sâmbătă, 1 februarie 2014

Her


Her, SUA 2013, regia Spike Jonze, Cu Joaquin Phoenix
 
Va fi inghesuiala mare la Oscarul pentru cel mai bun actor in rol principal. "Her" aduce inca un candidat pentru titlu, anume pe Joaquin Phoenix, intr-un film oarecum SF.
 
Spun "oarecum SF" pentru ca ipoteza care declanseaza toata intriga e una fantastica: un tip sensibil si singuratic isi instaleaza pe computer cel mai nou sistem de operare aparut pe piata, unul inteligent ca o fiinta umana. Sistem de operare care devine o "Ea" de care se indragosteste. Astfel, e in fapt un film despre iubire.
 
Practic e un film in care Joaquin Phoenix joaca de unul singur  (partenerul este vocea computerului, adica vocea lui Scarlett Johansson). Interactiunile cu celelalte personaje sunt spre zero.
 
Da, e o poveste stranie unde pactul narativ dintre creatorul filmului si spectator e la limita sa nu se destrame, e cam greu de inghitit o poveste de dragoste dintre un om si un computer.
 
Minunea este ca o sa stati doua ore (atat dureaza filmul) si o sa-l priviti pe Joaquim Phoenix, singur in cadru mai tot timpul, trecand prin toate starile iubirii (da, da, chiar si gelozie, o sa vedeti). Si o sa va fascineze cu prezenta lui, fara o clipa de plictiseala. Trebuie sa fiti de accord ca numai actorii de 10 plus  sunt in stare sa faca asta.
 
Sa nu uitam si pe Spike Jonze pentru ca e  multa "meserie" din partea sa ca sa faca aceasta poveste dificila una interesanta cinematografic. In jurul personajului principal creaza o lume familiara, numai bine cat sa va incalzeasca pentru o poveste de dragoste romantica, dar in acelasi timpo lume stranie. Cum face asta? In principal din lumini (aproape fiecare cadru e intr-o lumina difuza amintind oarecum de Soderbergh si Solarisul lui, si acolo era o poveste de dragoste fantastica), din culori nenaturale, din cadre care il urmaresc pe personaj, dar parca in acelasi timp si un "altceva", care nu e prezent acolo material.
 
Neaparat de vazut!

2 comentarii:

Pinguin spunea...

Mie mi-a lasat un gust tare amar filmul acesta. Fiecare om interactioneaza doar cu sistemul sau de operare :( ...e un fel de ”Lost in translation”.

Felix Tudoriu spunea...

Regizorul creaza o atmosfera de noncomunicare ca in Lost in translation, dar asta doar ca atmosfera care face credibil personajul (altfel l-am privi ca pe un nebun) Dar miza filmului e totusi alta. Probabil cea a iubirii vazuta ca si cautare a sinelui in altul. Schopenhauer?