sâmbătă, 30 mai 2015

Home, Acasă,


Home Acasă, USA 2015, regia Tim Johnson, voci Steve Martin

Alienşii din Home nu sunt nicidecum precum cei din Războiul lumilor. Conflictul de civilizaţii produce pagube doar din cauză că invadatorii din univers sunt cam încurcă-lume în general. Pai cand ai un şef care aduce cu King Julien din Madagascar la ce poţi să te aştepţi?

Sigur, povestea despre prietenia dintre un extraterestru invadator şi o fetiţă terestră nu este extrem de originală. Nici umorul nu dă pe dinafară. Dar inventivitatea picturală cu care este condimentată animaţia este un plus sigur al acestei animaţii, care astfel este agreabilă ochiului.


sâmbătă, 23 mai 2015

The Cut, Tăietura

The Cut, Tăietura, Germania, Franta, Polonia, Italia, Canada, Turcia, 2014, regia Fatih Akin,

Nu des ai ocazia să vezi un film despre genocidul armenilor petrecut in 1915 in Turcia. Si inca facut de Fatih Akin. Filmul este, numai si pentru asta, un eveniment.

Un film istoric, despre o epoca a suferintei.

Totusi trebuie spus ca nu este un film tipic pentru Fatih Akin. Povestile si personajele obişnuite ale lui Fatih Akin sunt oameni care provoacă zeii având de suferit mânia zeilor pentru hybrisul lor, ca în dramele antice. Aici e vorba de o dramă istorică, unde "oameni sunt sub vremi" ca să mă exprim precum cronicarul.

De remarcat muzica filmului extrem de inspirată.

sâmbătă, 16 mai 2015

Shaun the Sheep Movie, Mielul Shaun


Shaun the Sheep Movie, Mielul Shaun, Marea Britanie, Franta 2015, regia Mark BurtonRichard Starzak, 

Studiourile Aardman au produs întotdeauna animaţii bune, şi nici de aceasta dată nu dezamăgesc. Shaun the Sheep are stil britanic şi animaţie de calitate în stilul animaţiei stop-motion, deşi au trecut şi ei pe grafica computerizată, mulţumindu-se în ultima vreme doar să realizeze modelele şi apoi să le scaneze pentru a le anima pe computer.

Interesant este şi faptul că este un film fără dialog, făcând cu atât mai simpatică şi universală povestea lui Shaun oiţa care se trezeşte în fiecare dimineaţă pentru a fi tunsă conform programului. Vă recunoaşteţi un pic asta?

Umorul e destul de burlesc, de pe vremea filmului mut, uneori sunt prea evidente preluările de idei din alte filme, dar în mod sigur cei mici se vor distra copios.

sâmbătă, 9 mai 2015

Aferim

Aferim,  Romania, Bulgaria, 2015, regia Radu Jude, cu Teodor Corban, Mihai Comanoiu, Toma Cuzin,

M-am dus sa vad si eu premiatul si multlaudatul Aferim. Filmul confirma zicala: La pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Desigur este de laudat incercarea lui Radu Jude de a face un film de epoca. Cu grija la detalii si la atmosfera epocii, Valahia 1835. Vreo 20-30 de minute filmul pare interesant dat fiind exotismul vremurilor trecute si modul placut in care sunt ele reconstituite de Radu Jude. Insa jocul asta cu lumea exotica de la 1835 este insuficient pentru un film intreg. Si nici asta nu functioneaza bine peste tot. Actorii sunt si mai asa si mai asa. Unii recita ca la Cantarea Romaniei.
In primul rand filmul are un scenariu ridicol. Sub pretextul drumului facut pentru prinderea unui tigan rob fugar, sunt introduse tot felul de personaje care nu au niciun rol in constructia dramatica. Sunt puse acolo doar pentru exotism si pentru o ilustrare scolarareasca pentru diferite cazuri de discriminare: dupa rasa, natie, conditie sociala, economica, de gen. In plus s-au pus cap la cap pasaje din divese texte de epoca pentru culoare vremii. Insa cine a scris scenariul nu s-a preocupat prea mult de unitatea lor. Asa ca se trece de la anumite tipare verbale la altele, incompatibile intre ele, in acelasi personaj. Ceea ce suna fals rau de tot.
Filmul daca a primit vreun premiu, l-a primit nu pentru calitatile sale artistice, ci din motive de corectitudine politica. Daca americanii au dat Oscar la "12 Years Slave" musai s-a simtit obligat si juriul de la Berlin sa dea un premiu filmului lui Radu Jude

sâmbătă, 2 mai 2015

The Wedding Ringer, Nuntaşi de închiriat




The Wedding Ringer, Nuntaşi de închiriat, USA 2015, regia Jeremy Garelick, cu Kevin Hart, Josh Gad,
Dacă se mai fac comedii acceptabile la Hollywood ele sunt, neaparat cu negri, pardon cu afro-americani.
Doar oamenii ăştia mai ştiu să râdă şi să ne facă să râdă. Scenariul nu e cine ştie ce, o variaţiune pe povestea cu mirele care nu are cavalerul de onoare potrivit. Aici închiriază unul. Ba chiar şi pe prietenii lui.
Partea bună este că în film este un Kevin Hart care e chiar bun, şi te face să zâmbeşti măcar numai când apare pe ecran.
Iar scena în care Kevin Hart dansează cu Josh Gad face totţi banii pe care i-aţi plătit pe bilet.