duminică, 27 martie 2016

Kim Il-sung (4) - Coreea la război. Cauze

T34 capturat în Coreea. Sursa Wiki
Evenimentul fondator, care a legitimat ca stat atât nordul comunist, cât şi sudul liberal, a fost Războiul Coreean. (1950-1953)
Într-o viziune simplă, caracteristică războiului rece, a unei lumi antagonice grupate în jurul superputerilor, Statele Unite pe de o parte şi Uniunea Sovietică pe de alta, războiul a fost o încercare a Coreei de Nord comuniste de a lua cu asalt Coreea de Sud, liberală.
Lucrurile sunt însă mai compexe.
Kim Il-sung, după cum am văzut, deşi întronat şef al recentului creat stat comunist în nordul Coreei, nu era decât un reprezentant a forţelor de ocupaţie sovietice, cu un trecut de luptător „antiimperialist” îndoielnic, a cărui putere putea fi uşor contestată. Retragerea forţelor militare sovietice în 1948 îl lăsau pe Kim fără principalul pilon al puterii sale. O victorie într-un asalt asupra Coreei de Sud îi putea aduce consolidarea puterii. Deşi sudul era mai puţin pregătit de a purta un război, nordul şi sudul erau în egală măsură angajateîntr-un conflict ideologic şi de propagandă intens, astfel că războiul părea, pentru o buni parte a populaţiei, ca o soluţie a acestui antagonism. Deşi Sudul nu avea planuri de invazieîn nord, schimburi de focuri locale aveau loc permanent, între forţele celor două părţi. Deşi, cu siguranţă a fost utilizat ca un pretext de către Nord pentru declanşa propria ofensivă, atacul forţelor Sudului în peninsula Onjin, o palmă de pământ unde cu greu se puteau stabili poziţii defensive sigure, era real. Nu trebuie uitat că cele două ţări aveau un număr mare de cetăţeni care abia se reîntorseseră din străinătate de unde fuseseră dislocaţi în timpul celui de Al doilea război mondial, persoane care se integrau greu în societatea de după război, şi care furnizau contingente de indivizi radicalizaţi, într-un sens sau în altul, gata să ia parte la orice aventură.
În acest context, Kim Il –sung, în marte 1949 cere acordul liderului sovietic Stalin. Războiul Coreean a fost, nu în mică măsură, un produs al unor factori internaţionali. Stalin nu este de acord considerând situaţia internaţională riscantă. În China încă se purta războiul civil dintre comuniştii conduşi de Mao Zedong împotriva forţelor Kuomintang-ului (naţionalist) lui Jian Jieshi (Chiang Kai-Shek). Deşi erau în curs de retragere, forţe americane încă staţionau în Coreea de Sud.
Însă în cursul anului 1949 lucrurile se schimbă. Comuniştii chinezi obţin victoria şi proclamă Republica Poulară Chineză la 1 octombrie 1949. Evenimentul aducea o importantă concluzie: Statele Unite, deţi susţinuseră pe naţionaliştii chinezi, nu au intervenit militar în sprijinul acestora. Forţele americane s-au retras din Coreea. Mai mult, în documentee timpului, oficialii americani nu numeau Coreea printre statele considerate importante pentru interesele americane. Şi încă mai important, în septembrie 1949 Uniunea Sovietică detona prima bombă nucleară.
Stalin avea şi un alt calcul legat de China. Stalin nu fusese un suporter al comuniştilor chinezi conduşi de Mao în războiul lor pentru preluarea puterii. Din partea sa venise recomandarea ca aceştia să se împace cu Kuomintangul şi să găseasc un modus vivendi în care să împartă puterea. Victorios fiind, Mao Zedong avea o poziţie politică puternică, un prestigiu politic excepţional,  în concluzie putea să ducă o politică independentă de Uniunea Sovietică şi Stalin. Ceea ce desigur nu plăcea liderului de la Kremlin. Atragerea Chinei într-un război care să o antagonizeze cu Statele Unite şi „lumea liberă” în general lega China de blocul sovietic.
În acest context, în aprilie 1950, Stalin transmite acordul său către Kim Il-sung. Precizează că Uniunea Sovitică va acorda numai asistenţă materială (care se şi materializează în livrări masive de echipament militar), însă sprijinul militar direct trebui căutat în China. Şi cum, prin tradiţie, China consideră influenţa sa în Coreea o chestiune vitală, China imediat transferă unităţile din Armata Popuară Chineză, formate din etnici coreeni, estimate la vreo 50.000 de soldaţi, către armata nord-coreeană. Cu tot armamentul din dotare.

sâmbătă, 26 martie 2016

Kung Fu Panda 3


Kung Fu Panda 3, USA 2016, regia Alessandro Carloni, Jennifer Yuh Nelson

Îmi e greu să spun ce nu merge în filmul asta. Poate doar ca e franciză stoarsă de orice idee originală. Dar nici Zootopia nu crapă de originalitate însă funcţionează foarte bine. Deja celebrul nostru urs karatist, îşi găseşte familia. Ocazie pentru tot felul de chestii răsuflate despre identitate, valori familiale, etc. etc.. Aş spune că principalul defect al filmului e că realizatorii iau povestea prea în serios.

miercuri, 23 martie 2016

Metroland

Julian Barnes, Metroland, Nemira, traducator Mihai Moroiu, 2014

Este o carte mai veche a lui Julian Barnes, când încă nu era obsedat de viaţa ca experienţă inevitabil eşuată raportat la idealul universului perfect. Sau poate ca da, dar nu recunoastea inca asta.
E un roman axat pe experienta unor adolescenti / tineri din suburbiile  burgeze ale Londrei. Unde
Christopher Lloyd, care îşi spune povestea la persoana întâi, şi prietenul său Toni se simt speciali, preocupaţi de idei înalte, şi dispreţuiesc valorile burgheze.
Citind Metroland am înţeles de ce nu manifest entuziasmul sincer sau prefabricat a atâtor critici literari de la noi pentru "Romanul adolescentului miop"de Mircea Eliade. Nu, fandoselile de adolescenţă în legătură cu preocupările intelectuale nu sunt decât experienţe de adolescent. Cu nimic mai bune sau mai puţin bune decât experienţele adolescentului care a bătut mingea. Validarea urmează atunci când se depăşeşte vârsta experienţelor. În maturitatea care poate e departe de idealul ideilor absolute, dar e singura formă de împlinire a existenţei. Fuga într-un absolut himeric nu e niciodată o soluţie.

luni, 21 martie 2016

Zootopia








Zootopia, USA 2016, regia Byron Howard, Rich Moore

Zootopia nu plesneşte de originalitate la domeniul scenariu: neexperimentatul poliţist plin de intenţii bune dar cam naiv se întâlneşte cu şmecherul străzii, şi devin prieteni, formând un cuplu imbatabil în combaterea infractorilor.
Totuşi filmul este genial pentru că povestea este spusă cu toate ingredientele fabulei de bună calitate, eroii fiind animăluţe, iepurele, vulpoiul, lupul, oaia, şi mai vedeţi voi cine. Un film care în mod sigur ar fi făcut plăcere lui Walt Disney.
Autorii ştiu că fabula trebuie să se ia în serios atât cât trebuie, iar imaginaţia grafică este explozivă pe alocuri.  Adulţii se vor bucura de trimiterile inteligente la clasici ai animaţiei, copii de caracterele drăgălaşe şi foarte colorate.
Iar Shakira a lansat un hit cu filmul acesta, unde tine coloana sonora in chip de antilopa.

sâmbătă, 12 martie 2016

Despre frumusețea uitată a vieții

Andrei Pleşu, Despre frumusețea uitată a vieții

Această carte este o colecție de eseuri apărute în periodice,  semnate de Andrei Pleşu. Indiscutabil erudiția autorului place, ştiinţa de a pune în pagina ideile captivează.
Totuși,  această aglomerare de articole crează senzația abordării din turnul de fildeş. Această goană cotidiană, fără sens din perspectiva Ideii, așa cel puțin o vede autorul, ar merita mai multă înţelegere. Poate în această aparentă futilitate stă tocmai o manifestare nebănuită a Ideii. Sau poate Ideea mai trebuiie revizuită  pe ici pe colo.

The Brothers Grimsby


The Brothers Grimsby, UK 2016, regia Louis Leterrier, cu Sacha Baron Cohen, Mark Strong

Un film care stă cu "cinste" lângă Borat, filmul care l-a făcut celebru pe  Sacha Baron Cohen.
Aceleaşi glume la limita suportabilului, un joc cu limitele bunului simt. De data aceasta ţinta satirii sunt filmele "cu spioni", obiceiurile claselor populare din Marea Britanie (cu înţelegere) şi snobismul claselor de sus.
Dacă vă plac glumele cu conotaţii sexuale, violente şi uneori scabroase,  aveţi o porţie de râs garantat. Dacă nu gustaţi aşa ceva, evitaţi.

duminică, 6 martie 2016

Cannelles

E un dulce mai putin obisbuit la noi, dar va ofera placerea unei consistente speciale, usor gumate. Merita incercat.

Ingrediente

500 ml lapte
50 g unt topittopit
2 galbenusuri de ou
un ou intreg
250 g zahar
125 g faina
esenta de vanilie
50 ml rom
coaja rasa de la o lamaie.

E recomandat sa aveti o forma speciala pentru cannelles pentru a obtine forma canelata, specifica. In lipsa merge si cu forme de briosa mici.

Cantitatile sunt pentru 24 prajituri de marime medie.

Amestecati ingredientele. Incepeti cu ce lichide, apoi ouale, la sfarsit faina si coaja de lamaie.

Este bine sa pregatiti amestecul cu o seara inainte pentru ca sa se infuzeze bine peste noapte. Oricum, lasati macar o ora la rece sa se infuzeze amestecul.

 Se pune in forme cat sa umple 3/4 din acestea. Se pun la cuptorul preîncălzit la 220 grade (la maxim).
 Se lasa 45-60 minute. Oricum trebuie lasat pana cand se fac maroniu inchis. Nu va speriati de aspectul ars de la exterior. Pentru a fi coapte si in interior trebuie sa le lasati suficient in cuptor, cat se fac bine la exterior.

sâmbătă, 5 martie 2016

Spotlight


Spotlight, USA 2015, regia Tom McCarthy, cu Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams

Deşi am mai multe filme despre care aş vrea să vorbesc acum, o să scriu două vorbe despre oscarizatul Spotlight.
Americanilor în mod sigur le plac poveştile despre ziarişti care descurcă iţele unor scandaluri de mari proporţii. Presa este a patra putere în stat, şi sintagma asta e o chestie serioasă în America. Chiar şi atunci când te paşte pericolul tabloidizării, iar concurenţa internetului taie bugetele şi resursele de personal ale redacţiilor. Chiar şi atunci când iureşul ştirilor şi bruiajului informaţional te împiedică să mai discerni ce important şi ce nu.
Aici e vorba de scandalul obiceiurilor pedofile ale slujitorilor bisericii catolice din State, tolerate cu binecuvântarea ierarhilor superiori.
Scandal mare dezvăluit de nişte ziarişti cu aplomb. Poveste adevărată.
O poveste interesantă fără îndoială. Cu o echipă de actori bună, în frunte cu Michael Keaton. Însă mă întreb cine îşi va mai aminti de acest film peste un?