Thomas Mann, Muntele vrajit
Pina acum nu m-am indeletnicit cu lectura de romane de Thomas Mann. Am indraznit sa incep cu mult laudatul "Muntele vrajit".
Concluzia mea: Thomas Mann e un autor genial care a avut un editor prost.
Adica... Thomas Mann este genial in a dezvolta o antinaratiune, sau o naratiune care se devoreaza pe sine însăsi. Dorind sa descrie lumea muribundă antebelică, Thomas Mann construieşte o lume în care timpul devine irelevant, orice acţiune având semnificaţie doar în raport cu absolutul extincţiei. Naraţiune, pe de altă parte, este în esenţa ei o înşiruire de fapte care au o desfăşurare cronologică. Evident trebuie să fii genial să narezi ceva şi în acelaşi timp să duci noţiunea de timp la casat ca în programul rabla. Lui Thomas Mann îi reuşeşte acest lucru, fără îndoială. Timpul dispare în lungi descrieri, cele culinare sunt fără egal, false introspecţiuni, şi "filozofeli de cafenea".
Partea neplăcută e că nu a avut un editor care să-i spună hotărât să mai scurteze romanul. Căci după ce prinzi (sau te prinzi în) jocul autodistructiv pus la cale de Thomas Mann în legătură cu timpul în romanul său, se instalează inevitabil plictiseala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu