Julian Barnes, Pana cand m-a cunoscut, Nemira 2014
O mare calitate a cărţilor lui Julian Barnes este o sinceritate a scrierii, care pare un fel de autobiografie chiar şi atunci când este pură ficţiune.
Era inevitabil ca Julian Barnes să abordeze şi tema relaţiei dintre scriitor ca persoană biografic descriptibilă şi opera sa, şi mai ales cum percepe cititorul această relaţie.
Până când m-a cunoscut este o poveste în care un soţ intră într-o spirală a psihozei pornind de la filmele de mâna a doua în care soţia sa a jucat înainte de a se întâlni, şi eventualele relaţii pe care aceasta le-ar fi avut cu vedetele din filmele respective.
Prilej pentru Julian Barnes să se (să ne) delecteze în jocuri textuale în partitura literaturii erotice, ba chiar pornografice.
Pentru a ajunge la concluzia că în definitiv cu fiecare operă autorul se sacrifică, măcar puţin, pe sine însuşi. Ce înţelege cititorul din asta e altă poveste...
Un comentariu:
asa spune si Hemingway: proza trebuie sa fie sincera.
Trimiteți un comentariu