sâmbătă, 31 octombrie 2015

Bajrangi Bhaijaan, Puterea credintei


Bajrangi Bhaijaan, Puterea credintei, India 2015, regia Kabir Khan,  cu Salman Khan, Kareena Kapoor, Harshaali Malhotra,

Da, e un film indian (capodopera 2015 de la Bollywood, se pare). Da, are un scenariu cam naiv, o poveste cu fetita din Pakistan pierduta in India si cum este ea salvata de eroul principal, bun la inima si adorator habotnic a lui Hanuman. Da, actorii au un evantai de expresie emotionala destul de restrans, existand doar extremele rasului si plansului, si cam nimic intre acestea. Da, se canta si se danseaza in film.
Totusi, se danseaza ceva mai putin decat in alte vremuri, si se observa o anumita preocupare a scenaristilor de a da o motivatie dramatica momentelor de muzica si dans. Actiunea e vie si colorata, si impanata cu umor. Partea a doua, aventurile in Pakistan ale eroului nostru indian (sa va reamintesc ca cele doua tari sunt practic permanent pe picior de razboi in lumea reala?) e chiar un bun road  movie. Iar fetita este jucata atat de adorabil incat ierti naivitatile scenariului.
In definitiv am vazut filme de la Hollywood mult mai proaste decat acest film indian.

duminică, 25 octombrie 2015

Macbeth

Macbeth, Marea Britanie, Franta, USA, 2015, regia Justin Kurzel, cu Michael Fassbender, Marion Cotillard

Desigur a vedea un Macbeth cu Michael Fassbender și Marion Cotillard cap de afiș este o tentație majoră.
Totuși filmul nu reușește să convingă ca operă cinematografică.  Regia urmărește o reprezentare destul de clasică a piesei lui Shakespeare. Libertățile pe care și le ia față de piesa originală din nefericire nu aduc nimic nou pentru recepția piesei. Deși cinematograful dispune de mijloace artistice mai variate decât scena ele sunt prea puțin folosite pentru ca, eventual, să facă receptarea operei lui Shakespeare mai facilă pentru un public mai larg decât cel care merge în mod obișnuit la teatru, ceea ce ar fi fost un obiectiv cât se poate de decent pentru o astfel de realizarea cinematografică. Aș putea spune că mesajul din Macbeth e chiar mai greu de perceput în acest film decât într-un Macbeth jucat clasic pe o scenă. Chiar intriga devine oarecum neclară în această viziune cinematografică, și probabil, pentru cel care e total nefamiliarizat cu povestea, de neînțeles. Regizorului nu i-a spus nimeni că dacă te uiți la multe filme de Kurosawa nu înseamnă că știi să faci filme ca și celebrul regizor japonez. Astfel că filmul abundă în cadre filmate într-un stil pictural, care amintesc de filmele lui Kurosawa, dar absolut gratuite din punct de vedere dramatic, greșeală în care Kurosawa nu cădea vreodată. Bomboana de pe colivă este traducerea în românește care nu reușește să redea nimic din grația versului lui Shakespeare.
Cum zicea Lady Macbeth "What's done is done."

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Povestea Printesei Kaguya, Kaguyahime no monogatari


Povestea Printesei Kaguya, Kaguyahime no monogatari, Japonia 2013, regia Isao Takahata,

Film prezentat in cadrul festivalului Anim'Est.

Anul acesta nu prea m-am lipit de festivalul Anim'Est, totuși nu pot trece cu vederea acest film prezentat în cadrul festivalului. Este un film produs de celebra casă de producție de animație  Ghibli condusă de geniul animației japoneze Hayao Miyazaki.
Animația din punct de vedre grafic este o încântare. Așa cum se poate ghici și după afiș este o prelucrare a tehnicilor picturii tradiționale japoneze, cu stilul foarte simplificat al liniei și culorii, dar extrem de expresivă.
Filmul începe bine cu aventurile magice ale copilăriei prințesei, copilăria ca lume mirifică fiind un subiect iubit de oricine.
Din nefericire scenariul dezvoltă povestirea doar sub aspectul moral-religios. Povestea Prințesei Kaguya este o poveste cu adâncă semnificație moral-religioasă budistă, ceea ce nu e rău, însă scenariul uită să dezvolte partea umană a personajului. Tratat doar ca personaj exemplar al unei povești religioase, prințesa devine un personaj oarecum plictisitor. Încheierea apoteotică cu Buddha care invită pe prințesă în Nirvana devine în acest context un moment aproape stânjenitor. Minusurile acestui film au fost probabil sesizate și de alții căci filmul nu prea a fost un succes de casă.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Martianul


Martianul, USA 2015, regia Ridley Scott, cu Matt Damon

Pentru că producătorii americani de film au văzut că povestea din Gravity s-a vândut bine, și-au mai încercat o dată norocul într-o poveste despre om în confruntarea cu spațiul cosmic, și au făcut Marțianul.
Pentru asigurarea reușitei s-a luat una bucată Ridley Scott cunoscut pentru SF-uri meseriașe.  Care fiind meseriaș și-a făcut treaba bine. S-a luat și una bucată Matt Damon care se descurcă bine în rol de Sandra Bullock.
Una peste alta filmul e o reușită. Povestea cu membrul unei misuni, abandonat pe Marte, are suspans și vitalitate. Totuși nu reușește să atingă intensitatea emoțională din Gravity. Compensează însă la capitolul umor.
Dacă Ridley Scott ar fi avut tăria să renunțe la o vreo jumătate de oră de film plină cu aiureli despre solidaritatea umană (cu chinezii care îi ajută pe americani, hăhăhă!, cu echipajul care își pune viața în pericol ca să-l salveze pe cel abandonat, melodramatic) ar fi fost chiar o capodoperă.

sâmbătă, 3 octombrie 2015

American Ultra, Agent descoperit




American Ultra, Agent descoperit, USA 2015, regia Nima Nourizadeh, cu Jesse Eisenberg, Kristen Stewart,

O productie independenta, un film neasteptat de bun.

Povestea este o satira atroce a societatii americane. In care cetateanul american poate fi agent secret sau inamicul public numarul 1 (preferabil in acelasi timp), numai ca sa aiba "serviciile" cum sa-si justifice salariul.

Asa ca eroul din film, Mike, adica Jesse Eisenberg, looserul perfect dintr-un orasel american, se trezeste implicat intr-o poveste violenta cu agenti secreti si killeri de profesie. Impreuna cu prietena sa Phoebe, adica Kristen Stewart.

Regia asigura un amestec de stiluri, de la romance, la actiune sangeroasa desprinsa parca dintr-un film de Tarantino, trecand prin scene suprarealiste cu un umor nebun, totul numai potrivit pentru povestea asta in care nimeni nu pare sa-si aminteasca care e mobilul evenimentelor. Totul terminat glorios in decorul familiar al unui supermarket, pentru ca, nu-i asa, acolo se consuma existenta si drama americanului, ca sa nu extindem la tot individul globalizat.

De remarcat Jesse Eisenberg, dar mai ales Kristen Stewart, cunoscuta din Twilight, despre care pina acum nu stiam ca poate chiar sa joace. Aici ii iese nemaipomenit de bine un rol fundamental, caci Phoebe da, prin personificarea iubirii, un sens acestei povesti aiuritoare.