miercuri, 30 iulie 2014

Kraftidioten, În ordinea dispariţiei


Kraftidioten, În ordinea dispariţiei, Norvegia 2014, regia Hans Petter Moland, cu Stellan Skarsgård, Bruno Ganz, Jakob Oftebro

Cum e secetă mare de filme bune peste vară, recomand cu mare plăcere acest film Norvegian care trece prin cinematografele noastre cu audienţe spre zero, din păcate.

În esenţă filmul poate fi încadrat ca fiind o comedie, dar ca orice film excelent e greu de pus în vreo categorie. Poate fi considerat şi un film de acţiune sau un thriller, sau un anti-film de acţiune. Aminteşte oarecum de Vânătorul de capete , tot un film norvegian, dar de data aceasta fiind urmărite direct efecte umoristice..

E o poveste a unui cinstit şi liniştit cetăţean norvegian (Stellan Skarsgård), spre vârsta a treia, declarat chiar cetăţeanul anului în comunitatea lui. Până când fiul său cade victimă colaterală a afacerilor unor traficanţi de droguri. Deoarece poliţia nu prea se implică în cercetarea cazului presupunând o moarte accidentală,  acest liniştit cetăţean se transformă într-un înger al răzbunării. Ceea ce va declanşa un lanţ al violenţei.

Spre deosebire de filmele americane de acţiune, aici violeţa nu are nicicun fel de spectacol. Totul se petrece frust, fără menajamente, într-un decor aproape domestic. Este vorba de o banalitate a violenţei şi crimei, urmărită programatic de regizor şi care ajunge până la urmă să stârnească râsul (deşi  în poveste nu e nimic de râs în definitiv). Până şi şeful "mafioţilor" e doar un tip complexat în relaţia sa cu fosta nevastă, şi un tată grijuliu cu progenitura care trebuie să respecte în meniu doza de vitamine.

Neaparat de văzut.


The Amazing Spider-Man 2

The Amazing Spider-Man 2, USA 2014, regia Marc Webb, cu Andrew Garfield, Emma Stone, Jamie Foxx

Spider-Man a devenit un fel de adolescent care ba se pupă cu gagica, ba se ceartă cu ea, se mai înghionteşte cu colegul de clasă, îl cotonogeşte pe vecinul cel rău care umblă la tabloul electric (adică pe Electro personajul negativ), în general e un tip cool care se ţine de glume tâmpiţele tot filmul.

Filmul tinde să bată recordurile de stupizenie îm materie de filme cu supereroi, însă e de admirat cum producătorii americani fac orice care să mulţumească publicul ţintă adolescentin, căci se ştie din sondaje, adolescenţii sunt principalii consumatori de cinema în USA, şi de acolo vin banii.

luni, 21 iulie 2014

The Other Woman

The Other Woman, USA 2014, regia Nick Cassavetes, cu Cameron Diaz, Leslie Mann, Kate Upton, Nikolaj Coster-Waldau

Sperând să mă " clătesc" după penibilul din Planeta Maimuţelor am ales o comedioară uşoară de vară. Sau cel puţin aşa se anunţa a fi filmul. Scenariul ne prezintă po vestea a trei femei (soţia, amanta 1, amanta 2) care hotărăsc să formeze o coaliţie şi să se răzbune pe fantele cuceritor. Sună bine ca pretext pentru o comedie. Din păcate glumele sunt scrise destul de căznit. Mai mult, niciuna dintre actriţe nu dovedeşte vreun talent pentru comedia burlească, aşa că totul pare o agitaţie fără sens.

Down of the Planet af Apes

Down of the Planet af Apes, USA 2014, regia Matt Reeves

Un film in care maimutele evita sa se scarpine (mai, ce civilizate au devenit !) si vorbesc cu accest british nu poate fi decat o invitatie sa va duceti la Zoo, cu banii pe care altfel i-ati cheltui la cinematograf. 

luni, 7 iulie 2014

Chef


Chef, USA 2014, regia Jon Favreau,  cu Jon Favreau, John Leguizano, Sofia Vergara,  Scarlett Johansson

Dupa ce Favreau m-a impresionat cu stiinta de a face spectacol intr-un film de mare buget, Now You See Me, in acest nou film al sau impresioneaza cu aceeaşi ştiinţă a spectacolului, într-o producţie cu buget mic, aş spune chiar un film de autor, căci Favreau este şi scenarist şi îşi rezervă şi rolul principal.

Este povestea unui bucătar, un Chef, care îşi lasă în urmă restaurantul la care gătea pentru a face ce-i place într-un chioşc ambulant de fast-food.

Favreau combină lucrurile cu o ştiinţă uimitoare de a  spune lucruri mărunte într-un fel cât se poate de agreabil: evident pune ceva despre mâncarea cu clasă în scene delicioase, ne invită la plăcerile vinovate ale mâncării fast-food, ne prezintă un puşti adorabil, o damă bine în povestea bucătarului cel devorţat, dar pe cale să se împace, scene comice în care excelează mai ales John Leguizano, dar nici Favreau nu e un actor de lepădat.


Filmul îşi aduce acea stare de bine ca după o cină delicioasă la un restaurant bun.



sâmbătă, 5 iulie 2014

Transcendence

Transcendence, USA 2014, regia Wally Pfister, cu Jonny Depp

Filmul e o colectie insipida de clisee narative si vizuale  puse cap la cap fara rost. Un savant genial, aflat pe moarte in urma actiunii unor asasini cu o motivatie destul de subtirica, isi incarca mintea pe un computer.

Evident erau destule alternative narative cu substanta, fie o poveste intim psihologica despre relatia dintre acest om-comuter si iubita sa, fie un film de actiune cu salvarea pamantului de aceasta masina monstruos de geniala, fie chiar un horror decent cu oamenii recreati si controlati de aceasta masina. Insa regizorul nu alege nimic, ci preferea o ciorba lunga, fara substanta, in care a pus la fiert din toate. Si rezulta o chestie insipida si plictisitoare cat incape.