sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Chec in doua culori

Ingrediente

125 g făină
4 ouă
100 g unt
100 g zahăr
1 plic de praf de copt
esenţă de vanilie
stafide (optţional)
două linguri de cacao

Frecati untul cu zahărul intr-un castron, Separaţi albuşurile de gălbănuş. Încorporaţi întâi gălbenuşurile şi esenţa de vanilie. Frecaţi până se deschide la culoare. Apoi incorporati faina si praful de copt. Bateţi albuşurile spumă, ca de bezea. Cu o lingură încorporaţi, fără a amesteca prea energic şi spuma de albuş. Dacă e cazul puneţi şi stafidele.

Daţi compoziţia în două. În una din părţi amestecaţi cacao.

Pregătiţi tava cu foaie de copt sau unsa cu unt. Turnati întâi o lingură din compoziţia albă. Apoi o lingură din cea închisă la culoare cu cacao. Nu întindeţi, nu vă bateţi capul. Aluatul trebuie să fie semilichid şi gravitaţia face treaba. Se vor duce singure în straturi unduitoare cu aspect frumos când tăiaţi checul.

Se dă la cuptor la 180 de grade pentru vreo 40 de minute.

Dheepan


Dheepan, Franta 2015, regia Jacques Audiard

Pentru că nu era nimic de văzut nou prin cinematografe, m-am decis sa merg sa vad filmul premiat la Cannes anul acesta, Dheepan.
Probabil ca nu voi mai face eroarea de a merge la filme premiate la Cannes. Dheepan e o poveste schematică despre niste imigranti din Sri Lanka veniti in Franta.
Sigur, sunt constient ca situatia acestor oameni este o drama, dar conflictul dramatic are nevoie de mult mai mult pentru a fi credibil decat de o situatie pe care o presupunem dramatica conform informatiilor pe care le avem din media. Caracterele principale ne scapa printre degete, nu reusesti sa te atasezi cu adevarat de nimeni. Cel mai rau lucru este ca nu exista  niciun personaj negativ clar definit. Sigur, intelegi substratul ca in definitiv toti din mica comunitate de imigranti si marginali sociali sunt niste victime, dar emotional chiar nu ajunge sa iti pese de cineva (sau ceva) din film.
Scenele filmate frust nu reusesc sa aduca nicio valoare in plus unui scenariu ratat.
Un film foarte corect politic, dar un esec cinematografic.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Voices of Revolution, 1917


Mark D. Steinberg, Voices of Revolution, 1917

Pentru cineva ca mine care a trăit ca experienţă personală descătuşarea de după evenimentele din România din decembrie 1989, cartea lui Mark Steinberg despre modul în care se exprima poporul în timpul evenimentelor revoluţionare din Rusia lui 1917, revoluţia din februarie 1917 (cea care l-a detronat pe ţar) şi Revoluţia bolşevică din octombrie 1917, este o confirmare despre concluzii proprii.

În primul rând autorul constată o descătuşare a vocilor care profită de libertatea recent acordată. Oricine are ceva de spus, despre orice, toată lumea vrea să se facă auzită. Există o inflaţie de petiţii, articole, luări de poziţie. Desigur Mark Steinberg a studiat un eşantion limitat de petiţii şi scrisori trimise către autorităţile din Sankt Petersburg, materialul disponibil pentru un astfel de studiu fiind mult mai larg.

 Pe de altă parte se pot observa mentalităţi adânc înrădăcinate exprimate într-un limbaj care face trimite la valori tradiţionale (în general religioase). Revoluţia nu schimbă oamenii şi mentalităţile. Desigur există şi un aspect modern, o preluare  a lozincilor politice exprimate în presa vremii, care sunt instrumentalizate în interesul celor care scriu aceste petiţii şi opinii din mediile populare, lăsând vădita impresie că valorile, moderne, din acele lozinci politice nu sunt deloc asimilita, ci sunt preluate ca un ritual sau cel mult instrumentalizate pentru a exprima o apartenenţă sau o anumită legitimare.

Cel mai grav, din perspectiva istorică, ştiind că lucrurile au condus la instaurarea regimului comunist în Rusia, este modul în care era percepută libertatea recent câştigată. Este o imposibilitate  evidentă la nivelul populaţiei obişnuite de a asimila libertatea ca obiect al unor drepturi şi libertăţi precum şi al unor garanţii politico-juridce. Libertatea este înţeleasă doar ca o valoare morală, un bun acordat de un justiţiar şi garant moral al acesteia, la care se face apel.  O mentalitate care va fi utilizată de bolşevici care se vor prezenta ca fiind acel justiţiar, într-o lume coruptă, unde compromisul politic părea să îndepărteze această valoare morală de la puritatea ei. Astfel că atunci când bolşevicii pun  mâna pe putere sunt destui care înţeleg că lucrurile merg în direcţia unei lipsiri de libertate, însă mai nimeni nu sesizează care este problema (lipsa unor mecanisme care să garanteze libertăţile) şi ce ar putea fi făcut.


Alice in Tara Minunilor, Alice in Wonderland


Mai departe cu povestea animatiilor Disney!

Alice in Tara Minunilor (1951) este o animaţie care iese din tipicul producţiilor Disney. Deobicei sunt cultivate conflicte dramatice simple, dar puternice. Povestea, sau mai bine zis poveştile lui Lewis Carroll (căci nu numai Alice in Wonderland este valorificată, ci şi Through the Looking Glass) sunt privite şi astăzi ca şi capodopere ale literaturii prin încărcătura lor de sensuri, jocuri de idei, posibilităţile de lectură multiplă. Cumva opus stilului Disney, şi oricum greu de abordat cinematografic.
Totuşi şi în acest caz echipa lui Disney se desurcă admirabil şi avem una dintre cele mai bune ecranizări ale cărţilor lui Lewis Carrolll.
Principala calitate este tocmai animaţia. Tonul este perfect, stilul aproape suprarealist al graficii îndeamnă la o "citire" dincolo de concretul acţiunii şi al personajelor. Fantezia debordantă în descrierea personajelor şi ritmul alert asigură satisfacţia spectatorului.
Personajul meu favorit? Cheshire Cat.


duminică, 15 noiembrie 2015

Starship


O melodie care a fost No 1 în 16 noimbrie 1985. Da, au trecut 30 de ani. Parerile sunt impartite: unii o considera o bucata muzicala geniala, altii o prostie absoluta. Eu zic ca exprima bine de tot spiritul acelor ani.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Spectre

Spectre, USA 2015, regia Sam Mendes, cu  Daniel Craig, Christoph Waltz, Léa Seydoux


Un film din seria Bond  e un spectacol, oricat de carcotas ai fi fata de filmele de actiune. Totusi trebuie sa marturisesc ca Sam Mendes nu a reusit sa redea spiritul Bond la fel de bine ca in precedentul, Skyfall.

Filmul incepe bine, cu James Bond gata oricand sa apara in costumul impecabil pentru a nimici inamicii in scene de actiune debordanta.

Problema e ca Sam Mendes nu duce pina la capat ceea ce promit secventele de la inceputul filmului. James Bond incepe sa-si puna tot felul de probleme morale, ba chiar se in dragosteste iremediabil, ceea ce este de necrezut, caci nimeni nu isi imagineaza un James Bond ducand copiii la scoala dimineata.

Cristoph Waltz nu prea are ce să joace pentru că, personajul negativ este de aceasta data plat si fara relief ca in toate filmele Bond, nimic ofertant pentru jocul nuantat al dublului oscarizat.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Ardennes 1944, Hitler's Last Gamble


Antony Beevor, Ardennes 1944, Hitler's Last Gamble, 2015

Consider pe Antony Beevor pe unul dintre cei mai buni istorici ai celui de al doilea razboul mondial. Dincolo de informatie, Beevor are "pana" istoria curge in fata noastra ca o drama la care suntem invitati sa participam. Drama a personajelor politice si miltare, dar si a oamenilor obisnuiti.
Si aceasta carte demonstreaza calitatile de istoric ale lui Antony Beevor. Concentrata pe ultima mare ofensiva a Germaniei in al doilea razboi mondial, (contra)ofensiva din Ardeni, cartea are ca principali eroi pe soldatii americani care au rezistat pe pozitii in fata unui inamic care a atac spre surpriza totala a comandantilor  superiori aliati, cu forte covarsitoare. Eroism descris astfel de capitanul John Long din Batalionul de Tancuri 761 "Nu am luptat pentru Dumnezeu sau Patrie, ci pentru mine si oamenii mei".
Desfasurata in decembrie 1944, ofensiva a fost ultima incercare a lui Hitler de a relua initiativa in razboi. Concentrand ultimile forte disponibile, inclusiv divizii de tancuri de pe frontul de est,  Hitler a calculat ca ar putea repeta succesul din 1940 si sa realizeze o strapungere dinspre Ardeni pina la Anvers, izoland fortele britanice la nord de aceasta linie, si fortand poate aliatii occidentali sa ceara pacea. Vremea proasta ajuta fortele germane, caci fortele americane si britanice nu puteau sa se foloseasca de superioritatea lor aeriana.
Dincolo de erorile tactice si strategice ale comandantilor aliati, inversunarea in lupta a soldatilor americani care au suportat in primul rand socul acestei ofensive a fost admirabila. Rezistenta in orasul Bastogne, incercuit de germani, a fost deosebit de importanta, liniile de comunicatii ale germanilor necesare pentru a sustine varful de lance al ofensivei, ramanand expuse, nesigure, si in final contribuind la esecul operatiunii.

Crimson Peak


Crimson Peak, USA, Canada 2015, regia Guillermo del Toro, cu  Mia WasikowskaJessica ChastainTom Hiddleston

Pentru ca fost Halloween am fost sa vad un film tematic. Crimson Peak parea sa fie ce trebuie. 
Dar desi am intrat la un film horror pot sa spun ca spre final am ajuns sa rad in hohote. Nici nu stiti ce efecte comice poate ascunde un film horror stupid.