duminică, 30 noiembrie 2014

Pinguins of Madagascar

Pinguins of Madagascar, USA 2014, regia Eric Darnell, Simon J. Smith

In mod sigur Pinguinii din seria animatiilor Madagascar sunt printre cele mai iubite personaje de catre public. Asta o stiu si producatorii, asa ca din personaje secundare, cei patru pinguini au devenit "stars"  primind un film numai pentru ei.

Din pacate din acest demers nu reiese decat foamea de bani a producatorilor, caci la capitolul artistic mai nimic nu e de remarcat.

Povestea este absolut banala, ceva cu un personaj malefic care vrea sa prinda toti pinguinii din lume, si care evident va fi invins de cei patru eroi. Umorul e caznit si nu face decat sa resapeze vechile poante.

Cu astfel de dude scenaristice viitorul celor patru pinguini arata sumbru. Cel mai mare dusman al pinguinilor nu e maleficul dr. Brine, ci scenaristii. 

Skipper, ce planuri ai? Rico kabum? Kabuuum!

duminică, 23 noiembrie 2014

The Boxtrolls

The Boxtrolls, USA 2014, regia Graham AnnableAnthony Stacchi, voci Ben Kingsley

Cei de la studiourile Laika au scos inca un film de animatie in tehnica stop motion. Dupa Coraline  (absolut genial) si Paranorman, iata ca vin cu o noua capodopera in aceasta arta a animarii figurinelor. Efectul vizual este de neegalat de nicio productie pe calculator. 

Povestea este caracteristca celor de la studiorile Laika, e un pic noire, cu niste monstruleti care in fapt nu fac niciun rau, si isi ascund complexele in cutii de carton. Desi nu pot sa spun ca plesneste de originalitate, temele acceptarii celuilalt, think out the box, indiferentei celor bogati, manipularii fricii, sunt mixate cu pricepere pentru a da o poveste frumoasa care sa va tina  prinsi.

The Hunger Games: Mockingjay Part 1


The Hunger Games: Mockingjay Part 1, USA 2014, regia Francis Lawrence, cu Jennifer Lawrence,

Bietul Philip Seymour Hoffman probabil nu putea sa reziste decat cu pumni de pastile la filmarile pentru acest film. Filmul e o insulta la adresa inteligentei spectatorului iar pentru actorii din el, altfel vedete respectabile pentru cariera lor, o grea incercare ca sa nu izbucneasca in ras la  filmarea scenelor.

Daca in filmele anterioare ale seriei povestea era condimentata cu trimiteri critice la industria divertismentului, care ridicau nivelul productiei, in aceasta parte a seriei nu veti gasi nimic peste un film din acela care se da sa umple programul la ore fara audienta la TV. Unii buni care se fugaresc cu aia raii fara sa stie mai nimeni de ce. Scene de duzina filmate in traditia celei mai penibile cinematografii de consum umplu filmul. Domnita Jennifer Lawrence, acum femeie in toata firea, poate fi orice in afara de o adolescenta rebela intr-un razboi, asa cum ii cere rolul din film.

Rar mi-a fost dat sa vad joc mai fals, actorii avand, cum spuneam, scuza ca e imposibil sa te concentrezi asupra rolului pe o partitura atat de stupida.

Veti reusi sa ramaneti in sala la cest film doar daca il priviti ca pe o comedie, savurand momentele de umor involuntar pe care le produce filmul.

duminică, 16 noiembrie 2014

Interstellar


Interstellar, USA 2014, regia Cristopher Nolan, cu Matthew McConaughey, Anne Hathaway,

Sa nu fiu inteles gresit! Interstellar este un spectacol agreabil. McConaughey este actorul momentului la Hollywood, si se vede asta in fiecare rol. Scenaristii s-au uitat constiincios la serialul despre univers al lui Carl Sagan si se folosesc competent de teoriile stiintifice despre spatiu, timp, gravitatie, gauri negre. Tema iubirii care invinge spatiu si timp va starni in mod sigur lacrimi domnisoarelor sensibile. Cristopher Nolan stie meserie. Muzica e chiar inspirata.

Totusi... Nu am putut scapa niciun moment de senzatia ca asist la o tocanita cinematografica in care s-a pus din toate cate ceva ca sa multumeasca pe toata lumea. In fond filmul e despre orice si despre nimic. Daca producatorii s-ar fi multumit cu o poveste decis orientata spre o tema, si ar mai fi taiat din film (are 3 ore) probabil ca ar fi iesi intr-adevar o capodopera care sa merite cronicele hiperbolic laudative.

vineri, 14 noiembrie 2014

The Stag, Barbati misto

 

The Stag, Barbati misto, Irlanda 2013, regia John Butler, cu Peter McDonald

Filmul, la prima vedere, este o varianta cu miros de balada irlandeza a celebrei comedii Hangover. Adica o gasca pleaca intr-o excursie-petrecere a burlacilor, prilej de aventuri ghiduse.

Deosebirea este ca acesta este un film european, e mult mai sensibil, si, odata cu rasul sanatos, iti strecoara si un semn de intrebare: de fapt, ce mai inseamna in lumea de astazi "sa fii barbat"?

Petrecerea burlacilor, in mod traditional, este momentul dezlantuirii fara bariere a "masculului". Ce a mai ramas insa din asta, astazi?

Vedem doar o gasca de indivizi cu sexualitate indoielnica. Doi dintre ei sunt declarat gay, dar nu neaparat acestia iti starnesc ingrijorarea pentru imaginea clasica a "masculului", cat prietenii lor cu atitudini si preocupari atat de "efeminate" incat unul dintre gay se declara dezgustat de cat de "gay" sunt prietenii lui.

Testosteronul e reprimat de convingerile legate de egalitatea sexelor si necesitatile "civilitatii". Atunci cand mai rabufneste, nu sunt decat manifestari patetico-ridicole, bune pentru amuzamentul spectatorilor. 

Criza economica a macinat si ultimul reazam al "masculinitatii" traditionale, barbatul ca sustinator economic al familiei. Someri sau cu afaceri falimentare, cu datorii, nu le ramane decat sa planga sau sa braveze.

Pe ansamblu asistam la spectacolul unor indivizi dezorientati si cam ramasi in fundul gol (la propiu, in film)

Pina si cel mai "macho" din gasca, pina la urma intelege ca tot ce ii ramane de facut este sa se duca sa ceara iertare de la sotie.

De vazut.

Dracula Untold


Dracula Untold, USA 2013, regia Gary Shore, cu Luke Evans

Realizatorii filmului probabil s-au simtit foarte "intelectuali" atunci cand au incercat sa combine mitul lui Dracula cu personajul istoric Vlad Tepes. Care, suparat pe turci, ca sa-i salveze pe ai lui, face  pactul cu Diavolul. 

Referintele istorice nu sunt prea exacte, dar pentru pasionatii de Dracula asta nu e foarte important. Luke Evans se descurca binisor in rolul de erou damnat. In rest obisnuitele clisee din filmele cu vampiri. Filmul nu-i stupid de tot, efectele speciale sunt acceptabile, are si dramatism pe ici pe colo, dar ramane doar un film pentru pasionatii genului.

joi, 6 noiembrie 2014

John Wick



John Wick, USA 2014, regia David Leitch şi Chad Stahelski, cu Keanu Reeves, Michael Nyqvist, Willem Dafoe
 


John Wick e genul de film în care singurul rol memorabil e cel al câinelui (so cute indeed). Din păcate regizorul a fost suficient de neinspirat ca să omoare singurul personaj interesant în primul sfert de oră al filmului.

Aşa că John Wick e supărat că nişte cocalari care parlesc pe ruseşte i-au omorât câinele. Care era de la nevastă-sa, care a murit şi ea. Nevasta-sa a murit de cancer, nu de cocalari. 
Nu-i aşa că deja aţi început să suferiţi ca la o melodramă indiană? 
Că altfel i-ar fi iertat pe cocalari că i-au furat şi Mustangul!

Ce face omul supărat în America?
Scoate gun-ul de la păstrare din pivniţă dintre butoaiele cu varză (v-am păcălit, nu are butoaie cu varză, ci ceva aur în film) şi începe să tragă în tot ce mişcă, în special cocalari cu accent rusesc. Curge sânge mai ceva ca la un shooter din ala bun, care te ţine toată noaptea în faţa calculatorului.


Regizorii David Leitch şi Chad Stahelski au avut intenţii bune, să sublinieze calităţile artistic-picturale ale filmului de acţiune, cu câteva cadre extrem de stilizate. Numai că treaba asta s-a mai făcut (să vă zic numai de Robert Rodriguez) şi trebuie să  ştii să o faci foarte bine (cel puţin ca Rodriguez) ca să ţină şi să impresionezi spectatorul. Că altfel spectatorul nu ţine minte decât că a văzut un alt film în care se împuşcă unii, plus un câine care se uşurează pe peluză.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Viva Cuba


Viva Cuba, Cuba 2005, Regia Juan Carlos Cremata MalbertiIraida Malberti Cabrera

Deoarece rar se prezintă ocazia să vezi un film cubanez am profitat de un minifestival de film cubanez la Institutul Cervantes si am vazut acest film Viva Cuba.

Filmul e o poveste inocenta, "prin ochi de copil", unde doi scolari, buni prieteni, din familii total diferite si care se dusmanesc (trimiterile la Romeo si Julieta sunt evidente) pleaca intr-o calatorie prin Cuba, calatorie prilejuita de dorinta fetei de a-si intalni tatal care plecase de acasa cu ani in urma. Astfel se intampla un fel de road movie cubanez, amuzant si pictural pe alocuri. Cinematografia este extrem de simpla, dar absolut potrivita cu "naivitatea" povestii.

Pe de alta parte nu poti sa nu remarci eforturile regizorului de a se descurca si a face un film credibil, in ciuda constrangerilor ideologice ale Cubei, unde inca comunismul este ideologie de stat.

Povestea voit naiva, ii ofera ocazia de a prezenta cateva din aspectele mai putin placute ale realităţilor sociale din Cuba, cu scuza ca e doar o privire din perspectiva copiilor a lumii celor mari.

Mesajul e frumos, prietenia invinge dincolo de vicisitudinile vietii.

luni, 3 noiembrie 2014

Horns


Horns, USA 2014, regia Alexandre Aja, cu Daniel Redcliffe

Dacă vi s-a făcut dor de Harry Potter (aka Daniel Redcliffe) puteti sa mergeti la Horns sa-l vedeti. 
Horns e un film pe care nu stii cum sa-l iei. Teoretic e descris ca fiind horror. Mai aproape de adevăr, e un fel de fabulă moralizatoare, care ar vrea să spună că binele şi răul nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie şi că binele este, în multe cazuri, în fapt, echivalentul a multă ipocrizie.
Totul prezentat în amestec cu elemente de film horror, care însă nu ar speria nici puştii de grădiniţă.
Filmul merită totuşi să fie văzut datorită găselniţii care conferă personajului principal (Redcliffe bineînţeles) capacitatea, primită împreună cu o frumuseţe de coarne de dracuşor, de a face pe cei din jurul său de a spune numai ceea ce gândesc cu adevărat. Găselniţă care dă ocazia unor scene interesante.