sâmbătă, 25 aprilie 2015

Chappie





Chappie. USA, Africa de Sud 2015, regia Neill Blomkamp, cu Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, Sigourney Weaver,

Neill Blomkamp este autorul fimului District 9, pe care il consideram la vemea respectiva filmul SF al deceniului. Intre timp  a mai facut Elysium, un SF bun, dar fara sa rupa gura targului.

Iata ca vine cu o noua productie SF, acest Chappie.

Chappie este un film despre inteligenta artificiala, care poate fi orcand un bun subiect de film SF. Insa aici nu avem o meditatie despre intelignta artificiala, ci un film care abordeaza in cheie sociala problematica.

Povestea despre naivul Chappie, robotul dotat cu intelienta artificiala, picat  intr-o poveste cu ceea ce am numi marginali sociali (nu neaparat rai, nu neaparat buni, Blomkamp ca sud-african stie sa plaseze si sa orientze corect povestile sub acest aspect, intr-o Africa de Sud macinata de contradictii sociale) putea fi intersanta daca era exploatata pina la capat in acest sens. Totusi lui Blomkamp ii place sa se joace cu secvente de actiune, asa ca mesajul / oameni buni, orice tehnologie am avea ea e inutila daca nu suntem social capabil sa o folosim / se cam pierde pe drum prin momentele incarcate de violenta. Si cinematografic lucrurile nu se incheaga. Scenele suprarealiste care vor sa marcheze destinul contradictoriu al lui Chappie, o masinarie ultraperformanta ajunsa pe mainile unor marginali si miza a unor jocuri de putere, nu se potrivesc deloc cu pasiunea pentru filmari in stil cineverite ale lui Blomkamp.

In consecinta Chappie e un film interesant, dar nu sunt putine momentele cand arata ciudat, si pactul narativ-fictional cu spectatorul tinde sa se rupa, oricata bunavointa are amatorul de SF.


duminică, 19 aprilie 2015

Cut Bank



Cut Bank, USA 2014, regia Matt Shakman, cu Teresa Palmer, Liam Hemsworth, John Malkovich, Billy Bob Thornton, Bruce Dern, Oliver Platt

Cand nu mai speram sa vad vreun film bun, iata ca acest Cut Bank (titlul nu inseamna nimic e doar numele unei localitati) imi arata ca se mai fac si filme bune. 
Desi Matt Shakman imprumuta bine de la stilul fratilor Coen, arata ca stie sa stăpâneacă bine reţeta filmelor despre o Americă profundă, un univers "altfel" unde doar mâna lui Dumnezeu hotărăşte destine, ajutată şi de conspiraţia îngăduitoare a oamenilor.

O să găsiţi ritmul din Fargo, umorul negru şi absurd din Ladykillers, un set de actori care sunt ei înşişi o marcă, adică un film excelent.



sâmbătă, 18 aprilie 2015

Tinker Bell and the Legend of the NeverBeast, Clopotica si Legenda Bestiei de Nicaieri


Tinker Bell and the Legend of the NeverBeast, Clopotica si Legenda Bestiei de Nicaieri, USA 2014, regia Steve Loter,

Seria cu Tinker Bell este tinuta in viata de studiourile Disney, prin povesti, povesti adresate mai ales celor mici, fara a arunca banii mai mult decat trebuie pe animatie.

Nu e un tur de forta la capitolul grafica, dar povestea cu monstrul care topaie ca un catelus este adorabila, emotionanta si chiar educativa. Daca aveti copii sau va mai simtiti inca copii nu trebuie sa pierdeti acest film.

Singurul minus: nu stiu de ce studiorile Disney au ales sa reprezinte zanele ca pe niste adolescente supercochete. Nici macar nu cred ca adolescentele se uita la genul acesta de animatie ca sa cred ca e un truc de marketing.

duminică, 12 aprilie 2015

Bambi


Cu Bambi Walt Disney devine din 1942 deja clasic.
Povestea puiului de căprioară şi a prietenilor săi cred că nu e vreun secret pentru cineva.

Deja Disney nu mai era un pionier. Animaţia de lung metraj deja intrase în conştiinţa publicului. Disney trebuia să confirme şi să ducă lucrurile la un nivel artistic peste ceea ce se făcuse.

Credeţi că puteţi imagina o secvenţă mai bună în care să marcaţi tensiunea dintre lumea copilăriei şi lumea adulţilor, cu regulile ei, decât cea în care Thumper începe să spună "Father said......".

Dar mai ales priviţi scena vânătorii în care moare mama lui Bambi. E o scenă dramatică prin excelenţă. Disney a fost foarte implicat personal în această scenă. Simţul său de vrăjitor al animaţiei îi spunea că acolo se joacă cartea cea mare între o capodoperă şi un dezastru. Un exces de dramatism putea ruina filmul care, ca animaţie, are un anumit public. Pe de altă parte scena este indispensabilă pentru a înţelege  maturizarea lui Bambi şi mai ales marea lecţie a naturii, a ciclului viaţă-extincţie-viaţă.
Alegerea lui Disney a fost cea de a sugera totul, a nu arăta nimic direct. Nimic nu se vede: vânătorii sunt o prezenţă puternică, ameninţătoare, dar nu îi vedem deloc. Scena a devenit clasică, e o scenă de manual al cinematografiei, cum poţi să dezvolţi drama numai din sugestie.

duminică, 5 aprilie 2015

Dumbo

Daca nu punem la socoteala Fantasia, care este in fapt o colectie de scurt-metraje reunite sub ideea de ilustrare a unor bucati muzicale prin animatie, Dumbo este al treilea lung-metraj al lu Disney.

Formatul neobisnuit al filmlui, doar 64 de minute, il face mai greu de incadrat in programele TV sau proiectiile de astazi, asa ca Dumbo nu are un renume egal cu Pinocchio, de exemplu.

Disney, dupa ce cheltuise foarte multi bani cu Pinocchio, cu un rezultat financiar nu prea stralucit, in 1941 cu Dumbo a mers pe solutii artistice simple. Ceea ce face din Dumbo sa fie un film exceptonal de placut de privit si astazi.

Povestea elefantelului cu urechi mari, care dovedeste ca poate sa zboare, este una frumoasa. Cine nu iubeste eroii care inving in ciuda tuturor vicisitudinilor?

Cu o animatie inspirata de desenele de afis de circ din vremea respectiva, cu momente muzicale bine plasate (ascultati cum "gafaie" trenul) Dumbo ramane un film care sa inspire generatii dupa generatii.

Filmul a fost un succes. Intunecat,insa, de faptul ca tocmai avea loc atacul de la Pearl Harbour si America deja avea alte preocupari decat animatiile Disney.