duminică, 31 august 2014

A Million Ways to Die in the West, Urma scapa turma


A Million Ways to Die in the West, Urma scapa turma, USA 2014, regia Seth MacFarlane, cu Seth MacFarlane, Charlize Theron, Liam Neeson,

Filmul se doreste unul din cele care fac bascalie de celebrul vest salbatic. Care nu era chiar asa "cool", ci mai degraba stupid dupa standardele  noastre de astazi.

Umorul este grosier pe alocuri, chiar scatologic, dar curge firesc si nu poti sa nu te amuzi. In plus, aproape fiecare scena se termina cu moartea unui peronaj, moarte cat mai stupida si mai gratuita fata de actiunea in desfasurare. Trimiterile la filme cult fac cu atat mai agreabil spectacolul.

All Is Lost


All Is Lost, USA 2013, regia J.C. Chandor, cu Robert Redford

All Is Lost este un film incomod, o provocare. Este un film cu un singur personaj, fara dialog. Poate fi un astfel de film dramatic si sa tina spctatorul cu sufletul la gura?

Filmul dovedeste ca se poate. Este povestea unui navigator solitar, jucat de Robert Redford, magnific, pe un mic velier, in mijlocul oceanelor. Care trebuie sa supravietuiasca in fata unui univers neprieten. Drama este in conflictul dintre civilizatie si natura. Navigatorul uzeaza de toate mijloacele si procedeele pe care civilzatia i le pune la dispozitie pentru face fata incercarilor marii.

Sunt ele suficiente? Sau salvarea tine doar de o minune (Dumnezeu)?

Mergeti sa vedeti acest film!

marți, 26 august 2014

The Hundred-Foot Journey (Război în bucătărie)


The Hundred-Foot Journey (Război în bucătărie), USA 2014, regia Lasse Hallström, cu Helen Mirren


Indieni + sat drăgălaş din Franţa + garam masala + curry + pui tandoori + bucătărie franţuzească + sos bechamel + sos hollandaise + Helen Mirren + botox (în cantităţi de coşmar) + muzică indiană + omletă = porn food

luni, 18 august 2014

Legends of Oz: Dorothy's Return

Legends of Oz: Dorothy's Return, USA-India 2013, regia Will Finn, Dan St. Pierre

O animatie care a trecut aproape neobservata. Un film in mod clar subevaluat. Toate criticile negative sunt indreptate impotriva calitatii animatiei. In mod sigur nu e Pixar. Facuta in niste studouri indiene isi arata uneori limitele. Insa realizatorii au mizat, la partea grafica, pe stilizare si nu pe efecte naturaliste. Astfel ca animatia este asa cum trebuie pentru ceea ce filmul si-a propus ca si grafica.

Punctul tare al filmului este povestea. Este stiinta aceea secreta de a spune un basm, de a te transpune intr-o lume de eroi si zane. Cu o multime de personaje, unele pe care le stiam din clasicul Vrajitor din Oz, altele noi, filmul amuza si vrajeste. Si momentele muzicale (e un muzical animat) sunt bine realizate, iar muzica deloc conventionala.

Sunt sigur ca cei mici nu vor fi asa critici cu grafica si se vor bucura de poveste.

sâmbătă, 9 august 2014

Guardians of the Galaxy

Guardians of the Galaxy, USA 2014, regia James Gunn, cu Chris Pratt, Zoe Saldana,

Trebuie sa recunosc că cei de la Marvel mă impresionează din nou cu standardul înalt pe care şi l-au  propus pentru filmele lor,
După un Captain America bine realizat, un X-Men excelent, iată   că vin acum cu aceşti Gardieni ai galaxiei efectiv o capodoperă. Producătorii de la Marvel au înţeles că nu mai e suficient să pui tipul bun să caftească pe cel rău pe fondul unor efecte speciale,  ci, pe o piață saturată de supereroi, trebuie să trudeşti mult la scenariu şi partea artistică ca să menţii interesul audienţei.
În cazul de față totul merge perfect. Eroii sunt bine conturaţi şi simpatici cât cuprinde, încât nici vreo domniţă emotivă și ecologistă să nu scape de farmecul lor. Peter Quill ( Chris Pratt) erou sexy, viteaz şi cam rocker face pereche cu Gamora (Zoe Saldana) deşi cam verde, nu mai puţin atractivă. Lângă ei, un muşchiulos tatuat fără simţul umorului, şi din acest motiv plin de umor, un raton mutant superinteligent, şi un fel de copac bun la suflet cât cuprinde. Adică respectă regula impusă de capodoperele animate ale lui Disney, prinţul şi prinţesa sunt importanți,  dar povestea funcţionează prin personajele care însoţesc pe cei doi eroi.
Povestea , deşi lineară, zăboveşte suficient pe personaje ca să ne facă să le îndrăgim. Şi mai are o calitate: are umor din belşug.
Evident scenele de acţiune sunt bine lucrate, efectele special sunt de nota 10, fiecare pixel e la locul lui.
Şi nu e tot! Coloana sonoră e o selecție de hituri din anii 70-80 care merge perfect cu designul filmului care aminteşte de anii nubuni cu punk, heavy şi hard metal, cât şi de stilistica SF de la începutul anilor 80 care la rândul ei îndrâznea să preia din grafica benzii desenate din anii 30.
Îl recomand 100%.