Andrei Tarkovski, Sculptând în timp, Nemira 2015
Titlul cărţii are o explicaţie precisă, Andrei Tarkovski, consideră că arta cinematografică are ca obiect specific timpul. Filmul încapsulează o secvenţă de timp. Desigur, este rolul regizorului să "modeleze" acest timp şi să-l transforme în arta.
Spre surpriza mea, mărturisesc că şi eu am fost victima acestei aprecieri eronate, Tarkovski mărturiseşte în carte că filmele sale sunt departe de orice simbolism, şi că pur şi simplu consideră că este greşit înţeles de cei care încearcă să descifreze simboluri în filmele sale. Tarkovski îşi descrie filmele ca fiind "realiste", cu precizarea că realismul său este unul particular, este aşa cum percepe Tarkovski realitatea, percepţie care, deduc din paginile cărţii, este mai aproape de realitatea unei poezii haiku decât de realitatea rezervată percepţiei comune nouă muritorilor de rând.
Fie că eşti de acord sau nu cu modul în care vede Tarkovski arta cinematografică, nu pot să folosesc altceva decât timpul prezent, căci Tarkovski trăieşte prin filmele sale, se simte sinceritatea autorului. De altfel, acesta chiar încheie cartea cu o astfel de declaraţie, arătând că doreşte să-şi facă cititorul "complice" la filmele sale prin sinceritatea cărţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu