duminică, 27 decembrie 2015

Star Wars: The Force Awakens, Razboiul Stelelor: Trezirea fortei



Star Wars: The Force Awakens, Razboiul Stelelor: Trezirea fortei, USA 2015, regia J.J. Abrams, cu Harrison Ford, Adam Driver, Daisy Ridlay, John Boyega

ta-ta-ta-tataram-ta-ta ...
Am fost si la ultimul Razboi al Stelelor.
In primul rand, ma simt pur si simplu pacalit. Daca producatorii ar fi spus ca fac pus si simplu un remake la primul Star Wars din 1977 ar fi fost mai cinstit din partea lor. Un droid continand informatii importante este pierdut pe o planeta desertica. Baietii rai, condusi de unul cu masca care respira greu, vor sa puna mana pe el. Baietii buni vor sa recupereze droidul. Aventurile trec printr-un bar galactic unde salasluieste toata fauna universului. Conflictul este rezolvat printr-o batalie spatiala finala, unde o "Stea a Mortii" construita de baietii rai, capabila sa distruga planete intregi, este distrusa de baietii buni. Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Nu imi place sa fac spoiler, v-am povestit filmul din 1977. Ca asta din 2015 e la fel nu e vina mea, ci a producatorilor.

Sigur sunt si diferente.

In primul rand, ceea ce eram gata sa fac pariu cu oricine mi-a fost confirmat: filmul e cu o fata tanara care salveaza lumea. Adica nu mai avem un Cavaler Jedi, ci o Jedi-ta. Nu sunt misogin, dar Hollywood-ul a facut in ultimii ani atatea filme cu "fata tanara care salveaza lumea" ca efectiv a inceput sa mi se aplece.
Pentru ca lucrurile sa fie cu adevarat neplacute, scenaristii angajati pentru acest nou Star Wars au uitat ceea ce scrie si in manualele de scoala generala: una dintre principalele teme narative, mai ales daca este o naratiune fantastica nu poate lipsi, este cea a parcursului initiatic. Luke Skywalker, in seria initiala, are nevoie de trei filme ca sa ajunga sa se bata cu fortele raului. Aici nu, tanara eroina, imediat ce se prinde de puterile ei paranormale, cafteste fara jena pe aia raii de la inceput. Evident s-a dus sansa sa empatizam cu ea.

Nu v-a placut personajul Jar Jar Binks din prequel-ul "Amenintarea fantomei"? Stati sa-l vedeti pe Finn din noua serie. In afara ca face cateva glume indoielnice si are pe cine salva eroina, nu prea intelegi care e rolul dramatic al personajului. Probabil va fi folosit mai mult pe viitor pentru a lua locul altor personaje legate de vechea serie si care "dispar", dar  in contextul actualului film e cam degeaba.

Pasionatii seriei care sunt bine conectati la intreaga poveste evident pot emite critici si mai multe. De exemplu, ce sanse ar fi ca dupa ce doua Stele ale Mortii au fost distruse, fortele raului sa o construiasca si pe a treia? Doar intr-o comedie cu retardati, personajele persista intr-o greseala spre amuzamentul spectatorilor. Dar Star Wars parca nu se doreste a fi comedie cu retardati ....

Sau Luke Skywalker, Cavalerul Jedi care a salvat universul, are suparari de domnisoara de pension, si pentru ca nu i-a iesit antrenamentul cu noua serie de invatacei, s-a retras sa-si jeleasca esecul intr-un loc necunoscut, lasandu-si prietenii de izbeliste in vremuri grele. Seriooooos?!!

J.J. Abrams, cu asa scenariul nu poate face prea mult. Si nici nu face. Scenele de lupta, atat cele implicand grupuri mari, cat si cele individuale intre cavaleri, sunt tratate banal, si nu reusesc sa te implice emotional. Sa ne amintim din Return of the Jedi cum se luptau cu fortele imperiului micii bastinasi de pe planeta unde imperiul isi fixase scutul spatial, cum erau creionate rapid personaje in cursul luptei astfel incat sa ne pese de ce se intampla acolo. Nimic de genul acesta nu veti vedea in acest film.

Mai rau, cateva alegeri sunt total nefericite. Noului baiat cel rau sef, Kylo Ren,  trebuie sa i se interzica sa-si mai scoata masca. Poate o fi un actor bun acest Adam Driver, dar fizionomia nu-l ajuta. Pare mai mult potrivit pentru roluri de "nerd" in comedii spumoase cu adolescenti, decat intruchiparea fortelor raului.

Ca sa nu mai vorbim ca Imperiul Galactic suna a Imperiul Britanic, pentru ca mai toata distributia vorbeste cu un accent clar format pe malul Tamisei.

Ca sa nu fiu cu totul carcotas sunt si cateva lucruri bune. Robotul BB 8 e chiar simpatic, se cunoaste experienta studiourilor Disney in a crea astfel de personaje. Este adusa pe ecran echipa din vechea serie, Luke, Leia. Han Solo. Harrison Ford e inca in verva si un la fel de simpatic Han Solo cum il stiam.
Inca un plus este ca nu se face exces de efecte speciale pe calculator, scenele fiind, cat de mult posibil, jucate si filmate, ceea ce da un plus de autenticitate filmului. Din acest punct de vedere e mult peste "Avatar", cu care se fac deseori comparatii in presa, "Avatar" putind fi trecut cu usurinta la categoria desene animate cu actori.

Daca schimba echipa de scenaristi (la capitolul asta e catastrofa), si poate cu un nou regizor (poate Nolan, poate Bay,poate chiar Cuaron), studiourile Disney vor reusi sa conduca mai departe seria. Cu actuala echipa insa o vor "ingropa" in mod sigur.





sâmbătă, 19 decembrie 2015

Bridge of Spies, Podul spionilor


Bridge of Spies, Podul spionilor, USA 2015, regia Steven Spielberg, cu Tom Hanks


Un film care va trece sigur neobservat în nebunia Star Wars. Dar eu il recomand, chiar şi aşa.

În anii '50 când USA şi URSS erau pe culmile Războiului Rece, acţiunile de spionaj dintre cele două superputeri constituiau o preocupare specială, atât a serviciilor implicate în securitatea naţională cât şi a publicului.

Un spion sovietic este prins. E vorba de povestea adevărată a capturii colonelului Abel (de fapt se numea Fisher, dar americanii vor afla asta mai târziu) spion sovietic operând în America. Chiar şi un spion are dreptul la un proces corect în "ţara libertăţii" şi rolul de avocat al celui mai detestat personaj al vremii revine lui James Donovan jucat de Tom Hanks.

Steven Spielberg are obiceiul de a lansa din când în când câte un film în care te invită să meditezi la marile valori. Desigur momentul nu e întâmplător. În isteria antiteroristă, de astăzi avem o poveste (scenariul e scris excelent de fraţii Coen) despre isteria anticomunistă din anii 1950.

Filmul e într-un anume sens un fel de Saving Private Ryan, şi alegerea lui Tom Hanks pentru rolul principal nu e întâmplătoare. Pentru că e vorba de acelaşi lucru: cum să urmezi calea cea dreaptă, să rămâi un om drept, atunci când nebunia lumii şi bunul simţ comun îţi spun că trebuie să faci altceva.

Iar James Donovan a urmat această cale. A obţinut o condamnare cu închiosarea pentru detestatul său client, atunci când publicul cerea o condamnare la scaunul electric, şi apoi schimbul acestuia cu doi prizonieri aflaţi în mâinile sovieticilor. Pe podul spionilor...

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Micul Prinţ


 Micul Prinţ, Franţa 2015, regia Mark Osborne

Să aduci un aer proaspăt în povestea lui Saint-Exupery a Micului Prinţ, mult prea cunoscută pentru a mai suprinde pe cineva este o provocare. O provocare pe care o primeşte Mark Osborne (a făcut Kung-Fu Panda) şi zic eu că se descurcă bine.
Povestea este recitită pentru dumneavoastră de o fetiţă din vremurile noastre, a cărei copilărie este în pericol în faţa unor adulţi care au uitat cu totul ce înseamnă să fii copil.
Deşi are locuri care puteau să lipsească (excursia în căutarea Micului Prinţ care a crescut mare putea să lipsească, deoarece nu are vreo valoare dramatică şi arată ciudat faţă de restul filmului) în ansamblu filmul este o invitaţie reuşită în a redescoperi copilăria din noi.
Absolut fascinante sunt secvenţele animate în  care se povesteşte efectiv cartea lui Saint-Exupery, unde realizatorii părăsesc grafica obişnuită a animaţiei realizată pe computer, şi valorifică desenele originale ale scriitorului francez, în animaţii de o valoare artistică greu de egalat.

vineri, 4 decembrie 2015

Hotel Transylvania 2

Hotel Transylvania 2, USA 2015, regia Genndy Tartakovsky

Dracula, manager de hotel pentru monştri, este acum bunic. Necazul e că nepoţelul se dovedește a fi doar om şi deloc vampir. Aşa că bunicul trebuie să intervină şi să educe nepotul în cele vampireşti.
Treabă nu tocmai ușoară în vremurile noastre acaparate de smartphone.
De aici multe gaguri, ritm alert şi distracție.

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Dheepan


Dheepan, Franta 2015, regia Jacques Audiard

Pentru că nu era nimic de văzut nou prin cinematografe, m-am decis sa merg sa vad filmul premiat la Cannes anul acesta, Dheepan.
Probabil ca nu voi mai face eroarea de a merge la filme premiate la Cannes. Dheepan e o poveste schematică despre niste imigranti din Sri Lanka veniti in Franta.
Sigur, sunt constient ca situatia acestor oameni este o drama, dar conflictul dramatic are nevoie de mult mai mult pentru a fi credibil decat de o situatie pe care o presupunem dramatica conform informatiilor pe care le avem din media. Caracterele principale ne scapa printre degete, nu reusesti sa te atasezi cu adevarat de nimeni. Cel mai rau lucru este ca nu exista  niciun personaj negativ clar definit. Sigur, intelegi substratul ca in definitiv toti din mica comunitate de imigranti si marginali sociali sunt niste victime, dar emotional chiar nu ajunge sa iti pese de cineva (sau ceva) din film.
Scenele filmate frust nu reusesc sa aduca nicio valoare in plus unui scenariu ratat.
Un film foarte corect politic, dar un esec cinematografic.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Alice in Tara Minunilor, Alice in Wonderland


Mai departe cu povestea animatiilor Disney!

Alice in Tara Minunilor (1951) este o animaţie care iese din tipicul producţiilor Disney. Deobicei sunt cultivate conflicte dramatice simple, dar puternice. Povestea, sau mai bine zis poveştile lui Lewis Carroll (căci nu numai Alice in Wonderland este valorificată, ci şi Through the Looking Glass) sunt privite şi astăzi ca şi capodopere ale literaturii prin încărcătura lor de sensuri, jocuri de idei, posibilităţile de lectură multiplă. Cumva opus stilului Disney, şi oricum greu de abordat cinematografic.
Totuşi şi în acest caz echipa lui Disney se desurcă admirabil şi avem una dintre cele mai bune ecranizări ale cărţilor lui Lewis Carrolll.
Principala calitate este tocmai animaţia. Tonul este perfect, stilul aproape suprarealist al graficii îndeamnă la o "citire" dincolo de concretul acţiunii şi al personajelor. Fantezia debordantă în descrierea personajelor şi ritmul alert asigură satisfacţia spectatorului.
Personajul meu favorit? Cheshire Cat.


sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Spectre

Spectre, USA 2015, regia Sam Mendes, cu  Daniel Craig, Christoph Waltz, Léa Seydoux


Un film din seria Bond  e un spectacol, oricat de carcotas ai fi fata de filmele de actiune. Totusi trebuie sa marturisesc ca Sam Mendes nu a reusit sa redea spiritul Bond la fel de bine ca in precedentul, Skyfall.

Filmul incepe bine, cu James Bond gata oricand sa apara in costumul impecabil pentru a nimici inamicii in scene de actiune debordanta.

Problema e ca Sam Mendes nu duce pina la capat ceea ce promit secventele de la inceputul filmului. James Bond incepe sa-si puna tot felul de probleme morale, ba chiar se in dragosteste iremediabil, ceea ce este de necrezut, caci nimeni nu isi imagineaza un James Bond ducand copiii la scoala dimineata.

Cristoph Waltz nu prea are ce să joace pentru că, personajul negativ este de aceasta data plat si fara relief ca in toate filmele Bond, nimic ofertant pentru jocul nuantat al dublului oscarizat.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Crimson Peak


Crimson Peak, USA, Canada 2015, regia Guillermo del Toro, cu  Mia WasikowskaJessica ChastainTom Hiddleston

Pentru ca fost Halloween am fost sa vad un film tematic. Crimson Peak parea sa fie ce trebuie. 
Dar desi am intrat la un film horror pot sa spun ca spre final am ajuns sa rad in hohote. Nici nu stiti ce efecte comice poate ascunde un film horror stupid.

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Bajrangi Bhaijaan, Puterea credintei


Bajrangi Bhaijaan, Puterea credintei, India 2015, regia Kabir Khan,  cu Salman Khan, Kareena Kapoor, Harshaali Malhotra,

Da, e un film indian (capodopera 2015 de la Bollywood, se pare). Da, are un scenariu cam naiv, o poveste cu fetita din Pakistan pierduta in India si cum este ea salvata de eroul principal, bun la inima si adorator habotnic a lui Hanuman. Da, actorii au un evantai de expresie emotionala destul de restrans, existand doar extremele rasului si plansului, si cam nimic intre acestea. Da, se canta si se danseaza in film.
Totusi, se danseaza ceva mai putin decat in alte vremuri, si se observa o anumita preocupare a scenaristilor de a da o motivatie dramatica momentelor de muzica si dans. Actiunea e vie si colorata, si impanata cu umor. Partea a doua, aventurile in Pakistan ale eroului nostru indian (sa va reamintesc ca cele doua tari sunt practic permanent pe picior de razboi in lumea reala?) e chiar un bun road  movie. Iar fetita este jucata atat de adorabil incat ierti naivitatile scenariului.
In definitiv am vazut filme de la Hollywood mult mai proaste decat acest film indian.

duminică, 25 octombrie 2015

Macbeth

Macbeth, Marea Britanie, Franta, USA, 2015, regia Justin Kurzel, cu Michael Fassbender, Marion Cotillard

Desigur a vedea un Macbeth cu Michael Fassbender și Marion Cotillard cap de afiș este o tentație majoră.
Totuși filmul nu reușește să convingă ca operă cinematografică.  Regia urmărește o reprezentare destul de clasică a piesei lui Shakespeare. Libertățile pe care și le ia față de piesa originală din nefericire nu aduc nimic nou pentru recepția piesei. Deși cinematograful dispune de mijloace artistice mai variate decât scena ele sunt prea puțin folosite pentru ca, eventual, să facă receptarea operei lui Shakespeare mai facilă pentru un public mai larg decât cel care merge în mod obișnuit la teatru, ceea ce ar fi fost un obiectiv cât se poate de decent pentru o astfel de realizarea cinematografică. Aș putea spune că mesajul din Macbeth e chiar mai greu de perceput în acest film decât într-un Macbeth jucat clasic pe o scenă. Chiar intriga devine oarecum neclară în această viziune cinematografică, și probabil, pentru cel care e total nefamiliarizat cu povestea, de neînțeles. Regizorului nu i-a spus nimeni că dacă te uiți la multe filme de Kurosawa nu înseamnă că știi să faci filme ca și celebrul regizor japonez. Astfel că filmul abundă în cadre filmate într-un stil pictural, care amintesc de filmele lui Kurosawa, dar absolut gratuite din punct de vedere dramatic, greșeală în care Kurosawa nu cădea vreodată. Bomboana de pe colivă este traducerea în românește care nu reușește să redea nimic din grația versului lui Shakespeare.
Cum zicea Lady Macbeth "What's done is done."

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Povestea Printesei Kaguya, Kaguyahime no monogatari


Povestea Printesei Kaguya, Kaguyahime no monogatari, Japonia 2013, regia Isao Takahata,

Film prezentat in cadrul festivalului Anim'Est.

Anul acesta nu prea m-am lipit de festivalul Anim'Est, totuși nu pot trece cu vederea acest film prezentat în cadrul festivalului. Este un film produs de celebra casă de producție de animație  Ghibli condusă de geniul animației japoneze Hayao Miyazaki.
Animația din punct de vedre grafic este o încântare. Așa cum se poate ghici și după afiș este o prelucrare a tehnicilor picturii tradiționale japoneze, cu stilul foarte simplificat al liniei și culorii, dar extrem de expresivă.
Filmul începe bine cu aventurile magice ale copilăriei prințesei, copilăria ca lume mirifică fiind un subiect iubit de oricine.
Din nefericire scenariul dezvoltă povestirea doar sub aspectul moral-religios. Povestea Prințesei Kaguya este o poveste cu adâncă semnificație moral-religioasă budistă, ceea ce nu e rău, însă scenariul uită să dezvolte partea umană a personajului. Tratat doar ca personaj exemplar al unei povești religioase, prințesa devine un personaj oarecum plictisitor. Încheierea apoteotică cu Buddha care invită pe prințesă în Nirvana devine în acest context un moment aproape stânjenitor. Minusurile acestui film au fost probabil sesizate și de alții căci filmul nu prea a fost un succes de casă.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Martianul


Martianul, USA 2015, regia Ridley Scott, cu Matt Damon

Pentru că producătorii americani de film au văzut că povestea din Gravity s-a vândut bine, și-au mai încercat o dată norocul într-o poveste despre om în confruntarea cu spațiul cosmic, și au făcut Marțianul.
Pentru asigurarea reușitei s-a luat una bucată Ridley Scott cunoscut pentru SF-uri meseriașe.  Care fiind meseriaș și-a făcut treaba bine. S-a luat și una bucată Matt Damon care se descurcă bine în rol de Sandra Bullock.
Una peste alta filmul e o reușită. Povestea cu membrul unei misuni, abandonat pe Marte, are suspans și vitalitate. Totuși nu reușește să atingă intensitatea emoțională din Gravity. Compensează însă la capitolul umor.
Dacă Ridley Scott ar fi avut tăria să renunțe la o vreo jumătate de oră de film plină cu aiureli despre solidaritatea umană (cu chinezii care îi ajută pe americani, hăhăhă!, cu echipajul care își pune viața în pericol ca să-l salveze pe cel abandonat, melodramatic) ar fi fost chiar o capodoperă.

sâmbătă, 3 octombrie 2015

American Ultra, Agent descoperit




American Ultra, Agent descoperit, USA 2015, regia Nima Nourizadeh, cu Jesse Eisenberg, Kristen Stewart,

O productie independenta, un film neasteptat de bun.

Povestea este o satira atroce a societatii americane. In care cetateanul american poate fi agent secret sau inamicul public numarul 1 (preferabil in acelasi timp), numai ca sa aiba "serviciile" cum sa-si justifice salariul.

Asa ca eroul din film, Mike, adica Jesse Eisenberg, looserul perfect dintr-un orasel american, se trezeste implicat intr-o poveste violenta cu agenti secreti si killeri de profesie. Impreuna cu prietena sa Phoebe, adica Kristen Stewart.

Regia asigura un amestec de stiluri, de la romance, la actiune sangeroasa desprinsa parca dintr-un film de Tarantino, trecand prin scene suprarealiste cu un umor nebun, totul numai potrivit pentru povestea asta in care nimeni nu pare sa-si aminteasca care e mobilul evenimentelor. Totul terminat glorios in decorul familiar al unui supermarket, pentru ca, nu-i asa, acolo se consuma existenta si drama americanului, ca sa nu extindem la tot individul globalizat.

De remarcat Jesse Eisenberg, dar mai ales Kristen Stewart, cunoscuta din Twilight, despre care pina acum nu stiam ca poate chiar sa joace. Aici ii iese nemaipomenit de bine un rol fundamental, caci Phoebe da, prin personificarea iubirii, un sens acestei povesti aiuritoare.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Everest


Everest, USA, Marea Britanie, Islanda 2015, regia Baltasar Kormákur, cu Jason Clarke, Martin Henderson, John Hawkes, Emily Watson, Keira Knightley, Josh Brolin, Jake Gyllenhaal


Everest e unul dintre acele filme unde omul se confruntă cu natura nemiloasă. Drama şi suspansul sunt asigurate. Regia lucrează bine cu un grup mare de personaje, reuşeşte să le portretizeze pe fiecare încât să ajungem să ne pese. Momentele melodramatice sunt tratate cu o anumită reţinere cât să nu ni se acrească.

Filmul se bucură de un pachet de actori de primă mână şi se vede căci nimeni nu e insignifiant pe ecran.
Adică un film bine făcut, de la genericul de început până la fotografiile de final cu eroii "reali", căci filmul e inspirat de întâmplări adevărate.

Totuşi filmul, în ce mă priveşte, nu reuşeşete să mă convingă. Povestea în definitiv este despre nişte indivizi care fac turism pe Everest. Adică dai o mică avere, vreo 65.000 de dolari se spune în film, şi nişte indivizi profesionişti îţi organizează totul şi te duc pe cel mai înalt vârf al lumii. Ca să ai cu ce să te lauzi când bei bere cu amicii. Mare plictiseală trebuie să resimţi despre viaţă ca să cheltui un purcoi de bani, să te chinui pe tine însuţi, başca riscurile inerente, ca să faci chestia asta.



sâmbătă, 19 septembrie 2015

Vacation

Vacation, USA 2015, regia  John Francis DaleyJonathan M. Goldstein, cu  Ed HelmsChristina Applegate

Vacation se doreşte o continuare la celebrele comedii  din seria National Lampoon. De fapt Chevy Chase şi Beverly D'Angelo, protagonistii celebrei serii, au o aparitie de "guest stars" în finalul filmului pentru a stabili legătura sentimentală peste timp.
Vacation are un umor destul de grosier, dar eu sunt sigur că o să vă placă. Ed Helms, îl ştiţi din Hangover, e perfect în rolul capului de familie căruia nu prea îi iese nimic deşi intenţiile sunt bune. 
Nu e un film de Oscar, în mod sigur, dar vă puteţi distra în familie.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

The Transporter Refueled


The Transporter Refueled, Franta 2015, regia Camille Delamarre, cu Ed Skrein, Loan Chabanol, Ray Stevenson

Transporter e, după cum bine ştiţi, băiatul ăla rău dar bun care transportă tot felul de chestii pentru bandiţi sau în ciuda bandiţilor.
Seria  de acţiune îşi respectă renumele şi în acest nou film. Scenele de luptă au o coregrafie excelentă, scena cu bătaia într-un vestiar minuscul, producător de senzaţii claustrofobe, fiind bună de inclus într-o antologie a scenelor de acţiune. Plus urmăriri cu maşini făcute în stil "old school" dar cu atât mai interesante. Plus fete frumoase multe şi în ţinută sumară. Plus un nou Transporter, adică Ed Skrein mai sexy decât vechiul, Jason Statham, deşi parcă cu un aer mai puţin blazat. Plus un tătic al Transporterului ieşit la pensie şi gata să-l bage în belele mai ales din motive de slăbiciune pentru frumuseţile din jur.

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Southpaw/Lovitura de stanga


Southpaw, Lovitura de stanga, USA 2015, regia Antoine Fuqua, cu Jake Gyllenhaal, Forest Whitaker

Povestea filmului este un clişeu de la un capăt la altul. E povestea aia cu boxerul de succes care suferă o cadere, viaţa lui este distrusă, şi apoi cu ajutorul unui antrenor charismatic se întoarce pe ring pentru a câştiga din nou.
Totuşi filmul merită vâzut. Întâi pentru că Antoine Fuqua ştie să filmeze exemplar această poveste absolut previzibilă, cu planuri strânse emoţionale, alternând cu momente de respiro picturale.
Dar mai ales e un film în care joacă Jake Gyllenhaall, pe care îl remarcam în Nightcrawler. Acum face un cu totul alt rol, dar îl face excelent, în ciuda tuturor locurilor comune. În mod inevitabil empatizezi cu personajul lui oricât de critic ai fi faţă de poveste. Ajutat şi de Forest Whitaker care este antrenorul charismatic care va readuce campionul pe ring.

sâmbătă, 29 august 2015

The Man from U.N.C.L.E.


The Man from U.N.C.L.E., USA, Marea Britanie 2015, regia Guy Ritchie, cu  Henry CavillArmie HammerAlicia VikanderHugh Grant,

Un film făcut de Guy Ritchie desigur nu trebuie ratat.

Filmul reia mijloacele artistice ale filmului cu agenţi secreţi din anii 1960, le amestecă cu haz şi dragoste, pentru a obţine un film plăcut pentru publicul anului 2015.

Desigur filme de acest gen s-au mai făcut. Ce atrage în mod special atenţia este că Guy Ritchie, foarte cunoscut  cum se joacă în filmele sale cu timpul naraţiunii cinematografice, observă cu mare atenţie timpul naraţiunii în filmul din acea perioadă, pe care l-am descrie astăzi, raportat la filmele de acţiune de acum, explozive, ca fiind un timp "leneş", care curge încet, ba chiar "prolix". Aşa că regizorul se joacă cu timpul naraţiunii în stil anii 1960 obţinând efecte comice explozive pentru spectatorul anului 2015.

sâmbătă, 22 august 2015

Mission:Impossible - Rogue Nation

Mission:Impossible - Rogue Nation, USA 2015, regia Christopher McQuarrie, cu  Tom CruiseRebecca FergusonJeremy Renner, Alec Baldwin

Zboara agentul Hunt agatat de usa avionului, cu un costum impecabil? Zboara. Atunci mai doriti ceva? Mission:Impossible este un execrcitiu de stil la fel ca si 007 (varianta America). Si isi onoreaza cu prisosinta (re)numele.

Desigur adaptat la gustul actual. Eroina nu mai trebuie sa fie salvata, ci, eventual, salveaza ea pe superagentul cel sarmant. 

duminică, 16 august 2015

Catch 22


Pentru ca am citit cartea Catch 22, unul dintre romanele fanion ale literaturii americane, evident ca nu am putut rata filmul. Filmul este o surpriza placuta, caci stie sa redea pe deplin umorul ironic si absurd al romanului, modalitate de condamnare a absurditatii razboiului.

Din carte au fost selectate  in mod inteligent scenele cele mai bune de exploatat cinematografic asa ca povestea nu treneaza deloc.

Veti rade, dar va veti si ingrozi de absurdul razboiului. Si nu puteti decat sa luati o barca sa vasliti pina in Suedia ca Yossarian.

Plus va veti delecta cu aparitiile de tinerete ale unor actori care au devenit celebri pe parcurs, Alan Arkin, Martin Sheen sau John Voigt. Bonus o aparitie ca actor a lui Art Garfunkel si un Orson Welles la batranete.

sâmbătă, 1 august 2015

La famille Belier, Familia Belier


La famille Belier,  Familia Belier, Franţa 2014, regia Eric Lartigau, cu Louane Emera, Karin ViardFrançois DamiensEric Elmosnino

Filmul poate fi considerat unul dintre filmele perfecte. Realizatorii au pus în el tot ce poate emoţiona spectatorul într-un amestec perfect proporţionat astfel încât să obţină efectul  maxim. O familie cu dezabilităţi (surzi), dar nu din cei care cerşesc compasiunea dumneavoastră, ci nişte învingători, o fiică adorabilă, dar în acelaşi timp putând fi luată ca model de orice domnişoară (chiar şi cele care consideră că au probleme cu greutate), un profesor trăsnit, multă muzică franţuzească de Michel Sardou, o poveste de dragoste adolescentină, plus peisaje frumoase rurale din Normandia. Şi desigur o poveste despre "urmează-ţi visul" aşa cum stă bine în orice film.



sâmbătă, 25 iulie 2015

Magic Mike XXL

Magic Mike XXL, USA 2015, regia Gregory Jacobs, cu Channing Tatum

Dacă primul Magic Mike era un film uşurel, dar bine construit sub bagheta lui Soderbergh, continuarea e lipsită de orice miză dramatică. Filmul se vrea un fel de road movie cu gaşca de stripperi uşor îmbătrâniţi în căutarea gloriei. Însă partea de road movie e doar un pretext ca să facă loc unor scene cu băieţi muşchiuloşi în chiloţi. Dacă pe partea asta reuşesc să trezească vreun interes la doamne şi domnişoare, nu ştiu ce să zic, le las pe dumnealor să se pronunţe. Eu nu am observat însă vreun interes deosebit în cinematograf nici sub acest aspect.

sâmbătă, 18 iulie 2015

Terminator Genisys




Terminator Genisys, USA 2015, regia Alan Taylor, cu Arnold Schwarzenegger, Jason Clarke, Emilia Clarke


Puteţi să treceţi declaraţia mea la categoria plăceri vinovate dar eu spun că mi-a plăcut. O fi şi nostalgia după vremurile când vedeam primul terminator pe o casetă video cu traducerea inconfundabilă a Margaretei Nistor.

E genul de film de acţiune cinstit, cu scene bine lucrate să te ţină cu sufletul la gură, unde chiar vezi actorii (toată echipa e OK) şi nu numai efectele speciale, cu un pic de suspans strecurat cât să nu zici că ai ghicit finalul de la primul cadru, şi cu ceva umor bine plasat ca să nu ţi se aplece de la inevitabilele locuri comune ale filmelor de acţiune.

Şi mai ales e cu Schwartzy care "is back" şi ne zâmbeşte fermecător.

duminică, 12 iulie 2015

Minions

Minions, USA 2015, regia Kyle Balda, Pierre Coffin,

Din pacate incercarile de transforma persoanje secundare din alte filme de animatie in vedete de prim plan cu un film dedicat lor, se dovedesc esecuri. Cum a fost si cu Pinguinii din Madagascar asa si cu Minionii. Se vede ca producatorii trateaza astfel de realizari ca surse de venit marginale, daca mai e ceva de muls de pe urma unui succes (in aces caz e vorba de seria Despicable Me, unde Minionii sunt personaje secundare) bine, dar fara investitii mari.
Din pacate se pare ca la Hollywood e greu sa mai gasesti un scenarist care sa scoata altceva decat o poveste din genul cu supereroi, unde in loc de deznodamant avem o cafteala gigantica.
Mare pacat, caci Minionii sunt niste personaje extrem de ofertante, si puteau fi cu usurinta dezvoltate povesti de o mie de ori mai interesate, numai cu putina fantezie. Dar asta se pare ca a murit in cetatea filmului.

duminică, 5 iulie 2015

Cinderella, Cenuşăreasa - Cinemateca

Revin la istoria filmelor de animaţie Disney.

Cu Cenăşureasa. Lansat în 1950 erau 8 ani de la Bambi.  În timpul războiului Disney se înrolase în producţia de scurt-metraje de propagandă (de altfel de mare succes), apoi, după război, piaţa a apărut a fi nefavorabulă pentru animaţie şi Disney a lansat ca filme de lung metraj doar nişte colecţii de scutmetraje grupate sub o temă (muzicală) exploatând personajele cunoscute ca Mickey, Donald, Pluto etc.

Cu Cinderella Disney revine la producţia de lung metraj de animaţie. Şi din nou a avut dreptate. După anii slabi de după război, Cenuşăreasa a dat lovitura fiind un succes de public fabulos, cu încasări foarte bune care au permis studiourilor Disnay să reintre în afacerea marilor producţii animate în anii 50.

Povestea o ştie toată lumea. Dar nu aşa cum a văzut-o Disney. Care a tăiat mult din scenele cu raportare la povestea clasică şi a insistat pe povestea şoriceilor şi motanului mamei vitrege. Gus e favortul meu.

https://youtu.be/ggS61GeN-dA



sâmbătă, 27 iunie 2015

Inside Out, Întors pe dos


Inside Out, Întors pe dos, USA 2015, regia Pete DocterRonaldo Del Carmen

Cand nu mai credeam că cei de la Pixar vor mai reuşi să facă un film de calitate, iată că mă contrazic, şi vin cu o mică capodoperă animată.

Inside Out este o animaţie care se adresează mai mult adulţilor, şi în mod sigur nu cred că e recomandat să vă aduceţi progenitura sub 10 ani la acest film pentru că bănuiesc că se va plictisi copios.

Un film aproape filozofic despre ceea ce suntem, noi, ca personalităţi, dar povestit amuzant cu ajutorul a cinci personaje care sălăşluiesc în mintea noastră: Bucuria, Tristeţea, Frica, Mânia, şi Dezgustul. Cu aceste personaje şi aventurile lor  o să râdeţi cu poftă, o să deveniţi nostalgici pe alocuri, şi în mod sigur o să vă bucuraţi de film.

Cu o animaţie care renunţă la ambiţia de a crea efecte naturaliste, şi care merge pe stilizare şi imaginaţie picturală cât cuprinde.

Neaparat de văzut.

miercuri, 17 iunie 2015

Relatos salvajes, Povesti trasnite


Relatos salvajes, Povesti trasnite, Aregentina, Spania 2014, regia Damián Szifrón, cu Darío GrandinettiMaría MarullMónica Villa,

Cum e mare secetă de filme bune, trebuie neaparat să mergeţi la acest film. E un film produs de Pedro Almodovar, şi o să înţelegeţi repede de ce celebrul regizor s-a implicat în acest proiect cinematografic.

Filmul e o colecţie de 6 poveşti. Poveşti trăsnite le-au descris traducătorii noştri. Eu le-as spune totusi "sălbatice". Pentru că, ceea ce  e comun tuturor acestor poveşti, este faptul că în spatele civilizaţiei noastre se află, totuşi, omul "sălbatic". În care "natura" dă să răbufnească. Această trăsăstură a noastră nu e dispărută ci ascunsă după convenţii, mocneşte frustrat, şi dă să iasă la suprafaţă.

Filmul surprinde diverse ipostaze ale acestei răbufniri, cu efecte comice fără egal, dar e un râs nervos, pentru că acolo suntem noi, victimele civilizaţiei.

P.S. Acest post e dedicat lui Yoda care ne-a părăsit pentru a merge în raiul pisoilor cuminţi şi inteligenţi. Unde în mod sigur va primi cel mai bun lapte. Va primi mângâierile pe care nu am apucat să i le dăm. Şi va fi şters la funduleţ ceea ce ştiu că îi place atât de mult.


sâmbătă, 13 iunie 2015

Spy, Spioana

Spy, Spioana, USA  2015, regia Paul Feig,  cu Melissa McCarthy, Jude Law, Jason Statham, Miranda Hart,
Jessica Chaffin,

Daca tot sunt la modă filmele cu tinere delicate, dar puternice care salvează lumea unii s-au gândit că merită o parodie. Unde eroina nu e nici tocmai tânără, nici delicată, ba chiar are câteva kilograme în plus. Bineînţeles că băşcălia la adresa filmelor cu superspioni e inevitabilă.

Aşa că de această dată 007 se vede înlocuit de varianta sa în viziune feministă. Căci la CIA e o şefă şi toată munca care contează e făcută de doamne. Le rămâne să meargă şi pe teren să se confrunte direct cu inamicul. Ceea ce eroina din acest film face, cu mult şarm, umor, şi cu un ochi la respectarea bugetului agenţiei ca orice gospodină care se respectă.

Ce le rămâne domnilor să facă? Păi, să meargă la Pilates ca să-şi deschidă şoldurile, sau să servească drept tovarăş de mahmureală dimineaţa după o noapte ... despre care nu se poate povesti.

Să nu uit: Jason Statham ne aminteşte că e un bun actor de comedie.

sâmbătă, 6 iunie 2015

Crematoriul


La capitolul Cinemateca doua vorbe despre un film puţin cunoscut la noi, dar care mie mi-a făcut o impresie profundă: Crematoriul (în cehă Spalovač mrtvol).

E un film regizat  de Juraj Herz, adaptat după un roman de Ladislav Fucks, cu acelaşi titlu.

Filmul e făcut în 1969 pe vremea când şcoala cehă de film făcea furori în lume.

Eu nu cunosc vreun film care să descrie mai bine ceea ce Hanna Arendt numea "banalitatea răului". Un film cu accente horror, care descrie, în filmări de o uluitoare inventivitate, transformarea unui modest administrator al unui crematoriu în "bestia umană".

Cine e curios să citească şi cartea o poate găsi în engleză aici.

sâmbătă, 30 mai 2015

Home, Acasă,


Home Acasă, USA 2015, regia Tim Johnson, voci Steve Martin

Alienşii din Home nu sunt nicidecum precum cei din Războiul lumilor. Conflictul de civilizaţii produce pagube doar din cauză că invadatorii din univers sunt cam încurcă-lume în general. Pai cand ai un şef care aduce cu King Julien din Madagascar la ce poţi să te aştepţi?

Sigur, povestea despre prietenia dintre un extraterestru invadator şi o fetiţă terestră nu este extrem de originală. Nici umorul nu dă pe dinafară. Dar inventivitatea picturală cu care este condimentată animaţia este un plus sigur al acestei animaţii, care astfel este agreabilă ochiului.


sâmbătă, 23 mai 2015

The Cut, Tăietura

The Cut, Tăietura, Germania, Franta, Polonia, Italia, Canada, Turcia, 2014, regia Fatih Akin,

Nu des ai ocazia să vezi un film despre genocidul armenilor petrecut in 1915 in Turcia. Si inca facut de Fatih Akin. Filmul este, numai si pentru asta, un eveniment.

Un film istoric, despre o epoca a suferintei.

Totusi trebuie spus ca nu este un film tipic pentru Fatih Akin. Povestile si personajele obişnuite ale lui Fatih Akin sunt oameni care provoacă zeii având de suferit mânia zeilor pentru hybrisul lor, ca în dramele antice. Aici e vorba de o dramă istorică, unde "oameni sunt sub vremi" ca să mă exprim precum cronicarul.

De remarcat muzica filmului extrem de inspirată.

sâmbătă, 16 mai 2015

Shaun the Sheep Movie, Mielul Shaun


Shaun the Sheep Movie, Mielul Shaun, Marea Britanie, Franta 2015, regia Mark BurtonRichard Starzak, 

Studiourile Aardman au produs întotdeauna animaţii bune, şi nici de aceasta dată nu dezamăgesc. Shaun the Sheep are stil britanic şi animaţie de calitate în stilul animaţiei stop-motion, deşi au trecut şi ei pe grafica computerizată, mulţumindu-se în ultima vreme doar să realizeze modelele şi apoi să le scaneze pentru a le anima pe computer.

Interesant este şi faptul că este un film fără dialog, făcând cu atât mai simpatică şi universală povestea lui Shaun oiţa care se trezeşte în fiecare dimineaţă pentru a fi tunsă conform programului. Vă recunoaşteţi un pic asta?

Umorul e destul de burlesc, de pe vremea filmului mut, uneori sunt prea evidente preluările de idei din alte filme, dar în mod sigur cei mici se vor distra copios.

sâmbătă, 9 mai 2015

Aferim

Aferim,  Romania, Bulgaria, 2015, regia Radu Jude, cu Teodor Corban, Mihai Comanoiu, Toma Cuzin,

M-am dus sa vad si eu premiatul si multlaudatul Aferim. Filmul confirma zicala: La pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Desigur este de laudat incercarea lui Radu Jude de a face un film de epoca. Cu grija la detalii si la atmosfera epocii, Valahia 1835. Vreo 20-30 de minute filmul pare interesant dat fiind exotismul vremurilor trecute si modul placut in care sunt ele reconstituite de Radu Jude. Insa jocul asta cu lumea exotica de la 1835 este insuficient pentru un film intreg. Si nici asta nu functioneaza bine peste tot. Actorii sunt si mai asa si mai asa. Unii recita ca la Cantarea Romaniei.
In primul rand filmul are un scenariu ridicol. Sub pretextul drumului facut pentru prinderea unui tigan rob fugar, sunt introduse tot felul de personaje care nu au niciun rol in constructia dramatica. Sunt puse acolo doar pentru exotism si pentru o ilustrare scolarareasca pentru diferite cazuri de discriminare: dupa rasa, natie, conditie sociala, economica, de gen. In plus s-au pus cap la cap pasaje din divese texte de epoca pentru culoare vremii. Insa cine a scris scenariul nu s-a preocupat prea mult de unitatea lor. Asa ca se trece de la anumite tipare verbale la altele, incompatibile intre ele, in acelasi personaj. Ceea ce suna fals rau de tot.
Filmul daca a primit vreun premiu, l-a primit nu pentru calitatile sale artistice, ci din motive de corectitudine politica. Daca americanii au dat Oscar la "12 Years Slave" musai s-a simtit obligat si juriul de la Berlin sa dea un premiu filmului lui Radu Jude

sâmbătă, 2 mai 2015

The Wedding Ringer, Nuntaşi de închiriat




The Wedding Ringer, Nuntaşi de închiriat, USA 2015, regia Jeremy Garelick, cu Kevin Hart, Josh Gad,
Dacă se mai fac comedii acceptabile la Hollywood ele sunt, neaparat cu negri, pardon cu afro-americani.
Doar oamenii ăştia mai ştiu să râdă şi să ne facă să râdă. Scenariul nu e cine ştie ce, o variaţiune pe povestea cu mirele care nu are cavalerul de onoare potrivit. Aici închiriază unul. Ba chiar şi pe prietenii lui.
Partea bună este că în film este un Kevin Hart care e chiar bun, şi te face să zâmbeşti măcar numai când apare pe ecran.
Iar scena în care Kevin Hart dansează cu Josh Gad face totţi banii pe care i-aţi plătit pe bilet.

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Chappie





Chappie. USA, Africa de Sud 2015, regia Neill Blomkamp, cu Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, Sigourney Weaver,

Neill Blomkamp este autorul fimului District 9, pe care il consideram la vemea respectiva filmul SF al deceniului. Intre timp  a mai facut Elysium, un SF bun, dar fara sa rupa gura targului.

Iata ca vine cu o noua productie SF, acest Chappie.

Chappie este un film despre inteligenta artificiala, care poate fi orcand un bun subiect de film SF. Insa aici nu avem o meditatie despre intelignta artificiala, ci un film care abordeaza in cheie sociala problematica.

Povestea despre naivul Chappie, robotul dotat cu intelienta artificiala, picat  intr-o poveste cu ceea ce am numi marginali sociali (nu neaparat rai, nu neaparat buni, Blomkamp ca sud-african stie sa plaseze si sa orientze corect povestile sub acest aspect, intr-o Africa de Sud macinata de contradictii sociale) putea fi intersanta daca era exploatata pina la capat in acest sens. Totusi lui Blomkamp ii place sa se joace cu secvente de actiune, asa ca mesajul / oameni buni, orice tehnologie am avea ea e inutila daca nu suntem social capabil sa o folosim / se cam pierde pe drum prin momentele incarcate de violenta. Si cinematografic lucrurile nu se incheaga. Scenele suprarealiste care vor sa marcheze destinul contradictoriu al lui Chappie, o masinarie ultraperformanta ajunsa pe mainile unor marginali si miza a unor jocuri de putere, nu se potrivesc deloc cu pasiunea pentru filmari in stil cineverite ale lui Blomkamp.

In consecinta Chappie e un film interesant, dar nu sunt putine momentele cand arata ciudat, si pactul narativ-fictional cu spectatorul tinde sa se rupa, oricata bunavointa are amatorul de SF.


duminică, 19 aprilie 2015

Cut Bank



Cut Bank, USA 2014, regia Matt Shakman, cu Teresa Palmer, Liam Hemsworth, John Malkovich, Billy Bob Thornton, Bruce Dern, Oliver Platt

Cand nu mai speram sa vad vreun film bun, iata ca acest Cut Bank (titlul nu inseamna nimic e doar numele unei localitati) imi arata ca se mai fac si filme bune. 
Desi Matt Shakman imprumuta bine de la stilul fratilor Coen, arata ca stie sa stăpâneacă bine reţeta filmelor despre o Americă profundă, un univers "altfel" unde doar mâna lui Dumnezeu hotărăşte destine, ajutată şi de conspiraţia îngăduitoare a oamenilor.

O să găsiţi ritmul din Fargo, umorul negru şi absurd din Ladykillers, un set de actori care sunt ei înşişi o marcă, adică un film excelent.



sâmbătă, 18 aprilie 2015

Tinker Bell and the Legend of the NeverBeast, Clopotica si Legenda Bestiei de Nicaieri


Tinker Bell and the Legend of the NeverBeast, Clopotica si Legenda Bestiei de Nicaieri, USA 2014, regia Steve Loter,

Seria cu Tinker Bell este tinuta in viata de studiourile Disney, prin povesti, povesti adresate mai ales celor mici, fara a arunca banii mai mult decat trebuie pe animatie.

Nu e un tur de forta la capitolul grafica, dar povestea cu monstrul care topaie ca un catelus este adorabila, emotionanta si chiar educativa. Daca aveti copii sau va mai simtiti inca copii nu trebuie sa pierdeti acest film.

Singurul minus: nu stiu de ce studiorile Disney au ales sa reprezinte zanele ca pe niste adolescente supercochete. Nici macar nu cred ca adolescentele se uita la genul acesta de animatie ca sa cred ca e un truc de marketing.

duminică, 12 aprilie 2015

Bambi


Cu Bambi Walt Disney devine din 1942 deja clasic.
Povestea puiului de căprioară şi a prietenilor săi cred că nu e vreun secret pentru cineva.

Deja Disney nu mai era un pionier. Animaţia de lung metraj deja intrase în conştiinţa publicului. Disney trebuia să confirme şi să ducă lucrurile la un nivel artistic peste ceea ce se făcuse.

Credeţi că puteţi imagina o secvenţă mai bună în care să marcaţi tensiunea dintre lumea copilăriei şi lumea adulţilor, cu regulile ei, decât cea în care Thumper începe să spună "Father said......".

Dar mai ales priviţi scena vânătorii în care moare mama lui Bambi. E o scenă dramatică prin excelenţă. Disney a fost foarte implicat personal în această scenă. Simţul său de vrăjitor al animaţiei îi spunea că acolo se joacă cartea cea mare între o capodoperă şi un dezastru. Un exces de dramatism putea ruina filmul care, ca animaţie, are un anumit public. Pe de altă parte scena este indispensabilă pentru a înţelege  maturizarea lui Bambi şi mai ales marea lecţie a naturii, a ciclului viaţă-extincţie-viaţă.
Alegerea lui Disney a fost cea de a sugera totul, a nu arăta nimic direct. Nimic nu se vede: vânătorii sunt o prezenţă puternică, ameninţătoare, dar nu îi vedem deloc. Scena a devenit clasică, e o scenă de manual al cinematografiei, cum poţi să dezvolţi drama numai din sugestie.

duminică, 5 aprilie 2015

Dumbo

Daca nu punem la socoteala Fantasia, care este in fapt o colectie de scurt-metraje reunite sub ideea de ilustrare a unor bucati muzicale prin animatie, Dumbo este al treilea lung-metraj al lu Disney.

Formatul neobisnuit al filmlui, doar 64 de minute, il face mai greu de incadrat in programele TV sau proiectiile de astazi, asa ca Dumbo nu are un renume egal cu Pinocchio, de exemplu.

Disney, dupa ce cheltuise foarte multi bani cu Pinocchio, cu un rezultat financiar nu prea stralucit, in 1941 cu Dumbo a mers pe solutii artistice simple. Ceea ce face din Dumbo sa fie un film exceptonal de placut de privit si astazi.

Povestea elefantelului cu urechi mari, care dovedeste ca poate sa zboare, este una frumoasa. Cine nu iubeste eroii care inving in ciuda tuturor vicisitudinilor?

Cu o animatie inspirata de desenele de afis de circ din vremea respectiva, cu momente muzicale bine plasate (ascultati cum "gafaie" trenul) Dumbo ramane un film care sa inspire generatii dupa generatii.

Filmul a fost un succes. Intunecat,insa, de faptul ca tocmai avea loc atacul de la Pearl Harbour si America deja avea alte preocupari decat animatiile Disney.

duminică, 29 martie 2015

Insurgent


Insurgent, USA 2015, regia Robert Schwentke, Cu: Shailene Woodley, Ansel Elgort, Theo James

Filmul face parte din seria filmelor cu "o fata curajoasa care sparge tiparele si care salveaza lumea" de care isi bat joc subtil in comedioara Rewrite cu Hugh Grant, pe care va invit sa o vedeti. Ceea ce nu va invit sa faceti in cazul filmului de fata.

Dupa ce admirăm inca din primele cadre talentul de coafeza al personajului principal care cu o foarfeca ruginita isi face o freza demna de invidia celor mai tari case de hair styling din America, ne trezim într-o intrigă din care nu înţelegem decât că sunt unii răi care vor să prindă pe ăia buni, adică pe fata cu coafura şi prietenii ei. Şi ca să nu credeţi că tinerii de astăzi (sau din viitor, mă rog, că acţiunea se petrece undeva în viitor) sunt violenţi fără motiv, domniţa se zbate cu nişte coşmaruri despre nişte părinţi decedaţi din vina ălora răi.

După care se plimbă printre nişte ruine aranjate frumos şi pictural de responsabilul cu scenografia. Deşi zică-se e SF, singura scenă de cafteală mai de interes se petrece, clasic, în tren, ca în filmele cu cow-boy.

În sfârşit, după ce ne plictisim cu totul admirând machiajul impecabil al eroinei principale, indiferent de cât se buşeşete cu diverşi duşmani, aflăm că toată tărăşenia se petrece ca să deschidă o cutie.

Unde nu e ciocolată cu surprize, ci un mesaj de la o tanti apărută din senin care spune că fraierii ăştia se agitau degeaba, că toată treaba era să sară pârleazul cu care sunt înconjurate ruinele.

Probabil scenariştii care au scris chestia au fost selectaţi cu precondiţia de a avea doar jumătate de creier!



luni, 23 martie 2015

The Water Diviner, Promisiunea


The Water Diviner, Promisiunea, Australia 2014, regia Russell Crowe, cu Russell Crowe, Olga Kurylenko

Filmul este debutul ca regizor al lui Russelll Crowe. Si nu arata rau deloc.
Russell Crow a ales sa faca acest film acasa in Australia, prin urmare e o productie independenta, si nu are in spate mari desfasurari de forte ca la Hollywood. Nici nu prea are nevoie pentru ca este in mare masura un film emotionanat si intim. Fara ca sa fie plicticos, caci are si destula actiune ca sa te tina in priza. Un fermier australian pleaca sa caute pe cei trei fii care au luptat in celebra debarcare a trupelor britanice (in fapt soldati din Australia si Noua Zeelanda) de la Gallipoli, Turcia, din Primul Razboi Mndial,  si nu s-au mai intors acasa. Nimereste intr-o Turcie de dupa razboi, zbuciumata, unde se pregateste revolutia lui Kemal Ataturk. Ce va gasi o sa vedeti in film.

sâmbătă, 21 martie 2015

Focus


Focus, USA 2015, regia Glenn Ficarra , John Requa, cu Will Smith, Margot Robbie

Realizatorilor acestui film li s-a parut foarte interesanta povestea asta in care, cica, nimic nu este ce pare a fi. Mie nu. Dupa ce vezi prima serie de pacaleli din film e desul de clar ce o sa urmeze si, daca nu esti retardat mintal, te prinzi din primul cadru de urmatoarea pacaleala.
Povestea de dragoste dintre eroii principali e interesanta doar pentru amatorii de interracial, caci pe partea dramatica e la fel de artistica ca intalnirea dintre doua cozi de matura. Will Smith era  bun ca The Fresh Prince of Bel-Air, dar ca dramatic-lover nu prea merge. Margot Robbie e blonda si frumusica si cam atat.

luni, 16 martie 2015

Cinderella


Cinderella, USA 2015, regia Kenneth Branagh, cu Lily James, Cate Blanchett, Helena Bonham Carter, 

Cred că pariul lui Kenneth Branagh a fost să facă un film aşa cum l-ar fi făcut Walt Disney, dacă ar fi dorit să facă Cenuşăreasa cu actori şi nu o animaţie.
Rezultă un film ciudat pe alocuri, filmat ca în anii 1960, dar cu efecte speciale din 2015. Totuşi una peste alta e un pariu câştigat: e un film care are magia filmelor Disney din perioada "clasică" a studiorilor, cu o atmosferă de basm cum rar se mai întâlneşte astăzi chiar şi în filmele pentru copii. Posibil, Walt Disney dacă era producător al filmului ar fi acceptat să lanseze filmul aşa cum l-a făcut Branagh.

luni, 9 martie 2015

The Theory of Everything


The Theory of Everything, USA, UK 2014, regizor James Marsh, cu Eddie Redmayne, Felicity Jones

Filmul are o poveste adevărată şi zguduitoare. Este povestea celebrului Stephen Hawking, dar mai ales a soţiei sale care l-a sprijinit în viaţă. Povestea unui sacrificiu de sine. Oricât de geniu este Stephen Hawking este şi mai genial faptul că în spatele său a fost o soţie care l-a sprijinit şi suportat, în ciuda handicapului care ar fi alungat pe oricine altcineva. Stephen Hawkings este rezultatul geniului său cât şi al sacrificiului soţiei sale, pentru că în lipsa unei vieţi personale "normale", e puţin probabil că am fi avut un renumit Stephen Hawkings, ci doar un caz clinic într-un spital specializat în asistarea persoanelor cu dizabilităţi.
Desigur oamenii nu sunt îngeri, există umbre în această poveste, dar aşa este în definitiv viaţa.
Felicity Jones merita şi ea un Oscar pentru acest film, dar a fost mare aglomeraţie de roluri bine făcute în acest an la Oscaruri.

marți, 3 martie 2015

Whiplash


Whiplash, USA 2014, regia Damien Chazelle, cu J.K. Simmons, Miles Teller

Cand am iesit de la film intrebarea principala pentru mine a fost de ce nu a primit acest filmul titlul de cel mai bun film al anului 2014. Povestea studentului la conservator manipulat psihologic sa-si depaseasca limitele de catre un profesor excentric este una extrem de simplu redata cinematografic, dar totul merge spre perfectiunea actorie,  imagine,  set up, sunet, montaj.

Simplicity is not simple.

Desigur J.K. Simmons în rolul profesorului excentric îşi merită cu prisosinţă Oscarul şi măcar pentru asta trebuie să fiţi curioşi să vedeţi acest film.

joi, 26 februarie 2015

Kingsman: Serviciul secret



Kingsman: The Secret Service, Kingsman: Serviciul secret, USA, Marea Britanie 2014, regia Matthew Vaughn, cu Colin Firth, Mark Strong, Samuel L. Jackson, Michael Caine, Taron Egerton,

Kingsman face parte din seria filmelor care parodiază filmele cu spioni stil James Bond. Si o face cu stil (britanic) amintindu-ne ca "The suit is the modern gentleman's armour."
Glume bunicele, satira politica (la toti politicienii, in frunte cu Obama, le bubuie capul la propriu), satira mondena cu o lady bodyguard, killer de profesie, care dispune de niste picioare a la Oscar Pistorius. Si o printesa, naughty, naughty, care sa sarute eroul la final dupa ce salveaza lumea (ba chiar e dispusa la mai mult!)

duminică, 22 februarie 2015

Big Eyes, Ferestrele sufletului





Big Eyes, Ferestrele sufletului, USA 2014, regia Tim Burton, cu Amy Adams si Christoph Waltz,

Tim Burton paraseste ceea ce stie el sa faca el mai bine, filme fantastice, si vine pe taramul biografiilor. Big Eyes este o poveste biografica a pictoritei Margaret Keane si a sotului sau. Totusi povestea e din categoria a ceea ce Tim Burton iubeste sa faca: sa ecranizeze povesti in care aparenta si realitatea se afla in conflict. 

Daca Tim Burton pare un pic stresat ca e pe un teren care nu  e al lui in realizarea de film, si livreaza o regie doar corecta, in care o sa recunoateti in cand in cand obsesiile sale despre familia perfecta a anilor 1950, filmul ramane unul memorabil si care merita sa fie vazut prin cei doi actori care tin rolurile principale. Amy Adams nu a luat degeaba Globul de Aur pentru ca este stralucitoare in a fi femeia anilor 1950, capabila, talentata, dar speriata de a-si juca cartile intr-o lume a barbatilor.

Christoph Walz este Walter Keane, sotul artistei,  fermecator si in acelasi tip cinic exploatator al talentului sotiei sale.

Si prin cei doi o sa traiti drama lumii noastre cotemporane in care marketing-ul si public relations au devenit mai importante decat produsul in sine.

vineri, 20 februarie 2015

Jupiter Ascending


Jupiter Ascending, USA 2015, regia Andy si Lana Wachowski, cu Channing Tatum, Mila Kunis

Desi destui au criticat ultima cretie a familiei Wachowski eu pot sa spun ca Jupiter Ascending este o experienta placuta.

Un SF unde viitorul este costruit cu o fantezie baroca nu poate decat sa incante ochiul. Muzica este o contributie importanta la intretinerea atmosferei. Mila si Channing sunt frumosi cat trebuie ca sa completeze acest tablou exuberant.


Singura problema ar fi ca familia Wachowski trebuie pe viitor sa lase pe altii sa le scrie povestile pe care le pun pe ecran. Pentru ca intre calitatea povestii (slabuta) si creativitatea vizuala (debordanta) este spatiul dintre divertisment agreabil si un film memorabil.

duminică, 1 februarie 2015

The Imitation Game, Jocul codurilor

The Imitation Game, Jocul codurilor, Marea Britanie, USA 2014, regia Morten Tyldum, cu Benedict Cumberbatch, Keira Knightley

Fără îndoială lui Benedict Cumberbatch îi stă bine în roluri de geniu dus cu pluta, şi fie şi numai pentru asta merită să vedeţifilmul. În plus povesea istorică, în sine, despre felul cum savantul  Alan Turing a spart codul de criptare al germanilor de pe maşinile Enigma din timpul celui de al doilea război mondial, construind şi primul computer,  este suficient de pasionantă.

Totuşi trebuie să avertizez, pentru a nu exista şi dezamăgiri,  că filmul este  în sine un fel de docudramă mai sofisticată, unde recrearea unui anumit moment istoric ţine loc de dramă. Căci drama personală a savantului Alan Turing, practic un inadaptat social, şi homosexual (absolut inacceptabi în contextul epocii), este tratată destul de superficial.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

American Sniper

American Sniper, USA 2014, regia Clint Estwood, cu Bradley Cooper

Se pare ca e weekend-ul filemlor de razboi. America traieste cu obsesia razboaielor sale, iar producatorii de filme vor sa exploateze aceasta obsesie. America Sniper este inca un film care vrea sa impresioneze cu tema soldatului intors din lupta (din Irak). O poveste adevarata a unui SEAL, Chris Kyle. 
Desi sunt un admirator al lui Clint Estwood, American Sniper nu este decat inca un film. Ceva scene de lupta care insa nu se remarca prin nimic. Ceva angoase si tahicardii la intoarcerea eroului acasa, dar atat de putin explicate in psihologia personajului incat par doar exercitiul unui ritual. Nimic comparabil cu un The Deer Hunter, ca exemplu.

Unbroken

Unbroken, USA 2014, regia Angelina Jolie, 

Angelina Jolie a anuntat ca vrea sa se ocupe serios de regie si vine sa ne convinga cu acest film. Un film biografic despre pataniile din al doilea razboi mondial ale unui sportiv olimpic american, Louis Zamperini, cu origini italiene, care cade prizonier la japonezi.

Filmul e facut corect, scenele de pace care descriu formarea caracterului sportiv al eroului au chiar un placut parfum de epoca. Insa filmul nu reuseste sa se ridice, in rest, cu nimic peste mediocritatea obisnuitelor povesti cu sodati americani ajunsi prizonieri, care se impun prin caracter dusmanilor. Ca sa nu mai vorbim ca freza eroului prinipal e intacta dupa cativa ani de prizonierat.