vineri, 27 februarie 2015

Budinca de macaroane

 Stiu, nu e nimic special, dar nu pot rezista tentatiei de face un post culinar despre una dintre bucuriile copilariei, budinca de macaroane. Ingredientele sunt foarte simple ca si prepararea. Un pachet de 500 grame macaroane, 500 g de branza de vaci, un ou. Unii mai pun si stafide, iar altii freaca braza cu zahar. In vremea copilariei mele stafidele erau un lux , asa ca nu ajungeau in budinca de macaroane. In ce priveste partea cu zaharul, placerea maxima consta tocmai in a adauga ulteror zaharul, pentru a crantani placut intre dinti. Sau, daca aveam miere de albine, puneam miere de albine ca indulcitor, avand sansa ca aceasta sa se scurga printre paste, mainile mele, picioare, pina pe covor si fata de masa spre disperarea mamei.
Prepararea este simpla. Puneti pastele la fiert conform instructiunilor de pe cutie. Scurgeti pastele fierte, lasati un pic sa se raceasca si apoi amestecați cu branza. Se pune totul intr-o tava 20x30 cm. Se unge deasupra cu oul batut.
Se da la cuptor pentru 20 maxim 30 minute la 160 grade.


joi, 26 februarie 2015

Kingsman: Serviciul secret



Kingsman: The Secret Service, Kingsman: Serviciul secret, USA, Marea Britanie 2014, regia Matthew Vaughn, cu Colin Firth, Mark Strong, Samuel L. Jackson, Michael Caine, Taron Egerton,

Kingsman face parte din seria filmelor care parodiază filmele cu spioni stil James Bond. Si o face cu stil (britanic) amintindu-ne ca "The suit is the modern gentleman's armour."
Glume bunicele, satira politica (la toti politicienii, in frunte cu Obama, le bubuie capul la propriu), satira mondena cu o lady bodyguard, killer de profesie, care dispune de niste picioare a la Oscar Pistorius. Si o printesa, naughty, naughty, care sa sarute eroul la final dupa ce salveaza lumea (ba chiar e dispusa la mai mult!)

duminică, 22 februarie 2015

Big Eyes, Ferestrele sufletului





Big Eyes, Ferestrele sufletului, USA 2014, regia Tim Burton, cu Amy Adams si Christoph Waltz,

Tim Burton paraseste ceea ce stie el sa faca el mai bine, filme fantastice, si vine pe taramul biografiilor. Big Eyes este o poveste biografica a pictoritei Margaret Keane si a sotului sau. Totusi povestea e din categoria a ceea ce Tim Burton iubeste sa faca: sa ecranizeze povesti in care aparenta si realitatea se afla in conflict. 

Daca Tim Burton pare un pic stresat ca e pe un teren care nu  e al lui in realizarea de film, si livreaza o regie doar corecta, in care o sa recunoateti in cand in cand obsesiile sale despre familia perfecta a anilor 1950, filmul ramane unul memorabil si care merita sa fie vazut prin cei doi actori care tin rolurile principale. Amy Adams nu a luat degeaba Globul de Aur pentru ca este stralucitoare in a fi femeia anilor 1950, capabila, talentata, dar speriata de a-si juca cartile intr-o lume a barbatilor.

Christoph Walz este Walter Keane, sotul artistei,  fermecator si in acelasi tip cinic exploatator al talentului sotiei sale.

Si prin cei doi o sa traiti drama lumii noastre cotemporane in care marketing-ul si public relations au devenit mai importante decat produsul in sine.

vineri, 20 februarie 2015

Jupiter Ascending


Jupiter Ascending, USA 2015, regia Andy si Lana Wachowski, cu Channing Tatum, Mila Kunis

Desi destui au criticat ultima cretie a familiei Wachowski eu pot sa spun ca Jupiter Ascending este o experienta placuta.

Un SF unde viitorul este costruit cu o fantezie baroca nu poate decat sa incante ochiul. Muzica este o contributie importanta la intretinerea atmosferei. Mila si Channing sunt frumosi cat trebuie ca sa completeze acest tablou exuberant.


Singura problema ar fi ca familia Wachowski trebuie pe viitor sa lase pe altii sa le scrie povestile pe care le pun pe ecran. Pentru ca intre calitatea povestii (slabuta) si creativitatea vizuala (debordanta) este spatiul dintre divertisment agreabil si un film memorabil.

sâmbătă, 7 februarie 2015

The Sleeper and the Spindle


The Sleeper and the Spindle, Neil Gaiman, ilustrata de Chris Riddell, Bloomsbury

Neil Gaiman este un autor in mare voga in America, cunoscut in special pentru mult premiata carte American Gods, dar si pentru Coraline, ecranizata ca un film de animatie de mare succes.

Cartea de fata este, ca si Coraline, o carte in principal adresata copiilor. E un fel de tratare moderna  a basmului cu frumoasa din padurea adormita.

Ce este insa cu totul deosebit la aceasta carte este faptul ca este un obiect de arta. Ilustratiile bogate sunt efectiv superbe (un fel de art nouveau, reinterpretat, amintind uneori de Mucha), imprimate cu o cerneala metalica.

Cartea ca obiect artistic, iata o abordare mai putin obisnuita a editorilor de astazi, preocupati mai mult de trendul digitalizarii cartii.

duminică, 1 februarie 2015

The Imitation Game, Jocul codurilor

The Imitation Game, Jocul codurilor, Marea Britanie, USA 2014, regia Morten Tyldum, cu Benedict Cumberbatch, Keira Knightley

Fără îndoială lui Benedict Cumberbatch îi stă bine în roluri de geniu dus cu pluta, şi fie şi numai pentru asta merită să vedeţifilmul. În plus povesea istorică, în sine, despre felul cum savantul  Alan Turing a spart codul de criptare al germanilor de pe maşinile Enigma din timpul celui de al doilea război mondial, construind şi primul computer,  este suficient de pasionantă.

Totuşi trebuie să avertizez, pentru a nu exista şi dezamăgiri,  că filmul este  în sine un fel de docudramă mai sofisticată, unde recrearea unui anumit moment istoric ţine loc de dramă. Căci drama personală a savantului Alan Turing, practic un inadaptat social, şi homosexual (absolut inacceptabi în contextul epocii), este tratată destul de superficial.

Spa medieval

Baden (Elvetia) la 1642
sursa: Wikipedia

Iata cum descrie secretarul apostolic Poggio, participant la conciliul de la Konstantz (unde, printre altele, a fost condamnat Jan Hus ca eretic), avand astfel ocazia sa viziteze Badenul la 1416.

"Orasul Baden e destul de înfloritor, așezat într-o vale dominată de munți foarte înalți, lângă un râu mare cu ape repezi, care se varsă în Rin la șase mii de pași depărtare de oraș. În apropiere de oraș, la vreo 6-700 metri, se află un stabiliment superb clădit pe malul apei și destinat băilor. În centrul stabilimentului se întinde o imensă piață și, de jur împrejur, clădiri magnifice, capabile să primească mulțimi întregi. Fiecare edificiu are în interior băile sale, în care se scaldă doar cei admiși. Dintre aceste băi, unele sunt publice, altele sunt private, cu totul vreo treizeci.
Băi publice sunt două, accesibile de o parte și de alta a pieței, cu bazine pentru tot poporul, unde se duc bărbați, femei, copii, fete tinere și toată drojdia care-i înconjoară.
În aceste bazine, un soi de gard a fost construit între oameni pașnici: el separă bărbați de femei. E de râs, zău, să vezi niște babe intrând odată cu tinerii în apă, în pielea goală, sub privirea bărbaților, arătându-și atributele firești și dosul; mi s-a întâmplat adesea să râd de asemenea spectacol pitoresc, evocând prin contrast bătăile cu flori, și admiram în mintea mea inocența acestor inși care nu zăbovesc asupra tuturor fleacurilor și nu-și închipuie, și nu-şi spun, nimic rău.
Cât despre băile adăpostite în case private, sunt foarte elegante și, de asemenea, comune bărbaților și femeilor. Îi despart simple împletituri, în care sunt decupate mici ferestre prin care se poate bea împreună, se poate conversa, privi de o parte și alta și chiar atinge, ceea ce este un lucru obișnuit. Pe deasupra bazinelor există galerii unde bărbații se așază pentru a discuta și observa. Căci este îngăduit tuturor să meargă la băile unora și altora pentru a contempla, a pălăvrăgi, a se juca, a-și relaxa mintea, a rămâne pe loc pentru a le privi pe femeile aproape goale, care ies ori intră din apă.
Nicio pază la intrări, nicio uşă care să interzică accesul, necio bănuială deindecenţă. În majoritatea cazurilor, aceeaşi intrare serveşte şi femeilor şi bărbaţilor, iar bărbaţii întâlnesc femei pe junătate goale, iar femeile bărbaţi goi. Bărbaţii folosesc cel mult un fel de izmene, femele poartă nişte tunici de pânză, deshise sus ori pe-o parte, care nu acoperă nici gâtul nici pieptul, nici braţele, nici umerii. Foate des în apă se ia masa, al cărei preţ este inclus în taxa de intare, iar spectatorii asistă de obicei la aceste prânzuri.
Cât despre mine, priveam de la galerie, cu ochii măriţi şi cu nesaţ, moravurle, obiceiurie, plăcerile sociabilităţii, libertatea, ba chiar indecenţa modurilor de vaţă. E într-adevăr de mirare cu câtă inocenţă, cu câtă acceptare a adevăruui trăiesc ei. Unii soţi îşi văd nevestele pipăite de străini şi nu se emoţioează, nu dau atenţie, luând partea partea bună a lucrurilor. Nimic delicat care să nu devină firesc prin obiceiurile lor. S-ar fi adaptat uşor la cetatea lui Platon, socotind totul comun tuturor, de vreme ce, fără a-i cunoaşte teorile, s-ar număra de la început printre adepţii lui. În unele băi bărbaţii se amestecă direct cu femeile, că le sunt sau nu apropriaţi prin sânge sau alte legături; zilnic intră în baie de trei-patru ori, petrecând astfel mai toată ziua, cântând, bând sau dansând. Ei cântă într-adevăr în apă, în sunetul ţiterei; şi e un spctacol plin de farmec să vezi fete tinere, coapte pentru căsătorie, în plenitudinea formelor lor, cu faţa radiind de nobleţe, în atitudini şi mişcări de zeiţe; în timp ce cântă, hainele lor plutesc pe suprfaţa apei ca o trenă mişcătoare, încât le-ai puea lua drept înaripate Venus.