joi, 26 iunie 2014

Pauker si filiera franceza

Ana Pauker de ziua femeii 8 martei 1950. Fototeca online a comunismului romanesc, cota 23/1950

Maurice Thorez a fost liderul Partidului Comunist Francez (PFC) incepand cu anul 1930, pana la moartea sa in 1964. De asemenea,  el  a fost si vice-premierul Frantei  din 1946 pana in 1947.

A fost tipul de militant cominternist, instruit pentru a urma indeaproape ordinele Moscovei.

Mai putin se stie de legaturile sale cu comunistii romani. Astfel, fiica Anei Pauker, Marie, nascuta dintr-o legatura cu militantul comunist  Eugen Fried (omul care-l controla pe Thorez in numele Moscovei), a fost plasata spre crestere lui Aurore Thorez, prima sotie a lui Maurice Thorez.

miercuri, 25 iunie 2014

Primul Război Mondial

Lucian Boia, Primul Război Mondial, Humanitas 2014

Pentru că se împlineşte un secol de la declanşarea Primului Război Mondial, Lucian Boia s-a simtit dator sa vina cu o carte care sa loveasca in anchilozatele si plictisitoarele mituri ale nationalismului sforaitor romanesc.

Aceasta ultima carte analizează Primul Război Mondial si din perspectiva mondiala, dar contributia sa cea mai importanta este la perspectiva romaneasca. 

Romanii sarbatoresc la 1 Decembrie ziua nationala a Romaniei, comemorand 1 decembrie 1918 ca  data Unirii Transilvaniei cu Romania, act vazut ca fondator al Romaniei actuale. Astfel Primul Război Mondial devine la randul sau un eveniment fondator al Romaniei contemporane asociat, in constiinta romanilor, mai mult cu mituri, decat cu evenimete verificabile.

Exista o dorinta milenara a romanilor de a se uni intr-un stat? Raspunsul este evident nu. Constiinta nationala e un eveniment recent , al secolului al XIX-lea, astfel ca aducerea in discutie a unor fapte istorice mai vechi ca temei al "dorintei de unire" este pur si simplu o manipulare a istoriei.

Doreau romanii Ardeleni inainte de razboi sa se uneasca cu Romania? Raspunsul este unul nuantat. 

Desigur era invocata, ca un ideal aproape fantasti,. dorinta unirii.

Insa la nivelul actiunii practice lucrurile se prezinta altfel. Ceea ce numim revolutia de la 1848 in Transilvania era doar o actiune legitimista prohabsburgica de aparare in fata exceselor nationaliste ale revolutiei maghiare din acelasi timp.

Actiunile nationale ale romanilor au fost tot timpul indreptate impotriva Budapestei, fara sa puna nicio clipa la indoiala drepturile  monarhiei habsburgice. Dorinta lor era mai mult o federatie de state nationale sub conducerea habsburgica . Ba chiar existau planuri, ca, odata realizata aceasta federatie, putea sa fie invitat in ea si Regatul Romaniei, urmand a se realiza o unitate a romanilor, dar sub conducerea habsburgilor.

Liderii ardeleni erau foarte constienti de decalajul economic si social dintre imperiul Austro-Ungar si Romania, si nu erau prea entuziasti in a lasa civilizatia central-europeana pentru  a se uni cu o Romanie cu mari probleme (a se vedea numai rascola taraneasca de la 1907).

In timpul razboiului mondial defectiunile la nivelul elitei au fost putine. Chiar scriitori de origine ardeleana care activau la Bucuresti (precum Slavici), deci liberi in a se exprima, s-au manifestat ca si progermani.

La nivel popular, soldatii de origine romana din armata Imperiului Austro-Ungar nu au oferit prea multe exemple de dezertare la inamic, in niciun caz nu au existat fenomene comparabile cu cele din regimentele cehesti care treceau cu ofiteri si muzica militara in frunte la inamic. De altfel, unitatile recrutate din Transilvania au actionat loial pentru monarhia habsburgica pina in ultimile clipe ale acesteia.

In aceste conditii, optiunea ardelenilor pentru Romania, a fost una impusa de situtia concreta de la sfarsitul razboiului. In conditiile in care in centrul Europei, prin infrangerea puterilor centrale, disparuse practic orice autoritate constituita, unirea cu Regatul Romaniei a devenit singura optiune rationala pentru romanii din Ardeal. Dar si atunci, cine citeste declaratia de la Alba Iulia integral, au facut-o cu dorinta de a fi o parte autonoma a Romaniei, si nu parte a unui stat unitar.

Care era situatia in Vechiul Regat? In primul rand trebuie remarcata rata mare de analfabetism din Vechiul Regat. In aceste conditii putem trage concluzia ca daca exista o preocupare pentru unire aceasta era valabila doar pentru o elita restransa.

Desigur si aici era exprimat idealul unirii. Insa cu multe nuantari. Era vazut mai mult ca un proiect pe teremen lung. Ideea ca Romania trebuie sa intre in lupta pentru a  elibera Ardealul avea sustinatorii ei, dar e greu de spus daca acestia (numiti si Antantisti) erau o majoritate. 

Era un grup serios de progermani (foarte important printre elitele intelectuale), care aratau ca locul Romaniei este alaturi de Puterile Centrale. Ei considerau ca mai urgenta este eliberarea Basarabiei de sub oprimarea ruseasca. Oricate piedici intampinau romanii din Ardeal in dezvoltarea lor nationala din partea autoritatilor de la Budapesta, Ungaria era un stat de drept, unde un minim de garantii legale erau respectate. In schimb Rusia era un stat autocratic, politienesc, in care romanii nu aveau absolut niciun drept si erau deznationalizati prin masuri brutale. Printr-o alianta cu Puterile Centrale se putea spera chiar si o retrocedare a Bucovinei de catre Austria. Mai mult, acestia avertizau ca o Romanie Mare, in conditiile desfiintarii puterilor din Centrul Europei, singura in fata unui colos rusesc, nu are perspective prea bune. Daca analizam ce s-a intamplat in a doua jumatate a secolului al XX-lea vedem ca acesti progermani aveau o viziune foarte corecta asupra viitorului.

Pe langa acesti progermani era o grupare, care poate fi apreciata ca fijnd numeroasa de neutralisti. Acestia apreciau ca pur si simplu interesele Romaniei sunt complicate, si aceste interese erau cel mai bine aparate daca Romania ramane neutra pentru a vedea incotro se indreapta evenimentele si sa actioneze la final intr-un sens sau altul.  Viziunea acestora a fost confirmata pe termen scurt.

Stim ca Romania a intrat in razboi in 1916 de partea Antantei. Insa Romania a fost rapid invinsa in primavara lui 1918 fiind nevoita sa incheie pacea cu Puterile Centrale.

Unirea din 1918 nu s-a realizat datorita actiunii armate a Romaniei, ci datorita situatiei generale de la finalul razboiului. Basarabia s-a unit cu Romania in contextul prabusirii imperiului tarilor, intr-un vid de putere in care Romania se prezenta ca singura alternativa fata de teroarea bolsevica.

Provinciile care apartinusera Austro-Ungariei s-au unit prin vointa proprie cu Romania, ca singura alternativa la pericolul de a fi inghitite de alte state nou formate în contextul prabusirii imperiului. 

Este greu de crezut ca la conferinta de pace de la Paris de dupa razboi puterile invingatoare ar fi luat alte decizii decat sa respecte situatia de fapt din 1918. Poate ar fi decis altfel in ce priveste unele corectii de frontiera, dar in esenta lucrurile ar fi fost aceleasi. Sa ne gandim la Polonia. Polonia nu a avut niciun fel de angajamente cu Antanta si s-a format pe structura unui Regat polonez format in 1915 de catre germani din teritoriile ocupate de la Rusia. Piłsudski, liderul care a condus această renaştere a Poloniei, luptase alături de austrieci şi o perioadă fusese un colaborator al ocupanţilor germani. Deci Polonia era practic din tabara duşmanilor Antantei. Si cu toate acestea conferinta de pace de la Paris nu a avut decat sa sanctioneze situatia de fapt a refacerii statului polonez. Dezbaterilor au fost doar asupra unor mici regiuni de frontiera cu populatie foarte amestecata. Existenta Poloniei si a "grosului" teritoriilor controlate de guvernul de la Varsovoa nu a fost pusa niciodata in discutie. 


In concluize daca Romania nu se angaja in razboi, si astepta sa curga evenimentele, probabil ar fi ajuns la acelasi rezultat.




marți, 24 iunie 2014

Mr. Peabody & Sherman


Mr. Peabody & Sherman, USA 2014, Regia Rob Minkoff

Filmul are intenţii bune, educative, să prezinte picilor câte ceva din plictisitoarea lecţie de istorie într-un mod mai amuzant.

Din păcate concretizarea intenţiei nu funcţionează nemaipomenit. Găselniţa cu maşina timpului nu poate susţine intriga suficient, aşa că filmul pare doar o colecţie de momente animate cu diverse personaje istorice. Doar finalul, prin efectul de aglomerare de personaje istorice picate în epoca modernă aduce ceva dinamism şi mai salvează oarecum filmul., altfel admirabil desenat.

vineri, 13 iunie 2014

Edge of Tomorrow

Edge of Tomorrow, USA 2014, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Emily Blunt

Filmul este un SF care este bazat pe o poveste impresionant de bine construită. Eroul filmului, Tom Cruise ca deobicei execută perfect rolurile, luptă împotriva unei invazii extraterestre. Şi moare şi reînvie în fiecare zi, pentru a lua bătălia de la capăt.  Ce înseamnă asta o să vedeți la film.

Perfect jucat, Tom Cruise plus Emily Blunt, perfect regizat, cu o poveste solidă (v-am mai spus), cu adrenalină până la limita suportabilului, cu umor, cu o poveste de dragoste (dragostea e tot ce nu poate fi repetat, orice truc temporal am avea la dispoziţie), a devenit SF-ul meu favorit.

Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânätoare

Daniel Focşa, Dan Vizanty.Destinul unui pilot de vânătoare, Institutul European, 2010

Daniel Fosca continuă munca sa de rememorare a eroilor aviaţiei militare româneşti.

Numele lui Dan Vizanty, un as al aerului cu multe victorii la activ, râmâne în principal legat de comanda Grupului 6 Vânătoare de la Popeşti - Leordeni, cel care a asigurat paza cerului Bucureştiului în anul 1944 în faţa din ce în ce mai intenselor bombardamente ale aviaţiei americane.

Cartea cuprinde multe pagini de memorialistică ale eroului aviator. Între acestea se află şi o poveste din categoria viaţa bate filmul. Dan Vizanty, imediat după încheirea războiului mondial, merge într-o misiune umanitară în Austria. Acolo, într-un concurs nefericit de împrejurări, este arestat de autoritățile militare britanice de ocupaţie. Ajunge într-un lagăr de prizonieri. Într-un final este lămurită situația sa şi primeşte permisiunea să se întoarcă în ţară. Moment în care se întâlnește cu un grup de saşi, care emigraseră în Germania atraşi de propaganda lui Hitler, fugiseră din faţa armatelor sovitice, şi acum pribegeau cu o situație neclară. Speranța lor era să se întoarcă înapoi în România.  Asta se întâmplă în puţine luni după încheierea războiului într-o lume distrusă de război, unde practic orice autoritate civilă dispăruse, singura autoritate funcţională fiind cea a armatelot de ocupaţie. Vâzând un ofiţer român, saşii îşi pun toată nădejdea în Vizanty că îi va ajuta să ajungă în ţară.

Cu multe peripeţii Vizanty va reuși să-i aducă la Oradea. Aventurile sunt demne de un film de acţiune făcut la Hollywood.

miercuri, 11 iunie 2014

Walesa: Omul speranţei

Sursa: cinemagia
Walesa. Czlowiek z nadziei/Walesa: Omul speranţei, Polonia 2013, regia Andrzej Wajda, Cu Robert Wieckiewicz
Un film care trece aproape neobservat pe ecranele noastre, si e pacat. Este un film biografic despre Lech Walesa, muncitorul de la uzinele navale din Gdansk care a înfruntat regimul comunist, a creat în jurul său sindicatul liber Solidaritatea, devenind simbolul speranţei oamenilor oprimaţi din Europa de Est pentru speranţa că totuşi se poate schimba ceva.

Filmul este bine realizat conturând un personaj, uman, cu bune şi rele, trecând de ceea ce am putea numi icoana unui erou. Afişul filmului exprimă foarte bine intenţia lui Andrzej Wajda, să realizez un portret al omului dincolo de imaginea simbol.

Robert Wieckiewicz se achită foarte bine de rol, pentru că Walesa, aşa cum singur mărturiseşte, nu este un sfânt, iar interpretarea reuşeşte să surprindă toate nuanţele unui caracter complex.

E un film care ar trebui să devină parte a programei şcolare, pentru ca cei mai tineri să înţeleagă şi să aprecieze ceea ce trăiesc astăzi. Din păcate am văzut filmul într-o sală aproape goală. 

luni, 9 iunie 2014

Vreau pantofii astia!

Paola Jacobbi, Vreau pantofii astia!, traducerea Geo Vasile, Humanitas 2008

Desi pare un titlu de carte usurica pentru pitzi, nu e chiar asa. Este o abordare a pantofilor dintr-o perspectiva culturala.

Si, in definitiv, stiti care este deosebirea dintre Boston, Oxford, Bulldog, Derby si Loafer? II purtati in picioare in fiecare zi. 

vineri, 6 iunie 2014

Istoria unei minciuni bolşevice - 23 august 1944


Au fost folosite fotografii din Fototeca online a comunismului românesc Cotele: 15/1944, 78/1951, 21/1959, 184/1968, 169/1974, 171/1974, 176/1976, 282/1978

marți, 3 iunie 2014

Istoria unei minciuni bolsevice - 23 august 1944


Cum aveam un proiect in minte sa scriu despre cum se sarbatorea 23 August pe vremea comunismului, şi alte lucruri interesante despre cum poate fi manipulata istoria, iata ca am finalizat lucrurile si le-am facut o mica carte.

O gasiti in format electronic, pana una alta, pe Smashwords .

Un mic site de prezentare a cartii gasiti aici

luni, 2 iunie 2014

Maleficent

Maleficent, SUA 2014, regia Robert Stromberg, cu Angelina Jolie, Sharlto Copley,

Studiorile Disney s-au străduit destul de mult ca să creeze o lume frumoasă, de basm, pentru acest film care se vrea o versiune modernă la Frumoasa din pădurea adormită.
Eforturile lor însă sunt ruinate de un scenariu extrem de slab. 
În primul rând scenariul nu are un conflict dramatic suficient de puternic. Personajele nu sunt bune sau rele, ci se scaldă în nuanţe de gri. Dar spectatorul nu vine la un film fantastic ca să admire oglinda vieţii cotidiene cu infinitele ei griuri, ci vrea eroi. Ceea ce nu prea primeşte în acest film.
Apoi personajele secundare sunt foarte puţin caracterizate. Dacă conflictul dramatic în poveştile fantastice se rezolvă prin eroi, fabula trăieşte prin personaje secundare care îmbogăţesc naraţiunea. Priviţi orice film din epoca de aur Disney: conflictul dintre bine şi rău e tranşant şi poate fi povestit în 5 minute, dar pe lângă întruchipările binelui şi răului sunt o mulţime de personaje secundare, animăluţe, pitici sau mai ştiu eu ce, care fac povestea.
Dar se pare că actualii productori angajaţi de Disney nu prea s-au uitat la filme Disney.

Godzilla


Godzilla, SUA 2014, Regia Gareth Edwards,
Cu Godzilla evident!!!

Inca un film din seria apocalipselor care se bat asupra Americii cu tot felul de monstri veniti din spatiu, strafundurile oceanelor, laboratoarele savantilor nebuni sau o combinatie din toate. Adica daca vezi unul le-ai vazut pe toate.

Dupa ce savantii esueaza sa tina monstrii in lesa, evident apare baiatul destept, Marines evident, care salvează lumea, oraşul, pe Godzilla însuşi,  şi inevitabila prezenta feminina din viata sa, care nu are alt rol in film decat sa fie salvata.

Singurul element de originalitate: Godzilla e personaj pozitiv!