The Grand Budapest Hotel, USA, Germania 2014, regia Wes Anderson, cu Ralph Fiennes, F. Murray Abraham, Mathieu Amalric, Adrien Brody, Williem Dafoe, Harvey Keitel, Jude Law, Bill Murray, Edward Norton, Léa Seydoux, Tilda Swinton, Tom Wilkinson, Owen Wilson,
Filmul este o bijuterie de stil. Wes Anderson se joacă cu imaginile, redescoperind iamgistica şcolii de film cehe de prin anii 1950-1960. Inspirat de filmele lui Karel Zeman, care au făcut şcoală, Wes Anderson crează o lume suprarealistă, în care personajele schiţate în tuşe grosier realiste, sunt măşti ale unor simboluri, care joacă în drama unui umanism ameninţat de barbarie. Şi pentru că e un film în care se opun umanitatea şi brutalitatea o reverenţă către Chaplin cu al său Dictatorul nu poate lipsi din film.
Dacă imaginea cinematografică este una din Centrul Europei, Wes Anderson nu ratează nici să prindă spiritul Mitteleuropa. Inspirat în povestea sa de scrierile lui Stefan Zweig, model de umanism universal provenit din Centrul Europei, regizorul construieşte o poveste despre salvarea umanului în vremurile barbare.
"Uman" reprezentat de un concierge de hotel, Gustave, jucat de Ralph Fiennes, care marchează un rol memorabil.
Despre jocul actorilor nu pot decât să remarc luxul pe care şi l-a permis Wes Anderson de avea în filmul său toată crema actoriei britanice, plus câţiva americani din cei care în ultima vreme au apărut mai mult cu producţii Europene decât în cele Americane. Când Owen Wilson vine să joace un rol banal de recepţioner de hotel (dar ce e banal în acest film?), puteţi să realizaţi că practic fiecare apariţie din film este acoperită de câte o vedetă. Şi fiecare vedetă a vrut să fie remarcată în acest film.
Veţi râde, veţi râde inteligent, pe un subiect serios: umanitatea versus barbarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu