Solaris

Solaris, URSS 1972, regia Andrei Tarkovski

Pentru ca am scris despre o carte scrisa de Tarcovski, Sculptând în timp, iată şi o invitaţie de avedea un film de Tarkovski: Solaris.

Teoretic este un film SF, bazat pe romanul omonim al lui Stanislaw Lem. Însă pentru Tarkovski este doar un pretext dramatic (aşa cum va utiliza miniromanul SF Picnic la marginea drumului pentru următorul film, Călăuza).

Pentru Tarkovski orice explorare nu poate duce decât la o singură descoperire: a ne desoperi pe noi înşine, esenţa umană. Tot ceea ce căutăm, fie şi pe o planetă îndepărtată, este pe noi înşine. Cu angoasele, iubirile şi nostalgiile noastre.

Tarkovski isi respecta publicul si-l tratează ca pe o fiinta ganditoare. Filmul sau nu este entertainment. Ritmul actiunii este lent. Ceea ce nu inseamna ca este plictisitor, ci te indeamana sa meditezi în fiecare cadru.

Filmul e un cerc, o întoarcere, o reflexie (să ne amintim că a făcut un film numit Oglinda).

Fiecare cadru are o poveste de spus.

Fiecare cu drumul său.În primul rând filmul trebuie simţit, nu gândit. În mod sigur raţiunea nu vă oferă decât un drum sterp printre betoane.