vineri, 28 februarie 2014

Iliescu carand mingiile pe langa Elena Ceausescu


Fotografia face parte din Fototeca online a comunismului românesc fara cota arhivistica Fotografia #F025.
Este din 1976.

Va dati seama ce frustrari a strans omul? 

marți, 25 februarie 2014

Gospodăriile Agricole de Producție (GAC)

1949. GAC Raşcani (Vaslui)
Fototeca online a comunismului românesc 5/1949

Gospodăriile Agricole de Producție (GAC) au fost forme de organizare a explotaţiilor agricole din România, organizate după modelul sovietic. În fapt pământul deţinut înainte de instaurarea guvernului comunist a fost expropriat şi plasat în proprietatea acestor GAC- uri, unde , teoretic, lucrătorii agricoli munceau pe baza unor principii cooperatiste. Începută în 1949, acţiunea de de organizare a acestor cooperative a întâmpinat o puternică rezistenţă din partea ţăranilor proprietari de pământ, comuniştii fiind nevoiţi să utilizeze tot arsenalul represiunii pentru a-şi duce la îndeplinire planul (deportăre, închisoare fără condamnare, torturi, şi chiar execuţii sumare a celor care se împotriveau). Acţiunea de cooperativizare a agriculturii, după cum a fost denumită de comunişti, a fost încheiată în 1962 moment în care comuniştii domâni au anunţat că aproximativ 95% din suprafaţa agricolaă a României era deţinută fie de stat fie de aceste cooperative. Ulterior au primit numele de Cooperative Agricole de Producţie (CAP).Practic nu există vreo controversă în a aprecia că această măsură de cooperativizare a agriculturii a distrus practic economia agricolă a ţării, cu efecte pe teremen lung în sensul subdezvoltării acestui sector economic în România. Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi, Transforming Peasants, Property and Power: The Collectivization of Agriculture in Romania, 1949-1962, Central European University Press, 2009

sâmbătă, 22 februarie 2014

Stalin:A Biography

Robert Service, Stalin : A Biography

Personajul istoric nu mai are nevoie de nicio prezentare, a devenit practic tipul dictatorului crud al epocii moderne.

Ambiţia acestei cărți este de a prezenta personajul în mod complex. Pentru autor cel mai mare pericol este acela de a ne limita la descrie astfel de cazuri ca fiind cazuri de persoane cu patologii psihice, scelaraţi ai istoriei, monştri aflaţi în afara umanității.  Robert Service ne arată pe Stalin ca pe un personaj complex, capabil chiar de gesturi generoase, de gentileţe, şi chiar dacă caracterul său poate explica violenţa politică practicată, concluzia este că Stalin este în primul rând produsul unei epoci istorice şi al unui sistem politic.

Astfel Stalin este şi micul Soso, cum era poreclit în copilărie,  un copil dintr-o familie săracă din Georgia (Gruzinia), dar totuşi protejat de mama sa care are mari ambiţii pentru el; este şi tânărul Koba (poreclă pe care permitea celor foarte apropiaţi să o folosească chiar când devenise atotputernicul dictator, era numele unui fel haiduc georgian) un tânăr student la seminarul teologic, care scria poezii romantice nu lipsite de valoare, sub pseudonim, valoare confirmată de faptul că o poezie a fost inclusă într-o antologie de poezie georgiană,  autorul antologiei fiind ignorant asupra persoanei care stătea în realitate în spatele pseudonimului literar. Este şi Stalin (oţel) ,numele de activist comunist, responsabil de moartea a milioane de oameni.

Pentru cei care gustă umorul negru, veţi găsi multe poveşti ca cea pe care o povestesc îndată.

Savanţii sovietici puşi să construiască bomba atomica, evident , foloseau teoriile şi formulele matematice dezvoltate de Einstein. Numai că, în conformitate cu linia partidului comunist, Einstein era un savant imperialist, duşman al clasei muncitoare. Beria şeful NKVD, cunoscut apoi ca şi KGB, echivalentul Securității de la noi, îl întreabă pe Stalin ce să facă în această situație.  Stalin răspunde: "Lasa-i în pace. Poţi să-i împuşti mai târziu."

Like Father, Like Son

Soshite chichi ni naru, Like Father, Like Son, Japonia 2013, regia Hirokazu Koreeda, Cu Masaharu Fukuyama, Riri Furanki

Un film japonez la noi pe ecrane e un eveniment. Plus că e un film premiat la Cannes.

Intriga e declanșată oarecum brutal: într-o familie bine situată se descoperă un lucru îngrozitor: copilul de 6 ani în fapt nu este al lor, copiii fiind schimbaţi la naştere.

Cum vor face faţă acestui lucru, cum vor relaţiona cu copilul lor, cum vor relaţiona cu copilul lor biologic, cum vor relaţiona cu familia în care a crescut copilul lor biologic, iată subiectul acestui film.

În ciuda brutalităţii evenimentului care constituie intriga, filmul este unul care dezvolta povestea cu multe nuanțe,  urmăreşte caracterele şi emoţiile, şi chiar are momente de umor pe tema diferenţelor sociale şi de obiceiuri dintre cele două familii. Până la urmă ce este o familie? Aceasta este lecţia pe care trebuie să o învețe personajele, indiferent de alegerile pe care le fac în această situație încurcată.

Reuşita filmului e dată şi de jocul actorilor care nu cad în capcana expresiei melodramatice.

miercuri, 19 februarie 2014

Manea Mănescu -fişă de comunist



Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu,
la masa din data de 14 august 1976,
felicită pe Manea Mănescu cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani.
Fototeca online a comunismului românesc 163/1976


Manea Manescu (1916-2009) economist, face parte din generația de șefi de partid numită în funcții de către dictatorul Nicolae Ceaușescu, și prin urmare total fidelă și aservită acestuia. Este și un exponent al comunismului de familie, soția lui manea Mănescu fiind sora lui Nicolae Ceaușescu. Între 1974 și 1979 a fost primi-ministru al României.

Vladimir Tismăneanu,Fără căinţă, regrete ori remuşcări: destinul lui Manea Mănescu


marți, 18 februarie 2014

Dumitru Popescu - fisa de comunist

Ceauşescu se întâlneşte cu reprezentanţii Uniunii Scriitorilor din România.
Locul întâlnirii, vila de vacanţă de la Neptun.
În drepata de tot, din profil, se vede Dumitru Popescu.
Arhivele Naţionale ale României C 245/1978


Dumitru Popescu născut în 1928 a făcut și el parte din generația de lideri ai Partidului Comunist Român care își datora funcțiile dictatorului Nicolae Ceaușescu. Din 1968 a fost secretar al Partidului Comunist, și din 1969 membru în Comitetul Politic Executiv (echivalentul Biroului Politic sub Ceaușescu) făcând parte din cele mai înalte cercuri de decizie. A răspuns de activitatea de propagandă fiind principalul responsabil pentru întreținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. A rămas în amintirea contemporanilor pentru cenzura pe care o aplica creațiilor artistice, şi cu porecla “Dumnezeu”, primită, se pare, în urma unui discurs în faţa ziariştilor în care a spus “Eu sunt Dumnezeul vostru!”

duminică, 16 februarie 2014

The Lego Movie


The Lego Movie, SUA 2014, regia Phil Lord, Christopher Miller
 
 
Filmul se bazeaza pe o poveste tâmpițică, ceva cu băiatul obișnuit care trebuie să se simtă special și să -și dezlănțuie creativitatea, adică din personaj Lego de serie să devină un erou gata să salveze universul său Lego (marcă înregistrată, of course)!
 
Gasălnița e Lego. O lume animată numai din cărămizi Lego și personaje lego este atât de non-naturală încât stupizenia poveștii nu poate decât să vă amuze.
 
La asta se adaugă tot felul de trimiteri hoațe la tot felul de personaje din filme cu supereroi, la obiceiuri culturale americănești caricaturizate, la Star Wars ( e chiar mortală secvența), Batman, Matrix, Terminator și încă altele că nu am loc să le zic pe toate aici.
 
Ttrebuie să recunosc că după startul în forță cu pastișa fericirii americane în culori Lego, vreo 20 de minute povestea e mai preocupată să ne arate toate modelele Lego decât să dezvolte narațiunea, dar  cel puțin în a doua jumătate filmul găsește un ritm alert care o să vă facă să râdeți garantat.

vineri, 14 februarie 2014

Bread pudding

Bread pudding este prăjitura săracului varianta englezească.  În principiu sunt resturi de pâine îndulcite. Timpurile moderne au făcut din această prăjitură una mai sofisticată, aflată şi în meniurile restautantelor moderne.

Ingrediente

Vreo 3 - 4  căni de resturi de pâine, tăiate în cuburi nu prea mari cât să umpleţi pe jumătate o tavă de copt chec,
Stafide cât vă lasă inima,
500 ml lapte
50 g unt topit
2 ouă,
100g zahăr
1 linguriță scorțișoară,
1 linguriță extract de vanilie.

Întâi umpleţi tava de copt chec cu resturile de pâine şi presăraţi stafidele.


Într-un alt vas puneți ouăle şi zahărul.

Cu mixerul, bateţi bine până capătă o culoare deschisă şi amestecul îşi dublează volumul.

E momentul să adăugați laptele, scorțișoară,  şi vanilie, şi bateţi din nou să se omogenizez bine.

La urmă, puneţi şi untul topit și amestecați din nou.  Crema e gata.
Turnaţi crema peste pâine, în tavă.  Dacă pâinea este chiar veche şi uscată, atunci daţi totul la frigider şi lăsați să se înmoaie cel puțin o oră.  Dacă pâinea este mai proaspătă,  atunci puteți să treceți direct la copt.
Puneți tava într-o tavă mai mare, umplută cu apă, astfel încât 1/2 din tava cu amestecul să fie în apă.
Se dă la cuptorul încălzit la 150 de grade, foc moderat, şi se lasă la copt cam o oră.



miercuri, 12 februarie 2014

Stefan Foris - fisa de comunist

Ştefan Foriş (1892 -1946) Numele său real era István Fóris. Născut în Transilvania pe vremea când aceasta făcea parte din Austro -Ungaria, se înscrie în Partidul Comunist din Ungaria şi luptă după 1918 pentru efemera Republică Sovitică Ungară. După anihilarea acesteia se stabileşte în România. Aici continuă activitatea comunistă fiind condamnat la închisoare pentru aceasta. Trece clandestin în Uniunea Sovietică şi între 1928 şi 1930 lucrează pentru Comintern.

Revine în România unde în 1931 este închis. După ce iese din inchisoare este cooptat în 1936 în comitetul central al partidului comunist. În 1940, după încă o escapadă pe teritoriul sovietic, revine cu misiunea de a conduce mişcarea comunistă din România. Activitatea sa din timpul războiului este modestă, existând chiar suspiciunea că ar fi fost colaborator al Poliţiei. Emil Bodnăraş, paraşutat din Uniunea Sovietică pe teritoriul româniei, într-o acţiune demnă de filme cu gangsteri îl capturează în aprilie 1944, şi va preda conducerea partidului lui Gheorghiu - Dej după ce acesta evadează din închisoare. După 23 august 1944 Ştefan Foriş este eliberat din captivitatea grupului de militanți comunişti. Totuşi, acesta va face publice lucruri incomode despre conducerea Partidului Comunist din România. Astfel că se ia decizia de a fi lichidat. O echipă condusă de Gheorghe Pitilie cel care va fi viitorul Sef al Securității, îl va captura şi omorî cu lovituri de rangă.




Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Polirom, Iași, 2005 ISBN 973-681-899-3 (translation of Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkeley, 2003, ISBN 0-520-23747-1)

marți, 11 februarie 2014

Ion Gheorghe Maurer - fisa de comunist

Gheorghe Maurer (drepata) langa Ceusescu
in timpul unei vizite de lucru in Iasi
Arhivele Statului  Cota 213/1968

Ion Gheorghe Maurer (1902-2000) Născut într-o familie burgheză, cu mama de origine franceză, devine avocat. Este apărătorul lui Gheorghiu Dej în procesele din 1933 când acesta este judecat pentru activitățile sale comuniste. Din 1936 se alătură partidului comunist.

Din 1945 face parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi primeşte diverse posturi guvernamentale. După 1948 cariera sa involuează, primind posturi administrative mărunte sau în diplomaţie , iar în 1955 chiar pierde poziţia din Comitetul Central. Revine în 1957 când primeşte funcția de ministru de externe, în 1958 devine Preşedinte al Marii Adunări Naţionale (parlamentul României comuniste), este primit din nou în Comitetul Central, iar din 1960 în Biroul Politic, clubul select al puterii comuniste. Din 1961 este numire prim-ministru post pe care îl va deţine până în 1974. Deţine recordul ca prim ministrul cu cel mai lung mandat în România. Joacă un rol important în manevrele de culise care l-au adus pe Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist Român. Astfel că din 1965 va face parte din Prezidiul permanent al Comitetului Politic Executiv, organ care înlocuia Biroul Politic în noua structură a puterii sub Nicolae Ceauşescu. În 1974 se retrage din toate funcțiile. Momentul său de apogeu în cariera politică coincide cu o perioadă de relaxare a controlului totalitar exercitat de partidul comunist, o perioadă de relativă prosperitate economică, astfel că se bucură de o imagine preponderent pozitivă. (Pierre de Bois, Ceauşescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice, Humanitas, 2008).

duminică, 9 februarie 2014

Nymphomaniac II

Nymphomaniac II,

După ce am văzut a doua parte din Nymphomaniac îmi dau seama de inutilitatea demersului meu de a explica ceva în legătură cu acest film. Raţiunea te ajută să înţelegi acest film, tot atât cât ai înţelege răsăritul soarelui privindu-l de la fereastra apartamentului lui Seligman.
Aşa că mergeți la film ... pentru excesele pasiunii, ... sau pentru orice altă perversitate vă îndeamnă raţiunea! 

sâmbătă, 8 februarie 2014

Ceausescu la putere. Ancheta asupra unei ascensiuni politice


Pierre de Bois, Ceausescu la putere. Ancheta asupra uneia scensiuni politice, Traducere Ioana Ilie, Humanitas, 2008
O carte care se concentreaza asupra mecanismelor ascensiunii la puterea absoluta a lui Nicolae Ceausescu. Sunt analizate intrigile bizantine care au stat la baza alegerii lui Nicolae Ceausescu ca prim secretar al Partidului comunist, apoi strategiile prin care Ceausescu a inlaturat pe toti cei care ar fi putut sa-l concureze in exercitarea puterii. Se constata cum intr-un timp destul de scurt, din martie 1965 cand moare Gheorghiu-Dej si Ceausescu preia succesiunea, si pana la Congresul al X-lea al Partidului Comunist Roman din august 1969, Ceausescu ajunge practic sa acapareze intraga putere in Romania.

joi, 6 februarie 2014

Vasile Luca - fisa de comunist




Vasile Luca voteaza bugetul RPR in 1951. Langa el Gheorghiu -Dej.
Fototeca online a comunismului românesc Cota 18/1951

Vasile Luca (1898-1963) Pe numele său adevărat Luka László, maghiar de origine, a fost lucrător ceferist. A participat la mişcările muncitorilor din perioada crizei economice 1929-1933. A fost condamnat la închisoare pentru activitățile comuniste. Anul 1940 îl găsește în închisoare , la Cernăuţi. Ocuparea oraşului de către sovietici în acel an îi aduce eliberarea. Îndeplinește unele funcţii politice în Uniunea Sovietică. În 1944 se întoarce în România. Între 1947 şi 1952 este ministru de finanțe în guvernele comuniste. Este responsabil direct de reformele monetare care au condus la pauperizarea populaţiei În 1952 cade victimă a luptei pentru putere în cadrul partidului comunist, este epurat din partid, apoi condamnat la moarte, condamnarea comutată în închisoae pe viață, şi moare în închisoare.(Feţe ale comunismului românesc:Vasile Luca, 16 august 2010, Laurenţiu Dologa, ziare.com)

marți, 4 februarie 2014

Silviu Brucan - fisa de comunist


Silviu Brucan (Saul Bruckner 1916-2006) activează în rândul comuniştilor români încă din 1935, în principal ca ziarist la gazete controlate de comunişti. În 1944 primeşte sarcina de a se ocupa de editarea ziarului Scânteia, ziarul oficial al Partidului Comunist Român. Este autorul unor articole prin care solicita eliminarea fizică a liderilor politici ai comuniştilor precum Iuliu Maniu. Din 1955 este ambasador în Statele Unite apoi din 1959 ambasador la ONU. Intre 1962 şi 1966 conduce Radidifuziunea română. Fiind în proaste relații cu Nicolae Ceauşescu după 1966 iese din prim planul puterii comuniste. După revoltele muncitorilor din Brașov din noiembrie 1987 devine un critic al regimului Ceauşescu. Profitând de o ieşire în străinătate ia contact cu oficiali americani precum şi cu MihIl Gorbaciov în 1988. La inceputul lui 1989 împreună cu alţi cinci foşti lideri de partid, îndepărtați de la putere de regimul Ceuşescu semnează o scrisoare critică la adresa lui Nicolae Ceauşescu, pe care o face publică în Occident. Suportă acţiunile represive ale Securității, poliţia politică a regimului comunist. După 1989 deţine un numar de funcții, fiind un colaborator apropiat al noului președinte al României, Ion Iliescu.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Her


Her, SUA 2013, regia Spike Jonze, Cu Joaquin Phoenix
 
Va fi inghesuiala mare la Oscarul pentru cel mai bun actor in rol principal. "Her" aduce inca un candidat pentru titlu, anume pe Joaquin Phoenix, intr-un film oarecum SF.
 
Spun "oarecum SF" pentru ca ipoteza care declanseaza toata intriga e una fantastica: un tip sensibil si singuratic isi instaleaza pe computer cel mai nou sistem de operare aparut pe piata, unul inteligent ca o fiinta umana. Sistem de operare care devine o "Ea" de care se indragosteste. Astfel, e in fapt un film despre iubire.
 
Practic e un film in care Joaquin Phoenix joaca de unul singur  (partenerul este vocea computerului, adica vocea lui Scarlett Johansson). Interactiunile cu celelalte personaje sunt spre zero.
 
Da, e o poveste stranie unde pactul narativ dintre creatorul filmului si spectator e la limita sa nu se destrame, e cam greu de inghitit o poveste de dragoste dintre un om si un computer.
 
Minunea este ca o sa stati doua ore (atat dureaza filmul) si o sa-l priviti pe Joaquim Phoenix, singur in cadru mai tot timpul, trecand prin toate starile iubirii (da, da, chiar si gelozie, o sa vedeti). Si o sa va fascineze cu prezenta lui, fara o clipa de plictiseala. Trebuie sa fiti de accord ca numai actorii de 10 plus  sunt in stare sa faca asta.
 
Sa nu uitam si pe Spike Jonze pentru ca e  multa "meserie" din partea sa ca sa faca aceasta poveste dificila una interesanta cinematografic. In jurul personajului principal creaza o lume familiara, numai bine cat sa va incalzeasca pentru o poveste de dragoste romantica, dar in acelasi timpo lume stranie. Cum face asta? In principal din lumini (aproape fiecare cadru e intr-o lumina difuza amintind oarecum de Soderbergh si Solarisul lui, si acolo era o poveste de dragoste fantastica), din culori nenaturale, din cadre care il urmaresc pe personaj, dar parca in acelasi timp si un "altceva", care nu e prezent acolo material.
 
Neaparat de vazut!