Dallas Buyers Club, USA 2013, Regia Jean- Marc Vallée, cu Mathew McConaughey, Jared Leto,
Filmul abordează teme care fac parte din panoplia subiectelor gata să emoţioneze uşor spectatorul, suferinţa celor bolnavi de boli incurabile (e vorba aici de SIDA) şi monstruozitatea sistemului medical care are grijă mai mult de profiturile companiilor decât de suferinţa bolnavilor. Adică un film în care manipularea emoţională la care devii victimă este atât de stridentă încât în mod obișnuit nu ai ce să notezi despre el la capitoluul artă cinematografică.
În cazul de față lucrurile stau altfel datorită lui Mathew McConaughey, care face din film un one man show de neuitat. Personajul său este al unui muncitor, genul de om simpluţ, care trăieşte între job, băutele cu prietenii, tururile de călărie pe tauri, sex, ceva consum şi trafic mărunt de droguri. Om care se trezeşte bolnav de SIDA.
Sistemul medical nu-i poate oferi decât un pronostic că se va curăţa rapid, şi eventual un medicament cu eficacitate îndoielnică, dar cu multe efecte adverse sigure. Deşi în lume există alternative, dar nu în SUA unde acele medicamente nu sunt aprobate, deci nu pot fi prescrise în mod legal.
Aşa că omul, având şi antecedentele de traficant de droguri, se descurcă, și devine traficant de medicamente, care în USA nu sunt admise dar de care bolnavii de SIDA au neapărată nevoie.
McConaughey dă tot ce poate în acest rol. În care este escroc şi erou, golan şi gentleman, dur şi sensibil, curajos şi speriat. Toate deodată, chiar în aceeași scenă. Râsul plânsul. Adică actorie la superlativ. Numai şi pentru faptul că a slabit 20 de kile ca să intre în rol, şi tot trebuie să-l admiraţi.
Candidat puternic la Oscar pentru cel mai bun rol principal masculin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu