al Japoniei. In urma ei s-a creat ceea ce numim "Japonia clasica".

In urma acestei batalii Ieyasu Tokugawa, marele lord din Edo (viitorul Tokyo), si-a infrant adversarii si dobandit stapanirea de facto a intregii Japonii. A fost astfel cel care a reunificat Japonia dupa mai bine de un secol de razboi civil si disparietie a oricarei autoritati centrale. Primirea titlului de shogun de la imparat, titlu care ii confirma stapanirea, a fost apoi doar o formalitate.

Batalia in sine nu e una glorioasa. Ca multe batalii din istoria Japoniei rezultatul final a fost stabilit in urma tradarilor. O parte din lorzii din armata adversa au tradat si au trecut de partea lui Ieyasu, astfel hotarandu-se soarta luptei. Povestile despre credinta nestramutata a samurailor sunt,a sa cum le zice numele, povesti. Oportunismul poate caracteriza mai bine o istorie japoneza cinstita cu sine insusi.


Astazi turistii fotografiaza dealurile pe care s-au dat luptele si memorialul cladit in amintirea acelei lupte.



Musashi a participat la lupta ca simplu soldat (infanterist) in armata care a pierdut.


duminică, 1 septembrie 2013

Blues pentru o pisica neagra

Boris Vian, Blues pentru o pisica neagra,
Despre Boris Vian stiam din scrierile despre mult mai celebrul Sartre, Boris Vian fiind unul dintre prietenii filosifului si scriitorului existentialist. Geniu autodidact, inginer de fomatie, cantaret de jazz cu performante de adevarat profesionist (a acompaniat mari nume ale jazz-ului american atunci cand veneau in turneu in Franta) a avut perioda sa de glorie in anii 50 ai secolului trecut.
Cartea este o colectie de nuvele, cu o aparenta suprarealista, toate cuprinse de o atitudine pesimista fata de viata, vazuta ca un spatiu temporal supus unei inevitabile degradari. Desigur nu este de neglijat influenta existentialismului vazut ca o varianta a celebrului dicton "Cogito ergo sum" cu accentul pus pe partea lui "a fi".  Desi ansamblul e sumbru, forma suprarealista si jocul cu experientele cognitive incongruente ale personajelor creaza si momente comice. Un gen de literatura care poate interesa, desi probabil nu e pentru toate gusturile.

We'are the Millers, Noi suntem familia Miller

We'are the Millers, Noi suntem familia Miller, SUA 2013, regia Rawson Marshall Thurber, cu  Jason Sudeikis, Jennifer Aniston, Emma Roberts
Iata o familie care nu se plange ca e mica alocatia pentru copii. Taticul e dealer de "iarba" aflat la anaghie, datorii mari la "patron". Asa ca face un fel de casting in mers si angajeaza o mamaica, o striperitza gata de iesit la pensie (tante Jennifer), o vagaboanda emo, si un baiatas cu figura incorigibila de fraier.
Menajeria asta va va tine aproaope doua ore in cinematograf cu tot felul de poante, multe cu conotatie sexuala (nerecomandat sub 15 - bat pariu ca vor da buzna toti pustii cu acnee), Jennifer  incearca si un fel de dans la bara in garaj, dar daca nu te sinchisesti prea tare de logica vei rade pe saturate.