sâmbătă, 30 ianuarie 2016

The Revenant


The Revenant, USA 2015, regia  Alejandro González Iñárritu, cu Leonardo DiCaprio,

Băiatul frumos din Tatanic, dacă nu a reuşit să se salveze de la naufragiu, are şansa să încerce acum, cu ceva mai multe riduri pe frunte şi barbă, să se salveze din încercările vestului cât se poate de sălbatic.
The Revenant e un film bun, dar eu nu cred că am înţeles de ce este atât de ridicat în slăvi. Desigur DiCaprio dovedeşte din nou că este un actor mare, şi fie şi pentru că lumea bună de la Hollywood nu vrea să se facă de ruşine că l-a "ratat" să-i dea un un "Oscar", dacă nu pentrru rol în sine, probabil va primi un statuetă.
În rest  e vorba de încă un film din genul omul contra naturii (şi a răutăţii altor oameni), bine construit narativ, bine filmat, dar nu ştiu câţi vor vrea să cumpere DVD-ul ca să-l pună în colecţia de filme.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

The Hateful Eight, Cei opt odiosi

The Hateful Eight, Cei opt odiosi, USA 2015, regia Quentin Tarantino, cu Samuel L. Jackson, Kurt Russell, Tim Roth, Michael Madsen, Jennifer Leigh, Walton Goggins, Bruce Dern, Channing Tatum

Un film de Tarantino este in mod sigur un eveniment cinematografic.
Avem filmare Panavision stil superproductie anii 1950. Avem cow-boys. Avem actiune minimalista ca la un bun film vechi. Doar o diligenta si o statie de diligenta asa cum sade bine unui western clasic. Drama e data de faptul ca despre nimeni nu stim ca este cine pretinde a fi ca este. Dar avem si scene cu sange in abundenta cum sade bine unui film de actiune, serie b, de astazi. Avem ironii fine la modul cum se construieste o naratiune cinematografica pentru mase din utilizarea locului comun. Avem, adica, tot ce ne asteptam de la un film de Tarantino. Deja Tarantino devine un clasic cu acest film care ne aduce aminte de filmul sau de tinerete , Reservoir Dogs, plasat insa in vestul salbatic, si fara discutii inteligente despre cat bacsis trebuie lasat la chelnerita.

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Joy


Joy, USA 2015, regia David O.Russell, cu Jennifer LawrenceRobert De NiroBradley Cooper,

Joy este splendida şi suprema exprimare a cretinismului consumismului american. Filmul se vrea un fel de odă a mopului cu storcător şi a teleshoppingului. Cu o astfel de idee în centru evident că nici Dumnezeul scenariştilor nu are cum să scoată o poveste cât de cât.
Pentru ca lucrurile să fie perfect catastrofale rolul principal este deţinut de Jennifer Lawrence, care este o bună arcaşă în Jocurile Foamei, dar nu are nimic în comun cu o mamă din clasa de jos din America care îşi creşte singură copilul, are grijă de toţi ai ei, şi cu toate astea reuşeşete în lumea dură a afacerilor. Oricâtă gimnastică ar face tânăra vedetă ca să ne convingă în rolul ei, tot ceea ce vedem este o actriţă plină de succes şi bani de la Hollywood care se chinuie fără folos să fie o mamă din clasa de jos din America şi care ... Adică nu va crea nici urmă de empatie pentru personajul ei.
Un film la care cu greu veţi rezista să-l vedeţi până la sfăşit.

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Solaris


Solaris, URSS 1972, regia Andrei Tarkovski

Pentru ca am scris despre o carte scrisa de Tarcovski, Sculptând în timp, iată şi o invitaţie de avedea un film de Tarkovski: Solaris.

Teoretic este un film SF, bazat pe romanul omonim al lui Stanislaw Lem. Însă pentru Tarkovski este doar un pretext dramatic (aşa cum va utiliza miniromanul SF Picnic la marginea drumului pentru următorul film, Călăuza).

Pentru Tarkovski orice explorare nu poate duce decât la o singură descoperire: a ne desoperi pe noi înşine, esenţa umană. Tot ceea ce căutăm, fie şi pe o planetă îndepărtată, este pe noi înşine. Cu angoasele, iubirile şi nostalgiile noastre.

Tarkovski isi respecta publicul si-l tratează ca pe o fiinta ganditoare. Filmul sau nu este entertainment. Ritmul actiunii este lent. Ceea ce nu inseamna ca este plictisitor, ci te indeamana sa meditezi în fiecare cadru.

Filmul e un cerc, o întoarcere, o reflexie (să ne amintim că a făcut un film numit Oglinda).

Fiecare cadru are o poveste de spus.

Fiecare cu drumul său.În primul rând filmul trebuie simţit, nu gândit. În mod sigur raţiunea nu vă oferă decât un drum sterp printre betoane.


luni, 4 ianuarie 2016

The Good Dinosaur, Bunul dinozaur

The Good Dinosaur, Bunul dinosaur, USA 2015, regia Peter Sohn,

Cei del aPixar au iesit cu al doilsa film intr-un an, ceea ce este o premiera pentru ei.

Bunul dinosaur arata ca e rezultatul unui efort de productie peste capacitatile obișnuite, insa nu este deloc un film slab.

Mi-a placut extraordinara grafica a peisajelor de fundal. Nu cred ca se mai poate face ceva peste ce au realizat aici. In acelasi timp am apreciat inteligenta cu care au ales sa deseneze personajele, extrem de stlizat, schematic aproape. O solutie buna caci povestea este una fantastica cu totul: probabil nici un pusti de 3 ani nu mai poate fi pacalit sa creada ca oamenii au trait impreuna cu dinozaurii. Contrastul dintre naturalismul peisajelor si schematismul desenului personajelor indica tocmai acest lucru: e doar o poveste.

Povestea nu da pe afara de originalitate, e oarecum conturata din locuri comune despre valorile familiei si prieteniei. Totusi, pe acest trunchi sunt puse momente emotionante sau vesele care in mod sigur fac deliciul spectatorilor, fie ei mici sau adulti.

Nu uitati sa treceti pe la topul filmelor din anul 2015.