miercuri, 31 decembrie 2014

Paddington


Paddington, Marea Britanie, Franta 2014, regia Paul King, cu Nicole Kidman, Sally Hawkins,

Paddington e un film tocmai bun sa inchei anul. Are o atmosfera de sarbatoare si basm, in final ninge, ce putea fi mai bun?
Ursuletul gasit in gara Paddington din Londra e celebru in literatura pentru copii anglo-saxona. Ecranizarea avea de raspuns unor astepari mari, si, zic,eu producatorii s-au descurcat bine. Desigur nu originalitatea povestii e punctul tare intr-un film de copii, ci felul cum este spusa. Sunt momente umoristice bune (cel cu ursuletul adapostit intr-o ghereta a soldatilor din garda de la Buckingham este memorabil), sunt momente duioase. Dar mai ales este o grija extraordinara pentru detaliile de scenografie, care par un decor de desen animat, care participa efectiv la emotia filmului. De la casuta colorata a familiei Brown, care il adopta pe ursulet, pina la atmosfera gotica din jurul personajului negativ, intruchipat bine de Nicole Kidman. Muzica participa excelent la actiunea filmului.
Fiti din nou copii si uitati-va la Paddington!

joi, 25 decembrie 2014

Nightcrawler, Pradator de noapte


Nightcrawler, Pradator de noapte, USA 2014, regia Dan Gilroy, cu Jake Gyllenhaal

In rezumat povestea nu este deosebita: un individ se apuca de meseria de "vanator" de stiri de senzatie, pe care le vinde apoi posturilor de televiziune.
Insa niciun rezumat nu o sa poata sa va spuna ca in fapt este o poveste  in care hotarul dintre ceea ce consideram normal si "dementa" este ... sau mai bine zis nu este.
Asa se construieste una dintre cele mai puternice povesti cinematogafice "antisistem" pe care mi-a fost dat sa vad. Prima tinta este "sistemul" mass-media, dar in definitiv este atacat intreg "SISTEMUL", zugravit in tot ce are el mai dement si imoral (sau amoral).
O nota de10 pentru Jake Gyllenhaal pentru ca a reusit sa dea viata acestui personaj, vanatorul de stiri, la care fiecare gest, desi aparent normal, contine in sine nebunia unei lumi din pacate atat de aproape de cotidianul nostru.

duminică, 7 decembrie 2014

The Judge

The Judge, USA 2014, regia David Dobkin, cu Robert Downey Jr., Robert Duvall, Vera Farmiga, Billy Bob Thornton, Vincent D'Onofrio

La prima vedere filmul nu are cu ce sa impresioneze: povestea pare construita din cliseele obisnuite ale filmelor americane despre baiatul cu succes "in the city", care se intoarce in oraselul lui de origine, plus ceva drama judiciara pe placul publicului american. Insa acesta este doar fundalul unei drame de caractere, care se joaca intre personajele principale, judecatorul (Robert Duvall foarte bun, cum deja stiam) si fiul sau (Robert Downey Jr. care dovedeste ca poate fi foarte bun si in altceva decat in rol de supererou). Drama se desfasoara in ritm si tensiune de tragedie greaca, unde hybris-ul fiului de a-si asuma rolul de protector al unui tata (prea) protector nu va ramane nepedepsit, dar zeii sunt milosi si pedeapsa are si partile sale bune.

Magic In The Monlight

Magic In The Monlight, USA 2014, regia Woody Allen, cu Colin Firth, Emma Stone

Woody Allen nu poate sa faca filme care sa iti para rau ca le-ai vazut. Desi nu mai repeta performanta unui film capodopera ca anul trecut in Blue Jasmine, aceasta poveste romantica, cu un magician si o escroaca spiritista,  este despre ceea ce ii place lui Woody Allen sa povesteasca: viata e o scena, iar noi suntem actori in ea. Si evident despre tensiunea dintre rolul pe  care il jucam pe aceasta scena, ceeea ce suntem cu adevarat, si, mai ales, ceea ce am dori sa fim.

duminică, 30 noiembrie 2014

Pinguins of Madagascar

Pinguins of Madagascar, USA 2014, regia Eric Darnell, Simon J. Smith

In mod sigur Pinguinii din seria animatiilor Madagascar sunt printre cele mai iubite personaje de catre public. Asta o stiu si producatorii, asa ca din personaje secundare, cei patru pinguini au devenit "stars"  primind un film numai pentru ei.

Din pacate din acest demers nu reiese decat foamea de bani a producatorilor, caci la capitolul artistic mai nimic nu e de remarcat.

Povestea este absolut banala, ceva cu un personaj malefic care vrea sa prinda toti pinguinii din lume, si care evident va fi invins de cei patru eroi. Umorul e caznit si nu face decat sa resapeze vechile poante.

Cu astfel de dude scenaristice viitorul celor patru pinguini arata sumbru. Cel mai mare dusman al pinguinilor nu e maleficul dr. Brine, ci scenaristii. 

Skipper, ce planuri ai? Rico kabum? Kabuuum!

duminică, 23 noiembrie 2014

The Boxtrolls

The Boxtrolls, USA 2014, regia Graham AnnableAnthony Stacchi, voci Ben Kingsley

Cei de la studiourile Laika au scos inca un film de animatie in tehnica stop motion. Dupa Coraline  (absolut genial) si Paranorman, iata ca vin cu o noua capodopera in aceasta arta a animarii figurinelor. Efectul vizual este de neegalat de nicio productie pe calculator. 

Povestea este caracteristca celor de la studiorile Laika, e un pic noire, cu niste monstruleti care in fapt nu fac niciun rau, si isi ascund complexele in cutii de carton. Desi nu pot sa spun ca plesneste de originalitate, temele acceptarii celuilalt, think out the box, indiferentei celor bogati, manipularii fricii, sunt mixate cu pricepere pentru a da o poveste frumoasa care sa va tina  prinsi.

The Hunger Games: Mockingjay Part 1


The Hunger Games: Mockingjay Part 1, USA 2014, regia Francis Lawrence, cu Jennifer Lawrence,

Bietul Philip Seymour Hoffman probabil nu putea sa reziste decat cu pumni de pastile la filmarile pentru acest film. Filmul e o insulta la adresa inteligentei spectatorului iar pentru actorii din el, altfel vedete respectabile pentru cariera lor, o grea incercare ca sa nu izbucneasca in ras la  filmarea scenelor.

Daca in filmele anterioare ale seriei povestea era condimentata cu trimiteri critice la industria divertismentului, care ridicau nivelul productiei, in aceasta parte a seriei nu veti gasi nimic peste un film din acela care se da sa umple programul la ore fara audienta la TV. Unii buni care se fugaresc cu aia raii fara sa stie mai nimeni de ce. Scene de duzina filmate in traditia celei mai penibile cinematografii de consum umplu filmul. Domnita Jennifer Lawrence, acum femeie in toata firea, poate fi orice in afara de o adolescenta rebela intr-un razboi, asa cum ii cere rolul din film.

Rar mi-a fost dat sa vad joc mai fals, actorii avand, cum spuneam, scuza ca e imposibil sa te concentrezi asupra rolului pe o partitura atat de stupida.

Veti reusi sa ramaneti in sala la cest film doar daca il priviti ca pe o comedie, savurand momentele de umor involuntar pe care le produce filmul.

duminică, 16 noiembrie 2014

Interstellar


Interstellar, USA 2014, regia Cristopher Nolan, cu Matthew McConaughey, Anne Hathaway,

Sa nu fiu inteles gresit! Interstellar este un spectacol agreabil. McConaughey este actorul momentului la Hollywood, si se vede asta in fiecare rol. Scenaristii s-au uitat constiincios la serialul despre univers al lui Carl Sagan si se folosesc competent de teoriile stiintifice despre spatiu, timp, gravitatie, gauri negre. Tema iubirii care invinge spatiu si timp va starni in mod sigur lacrimi domnisoarelor sensibile. Cristopher Nolan stie meserie. Muzica e chiar inspirata.

Totusi... Nu am putut scapa niciun moment de senzatia ca asist la o tocanita cinematografica in care s-a pus din toate cate ceva ca sa multumeasca pe toata lumea. In fond filmul e despre orice si despre nimic. Daca producatorii s-ar fi multumit cu o poveste decis orientata spre o tema, si ar mai fi taiat din film (are 3 ore) probabil ca ar fi iesi intr-adevar o capodopera care sa merite cronicele hiperbolic laudative.

vineri, 14 noiembrie 2014

The Stag, Barbati misto

 

The Stag, Barbati misto, Irlanda 2013, regia John Butler, cu Peter McDonald

Filmul, la prima vedere, este o varianta cu miros de balada irlandeza a celebrei comedii Hangover. Adica o gasca pleaca intr-o excursie-petrecere a burlacilor, prilej de aventuri ghiduse.

Deosebirea este ca acesta este un film european, e mult mai sensibil, si, odata cu rasul sanatos, iti strecoara si un semn de intrebare: de fapt, ce mai inseamna in lumea de astazi "sa fii barbat"?

Petrecerea burlacilor, in mod traditional, este momentul dezlantuirii fara bariere a "masculului". Ce a mai ramas insa din asta, astazi?

Vedem doar o gasca de indivizi cu sexualitate indoielnica. Doi dintre ei sunt declarat gay, dar nu neaparat acestia iti starnesc ingrijorarea pentru imaginea clasica a "masculului", cat prietenii lor cu atitudini si preocupari atat de "efeminate" incat unul dintre gay se declara dezgustat de cat de "gay" sunt prietenii lui.

Testosteronul e reprimat de convingerile legate de egalitatea sexelor si necesitatile "civilitatii". Atunci cand mai rabufneste, nu sunt decat manifestari patetico-ridicole, bune pentru amuzamentul spectatorilor. 

Criza economica a macinat si ultimul reazam al "masculinitatii" traditionale, barbatul ca sustinator economic al familiei. Someri sau cu afaceri falimentare, cu datorii, nu le ramane decat sa planga sau sa braveze.

Pe ansamblu asistam la spectacolul unor indivizi dezorientati si cam ramasi in fundul gol (la propiu, in film)

Pina si cel mai "macho" din gasca, pina la urma intelege ca tot ce ii ramane de facut este sa se duca sa ceara iertare de la sotie.

De vazut.

Dracula Untold


Dracula Untold, USA 2013, regia Gary Shore, cu Luke Evans

Realizatorii filmului probabil s-au simtit foarte "intelectuali" atunci cand au incercat sa combine mitul lui Dracula cu personajul istoric Vlad Tepes. Care, suparat pe turci, ca sa-i salveze pe ai lui, face  pactul cu Diavolul. 

Referintele istorice nu sunt prea exacte, dar pentru pasionatii de Dracula asta nu e foarte important. Luke Evans se descurca binisor in rolul de erou damnat. In rest obisnuitele clisee din filmele cu vampiri. Filmul nu-i stupid de tot, efectele speciale sunt acceptabile, are si dramatism pe ici pe colo, dar ramane doar un film pentru pasionatii genului.

joi, 6 noiembrie 2014

John Wick



John Wick, USA 2014, regia David Leitch şi Chad Stahelski, cu Keanu Reeves, Michael Nyqvist, Willem Dafoe
 


John Wick e genul de film în care singurul rol memorabil e cel al câinelui (so cute indeed). Din păcate regizorul a fost suficient de neinspirat ca să omoare singurul personaj interesant în primul sfert de oră al filmului.

Aşa că John Wick e supărat că nişte cocalari care parlesc pe ruseşte i-au omorât câinele. Care era de la nevastă-sa, care a murit şi ea. Nevasta-sa a murit de cancer, nu de cocalari. 
Nu-i aşa că deja aţi început să suferiţi ca la o melodramă indiană? 
Că altfel i-ar fi iertat pe cocalari că i-au furat şi Mustangul!

Ce face omul supărat în America?
Scoate gun-ul de la păstrare din pivniţă dintre butoaiele cu varză (v-am păcălit, nu are butoaie cu varză, ci ceva aur în film) şi începe să tragă în tot ce mişcă, în special cocalari cu accent rusesc. Curge sânge mai ceva ca la un shooter din ala bun, care te ţine toată noaptea în faţa calculatorului.


Regizorii David Leitch şi Chad Stahelski au avut intenţii bune, să sublinieze calităţile artistic-picturale ale filmului de acţiune, cu câteva cadre extrem de stilizate. Numai că treaba asta s-a mai făcut (să vă zic numai de Robert Rodriguez) şi trebuie să  ştii să o faci foarte bine (cel puţin ca Rodriguez) ca să ţină şi să impresionezi spectatorul. Că altfel spectatorul nu ţine minte decât că a văzut un alt film în care se împuşcă unii, plus un câine care se uşurează pe peluză.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Viva Cuba


Viva Cuba, Cuba 2005, Regia Juan Carlos Cremata MalbertiIraida Malberti Cabrera

Deoarece rar se prezintă ocazia să vezi un film cubanez am profitat de un minifestival de film cubanez la Institutul Cervantes si am vazut acest film Viva Cuba.

Filmul e o poveste inocenta, "prin ochi de copil", unde doi scolari, buni prieteni, din familii total diferite si care se dusmanesc (trimiterile la Romeo si Julieta sunt evidente) pleaca intr-o calatorie prin Cuba, calatorie prilejuita de dorinta fetei de a-si intalni tatal care plecase de acasa cu ani in urma. Astfel se intampla un fel de road movie cubanez, amuzant si pictural pe alocuri. Cinematografia este extrem de simpla, dar absolut potrivita cu "naivitatea" povestii.

Pe de alta parte nu poti sa nu remarci eforturile regizorului de a se descurca si a face un film credibil, in ciuda constrangerilor ideologice ale Cubei, unde inca comunismul este ideologie de stat.

Povestea voit naiva, ii ofera ocazia de a prezenta cateva din aspectele mai putin placute ale realităţilor sociale din Cuba, cu scuza ca e doar o privire din perspectiva copiilor a lumii celor mari.

Mesajul e frumos, prietenia invinge dincolo de vicisitudinile vietii.

luni, 3 noiembrie 2014

Horns


Horns, USA 2014, regia Alexandre Aja, cu Daniel Redcliffe

Dacă vi s-a făcut dor de Harry Potter (aka Daniel Redcliffe) puteti sa mergeti la Horns sa-l vedeti. 
Horns e un film pe care nu stii cum sa-l iei. Teoretic e descris ca fiind horror. Mai aproape de adevăr, e un fel de fabulă moralizatoare, care ar vrea să spună că binele şi răul nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie şi că binele este, în multe cazuri, în fapt, echivalentul a multă ipocrizie.
Totul prezentat în amestec cu elemente de film horror, care însă nu ar speria nici puştii de grădiniţă.
Filmul merită totuşi să fie văzut datorită găselniţii care conferă personajului principal (Redcliffe bineînţeles) capacitatea, primită împreună cu o frumuseţe de coarne de dracuşor, de a face pe cei din jurul său de a spune numai ceea ce gândesc cu adevărat. Găselniţă care dă ocazia unor scene interesante.

vineri, 31 octombrie 2014

Fury


Fury, USA, 2014, regia David Ayaer, cu Brad Pitt, Shia LaBeouf

Se pare că lui Brad Pitt i-a plăcut să o facă pe soldatul american în WWII, aşa că renumitul actor şi-a produs singur un film în care să se joace de-a eroul de război. 
Buget mare, atenţie multă la unele detalii ale epocii. Însă filmul este un eşec total datorită scenariului absolut pueril, ştiţi voi povestea aia cu americanii ăia buni care luptă eroic şi-i omoară pe nemţii ăia răi, care nu au altă treabă decât să se plimbe aiurea prin faţa puşcoacelor americane.

marți, 28 octombrie 2014

Automata


Automata, Spania, Bulgaria 2014, regia Gabe Ibáñez, cu Antonio BanderasBirgitte Hjort SørensenDylan McDermott


Filmul seamănă prea mult cu Blade Runner-ul lui Ridley Scott ca sa poti sa-l consideri o creaţie originală. Cam aceeaşi poveste despre dificultatea de a distinge între umanitate şi maşină în cazul unor roboţi foarte inteligenţi, aceeaşi scenografie copiată aproape la detaliu. 

Şi nici măcar nu e o copie bună. Scenariul scârţâie, motivaţiile personajelor sunt subţiri, aproape de neînţeles, povestea se pierde în "dulcegării" chiar dacă ar trebui să fie o confruntare pe viaţă şi pe moarte. Iar Banderas nu e Harrison Ford.

marți, 21 octombrie 2014

Manieggs: Revenge of the Hard Egg (Anim'Est)




Manieggs: Revenge of the Hard Egg ( film prezentat în cadrul Anim'Est), Ungaria 2014, regia Zoltán Miklósy


Filmul este o animaţie foarte reuşită, care ironizează , cu dragoste, filmele de acţiune de serie B, un fel de The Expendables animat.
Personajele sunt reduse la minimum ca şi caracteristici fiind nişte forme de ouă pe care s-au aplicat câteva trăsături care diferenţiază un caracter de altul. În definitiv, în filmele de acţiune personajele sunt schematice, nu-i aşa?
Ceea ce nu înseamnă că animaţia nu este una de calitate. Desenul este realizat cu foarte multă atenţie la detalii, şi, deşi naturalismul nu este scopul realizatorilor, trebuie apreciată calitatea artistică a desenului.
Povestea este o aglomerare de situaţii tipice filmelor de actţiune, orice loc comun pentru aceste filme este preluat şi tratat în registru umoristic. Veţi râde în hohote în mod garantat. Unele glume sunt în registrul obscen (de aici cotaţia interzis sub 15 ani cu care vine fimul pe ecrane). Un film care ar merge şi în circuitul sălilor de cinema obişnuite (nu numai la festivaluri) cu un pic de promovare.

duminică, 5 octombrie 2014

Gone Girl

Gone Girl, USA 2014, regia David Fincher, cu  Ben AffleckRosamund Pike

Filmul e o poveste ciudata, greu de descris, cum sta bine unui film de David Fincher. Nu o sa va spun decat ca e despre o sotie care dispare misterios de acasa si ce mai urmeaza. Ce mai urmeaza nu e deloc ce va imaginati, dar asta o sa vedeti voi la cinema.

Nu stiu ce sa spun mai mult despre film ca sa nu fie spoiler... e un film care dincolo de aspectul de thriller este mai ales un joc psihologic, iar reusita filmului sta in primul rand in cei doi artisti din rolurile principle.

Minuscule: valea furnicilor pierdute, Minuscule - La vallée des fourmis perdues (Anim'Est)

Minuscule: valea furnicilor pierdute, Minuscule - La vallée des fourmis perdues (Anim'Est), Franta 2013, regia Hélène GiraudThomas Szabo,

Filmul are o poveste foarte simpla: o gargarita nimereste in plin razboi intre doua "triburi" de funici. Tehnica de animatie este foarte intersanta. Insectele, personaje din film, sunt animate. Insa cadrul/fundalul este unul natural, filmari "la  firul ierbii" in natura. 

Povestea este bine condusa, are dramatism, iar tehnica de animatie originala contribuie mult la mentinerea suspansului. Un film cu totul altfel decat animatiile de la Hollywood, dar cu nimic mai putin interesant si atractiv.

Se-nalta vantul, Kaze tachinu, (Anim'Est)

Se-nalta vantul, Kaze tachinu, (Anim'Est), Japonia 2013, regia Hayao Miyazaki

Tot de pe meleagurile Japoniei, ca si Gradina de cuvinte,  vine si acest film. Numele realizatorului impune fara indoiala. Hayao Miyazaki este cel mai celebru, premiat si fara indoiala valoros realizator de animatii din Japonia.
Prezentat si sub numele englez Wind rises filmul este o biografie romantata si extrem de reverentioasa (prea reverentioasa as zice eu) a inginerului japonez Jiro Horikoshi, cel care a proiectat celebrele avioane de vanatoare japoneze din al doilea razboi mondial, cunoscute sub numele american de Zero.
Mult prea preocupat sa-si preamareasca eroul, regizorul cam uita sa fie imaginativ asa cum a fost in capodopera sa oscarizata Spirited Away, sau fie ca in succesele de public cu Nausicaa sau Totoro. Desi are momentele lui bune, mai ales intalnirile imaginare dintre Jiro si pionierul aviatiei Battista Caproni, filmul nu este printre cele mai rusite ale lui Miyazaki.

Gradina de cuvinte, Koto no ha no niwa, (Anim'Est)


Gradina de cuvinte, Koto no ha no niwa, (film prezentat in cadrul festivalului Anim'Est), Japonia 2013, regia Makoto Shinkai

Pentru ca a inceput Aim'Est o sa descriu in saptamana acesta ce am vazut pe acolo.

Am inceput cu acest film care pote fi categorisit ca un Anime, insa este fara indoiala arta la superlativ. Nu cred ca am mai vazut animatie de calitate aristica mai buna, si ma refer aici la grafica. Practic fiecare scena este o opera de arta picturala Toata aceasta desfasurare de forte la capitolul grafica este pusa in slujba unei povesti din categoria "iubire imposibila". Chiar daca finalul este cam fortat si strica din armonia vizuala creata pina atunci, merita sa vedeti acest film, dar neaparat in cinema sau cel putin la un TV HD, altfel ratati esenta acestui film, un extaz vizual.

luni, 22 septembrie 2014

Pinocchio

Pinocchio, USA 1940, Regia Hamilton Luske, Ben Sharpsteen

Este al doilea film de lung metraj animat iesit din studiourile Dsney (Dupa Alba ca Zapada si cei sapte pitici). Este si primul finalizat in studiorile Burbank, devenite celebre.

Este primul film animat care a primit premii Oscar in competitie (Alba ca Zapada primise un Oscar onorific).

Destul cu palmaresul. Pinocchio este inca o capodopera. Pentru atatea generatii de copii Pinocchio lui Disney a devenit PINOCCHIO prin excelenta.

Va imaginati  ca o zana sa apara intr-un film altfel decat cea din Pinocchio? In mod sigur nu, caci Disney a impus un tipar in imaginarul colectiv, si pina la saltul facut de animatia computerizata, orice zana care se respecta trebuia sa apara exact ca in Pinocchio (altfel s-ar fi facut de ras!)

Fie si numai pentru ca a impus o melodie nemuritoare When you wish upon a star si tot merita sa ramana in istoria cinematografiei.

Sau, ati remarcat cata risipa de talent artistic se face in animatia motanului Figaro?

Filmul, la lansare, nu a vut un succes comercial egal cu Alba ca Zapada, izbucnise razboiul mondial, si incasarile din afara USA au fos practic zero.
Si, totusi, ce poate fi mai educativ pentru ideea de liberatate, pentru care mureau deja oameni, decat secventa animata in care Pinocchio canta I've got no strings. Ar fi bine ca multi concetateni sa revada filmul ca sa-si amiteasca ca risca sa devina niste marionete, care joaca cazaciocul dupa cum dicteaza maestrul papusar.


luni, 8 septembrie 2014

Zindagi Na Milegi Dobara, Viaţa nu-ţi oferă a doua şansă


Zindagi Na Milegi Dobara, Viaţa nu-ţi oferă a doua şansă, India 2011, regia Zoya Akhtar, cu  Katrina Kaif, Hrithik Roshan, Naseeruddin Shah

De când nu aţi mai văzut un film indian? Mai ţineţi minte melodramele siropoase de prin anii 70, în care toată lumea începea să cânte şi să danseze fără niciun motiv dramatic?

Trebuie să recunosc că cinematograful indian  a mai progresat de atunci, s-au mai apropriat de ceea ce înţelegem noi prin film, conform gustului occidental.

Acest film e un fel de road movie, unde trei prieteni, pleacă într-un fel de călătorie a burlacilor (unul dintre ei urmează să se însoare) prin Spania.

Prilej pentru redescoperirea fiecăruia, iubire, peisaje frumoase, şi ceva momente comice. În vreo două cazuri nu rezistă tentaţiei şi bagă nişte cântece şi dansuri cam fără noimă, dar pe ansamblu filmul poate sta lângă orice film de genul acesta făcut în USA.

Chiar dacă nu rupe gura târgului, totuşi filmul reuşeşete să te ţină 2 ore şi jumătate în priză.

duminică, 31 august 2014

A Million Ways to Die in the West, Urma scapa turma


A Million Ways to Die in the West, Urma scapa turma, USA 2014, regia Seth MacFarlane, cu Seth MacFarlane, Charlize Theron, Liam Neeson,

Filmul se doreste unul din cele care fac bascalie de celebrul vest salbatic. Care nu era chiar asa "cool", ci mai degraba stupid dupa standardele  noastre de astazi.

Umorul este grosier pe alocuri, chiar scatologic, dar curge firesc si nu poti sa nu te amuzi. In plus, aproape fiecare scena se termina cu moartea unui peronaj, moarte cat mai stupida si mai gratuita fata de actiunea in desfasurare. Trimiterile la filme cult fac cu atat mai agreabil spectacolul.

All Is Lost


All Is Lost, USA 2013, regia J.C. Chandor, cu Robert Redford

All Is Lost este un film incomod, o provocare. Este un film cu un singur personaj, fara dialog. Poate fi un astfel de film dramatic si sa tina spctatorul cu sufletul la gura?

Filmul dovedeste ca se poate. Este povestea unui navigator solitar, jucat de Robert Redford, magnific, pe un mic velier, in mijlocul oceanelor. Care trebuie sa supravietuiasca in fata unui univers neprieten. Drama este in conflictul dintre civilizatie si natura. Navigatorul uzeaza de toate mijloacele si procedeele pe care civilzatia i le pune la dispozitie pentru face fata incercarilor marii.

Sunt ele suficiente? Sau salvarea tine doar de o minune (Dumnezeu)?

Mergeti sa vedeti acest film!

marți, 26 august 2014

The Hundred-Foot Journey (Război în bucătărie)


The Hundred-Foot Journey (Război în bucătărie), USA 2014, regia Lasse Hallström, cu Helen Mirren


Indieni + sat drăgălaş din Franţa + garam masala + curry + pui tandoori + bucătărie franţuzească + sos bechamel + sos hollandaise + Helen Mirren + botox (în cantităţi de coşmar) + muzică indiană + omletă = porn food

luni, 18 august 2014

Legends of Oz: Dorothy's Return

Legends of Oz: Dorothy's Return, USA-India 2013, regia Will Finn, Dan St. Pierre

O animatie care a trecut aproape neobservata. Un film in mod clar subevaluat. Toate criticile negative sunt indreptate impotriva calitatii animatiei. In mod sigur nu e Pixar. Facuta in niste studouri indiene isi arata uneori limitele. Insa realizatorii au mizat, la partea grafica, pe stilizare si nu pe efecte naturaliste. Astfel ca animatia este asa cum trebuie pentru ceea ce filmul si-a propus ca si grafica.

Punctul tare al filmului este povestea. Este stiinta aceea secreta de a spune un basm, de a te transpune intr-o lume de eroi si zane. Cu o multime de personaje, unele pe care le stiam din clasicul Vrajitor din Oz, altele noi, filmul amuza si vrajeste. Si momentele muzicale (e un muzical animat) sunt bine realizate, iar muzica deloc conventionala.

Sunt sigur ca cei mici nu vor fi asa critici cu grafica si se vor bucura de poveste.

sâmbătă, 9 august 2014

Guardians of the Galaxy

Guardians of the Galaxy, USA 2014, regia James Gunn, cu Chris Pratt, Zoe Saldana,

Trebuie sa recunosc că cei de la Marvel mă impresionează din nou cu standardul înalt pe care şi l-au  propus pentru filmele lor,
După un Captain America bine realizat, un X-Men excelent, iată   că vin acum cu aceşti Gardieni ai galaxiei efectiv o capodoperă. Producătorii de la Marvel au înţeles că nu mai e suficient să pui tipul bun să caftească pe cel rău pe fondul unor efecte speciale,  ci, pe o piață saturată de supereroi, trebuie să trudeşti mult la scenariu şi partea artistică ca să menţii interesul audienţei.
În cazul de față totul merge perfect. Eroii sunt bine conturaţi şi simpatici cât cuprinde, încât nici vreo domniţă emotivă și ecologistă să nu scape de farmecul lor. Peter Quill ( Chris Pratt) erou sexy, viteaz şi cam rocker face pereche cu Gamora (Zoe Saldana) deşi cam verde, nu mai puţin atractivă. Lângă ei, un muşchiulos tatuat fără simţul umorului, şi din acest motiv plin de umor, un raton mutant superinteligent, şi un fel de copac bun la suflet cât cuprinde. Adică respectă regula impusă de capodoperele animate ale lui Disney, prinţul şi prinţesa sunt importanți,  dar povestea funcţionează prin personajele care însoţesc pe cei doi eroi.
Povestea , deşi lineară, zăboveşte suficient pe personaje ca să ne facă să le îndrăgim. Şi mai are o calitate: are umor din belşug.
Evident scenele de acţiune sunt bine lucrate, efectele special sunt de nota 10, fiecare pixel e la locul lui.
Şi nu e tot! Coloana sonoră e o selecție de hituri din anii 70-80 care merge perfect cu designul filmului care aminteşte de anii nubuni cu punk, heavy şi hard metal, cât şi de stilistica SF de la începutul anilor 80 care la rândul ei îndrâznea să preia din grafica benzii desenate din anii 30.
Îl recomand 100%.

miercuri, 30 iulie 2014

Kraftidioten, În ordinea dispariţiei


Kraftidioten, În ordinea dispariţiei, Norvegia 2014, regia Hans Petter Moland, cu Stellan Skarsgård, Bruno Ganz, Jakob Oftebro

Cum e secetă mare de filme bune peste vară, recomand cu mare plăcere acest film Norvegian care trece prin cinematografele noastre cu audienţe spre zero, din păcate.

În esenţă filmul poate fi încadrat ca fiind o comedie, dar ca orice film excelent e greu de pus în vreo categorie. Poate fi considerat şi un film de acţiune sau un thriller, sau un anti-film de acţiune. Aminteşte oarecum de Vânătorul de capete , tot un film norvegian, dar de data aceasta fiind urmărite direct efecte umoristice..

E o poveste a unui cinstit şi liniştit cetăţean norvegian (Stellan Skarsgård), spre vârsta a treia, declarat chiar cetăţeanul anului în comunitatea lui. Până când fiul său cade victimă colaterală a afacerilor unor traficanţi de droguri. Deoarece poliţia nu prea se implică în cercetarea cazului presupunând o moarte accidentală,  acest liniştit cetăţean se transformă într-un înger al răzbunării. Ceea ce va declanşa un lanţ al violenţei.

Spre deosebire de filmele americane de acţiune, aici violeţa nu are nicicun fel de spectacol. Totul se petrece frust, fără menajamente, într-un decor aproape domestic. Este vorba de o banalitate a violenţei şi crimei, urmărită programatic de regizor şi care ajunge până la urmă să stârnească râsul (deşi  în poveste nu e nimic de râs în definitiv). Până şi şeful "mafioţilor" e doar un tip complexat în relaţia sa cu fosta nevastă, şi un tată grijuliu cu progenitura care trebuie să respecte în meniu doza de vitamine.

Neaparat de văzut.


The Amazing Spider-Man 2

The Amazing Spider-Man 2, USA 2014, regia Marc Webb, cu Andrew Garfield, Emma Stone, Jamie Foxx

Spider-Man a devenit un fel de adolescent care ba se pupă cu gagica, ba se ceartă cu ea, se mai înghionteşte cu colegul de clasă, îl cotonogeşte pe vecinul cel rău care umblă la tabloul electric (adică pe Electro personajul negativ), în general e un tip cool care se ţine de glume tâmpiţele tot filmul.

Filmul tinde să bată recordurile de stupizenie îm materie de filme cu supereroi, însă e de admirat cum producătorii americani fac orice care să mulţumească publicul ţintă adolescentin, căci se ştie din sondaje, adolescenţii sunt principalii consumatori de cinema în USA, şi de acolo vin banii.

luni, 21 iulie 2014

The Other Woman

The Other Woman, USA 2014, regia Nick Cassavetes, cu Cameron Diaz, Leslie Mann, Kate Upton, Nikolaj Coster-Waldau

Sperând să mă " clătesc" după penibilul din Planeta Maimuţelor am ales o comedioară uşoară de vară. Sau cel puţin aşa se anunţa a fi filmul. Scenariul ne prezintă po vestea a trei femei (soţia, amanta 1, amanta 2) care hotărăsc să formeze o coaliţie şi să se răzbune pe fantele cuceritor. Sună bine ca pretext pentru o comedie. Din păcate glumele sunt scrise destul de căznit. Mai mult, niciuna dintre actriţe nu dovedeşte vreun talent pentru comedia burlească, aşa că totul pare o agitaţie fără sens.

Down of the Planet af Apes

Down of the Planet af Apes, USA 2014, regia Matt Reeves

Un film in care maimutele evita sa se scarpine (mai, ce civilizate au devenit !) si vorbesc cu accest british nu poate fi decat o invitatie sa va duceti la Zoo, cu banii pe care altfel i-ati cheltui la cinematograf. 

luni, 7 iulie 2014

Chef


Chef, USA 2014, regia Jon Favreau,  cu Jon Favreau, John Leguizano, Sofia Vergara,  Scarlett Johansson

Dupa ce Favreau m-a impresionat cu stiinta de a face spectacol intr-un film de mare buget, Now You See Me, in acest nou film al sau impresioneaza cu aceeaşi ştiinţă a spectacolului, într-o producţie cu buget mic, aş spune chiar un film de autor, căci Favreau este şi scenarist şi îşi rezervă şi rolul principal.

Este povestea unui bucătar, un Chef, care îşi lasă în urmă restaurantul la care gătea pentru a face ce-i place într-un chioşc ambulant de fast-food.

Favreau combină lucrurile cu o ştiinţă uimitoare de a  spune lucruri mărunte într-un fel cât se poate de agreabil: evident pune ceva despre mâncarea cu clasă în scene delicioase, ne invită la plăcerile vinovate ale mâncării fast-food, ne prezintă un puşti adorabil, o damă bine în povestea bucătarului cel devorţat, dar pe cale să se împace, scene comice în care excelează mai ales John Leguizano, dar nici Favreau nu e un actor de lepădat.


Filmul îşi aduce acea stare de bine ca după o cină delicioasă la un restaurant bun.



sâmbătă, 5 iulie 2014

Transcendence

Transcendence, USA 2014, regia Wally Pfister, cu Jonny Depp

Filmul e o colectie insipida de clisee narative si vizuale  puse cap la cap fara rost. Un savant genial, aflat pe moarte in urma actiunii unor asasini cu o motivatie destul de subtirica, isi incarca mintea pe un computer.

Evident erau destule alternative narative cu substanta, fie o poveste intim psihologica despre relatia dintre acest om-comuter si iubita sa, fie un film de actiune cu salvarea pamantului de aceasta masina monstruos de geniala, fie chiar un horror decent cu oamenii recreati si controlati de aceasta masina. Insa regizorul nu alege nimic, ci preferea o ciorba lunga, fara substanta, in care a pus la fiert din toate. Si rezulta o chestie insipida si plictisitoare cat incape.

marți, 24 iunie 2014

Mr. Peabody & Sherman


Mr. Peabody & Sherman, USA 2014, Regia Rob Minkoff

Filmul are intenţii bune, educative, să prezinte picilor câte ceva din plictisitoarea lecţie de istorie într-un mod mai amuzant.

Din păcate concretizarea intenţiei nu funcţionează nemaipomenit. Găselniţa cu maşina timpului nu poate susţine intriga suficient, aşa că filmul pare doar o colecţie de momente animate cu diverse personaje istorice. Doar finalul, prin efectul de aglomerare de personaje istorice picate în epoca modernă aduce ceva dinamism şi mai salvează oarecum filmul., altfel admirabil desenat.

vineri, 13 iunie 2014

Edge of Tomorrow

Edge of Tomorrow, USA 2014, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Emily Blunt

Filmul este un SF care este bazat pe o poveste impresionant de bine construită. Eroul filmului, Tom Cruise ca deobicei execută perfect rolurile, luptă împotriva unei invazii extraterestre. Şi moare şi reînvie în fiecare zi, pentru a lua bătălia de la capăt.  Ce înseamnă asta o să vedeți la film.

Perfect jucat, Tom Cruise plus Emily Blunt, perfect regizat, cu o poveste solidă (v-am mai spus), cu adrenalină până la limita suportabilului, cu umor, cu o poveste de dragoste (dragostea e tot ce nu poate fi repetat, orice truc temporal am avea la dispoziţie), a devenit SF-ul meu favorit.

miercuri, 11 iunie 2014

Walesa: Omul speranţei

Sursa: cinemagia
Walesa. Czlowiek z nadziei/Walesa: Omul speranţei, Polonia 2013, regia Andrzej Wajda, Cu Robert Wieckiewicz
Un film care trece aproape neobservat pe ecranele noastre, si e pacat. Este un film biografic despre Lech Walesa, muncitorul de la uzinele navale din Gdansk care a înfruntat regimul comunist, a creat în jurul său sindicatul liber Solidaritatea, devenind simbolul speranţei oamenilor oprimaţi din Europa de Est pentru speranţa că totuşi se poate schimba ceva.

Filmul este bine realizat conturând un personaj, uman, cu bune şi rele, trecând de ceea ce am putea numi icoana unui erou. Afişul filmului exprimă foarte bine intenţia lui Andrzej Wajda, să realizez un portret al omului dincolo de imaginea simbol.

Robert Wieckiewicz se achită foarte bine de rol, pentru că Walesa, aşa cum singur mărturiseşte, nu este un sfânt, iar interpretarea reuşeşte să surprindă toate nuanţele unui caracter complex.

E un film care ar trebui să devină parte a programei şcolare, pentru ca cei mai tineri să înţeleagă şi să aprecieze ceea ce trăiesc astăzi. Din păcate am văzut filmul într-o sală aproape goală. 

luni, 2 iunie 2014

Maleficent

Maleficent, SUA 2014, regia Robert Stromberg, cu Angelina Jolie, Sharlto Copley,

Studiorile Disney s-au străduit destul de mult ca să creeze o lume frumoasă, de basm, pentru acest film care se vrea o versiune modernă la Frumoasa din pădurea adormită.
Eforturile lor însă sunt ruinate de un scenariu extrem de slab. 
În primul rând scenariul nu are un conflict dramatic suficient de puternic. Personajele nu sunt bune sau rele, ci se scaldă în nuanţe de gri. Dar spectatorul nu vine la un film fantastic ca să admire oglinda vieţii cotidiene cu infinitele ei griuri, ci vrea eroi. Ceea ce nu prea primeşte în acest film.
Apoi personajele secundare sunt foarte puţin caracterizate. Dacă conflictul dramatic în poveştile fantastice se rezolvă prin eroi, fabula trăieşte prin personaje secundare care îmbogăţesc naraţiunea. Priviţi orice film din epoca de aur Disney: conflictul dintre bine şi rău e tranşant şi poate fi povestit în 5 minute, dar pe lângă întruchipările binelui şi răului sunt o mulţime de personaje secundare, animăluţe, pitici sau mai ştiu eu ce, care fac povestea.
Dar se pare că actualii productori angajaţi de Disney nu prea s-au uitat la filme Disney.

Godzilla


Godzilla, SUA 2014, Regia Gareth Edwards,
Cu Godzilla evident!!!

Inca un film din seria apocalipselor care se bat asupra Americii cu tot felul de monstri veniti din spatiu, strafundurile oceanelor, laboratoarele savantilor nebuni sau o combinatie din toate. Adica daca vezi unul le-ai vazut pe toate.

Dupa ce savantii esueaza sa tina monstrii in lesa, evident apare baiatul destept, Marines evident, care salvează lumea, oraşul, pe Godzilla însuşi,  şi inevitabila prezenta feminina din viata sa, care nu are alt rol in film decat sa fie salvata.

Singurul element de originalitate: Godzilla e personaj pozitiv!

vineri, 30 mai 2014

Non-Stop


Non-Stop, USA 2014, regia Jaume Collet-Serra cu Liam Neeson, Jullian Moore

Filmul are o poveste foarte reusita. E un thriller cu un atac terorist asupra unui avion, unde teroristii sunt absenti mai tot filmul. Ei actionează chiar prin inetermediul agentului federal care ar trebui sa asigure securitatea zborului, care devine, neintentionat, instrumentul actiunii teroristilor. E un joc psihologic bine sustinut de Liam Neeson, avand ca partenera credibila pe Jullian Moore. 
Pentru amatorii genului un regal.

duminică, 25 mai 2014

X-Men: Days of Future Past

X-Men: Days of Future Past, SUA 2014, Regia Bryan Singer, Cu Hugh Jackman, James McAvoy, Michael Fassbender, Jennifer Lawrewnce, Patrick Stewart
 
Fanii seriei X-Men exulta. Si au si de ce. In sfarsit am vazut o poveste cu "supereroi" care are un scenariu de cea mai buna calitate. Gaselnita unei intoarceri in timp, pentru a ne intalni cu principalele personaje ale seriei pe cand erau tineri este bine exploatata dramatic, ca sa nu mai vorbim ca va da ocazia producatorilor sa continue seria cu o noua generatie de actori.
Pachetul de actori e de nota 10 (sa mai notez ca au in roluri episodice pe Halle Berry si pe Omar Sy?) asa ca toata lumea stie sa joace o poveste care cere ceva mai mult decat topaiala filmelor de actiune.
Bryan Singer e regizorul care a lansat pe ecrane seria X-Men, cu mare success la vremea respecriva, si stie ce e important in ea. Plus a aratat ca poate si intr-o partitatura dramatica, si anume in filmul Valkyrie, si se vede ca stapaneste nu numai actiunea si efectele speciale, dar si scenele cu incarcatura psihologica.
Pentru ca totul sa fie perfect Hugh Jackman isi plimba posteriorul nud intr-o scena, spre incantarea fanelor seriei X-Men.

marți, 6 mai 2014

Snow White and the Seven Dwarfs


Pentru ca am de gand sa va plictisesc cu o trecere in revista a filmelor de animatie, o sa incep cu ...inceputul. Adica primul film de animatie de lung metraj: Alba ca Zăpada. Era in 1937 si pina atunci se facusera doar filme de animatie short. Pastile concentrate in jurul unui gag sau unei serii d egag-uri inrudite ca tema.

A fost la vremea lui o revoluţie. Nimeni nu credea că ideea lui Disney de a face un lung metraj de animaţie va avea succes. Disney a riscat tot în acest proiect şi a câştigat: a devenit genialul Disney, figură emblematică a cinematografiei.

Disney avea un extraordinar simţ al naraţiunii cinematografice. Deşi el era doar producător, şi lăsa echipa sa de realizatori (întotdeauna excelent aleasă) să se ocupe de detaliile producţiei, avea un cuvânt greu de spus în a decide ce merge şi ce nu merge. Astfel că nu poţi să nu admiri simţul extraordinar în a şti să spună o poveste în imagini. Intriga este simplificată la maxim, practic în 5 minute estii în poveste, iar personajele au fost deja caracterizate (inclusiv prinţul care în naraţiunea originală apare abia pe undeva pe la sfârşit). 

Scenele sunt alese cu grijă. Sunt scene specifice lumii copilăriei (a face curăţenie, a te spăla pe mâini, a cânta un cântecel în joacă, a descoperi lumea - atât din perspectiva prinţesei cât şi a piticilor).

Sentimentele sunt redate prin participarea unei întregi lumi de personaje secundare (în principal lumea animalelor) care subliniază fiecare moment.

Este desigir o poveste fantastică, unde pactul narativ cu spectatorul trebuie subliniat prin mijloace de expresie bine alese (altfel drama va cădea în ridicol). Iar Disney şi echipa sa au ales genial. Expresionismul (de altfel la modă în cinematografia germană a anilor 1920) a fost ales ca stil. Alegere care va influenta toata cinematografia fantasy. Daca veti privi orice film fantastic, indiferent cat de sofisticate sunt mijloacele cu care este el facut, veti recunoaste amprenta stilului expresionist. Pentru ca Disnay cu Alba ca Zăpada a stabilit standardul - aşa trebuie să arate un film fantastic.

marți, 29 aprilie 2014

Brick Mansions

Brick Mansions, Franta, Canada 2014 regia Camille Delamarre, cu David Belle,

Luc Besson nu renunță în a promova producția de film de acțiune făcut în Europa după standardele americane. Deși e doar producător, o să recunoșteți ușor amprenta lui Luc Besson în film.

În rest, numai de bine. Cine vrea să vadă un film de acțiune o să găsească exact ce vrea în acest film. Acțiune pe repede înainte, scene de luptă atent lucrate, băieți buni, băieți răi, fete frumoase. Și, original, scene inspirate din jocurile parkour extrem de spectaculoase.

Scenariul nu emite pretenții, colecția obișnuită de clișee care să asigure cadrul narativ pentru scenele de acțiune. De altfel, prin natura evident căutată a acestei îngrămădiri de clișee, filmul câștigă în calitate, ca un fel de tușă stilistică.

duminică, 27 aprilie 2014

300:Rise of an Empire

300:Rise of an Empire, USA 2014, regia Noam Muro, cu Sullivan Stapleton, Eva Green

După ce cei 300 de spartani au cazut vitejește,  iată că se poate face o urmare fără spartani. Acum atenienii condusi de Temistocle sunt în centrul atenției şi apără libertatea grecilor în faţa persanilor. Mai ales pe mare.
Adversarul grecilor e sexi rău, adică Eva Green, pe post de bad girl Artemisa, conducătorul flotei persane.
Deşi scenariul e destul de stupid şi căznit, nu se poate nega picturalitatea şi stilizarea tuturor scenelor, așa că pe ansamblul filmul poate primi calificativul de divertisment agreabil.

marți, 22 aprilie 2014

Rio 2


Rio 2, USA 2014, regia Carlos Saldanha

Eroul nostru albastru, papagalul Blu, crescut la oraş în colivie, are o nouă provocare, merge în sălbăticie în Amazonia.

Al doilea film din seria Rio e chiar reuşit: colorat cât cuprinde, muzică multă şi la momentul potrivit, caractere bine conturate (chiar şi cele negative), gaguri reuşite, trimiteri "deştepte" la capodopere din istoria cinematografului. Şi pentru că e în Brazilia şi vine mondialul are, evident, şi fotbal. O încântare şi pentru cei mici şi pentru adulţi.

Captain America: The Winter Soldier


Captain America: The Winter Soldier, USA 2014, regie Anthony Russo, Joe Russo, cu Chris Evans, Samuel L. Jackson, Scarlett Johansson
Acest film din seria cu supeeroul Captain America dă speranţe că se pot face şi filme cu supereroi care să nu-ţi umilească inteligenţa. Desigur, nu vă aşteptaţi ca în film să fiţi prinşi de vreo problemă metafizică, ţinta lui e să vă ţină în priza cu acţiunea nu cu filozofia, dar filmul are chiar şi un pic de idee (e oare bine să cedăm din libertatea noastră penmtru a ne simţi  ai siguri) şi ştie să se autoironizeze atunci când clişeele filmelor cu supereroi nu pot fi evitate.
Actorii sunt meseriaşi, până şi Scarlett Johansson, în general cam insipidă prin filme, aici are ceva charismă necesară pentru principalul rol feminin.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Better Living Trough Chemestry

Better Living Through Chemestry, Dragostea e magie, nu chimie, USA 2014, regia Geoff Moore , David Posamentier, cu Sam Rockwell

E vorba de un filmuleţ pe care cu ușurință îl puteţi confunda cu un episod din Neveste disperate. De fapt Soţul disperat, pentru că aici e vorba de drama unui soţ din clasa mijlocie americană, trăind în suburbia confortabilă a unui oraş american. Asemănarea constă nu numai în tema filmului, ci şi în copierea tuturor mijloacelor de expresie din îndrăgitul serial. Au furat până și vocea din off care intervine în diverse momente ale filmului.
Filmul este salvat din totalul anonimat de prestația lui Sam Rockwell, care în rolul principal al soţului sătul de existența sa teoretic perfectă, are câteva momente comice absolut geniale. Merită să vedeţi filmul fie şi numai pentru a savura cele 30 de secunde cu apariția lui Sam Rockwell la un concurs de ciclism organizat în cartier.


Cloudy with a Chance of Meatballs 2

Cloudy with a Chance of Meatballs 2, USA 2013, regia Cody Cameron, Kris Pearn

Firul principal narativ al acestei animaţii nu debordează de inventivitate, e obişnuita poveste a alegerilor între ambiții egoiste şi prieteni. Bineînțeles alegerea de a rămâne  cu prietenii este cea corectă.
Totuşi ideea unui Jurassic Park populat de creturi mutant care aduc cu sandvișurile noastre şi alte forme de mâncare este una care asigură destule momente originale şi gaguri reuşite, astfel încât filmul să fie peste medie. Desigur această faună este creaţia maşinii pe care zăpăcitul inventator din film a creat-o încă din prima partea filmului, maşină care continuă să producă catastrofe. Cum vor rezolva problema veţi vedea în film.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

The Nut Job

The Nut Job, USA, Koreea 2014, regia Peter Lepniotis,

Filmul se construiește în jurul unei povești simpatice: în timp ce o bandă de hoți se pregătește să dea o spargere la bancă, o gască de animăluțe din parc se pregătesc să dea o spargere la magazinul cu alune folosit de hoți ca acoperire pentru operațiunea lor.

Păcat că nu se mulțumesc cu acest fir narativ și mai introduc o poveste moralizatoare cu ratornul cel rău care vrea să trădeze animăluțele.

Partea cea mai slabă este cea a inventivității animației. Practic fiecare personaj din film este copiat din alt film, ceea ce dă o impresie că ați mai văzut filmul altădată, cîndva.

Fiind o producție Koreea nu putea lipsi Psy în varianta animata, care dansează în binecunoscutul său stil Gangnam.

duminică, 30 martie 2014

Grudge Match


Grudge Match, SUA 2013, regia Petre Segal, cu Robert De Niro, Sylvester Stallone, Kim Basinger

Film făcut pentru a mai scoate vedetele bătrâne de la naftalină.
Cei doi protagoniști, adversari în ringul de box, se întâlnesc pentru un ultim meci revanșă la bătrânețe. Prilej de comedie destul de reușită, cu trimiteri ironice la clasicul Rocky.
Stallone e bun pentru acest gen de filme, e credibil, și în același timp parcă îți face cu ochiul că nu trebuie să-l iei prea în serios, îți este simpatic, și ține filmul în spate. De Niro se cunoaște că pentru el e doar  un alt film în care bifează un rol.
Poate fi entertainment agreabil dacă nu aveți altceva de făcut.

47 Ronin


47 Ronin, USA 2013, regia Carl Rinsch, cu Keanu Reeves

Asta e un film pentru obsedații de samurai și pentru admiratoarele lui Keanu Reeves.
Există o poveste reală cu cei 47 de samurai,deveniți ronini, care și-au răzbunat stăpânul, după care și-au făcut elegant seppuku. Dar povestea reală nu e decât un pretext pentru acest film, care pe alocuri intră pe domeniul fantasticului.
Intenția e bună, costumele sunt stilizate frumos, cadrele sunt reușite, scenele de luptă arată bine.
Însă realizatorii au amestecat prea multe în poveste, nu e nici film fantastic asumat până la capăt (și folclorul japonez le-ar fi oferit destule surse de inspirație), nu e nici o poveste serioasă cu samurai, nu e nici romance, așa că aspectele bune ale filmului devin cam indigeste în această tocăniță.

miercuri, 26 martie 2014

The Grand Budapest Hotel




The Grand Budapest Hotel, USA, Germania 2014, regia Wes Anderson, cu Ralph Fiennes, F. Murray Abraham, Mathieu Amalric, Adrien Brody, Williem Dafoe, Harvey Keitel, Jude Law, Bill Murray, Edward Norton, Léa Seydoux, Tilda Swinton, Tom Wilkinson, Owen Wilson,

Filmul este o bijuterie de stil. Wes Anderson se joacă cu imaginile, redescoperind iamgistica şcolii de film cehe de prin anii 1950-1960. Inspirat de filmele lui Karel Zeman, care au făcut şcoală, Wes Anderson crează o lume suprarealistă, în care personajele schiţate în tuşe grosier realiste, sunt măşti ale unor simboluri, care joacă în drama unui umanism ameninţat de barbarie. Şi pentru că e un film în care se opun umanitatea şi brutalitatea o reverenţă către Chaplin cu al său Dictatorul nu poate lipsi din film. 
Dacă imaginea cinematografică este una din Centrul Europei, Wes Anderson nu ratează nici să prindă spiritul Mitteleuropa. Inspirat în povestea sa de scrierile lui Stefan Zweig, model de umanism universal provenit din Centrul Europei, regizorul construieşte o poveste despre salvarea umanului în vremurile barbare.
"Uman" reprezentat de un concierge de hotel, Gustave, jucat de Ralph Fiennes, care marchează un rol memorabil.
Despre jocul actorilor nu pot decât să remarc luxul pe care şi l-a permis Wes Anderson de avea în filmul său toată crema actoriei britanice, plus câţiva americani din cei care în ultima vreme au apărut mai mult cu producţii Europene decât în cele Americane. Când Owen Wilson vine să joace un rol banal de recepţioner de hotel (dar ce e banal în acest film?), puteţi să realizaţi că practic fiecare apariţie din film este acoperită de câte o vedetă. Şi fiecare vedetă a vrut să fie remarcată în acest film.
Veţi râde, veţi râde inteligent, pe un subiect serios: umanitatea versus barbarie.

duminică, 16 martie 2014

Nebraska

Nebraska, USA 2014, regia Alexander Payne, cu Bruce Dern,

Fiind un film de Alexander Payne implică o călătorie.  Un bătrân pleacă să ridice un iluzoriu premiu de 1 milion de dolari.
Ocazie pentru a pune lucrurile în ordine, cu ceilalți şi mai ales cu sine însuși.
Un film cu o imensă tristețe a crepusculului, a zădărniciei. Apoteoza se construiește din lucruri mărunte dar semnificative pentru noi,  care sunt tot ce rămăne. În rest sunt cioturi şi buruieni.

marți, 11 martie 2014

Closer to the Moon

http://www.mandragoramovies.com/

Closer to the Moon, USA, Romania, Polonia, 2014, regia. Nae Caramfil, cu Vera Farmiga, Mark Strong, Anton Lesser

Nae Caramfil a ajuns să facă film în America. Şi în mod sigur merită. Cred că e singurul regizor de pe la noi care a dovedit că ştie să facă filme bune pentru public şi nu pentru festivaluri.

Closer to the Moon foloseşte ca poveste de fundal isprava marelui jaf bancar din perioada comunistă şi felul cum comuniştii au înţeles să facă un film "educativ" în care să reconstituie jaful. Dacă ne gândim bine lui Nae Caramfil îi place să facă filme despre filme.

Însă nu vă aşteptaţi la un film despre comunism. Povestea şi atmosfera de comunism de anii 50 sunt doar un fundal şi un pretext. Filmul este unul despre liberatate, în stilul filmelor americane care preamăresc libertatea asumată în toată splendoarea ei, fie şi cu preţul vieţii. Plus un film despre cum se face un film, ca joc al aparenţelor, şi autoironic, căci filmul reconstituire comunist se face fără regizor, care e mai tot timpul beat.

Bine jucat, vedetele Vera Farmiga şi Merk Strong îşi intră bine în rol, cu o menţiune pecială pentru Anton Lesser (îl ştiţi de pe la seriale BBC) care joacă excepţional rolul de Securist român încât mai tot timpul m-am întrebat ce actor român o fi ăsta (mimica şi atitudinea sunt atât de româneşti, încât nu am putut să cred că un strâin le poate surprinde atât de bine).

Să sperăm că Nae Caramfil va vinde bine acest film în America, are toate şansele să fie aşa cu o promovare adecvată, şi va mai avea şanse să facă şi alte filme, captând în acelaşi timp şi mai multă încredere de la producătorii de peste ocean.