Our Man in Havana

Graham Green, Our Man In Havana, Vintage Classics, 2001 (ediţia originală 1959)

Este o carte care s-a bucurat de o ecranizare la fel de reuşită ca şi romanul în sine, ceea ce i-a adus o faimă mondială.

E o lectură bună pentru vacanţă, plină de umor. Dar mai ales o recomand celor care suferă de mania conspiraţiilor, şi cred că lumea funcţionează după aranjamentele unor puteri oculte (mai ales cu referire la spioni).

Romanul este povestea unui vânzător de aspiratoare din Havana, căruia nu-i prea merg afacerile, cheltuielile nebuneşti ale fiicei îl presează să facă urgent rost de bani, deci se face un fel de spion.

Spun un "fel de spion", căci, recrutat de serviciile engleze, evident că nu are nimic de oferit acestora şi le trimite ştiri din presă ca fiind mari secrete, şi schiţe de piese de aspirator ca schiţe de arme secrete.

Interesant este mecanismul acceptării acestor pseud informaţii secrete: serviciile secrete lucrează cu secrete, deci ele sunt predispuse să accepte orice ca fiind un material al muncii lor. La aceasta se adaugă carierism, comoditate şi alte păcate umane care fac din modestul vanzator de aspiratoare un agent de bază al serviciilor secrete.

Lucrurile nu rămân la acest nivel. Ritualul muncii de spion, stârneşte pofta serviciilor secrete concurente, care mirosind un secret, deşi nu există niciunul, se amestecă în această poveste. Aşa că ne trezim într-o lume cu asasinate, acţiuni în forţă ale poliţiei, totul evident pentru nimic.

Desigur romanul poate fi citit îşi într-o altă cheie, şi în mod sigur Green a urmărit acest lucru dând câteva indicii în carte. Este şi o carte despre construcţia narativă, care este construită de autor dar şi se "autoconstruieşte", despre pactul ficţional care are nevoie de acceptarea celui care receptează naraţiunea.

Dar trecând de astfel de interpretări, o să vă amuzaţi în mod sigur de toată această tevatură care se declanşează în jurul unor secrete care nu există.