vineri, 30 mai 2014

Non-Stop


Non-Stop, USA 2014, regia Jaume Collet-Serra cu Liam Neeson, Jullian Moore

Filmul are o poveste foarte reusita. E un thriller cu un atac terorist asupra unui avion, unde teroristii sunt absenti mai tot filmul. Ei actionează chiar prin inetermediul agentului federal care ar trebui sa asigure securitatea zborului, care devine, neintentionat, instrumentul actiunii teroristilor. E un joc psihologic bine sustinut de Liam Neeson, avand ca partenera credibila pe Jullian Moore. 
Pentru amatorii genului un regal.

marți, 27 mai 2014

1984 (27 mai)

Nu e titlu de roman de Orwell, dar ceva legătură are. 27 mai 1984 este data când a fost inaugurat Canalul Dunăre- Marea Neagră. Utilitatea lui economică e discutabilă. Există un calcul conform căruia, dacă lucrurile continuă în ritmul actual, canalul va fi amortizat în vreo 600 de ani.

Însă stim sigur că această construcţie a însemnat un instrument de asuprire a poporului român de către Regimul Comunist.


În imagine Nicolae şi Elena Ceauşescu în vizită la lucrările Canalului undeva în 1979 (Fototeca online a comunismului românesc cota 105/1979)

duminică, 25 mai 2014

X-Men: Days of Future Past

X-Men: Days of Future Past, SUA 2014, Regia Bryan Singer, Cu Hugh Jackman, James McAvoy, Michael Fassbender, Jennifer Lawrewnce, Patrick Stewart
 
Fanii seriei X-Men exulta. Si au si de ce. In sfarsit am vazut o poveste cu "supereroi" care are un scenariu de cea mai buna calitate. Gaselnita unei intoarceri in timp, pentru a ne intalni cu principalele personaje ale seriei pe cand erau tineri este bine exploatata dramatic, ca sa nu mai vorbim ca va da ocazia producatorilor sa continue seria cu o noua generatie de actori.
Pachetul de actori e de nota 10 (sa mai notez ca au in roluri episodice pe Halle Berry si pe Omar Sy?) asa ca toata lumea stie sa joace o poveste care cere ceva mai mult decat topaiala filmelor de actiune.
Bryan Singer e regizorul care a lansat pe ecrane seria X-Men, cu mare success la vremea respecriva, si stie ce e important in ea. Plus a aratat ca poate si intr-o partitatura dramatica, si anume in filmul Valkyrie, si se vede ca stapaneste nu numai actiunea si efectele speciale, dar si scenele cu incarcatura psihologica.
Pentru ca totul sa fie perfect Hugh Jackman isi plimba posteriorul nud intr-o scena, spre incantarea fanelor seriei X-Men.

miercuri, 21 mai 2014

De vorba cu Vladimir Putin


De vorbă cu Vladimir Putin, Chişinău, Ed. Causa Mundi

O carte interviu cu Putin şi persoane din jurul său. Editura din republica Moldova nu oferă informaţii asupra anului ediţiei originale, dar din context rezultă că este o carte de la începutul "domniei" lui Vladimir Putin în Rusia, prin 2000.

Cu atât mai bine, căci Putin încă nu era ţarul actual, şi e şi o doză de sinceritate printre rânduri, nu numai cosmetică biografică.

KGB-ist pasionat de judo, cam aşa poate fi descrisă persoana sa în timpul comunismului. Nu se dau informaţii despre activitatea sa din KGB, dar cu o carieră în URSS şi o deplasarea în străinătate în RDG, e puţin probabil să fi fost vreun 007 al URSS, ci, mai degrabă, un birocrat al structurilor din KGB.

Omul se prinde încotro merg lucrurile şi imediat ce URSS dispare intră în politică. Cu binecuvântarea şefilor din KGB, desigur, cum el însuşi mărturiseşte.

Face carieră ca om de cabinet pe lângă primarul din Sankt Petersburg. Despre el însuşi nu spune mare lucru, dar se pot înţelege unele lucruri din judecăţi făcute despre alţii. Marea calitate este aceea de a naviga fără a fi implicat în mari scandaluri, fără a fi lichidat ( în tulburii ani 1990 multi au fost executati in stil mafiot). Un om care a stiut să se strecoare si să fie bine cu toata lumea.

Calitatile sale îl duc în serviciul administratiei prezidenţiale a lui Boris Elţin. La început într-un post pur administrativ. Însă e perioada de sfârşit a anilor 1990 când Elţin îşi caută un succesor şi prim miniştrii se schimbă cu viteză la Moscova. Deci un moment bun ca să ieşi în faţă. La început prinde un post de inspector al adminsitraţiilor regionale (un fel de membru în corpul de control, orice paralelă cu Ponta e pur întâmplătoare). Ia contact, cunoaşte şi se face cunoscut de baronii locali ai diverselor autorităţi locale din Rusia, într-o perioadă când diverşii şefi de republici autonome făceau jocurile.

Urmează o nouă avansare. Devine şeful fostului KGB, rebotezat FSB. Evident e un post de mare încredere, deja Putin este printre cei puţini care chiar fac jocurile la Moscova. Este vremea crizei din Cecenia.  Atitudinea consecventă îl face secretar al Consiliului de Securitate, practic Elţin îi încredinţează principalele decizii în materie de apărare. 

Aşa că Elţin îl încearcă ca şi posibil succesor şi îl face prim ministru. Şi Putin confirmă. Este omul care rezolvă criza din Cecenia cu intransigenţă. Rusia va fi salvată sub acest om. În acelaşi timp este omul care ştie să convieţuiască cu interesele oligarhilor, nu va deranja sistemul pseudodemocratic instaurat deja. Succesorul perfect. Şi, da, Elţin îşi dă demisi şi Putin devine succesorul lui.

Vladimir Putin se dezvăluie un om al ordinei birocratice, al crezului într-o Rusie mare şi puternică, care consideră că Rusiei i s-a făcut o mare nedreptate la sfârşitul războiului rece. 

Nedreptate care trebuie reparată.

Aşa că ce se întâmplă în prezent nu e nicio surpriză pentru cine a citit această carte interviu.


miercuri, 7 mai 2014

Niveluri de viaţă


Julian Barnes, Niveluri de viaţă, traducere Radu Paraschivescu, Nemira, 2014

Julian Barnes demonstrează şi în această carte capacitatea inegalabilă de a combina idei originale, erudiţie fără pereche, şi sentimente... mai ales sentimente.

Niveluri de viaţă este într-un anume fel un addendum la "Sentimentul unui sfarsit" sau "Nimicul de temut". O abordare a limitei existenţei umane, dar de această dată din perspectiva iubirii între doi oameni. Care, ca tot ce ţine de ceea ce este omenesc are o limită. Fie prin dispariţia fizică a unui partener (experienţă foarte personală pentru Julian Barnes), fie prin despărţire. Vorbim de limită şi nu de sfârşit, pentru că limita este un prag (de neatins), dar în acelaşi timp o aspiraţie către infinit.

Veţi găsi în carte poveşti de iubire în care pasiunea pentru aerostate are rolul ei, şi  mai ales povestea de iubire dintre Sarah Bernhardt şi foarte britanicul excentric Fred Burnaby. Intensă, între două spirite libere şi superioare, dar, evident, cu limita ei. Bineînţeles o poveste de dragoste franco-britanică, caracteristică pentru Julian Barnes, un englez devenit cel mai mare specialist în creaţia lui Flaubert.

marți, 6 mai 2014

Snow White and the Seven Dwarfs


Pentru ca am de gand sa va plictisesc cu o trecere in revista a filmelor de animatie, o sa incep cu ...inceputul. Adica primul film de animatie de lung metraj: Alba ca Zăpada. Era in 1937 si pina atunci se facusera doar filme de animatie short. Pastile concentrate in jurul unui gag sau unei serii d egag-uri inrudite ca tema.

A fost la vremea lui o revoluţie. Nimeni nu credea că ideea lui Disney de a face un lung metraj de animaţie va avea succes. Disney a riscat tot în acest proiect şi a câştigat: a devenit genialul Disney, figură emblematică a cinematografiei.

Disney avea un extraordinar simţ al naraţiunii cinematografice. Deşi el era doar producător, şi lăsa echipa sa de realizatori (întotdeauna excelent aleasă) să se ocupe de detaliile producţiei, avea un cuvânt greu de spus în a decide ce merge şi ce nu merge. Astfel că nu poţi să nu admiri simţul extraordinar în a şti să spună o poveste în imagini. Intriga este simplificată la maxim, practic în 5 minute estii în poveste, iar personajele au fost deja caracterizate (inclusiv prinţul care în naraţiunea originală apare abia pe undeva pe la sfârşit). 

Scenele sunt alese cu grijă. Sunt scene specifice lumii copilăriei (a face curăţenie, a te spăla pe mâini, a cânta un cântecel în joacă, a descoperi lumea - atât din perspectiva prinţesei cât şi a piticilor).

Sentimentele sunt redate prin participarea unei întregi lumi de personaje secundare (în principal lumea animalelor) care subliniază fiecare moment.

Este desigir o poveste fantastică, unde pactul narativ cu spectatorul trebuie subliniat prin mijloace de expresie bine alese (altfel drama va cădea în ridicol). Iar Disney şi echipa sa au ales genial. Expresionismul (de altfel la modă în cinematografia germană a anilor 1920) a fost ales ca stil. Alegere care va influenta toata cinematografia fantasy. Daca veti privi orice film fantastic, indiferent cat de sofisticate sunt mijloacele cu care este el facut, veti recunoaste amprenta stilului expresionist. Pentru ca Disnay cu Alba ca Zăpada a stabilit standardul - aşa trebuie să arate un film fantastic.