duminică, 30 noiembrie 2014

Pinguins of Madagascar

Pinguins of Madagascar, USA 2014, regia Eric Darnell, Simon J. Smith

In mod sigur Pinguinii din seria animatiilor Madagascar sunt printre cele mai iubite personaje de catre public. Asta o stiu si producatorii, asa ca din personaje secundare, cei patru pinguini au devenit "stars"  primind un film numai pentru ei.

Din pacate din acest demers nu reiese decat foamea de bani a producatorilor, caci la capitolul artistic mai nimic nu e de remarcat.

Povestea este absolut banala, ceva cu un personaj malefic care vrea sa prinda toti pinguinii din lume, si care evident va fi invins de cei patru eroi. Umorul e caznit si nu face decat sa resapeze vechile poante.

Cu astfel de dude scenaristice viitorul celor patru pinguini arata sumbru. Cel mai mare dusman al pinguinilor nu e maleficul dr. Brine, ci scenaristii. 

Skipper, ce planuri ai? Rico kabum? Kabuuum!

miercuri, 26 noiembrie 2014

Autobahn, Kraftwerk, 40 de ani


Acum 40 de ani exact se lansa albumul Autobahn al celor de la Kraftwerk. A fost o revolutie. Pentru prima data muzica electronica devenea muzica de succes. Muzica electronica se mai facuse, dar era privita doar ca un experiment pentru "initiati". Sau cel mult ca efect aditional in cadrul altor tipuri de spectacol muzical. Dar cu Autobahn lucrurile s-au schimbat. 

duminică, 23 noiembrie 2014

Stramosii nostri cei sturlubatici


Pentru ca tot ne tragem din daci si din romani, cum zice manualu' de istorie, ia sa vedem cum stateau stramosii romani cu sexul! Ca vorba aia, daca nu stateau bine nici noi nu am fi urmasii lor, nu-i asa?

Spre deosebiri de vremurile noastre, care sunt influentate de conceptia crestina si notiunea de pacat asociata sexului, strabunii romani nu aveau astfel de retineri, pentru bunul motiv ca erau pagani.

De altfel traiau intr-o lume in care imaginile legate de sexualitate erau peste tot. Organul sexual masculin era un simbol apotropaic, adica alunga duhurile rele. Tinand seama de aceasta binevenita functie era expus mai peste tot. Hermele (hermai) se puneau  la rascruci, la intrari, la hotare. Erau un pietroi cu un cap, si (mai ales) cu ... ce se vede in imagine (un exemplu de herma dintr-un muzeu din Atena). Cine a fost la Pompei sa viziteze ruinele celebre stie ca multe case au la usa sculptat ceva asemanator, tot ca sa alunge duhurile rele.

Oricum oamenii erau invatai sa se vada goi, la baile pubice, sau la palestra. Ba chiar si latrina (care era un local public) era un loc de intalnire si socializare, fapt greu de imaginat pentru noi astazi.

Dar erau si alte lucruri care favorizau libertinajul stramosilor nostri.

Oamenii traiau destul de putin. O persoana care trecea de 40 de ani era deja senex, adica foarte batran, bun de pensionat am zice acum. ( a se compara cu ce intelegem noi prin pensionar astazi)

Astfel, ca erau destul de multe vaduve la o varsta la care pasiunile nu erau deloc stinse. Mai mult statutul femeii din acele vremuri nu le incuraja deloc sa-si caute un sot, ci dimpotriva.  In general femeia nu avea prea multe drepturi si datora tot timpul ascultare barbatilor (mai intai tatalui, apoi sotului). Nu putea nici macar sa dispuna de averea proprie. Totusi, in cazul vaduvelor se admitea ca acestea pot sa-si administreze singure averea. Astfel, dupa ce probabil fusesera maritate la o varsta frageda printr-un aranjament facut de tata, o tanara doamna ramasa vaduva, mai ales daca avea oarece stare, se afla intr-o pozitie fericita in care putea sa se bucure de viata. Recunoscuta in sfarsit ca propria stapana, se bucura de atentiile, sincere sau interesate, ale amantilor. Chiar daca s-ar fi dorit virtuoasa si nu-si afisa vreun iubit, oricum gura lumii o barfea ca "se tine" cu vreun scalav. Si asa ne explicam cum de avea ocazia Ovidiu sa scrie atatea poezii despre amantele sale.

Pentru barbati lucrurile erau inca si mai simple. Existenta unor sclave pe langa casa erau toate atatea ocazii de a "pacatui". Desi se mai clevetea rautacios despre stapanii care se tin toata ziua dupa scalavele lor, practica era cat se poate de acceptata. Printre copiii care se nasteau din sclave, stapanul avea destule motive sa creada ca unii erau ai sai. Fiind nascuti din sclave erau si ei scalavi. Totusi, acestia aveau, de multe ori, statutul de "dragalas" (deliciae, delicatus). Adica erau rasfatatii stapanului, primeau chiar si educatie ca un copil liber, si probabil erau eliberati la un moment dat.

Concubinajul monogam, ca si in zilele noastre, nu trezea nicio reactie negativa. Concubinajul monogam era impus uneori de situatia diferentei de statut social dintre cei doi parteneri,care facea imposibila o casatorie "oficiala". Imparatul Vespasian, ca exemplu, a trait multi ani cu o liberta foarte educata, care ii era si secretara personala, fara ca acest lucru sa genereze vreun comentariu rauvoitor.

Nu trebuie sa uitam de homosexualitate. Legatura dintre un barbat mai in varsta si un tanar adolescent era vazuta ca perfect normala. Totusi, era vazut rau daca un barbat continua sa fie "iubita" cuiva dupa ce lasa in urma adolescenta. 

Erau oare si alte oprelisti pentru acesti libertini? Asa cum ne lasa sa vedem frescele si mozaicurile, dezvelirea sanilor unei femei era considerata extrem de impudica. In frescele de la Pompei, prostituatele, infatisate in plina activitate, au sanii acoperiti pudic, cu un fel de sutien.

(inspirat de Istoria vietii private, Philippe Aries, Georges Duby)

The Boxtrolls

The Boxtrolls, USA 2014, regia Graham AnnableAnthony Stacchi, voci Ben Kingsley

Cei de la studiourile Laika au scos inca un film de animatie in tehnica stop motion. Dupa Coraline  (absolut genial) si Paranorman, iata ca vin cu o noua capodopera in aceasta arta a animarii figurinelor. Efectul vizual este de neegalat de nicio productie pe calculator. 

Povestea este caracteristca celor de la studiorile Laika, e un pic noire, cu niste monstruleti care in fapt nu fac niciun rau, si isi ascund complexele in cutii de carton. Desi nu pot sa spun ca plesneste de originalitate, temele acceptarii celuilalt, think out the box, indiferentei celor bogati, manipularii fricii, sunt mixate cu pricepere pentru a da o poveste frumoasa care sa va tina  prinsi.

The Hunger Games: Mockingjay Part 1


The Hunger Games: Mockingjay Part 1, USA 2014, regia Francis Lawrence, cu Jennifer Lawrence,

Bietul Philip Seymour Hoffman probabil nu putea sa reziste decat cu pumni de pastile la filmarile pentru acest film. Filmul e o insulta la adresa inteligentei spectatorului iar pentru actorii din el, altfel vedete respectabile pentru cariera lor, o grea incercare ca sa nu izbucneasca in ras la  filmarea scenelor.

Daca in filmele anterioare ale seriei povestea era condimentata cu trimiteri critice la industria divertismentului, care ridicau nivelul productiei, in aceasta parte a seriei nu veti gasi nimic peste un film din acela care se da sa umple programul la ore fara audienta la TV. Unii buni care se fugaresc cu aia raii fara sa stie mai nimeni de ce. Scene de duzina filmate in traditia celei mai penibile cinematografii de consum umplu filmul. Domnita Jennifer Lawrence, acum femeie in toata firea, poate fi orice in afara de o adolescenta rebela intr-un razboi, asa cum ii cere rolul din film.

Rar mi-a fost dat sa vad joc mai fals, actorii avand, cum spuneam, scuza ca e imposibil sa te concentrezi asupra rolului pe o partitura atat de stupida.

Veti reusi sa ramaneti in sala la cest film doar daca il priviti ca pe o comedie, savurand momentele de umor involuntar pe care le produce filmul.

marți, 18 noiembrie 2014

Salata de bostan si rucola


Nu e chiar o reteta, ci un motiv de inspiratie. In fiecare toamana tarziu bostanii invadeaza pietele cu miezul lor parfumat în culori calde. Nu ai cum sa te abtii de la a lua o felie si sa o mananci cu ceva. Fie si cea mai simpla metoda de a prepara bostanul: copt in felie in cuptor, uns cu miere si cu nuca macinata. E delicios. Dar nu numai deserturi se pot face usor din bostan.

Iata aici un exemplu, aceasta salata de bostan cu rucola.

Cantitatile le stabiliti voi dupa ochi.

Luati o felie de bostan si o taiati in cubulete (fara coaja bineinteles). Faceti un mujdei de usturoi indoit cu apa si tavaliti cuburile de dovleac in mujdei. Daca aveti asa ceva prin casa, presarati si cu mac. Dati la cuptor pentru vreo 20-30 minute.

Dupa ce e gata adaugati rucola, ceapa taiata rondele si boabe de rodie. Adaugati putin ulei de masline.

Serviti cat bostanul e inca cald.

Va garantez ca nu va mai opriti din mancat.

duminică, 16 noiembrie 2014

Interstellar


Interstellar, USA 2014, regia Cristopher Nolan, cu Matthew McConaughey, Anne Hathaway,

Sa nu fiu inteles gresit! Interstellar este un spectacol agreabil. McConaughey este actorul momentului la Hollywood, si se vede asta in fiecare rol. Scenaristii s-au uitat constiincios la serialul despre univers al lui Carl Sagan si se folosesc competent de teoriile stiintifice despre spatiu, timp, gravitatie, gauri negre. Tema iubirii care invinge spatiu si timp va starni in mod sigur lacrimi domnisoarelor sensibile. Cristopher Nolan stie meserie. Muzica e chiar inspirata.

Totusi... Nu am putut scapa niciun moment de senzatia ca asist la o tocanita cinematografica in care s-a pus din toate cate ceva ca sa multumeasca pe toata lumea. In fond filmul e despre orice si despre nimic. Daca producatorii s-ar fi multumit cu o poveste decis orientata spre o tema, si ar mai fi taiat din film (are 3 ore) probabil ca ar fi iesi intr-adevar o capodopera care sa merite cronicele hiperbolic laudative.

vineri, 14 noiembrie 2014

Home: A Memoir of My Early Years


 Julie Andrews,  Home: A Memoir of My Early Years

Memorialistica poate fi o lectura interesanta daca exista acea minima sinceritate  si o suficienta luciditate pentru a se defini corect din partea celui care isi dezvaluie viata. Genul este din pacate subminat de o cantitate imensa de maculutura autojustificativa, sau plina de ifosele autorului.

Nu e cazul cu aceasta carte. Insusi decupajul "My early ears" arata o constientizare a ceea ce este relevant intr-un astfel de demers. Desigur vedeta Julie Andrews poate fi interesanta pentru cititorii de tabloide, insa omul Julie Andrews vrea sa spuna o poveste care i se pare mai importanta pentru cineva care va avea rabdarea sa citeasca aceste memorii: cum s-a construit vedeta Julie Andrews. Povestea este a vietii actritei pina la a deveni mare vedeta internationala in urma rolului din filmul Disney, Mary Poppins.

E o poveste sincera, care nu ocoleste si nu indulceste drama unei familii dezbinate in care a crescut, cu un tata vitreg figura puternic ambivalenta, un personaj negativ in plan strict personal, dar, altfel, cu merite in lansarea actritei in cariera.

Secretul succesului? Dedicatie pentru cariera de actor inca de la o varsta frageda, munca si iar munca, renuntari (la educatia formala - si se simte o urma de regret ca nu a putu sa fie o persoana culta).

Veti descoperi, dincolo de vedeta de pe ecran, un om extrem de interesant si o lectie de viata.

The Stag, Barbati misto

 

The Stag, Barbati misto, Irlanda 2013, regia John Butler, cu Peter McDonald

Filmul, la prima vedere, este o varianta cu miros de balada irlandeza a celebrei comedii Hangover. Adica o gasca pleaca intr-o excursie-petrecere a burlacilor, prilej de aventuri ghiduse.

Deosebirea este ca acesta este un film european, e mult mai sensibil, si, odata cu rasul sanatos, iti strecoara si un semn de intrebare: de fapt, ce mai inseamna in lumea de astazi "sa fii barbat"?

Petrecerea burlacilor, in mod traditional, este momentul dezlantuirii fara bariere a "masculului". Ce a mai ramas insa din asta, astazi?

Vedem doar o gasca de indivizi cu sexualitate indoielnica. Doi dintre ei sunt declarat gay, dar nu neaparat acestia iti starnesc ingrijorarea pentru imaginea clasica a "masculului", cat prietenii lor cu atitudini si preocupari atat de "efeminate" incat unul dintre gay se declara dezgustat de cat de "gay" sunt prietenii lui.

Testosteronul e reprimat de convingerile legate de egalitatea sexelor si necesitatile "civilitatii". Atunci cand mai rabufneste, nu sunt decat manifestari patetico-ridicole, bune pentru amuzamentul spectatorilor. 

Criza economica a macinat si ultimul reazam al "masculinitatii" traditionale, barbatul ca sustinator economic al familiei. Someri sau cu afaceri falimentare, cu datorii, nu le ramane decat sa planga sau sa braveze.

Pe ansamblu asistam la spectacolul unor indivizi dezorientati si cam ramasi in fundul gol (la propiu, in film)

Pina si cel mai "macho" din gasca, pina la urma intelege ca tot ce ii ramane de facut este sa se duca sa ceara iertare de la sotie.

De vazut.

Dracula Untold


Dracula Untold, USA 2013, regia Gary Shore, cu Luke Evans

Realizatorii filmului probabil s-au simtit foarte "intelectuali" atunci cand au incercat sa combine mitul lui Dracula cu personajul istoric Vlad Tepes. Care, suparat pe turci, ca sa-i salveze pe ai lui, face  pactul cu Diavolul. 

Referintele istorice nu sunt prea exacte, dar pentru pasionatii de Dracula asta nu e foarte important. Luke Evans se descurca binisor in rolul de erou damnat. In rest obisnuitele clisee din filmele cu vampiri. Filmul nu-i stupid de tot, efectele speciale sunt acceptabile, are si dramatism pe ici pe colo, dar ramane doar un film pentru pasionatii genului.

marți, 11 noiembrie 2014

Contraceptia in vremuri antice




Iata o scena amoroasa din vechea Roma. E o fresca din Villa care a apartinut probabil lui  Marcus Agripa (gloriosul general din vremea imparatului Augustus - cunoscuta si ca Villa della Farnesina) de langa Roma.

De la inceput  frapeaza lipsa de "jena" a cuplului. Un baietel asteapta langa cei doi indragostiti cu un vas de apa. Sa nu ne miram. Sclavii servitori erau priviti ca niste obiecte, prezenta lor trecea efectiv neobservata.

Fresca vorbeste despre singurul contraceptiv cunoscut la acea vreme: spalatul dupa sex, probabil folosind si unele fierturi considerate spermicide.

Nu numai frescele ne vorbesc despre asta, ci chiar si Ovidius, care era in mod sigur expert in materie de amor, tinand seama ca ne-a lasat Ars amatoria. Iubita neglijata de amant isi cheama totusi sclavele cu cele necesare spalatului pentru a ascunde aceasta "rusine", ne povesteste Ovidiu intr-o poezie (Ovid, III, 7).

Desi suna bine in latina, coitus interruptus nu este pomeni nicaieri in scrierile antice.

In schimb stramosilor nostri romani, nu le erau straine practicile sexuale, care nu conduc la procreere!!!

https://flic.kr/p/9weViw

(inspirat de Philippe Aries si George Duby, Istoria vietii private)




joi, 6 noiembrie 2014

John Wick



John Wick, USA 2014, regia David Leitch şi Chad Stahelski, cu Keanu Reeves, Michael Nyqvist, Willem Dafoe
 


John Wick e genul de film în care singurul rol memorabil e cel al câinelui (so cute indeed). Din păcate regizorul a fost suficient de neinspirat ca să omoare singurul personaj interesant în primul sfert de oră al filmului.

Aşa că John Wick e supărat că nişte cocalari care parlesc pe ruseşte i-au omorât câinele. Care era de la nevastă-sa, care a murit şi ea. Nevasta-sa a murit de cancer, nu de cocalari. 
Nu-i aşa că deja aţi început să suferiţi ca la o melodramă indiană? 
Că altfel i-ar fi iertat pe cocalari că i-au furat şi Mustangul!

Ce face omul supărat în America?
Scoate gun-ul de la păstrare din pivniţă dintre butoaiele cu varză (v-am păcălit, nu are butoaie cu varză, ci ceva aur în film) şi începe să tragă în tot ce mişcă, în special cocalari cu accent rusesc. Curge sânge mai ceva ca la un shooter din ala bun, care te ţine toată noaptea în faţa calculatorului.


Regizorii David Leitch şi Chad Stahelski au avut intenţii bune, să sublinieze calităţile artistic-picturale ale filmului de acţiune, cu câteva cadre extrem de stilizate. Numai că treaba asta s-a mai făcut (să vă zic numai de Robert Rodriguez) şi trebuie să  ştii să o faci foarte bine (cel puţin ca Rodriguez) ca să ţină şi să impresionezi spectatorul. Că altfel spectatorul nu ţine minte decât că a văzut un alt film în care se împuşcă unii, plus un câine care se uşurează pe peluză.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Viva Cuba


Viva Cuba, Cuba 2005, Regia Juan Carlos Cremata MalbertiIraida Malberti Cabrera

Deoarece rar se prezintă ocazia să vezi un film cubanez am profitat de un minifestival de film cubanez la Institutul Cervantes si am vazut acest film Viva Cuba.

Filmul e o poveste inocenta, "prin ochi de copil", unde doi scolari, buni prieteni, din familii total diferite si care se dusmanesc (trimiterile la Romeo si Julieta sunt evidente) pleaca intr-o calatorie prin Cuba, calatorie prilejuita de dorinta fetei de a-si intalni tatal care plecase de acasa cu ani in urma. Astfel se intampla un fel de road movie cubanez, amuzant si pictural pe alocuri. Cinematografia este extrem de simpla, dar absolut potrivita cu "naivitatea" povestii.

Pe de alta parte nu poti sa nu remarci eforturile regizorului de a se descurca si a face un film credibil, in ciuda constrangerilor ideologice ale Cubei, unde inca comunismul este ideologie de stat.

Povestea voit naiva, ii ofera ocazia de a prezenta cateva din aspectele mai putin placute ale realităţilor sociale din Cuba, cu scuza ca e doar o privire din perspectiva copiilor a lumii celor mari.

Mesajul e frumos, prietenia invinge dincolo de vicisitudinile vietii.

luni, 3 noiembrie 2014

Horns


Horns, USA 2014, regia Alexandre Aja, cu Daniel Redcliffe

Dacă vi s-a făcut dor de Harry Potter (aka Daniel Redcliffe) puteti sa mergeti la Horns sa-l vedeti. 
Horns e un film pe care nu stii cum sa-l iei. Teoretic e descris ca fiind horror. Mai aproape de adevăr, e un fel de fabulă moralizatoare, care ar vrea să spună că binele şi răul nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie şi că binele este, în multe cazuri, în fapt, echivalentul a multă ipocrizie.
Totul prezentat în amestec cu elemente de film horror, care însă nu ar speria nici puştii de grădiniţă.
Filmul merită totuşi să fie văzut datorită găselniţii care conferă personajului principal (Redcliffe bineînţeles) capacitatea, primită împreună cu o frumuseţe de coarne de dracuşor, de a face pe cei din jurul său de a spune numai ceea ce gândesc cu adevărat. Găselniţă care dă ocazia unor scene interesante.